Decizia penală nr. 31/2013. Abandon de familie
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
DECIZIE PENALĂ NR. 31
Ședința publică de la 08 Mai 2013 Completul compus din:
Președinte: T. C., președ. secție penală
: M. S., judecător
: H. I., judecător
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul recurent T. C.
, domiciliat în Târgu F., Ș. B. ea, nr.8, jud. Sălaj, împotriva sentinței penale nr. 91 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z.
.
La apelul nominal făcut în cauză, a răspuns, în lipsa inculpatului recurent T. C. a răspuns apărător ales av. Cerba C. (delegație f.5), în lipsa intimatului T. R. F. a răspuns apărător ales av. Ilea B.
(delegație (f.23).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după
care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă
părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea inculpatului recurent T. C., av. Cerba C., susține recursul așa cum acesta a fost formulat și în scris, pe larg, solicitând admiterea acestuia și în principal achitarea inculpatului iar în subsidiar aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Depune la dosarul cauzei o serie de înscrisuri în probațiune în original: cupon pensie, adeverință medicală, declarație, fișă salariu (f.24-27).
Apărătorul intimatului T. R. F., av. Ilea B., solicită respingerea recursului formulat de inculpat considerând soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Apreciază că reaua-credință a inculpatului recurent fost dovedită existând astfel latura subiectivă a infracțiunii de abandon de familie. Arată că într-adevăr inculpatul a achitat o parte din pensia de întreținere datorată însă doar pentru că era în pericol de a primi o pedeapsă cu executare iar după pronunțarea pedepsei cu executare la fond acesta a plătit integral.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului inculpatului recurent T. C. raportat la faptul că acesta și-a îndeplinit în totalitate obligațiile privind pensia de întreținere datorată. Solicită condamnarea inculpatului cu aplicarea dispozițiilor art.305 alin.4 Cod penal.
Instanța, în baza actelor și lucrărilor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința penală nr.91 din_ pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 305 alin. 1 lit. c C.pen. inculpatul T. C. fiul lui C. și
E., născut la_ în T. F., jud. Iași, domiciliat în T. F., șos. B.
, nr. 8, jud. Iași, de cetățenie română, având CNP 1., a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c C.pen.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 C.p. s-a aplicat inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p. (interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
În baza art. 14 rap. la art. 346 C.proc.pen. văzând dispozițiile art. 44 alin. 3 C.proc.pen. s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă M. M. în calitate de reprezentant al minorului T.
R. F., cu domiciliul în Z., str. Aleea Năzuinței, nr. 6 bl. C10-12, sc. B, ap. 16, jud. Sălaj.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău emis în dosarul cu nr. 942/P/2011 din data de_, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului
T. C. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c C.pen, constând în aceea că în perioada martie 2010-februarie 2012, cu rea credință acesta nu a achitat pensia de întreținere în favoarea minorului T. R. F. la care a fost obligat prin sent. civ. nr. 3266/_ . Situația de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței a rezultat din următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile învinuitului T. C. (f.82), declarațiile părții vătămate M.
M. (f.3,46,48,67 d.u.p.); declarațiile martorilor Oprea F., Florea G. ta, T. E. (f.53,55,61 d.u.p.); sen.civ. nr. 3266/_ (f.15), certificat naștere minor T. R. F. (f.17), contract de muncă inculpat (f.76); adrese ITM (f.19-23,25), adresa ALOFM Tg. F. (f.37).
În cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea martorilor Oprea F. (fila 112 dosar fond), Florea G. ta (fila 113 dosar fond),
T. E. (f.114), prin comisie rogatorie.
Partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu pensia de întreținere restantă în cuantum de 3750 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin plângerea prealabilă din data de_ (f.3) reprezentanta părții vătămate a minorului T. R. F., M. M. a sesizat Pol. Mun. Z. că numitul T.
C. nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința civilă nr. 3266/_ neachitând pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului T. R. F. (f.3).
Inculpatul T. C. și M. M. au fost căsătoriți din_ și au divorțat în_ . Din căsătorie a rezultat minorul T. R. F. născut în_ (f.17). Prin sentința civilă nr. 3266/_ (f.15) minorul a fost încredințat spre creștere și educare numitei M. M., iar inculpatul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 150 lei/lună începând cu data de_ până la majoratul minorului. Inculpatul a avut cunoștință depsre această obligație stabilită în sarcina sa aspect ce rezultă din declarația martorei T. E. (f.61) precum și din declarația acestuia de la filele 82.
După pronunțarea sentinței civile nr. 3266/_ (f.15) inculpatul nu a achitat nicio rată a pensiei de întreținere, aspect ce a determinat pe reprezentanta părții vătămate, M. M. să sesizeze organele de poliție.
În perioada 11 august 2010- 01 martie 2011 inculpatul a lucrat cu contract individual de muncă la MGBL Construct Iași realizând un venit lunar de aproximativ 600 lei (f.20,25,82). Ulterior, în luna aprilie 2011 inculpatul a plecat să lucreze în străinătate aspect ce rezultă din coroborarea declarației martorilor T. E. (f.61), Oprea F. (f.53), adresa nr. 25.682/_ a Primăriei Tg. F. (f.29). În perioada ianuarie-iulie 2012 inculpatul a lucrat în Spania prin intermediul SC El Sigo ETT SRL (f.62,63). Conform declarației sale, inculpatul în perioada în care a lucrat în Spania a câștigat în jur de 35 euro/zi (f.82).
Totodată inculpatul putea să își găsească un loc de muncă în țară, deoarece din adresa nr. 18/_ a Agenției Locale de ocupare a Forței de Muncă Târgu F. rezultă că inculpatul nu este înscris ca fiind în căutarea unui loc de muncă și că din martie 2011 până în ianuarie 2012 au existat oferte de locuri de muncă pentru muncitori necalificați în mai multe domenii de activitatea, chiar în orașul Târgu F. dar și în alte zone din județul Iași (f.36). Prin urmare rezultă că inculpatul nu a dorit să se angajeze cu forme legale în țară și să realizeze venituri, deși avea posibilitatea reală să facă acest lucru.
În 04 iulie 2012 inculpatul a trimis prin mandat poștal suma de 1000 lei (f.49), iar în_ suma de 1200 lei (f.96) numitei M. M. .
În conformitate cu dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen. probele nu au valoare dinainte stabilite, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma tuturor probelor administrate, iar declarațiile inculpatului în conformitate cu art. 69 C.proc.pen. pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Coroborând probele administrate, instanța a constatat dovedită vinovăția inculpatului T. C. cu privire la săvâșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c C.penal.
În drept, instanța a reținut că fapta inculpatului T. C. constând în aceea că în perioada martie 2010 - februarie 2012 cu rea credința nu a achitat pensia de întreținere la care a fost obligat prin sentința civilă nr. 3266/_ în favoarea minorului T. R. F., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c C.penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în inacțiunea continuă a inculpatului T. C. care cu rea credință nu a achitat în perioada martie 2010-februarie 2012 pensia de întreținere la care a fost obligat prin sentința civilă nr. 3266/_ în favoarea minorului T. R.
F. . Urmarea imediata a faptei este starea de pericol pentru relațiile privind conviețiuirea socială din cadrul familiei, relații care implică îndeplinirea obligației legale de întreținere față de cel îndreptăți la aceasta, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei și probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit a C.pen., inculpatul prevăzând și urmărind producerea rezultatului faptei sale, această formă a vinovăției rezultând din modalitatea de săvârșire a faptei.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin. 2 C.proc.pen., în sensul că fapta săvârșită de inculpat
este prevăzută de legea penală, constituie infracțiune și a fost săvârșită de acesta cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C.pen., respectiv dispozițiile generale ale Codului Penal privind temeiul răspunderii penale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și atitudinea pe care a avut-o în timpul procesului penal (acesta neprezentându-se la niciun termen de judecată). Totodată instanța a avut în vedere și faptul că potrivit art.
305 alin. 3 C.p. împăcarea părților înlătură răspunderea penală, iar potrivit alin. 4 dacă părțile nu s-au împăcat, dar în cursul judecății inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanța, în cazul în care stabilește vinovăția, pronunță împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile de la art. 81 C.p. Prin plățile făcute în 04 iulie 2012 - suma de 1000 lei (f.49), iar în_ suma de 1200 lei (f.96) inculpatul nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile prin urmare nu sunt incidente dispozițiile art. 305 alin. 4 C.p. și nici ale alin. 3, în cauză părțile nu s-au împăcat.
Astfel, instanța a aplicat inculpatului T. C. o pedeapsă de 1 an închisoare, pe care o apreciază ca îndeplinind funcția educativă și totodată represivă prevăzută de lege, în raport cu fapta săvârșită.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și Pârcălab contra României, precum și decizia LXXIV din_ a Înaltei Curți
de Casație și Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeană a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmărească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. Prin ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului, statele își asumă și obligația prevăzută de art. 3 Protocol 1 de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei cu privire la alegerea corpului legislativ, astfel că acestea trebuie sa asigure deținutului condițiile necesare exercitării efective a acestuia, chiar în condițiile unui regim privativ de libertate.
În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptei, instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a) și b C.pen, apreciind că interzicerea exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii, sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.
De asemenea, prin Hotărârea S. și Pîrcălab contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C.pen., trebuie analizat tipul infracțiunii. Instanța nu va aplica ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c, d, e
C.pen., considerând că interzicerea drepturilor părintești nu se impune, nefiind în concordanță cu interesul superior al minorului în acest moment.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, în raport de situația de fapt și de criteriile de individualizare anterior menționate, instanța a apreciat că scopul acesteia va putea fi atins doar prin privarea de libertate a inculpatului deoarece în cazul în care s-ar fi pronunțat o pedeapsă cu amenda penală s-ar fi vătămat în mod grav interesul minorului care trebuie să beneficieze pe deplin de drepturile stabilite prin sentința civilă nr. 3266/_, într-un asemenea caz exista posibilitatea creării pentru inculpat a unei situații obiective de neîndeplinire a obligației de întreținere, iar în cazul în care s-ar fi optat pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei instanța reține că inculpatul nu ar fi conștientizat pe deplin gravitatea faptelor sale această concluzie desprinzându-se din atitudinea inculpatului de a nu se prezenta în fața instanței. Totodată instanța a pus în vederea inculpatului prevederile art. 305 alin. 4 C.p. dacă părțile nu s-au împăcat, dar în cursul judecății inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanța, în cazul în care stabilește vinovăția, pronunță împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile de la art. 81 C.p. precum și ale alin. 3 împăcarea părților înlătură răspunderea penală, prin urmare inculpatul are posibilitatea ca în calea de atac a recursului să își îndeplinească în totalitate obligațiile sau să se împace cu persoana vătămată și în acest caz să nu mai execute pedeapsa sau să se înceteze procesul penal.
Instanța a constatat că partea vătămată T. R. F. prin reprezentantul legal M. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma 2750 lei.
Având în vedere dispozițiile art. 44 alin. 3 C.p.p. instanța în baza art. 14 rap. la art. 346 C.proc.pen. a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă M. M. în calitate de reprezentant al minorului
T. R. F. ; existând posibilitatea pentru partea vătămată ca prin reprezentantul legal să demareze procedurile de executare silită a inculpatului în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr.3266/_ (art. 278 alin. 3 C.proc.civ., art. 448 alin. 4 N.C.proc.civ).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T. C. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală pentru lipsa laturii subiective și în subsidiar suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.305 alin.4 Cod procedură penală.
În motivele de recurs formulate s-a arătat că în perioada aprilie-iulie 2012 inculpatul a fost plecat în Spania, unde a muncit ca și sezonier, iar în datele de_ ,_, 13.03 și_ acesta a achitat în tranșe pensia de întreținere la care a fost obligat. Inculpatul nu și-a onorat obligațiile cu rea credință, acesta nu a dispus de mijloacele financiare necesare aflându-se la limita subzistentei. Când a dispus de bani, el și-a achitat obligațiile de plată a pensiei de întreținere, așa cum s-a arătat anterior.
Examinând motivele de recurs invocate, tribunalul a reținut că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente, urmând a fi admis în consecință.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului T. C. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c C.pen, constând în aceea că în perioada martie 2010-februarie 2012, cu rea credință acesta nu a achitat pensia de
întreținere în favoarea minorului T. R. F. la care a fost obligat prin sent. civ. nr. 3266/_ .
S-a reținut atât de către procuror cât se către instanța de fond că acesta a lucrat diferite perioade de timp cu contract de muncă și a realizat venituri și în mod nejustificat nu a achitat pensia de întreținere către minorul T. R.
F. .
Din actele existente la dosarul cauzei s-a reținut că atât în cursul judecății cât și ulterior după pronunțarea hotărârii inculpatul a achitat integral pensia de întreținere în cuantum de 3750 lei filele 9,10,11,96 dosar fond.
În sentința pronunțată de către instanța de fond s-a reținut, în mod legal și temeinic că atâta timp cât acesta a avut un loc de muncă chiar și pentru perioade scurte de timp și a realizat venituri, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit.a Cod penal, reaua credință fiind astfel dovedită.
Infracțiunea de abandon de familie, care este o infracțiune continuă omisivă a început în luna martie 2010 și a luat sfârșit odată cu pronunțarea sentinței de condamnare. Prin pronunțarea acestei hotărâri chiar nedefinitive, s-a încheiat ciclul infracțional și s-a autonomizat infracțiunea consumată până în acest moment, fixându-se astfel durata în timp a activității infracționale reținută în sarcina inculpatului.
Pentru aceasta se constată însă că se impune aplicarea unei sancțiuni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei deoarece inculpatul a achitat pensia de întreținere inclusiv pentru luna în care s-a pronunțat hotărârea.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei apare obligatorie față de prevederile art.305 alin.4 Cod penal în conformitate cu care dacă părțile nu s- au împăcat, dar în cursul procesului inculpatul își îndeplinește obligațiile, în cazul în care se stabilește vinovăția, instanța pronunță împotriva inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În raport cu toate aceste considerente, recursul inculpatului este întemeiat urmând a fi admis, sentința recurată casată și rejudecând în fond cauza în baza art.385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală se va modifica pedeapsa în sensul că se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Atrage atenția asupra prevederilor art.83 Cod penal. Menține restul dispozițiilor sentinței penale.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive, În numele Legii Decide:
Admite recursul declarat de inculpatul T. C. împotriva sentinței penale nr.91/_ a Judecătoriei Z. .
Casează hotărârea atacată în privința modalității de executare a pedepsei și rejudecând în fond cauza, în baza art.81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Atrage atenția asupra prevederilor art.83 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale. Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, 8 mai 2013. Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. C. M. S. H. I. B. M.
Red.TC/_
Dact.BM/_ Ex.2
Jud. fond/B. T.G.
| ← Decizia penală nr. 250/2013. Abandon de familie | Decizia penală nr. 96/2013. Abandon de familie → |
|---|
