Decizia penală nr. 319/2013. Tâlhărie
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 319/R/2013
Ședința publică din 07 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | R., judecător |
JUDECĂTORI: M. | B. | |
: A. | D. L. | |
G.: L. | A. | S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. A. I. împotriva sentinței penale nr. 123 din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. -M., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. ecătoria B. -M. dat în dosar nr. 2801/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal împreună cu coinculpații C. V. I., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și O. C. D., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul C. I.
A., în stare de deținere, asistat de apărător ales, avocat Ciucă Sever I. n, din cadrul Baroului Maramureș, cu delegați la dosar ( f. 4 ) și de apărător desemnat din oficiu, avocat M. L., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 12 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M. ui Justiției.
Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu, având în vedere prezența apărătorului ales în cauză și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat, prin decizie.
Inculpatul C. I. A. arată că își însușește recursul formulat de apărătorul ales și apreciază că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea mare.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului C. I. A., în temeiul prevederilor art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, solicită casarea dispozițiilor sentinței penale nr. 123 din 17 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, raportat la prevederile art. 3859pct. 14 din Codul de procedură penală și ale art. 3856alin. 3 Cod procedură penală și reținerea cauzei pentru rejudecare de către instanța de recurs.
Asupra laturii penale a cauzei solicită aplicarea unei pedepse cu închisoare îndreptată către minimul general care ulterior să fie contopită cu pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1988 din 13 septembrie 2012
pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. -M. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 4 ani.
În ce privește latura civilă a cauzei, solicită reducerea cuantumului despăgubirilor acordate de instanța fondului părții civile J. M. cu titlu de daune morale care au fost acordate în mod netemeinic și nelegal la valoarea reținută în hotărârea recurată.
Apreciază hotărârea fondului prin care J. ecătoria B. -M. a procedat la condamnarea inculpatului-recurent la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie ca netemeinică și nelegală deoarece nu s-a ținut cont de disp. art. 72 alin. 1 Cod penal, individualizând în mod greșit pedeapsa aplicată, aceasta influențând în mod direct și soluționarea laturii civile în sensul acordării de despăgubiri civile într-o sumă mult mai mare decât cea determinată de probele administrate.
Astfel, solicită a se avea în vedere că deși art.72 alin. 2 din Codul penal prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor trebuie să se țină cont și de incidența circumstanțelor atenuante sau agravante, instanța de fond nu a luat în considerare această prevedere legală. În acest sens, există în concluziile scrise solicitarea de a reține, la individualizarea pedepsei, circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c din Codul penal, având în vedere că inculpatul nu avea antecedente penale, iar ulterior săvârșirii infracțiunii a colaborat cu organele de cercetare penală și nu a încercat să îngreuneze înfăptuirea actului de justiție și aflarea adevărului în cauză. La pagina 5 a sentinței recurate se poate observa că instanța consideră că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c și alin. 21lit. a Cod penal și face aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal și art. 3201Cod procedură penală, însă omite să țină cont de circumstanțele atenuante. Confirmă că art. 74 din Codul penal nu este obligatoriu, însă prin raportare la art. 72 Cod penal, apreciază că instanța trebuia să țină cont de acestea având în vedere că inculpatul era minor și era prima faptă de acest gen.
O altă chestiune care trebuie avută în vedere se referă la faptul că instanța
fondului reține că toți trei inculpații au comis acte de amenințare implicită și apoi de constrângere asupra victimei și constată ulterior că sunt coautori ai aceste fapte. Mai mult, se arată că inculpații au comis infracțiunea de tâlhărie în calitate
de coautori fără a se putea determina cu exactitate contribuția fiecăruia la producerea rezultatului ce constituie urmarea imediată a faptelor. Cu toate acestea, pe baza aceleiași încadrări juridice, instanța de fond a pronunțat trei condamnări diferite astfel că se pune întrebarea cum a fost individualizată pedeapsa. Mai mult, ținând cont de încadrarea juridică și făcând aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și art. 3201Cod procedură penală, limitele de pedeapsă reduse cu o treime ajung în final la un minim de 2 ani și 4 luni și un maxim de 6 ani și 8 luni. Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că pentru minor nu este îndestulătoare o pedeapsă de 4 ani astfel cum s-a solicitat și a aplicat o pedeapsă de 4 ani și 6 luni. Având în vedere că inculpatul nu avea antecedente penale la momentul comiterii faptei, instanța putea reține și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c din Codul și aplica acestuia o pedeapsă îndreptată către minimul general conform art. 76 lit. d Cod penal.
În ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că instanța fondului nu a soluționat corect cuantumul despăgubirilor. Astfel, la pagina 8 din sentința recurată se reține că raportat la agresiunea fizică și la imposibilitatea victimei de a se apăra în fața inculpaților, în mod cert există o suferință fizică și o traumă psihică a părții vătămate cu consecința creării unei temeri, dar cu toate acestea instanța a reținut faptul că repararea daunelor morale trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nu este
posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o satisfacție pentru suferințele îndurate. Instanța arată că daunele morale nu sunt susceptibile de evaluare bănească, iar în aceste condiții le evaluează și le stabilește la un cuantum de 35 000 de lei, respectiv aproximativ 8000 de euro, sumă pe care o apreciază exorbitantă având în vedere fapta și urmările produse.
Pentru considerentele expuse solicită admiterea recursului.
Reprezentanta M. ui P., apreciază că în cauză nu există motive de casare a hotărârii judecătorești și nici circumstanțele atenuante la care s-a referit apărarea. Susține că doar faptul că inculpatul nu are antecedente penale, nu este un motiv pentru acordarea circumstanțelor atenuante ci dimpotrivă există împrejurări de natură a agrava situația inculpatului și aceste împrejurări au fost analizate de instanța de fond. Raportat la pedeapsa aplicată inculpatului minor apreciază că aceasta este în mod cert o pedeapsă substanțială, dar susține că nu trebuie omisă gravitatea deosebită a faptelor, pentru că instanța, după ce a reținut vinovăția inculpatului și l-a condamnat, a efectuat contopirea cu o altă pedeapsă anterioară de 4 ani aplicată tot pentru infracțiunea de tâlhărie. Arată că ambele infracțiuni de tâlhărie au fost comise în aceeași noapte, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul fiind împreună cu alte persoane. Au luat prin violență de la partea vătămată un telefon mobil după care au urmărit-o, aceasta nu a avut posibilitatea de a se apăra, a fost lovită și i s-a luat geanta, iar când era căzută și în stare de inconștiență, inculpatul i-a smuls cerceii de la urechi, leziunile corporale necesitând 25 de zile de îngrijiri medicale. Consideră că modul în care a fost comisă fapta anterior evocată este de natură a aprecia că gravitatea deosebită a infracțiunii și că se impune ca atare și o sancțiune pe măsură, aplicată inculpatului. Solicită a se avea în vedere și referatul de evaluare din care rezultă că inculpatul provine dintr-o familie în care au mai fost condamnări iar la școală a avut un comportament violent.
În concluzie, apreciază recursul ca fiind neîntemeiat și solicită respingerea
lui.
Inculpatul C. A. I., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor
apărătorului său.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 123 din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. -M. în temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul minor C. I. A. , având CNP
1., născut la data de_ , în B. M., jud. Maramureș, fiul lui T. și M.
, cetățean român, ocupația elev, domiciliat în B. M., str. George E. scu nr. 15/46, cu reședința în B. M., str. Arieșului nr. 2, jud. Maramureș, în prezent aflat în Penitenciarul Târgu Mureș, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 și urm. Cod penal și a art. 3201Cod procedură penală, la pedeapsa de 4 an i ș i 6 lun i înch iso are .
Conform art. 71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II Cod penal.
În temeiul art. 449 alin. 1 lit. a și alin. 3 Cod procedură penală, și a art. 33 lit. a, 34 lit. b și 36 alin. 2, s-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1988/_ a Judecătoriei B. M., definitivă la data de_ prin Decizia penală nr. 1442/R/_ a Curții de Apel C., și aceea de 4
ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai
grea de 4 ani și 6 luni închisoare .
Cu consecințele prevăzute de art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza II Cod penal.
S-a constatat că inculpatul C. I. A. se află în executarea pedepsei privative de libertate, anterior aplicată.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, perioada executată în baza Mandatului de executare a pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 1988/_ începând cu 02 iulie 2012 până la zi.
S-a anulat mandatul de executare a Sentinței penale nr. 1988/_ definitivă prin respingerea recursului inculpatului la data de_, emis anterior de Judecătoria Baia Mare și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri.
În temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, a fost condamnat
inculpatul C. V. I. , având CNP 1., născut la data de_ , în B.
M., jud. Maramureș, fiul lui V. și M., cetățean român, fără ocupație și fără loc de muncă, domiciliat în B. M., str. George E. scu nr. 19/35, jud. Maramureș, în prezent arestat în Penitenciarul Gherla, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și a art. 3201Cod procedură penală, la pedeapsa de la pedeapsa închisorii de 5 ani.
Conform art. 71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, măsură luată prin Încheierea penală nr. 1593/_ .
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare, durata reținerii și arestării preventive, începând cu 02 iulie 2012 până la zi, inculpatul urmând a efectua diferența de pedeapsă.
În baza art. 101 alin. 1 lit. c Cod penal, rap. la art. 104 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului minor O. C. D. , având CNP 1., născut la data de_ , în B. M., jud. Maramureș, fiul lui Sabin S. și M., cetățean român, studii 7 clase, elev, domiciliat în com. F., sat Tămaia, str. V. nr. 112, jud. Maramureș, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 și urm. Cod penal și a art. 3201Cod procedură penală, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare.
S-a pus în vedere inculpatului minor, dispozițiile art. 108 Cod penal, privind condițiile revocării internării.
În temeiul disp. art. 490 alin. 1 și 2 Cod penal, măsura internării într -un
centru de reeducare dispusă, va fi executată de îndată.
S-a trimis o copie de pe hotărâre Poliției comunei F., care va lua măsuri de internare a inculpatului minor.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați, pentru S.N.D.G.J.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 1357 și 1372 cod civil (NCC), au fost obligați în solidar inculpații C. V. I., C. I. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente P. M. domiciliată în B. M., str. George E. scu nr. 15/46, f.f.l. B. M., str. Arieșului nr. 2, jud. Maramureș, O. C. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. domiciliată în com. F., sat Tămaia, str. V. nr. 112, jud. Maramureș, la plata despăgubirilor civile în sumă de 36.300 lei, din care daune materiale 1.300 lei și daune morale în sumă de 35.000 lei în favoarea părții civile J. M. R. , domiciliată în B. M., str. C. V., nr. 1/68, jud. Maramureș.
În temeiul art. 191 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații din care cei doi minori în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 1.900 lei, din care:
inculpatul C. V. I., 800 lei;
inculpatul C. I. A. în solidar cu partea civilmente responsabilă
P. M. 400 lei;
inculpatul O. C. D., în solidar cu partea civilmente responsabilă S. M. 700 lei.
Din cheltuielile judiciare mai sus precizate, suma de 900 lei, reprezintă onorariul pentru apărătorii din oficiu, care se va avansa din fondurile M. ui Justiției, astfel după cum urmează:
300 lei onorariu avocat din oficiu Varga Renata în faza de urmărire penală, pentru inculpatul C. V. I. ;
600 lei, din care câte 300 lei pentru fiecare din avocații din oficiu: Bindea
pentru inculpat C. V., Bordei Raluca pentru inculpat O. C. D. în faza de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 2801/P/2012 din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, a fost trimis în judecată inculpații :
inculpatul minor C. I. A. , pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal;
inculpatul C. V. I. , pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1 și 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal;
inculpatul minor O. C. D. , pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1 și 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin.2 Cod penal.
S-a reținut în sarcina acestora că în ziua de_, inculpații C. I. A. în vârstă de 16 ani, O. C. D., în vârstă de 15 ani și C. V. I. în vârstă de 21 de ani, după ce au consumat băuturi alcoolice, au plecat din localitatea Tămaia jud. Maramureș, către municipiul B. M., cu o mașină în regim
"autostop";. În jurul orei 21:30, au ajuns în municipiul B. M. și au coborât din autovehiculul cu care au fost transportați, în apropierea barului "Dorna";.
De aici, cei trei s-au îndreptat spre clubul "London"; situat pe B-dul București. În timp ce trei se deplasau în această direcție, pe b-dul București, C.
I. A., în mod intempestiv, a traversat în fugă calea de rulare, de pe un trotuar pe altul al acesteia și a tâlhărit o persoană prin lovire, sustrăgându-i telefonul mobil. Această faptă a făcut obiectul dosarului penal nr. 2800/P/2012.
Cei trei inculpați, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, s-au deplasat în continuare către clubul "London";, unde au consumat băuturi alcoolice, până în jurul orei 00:30 a zilei de_ .
În acest moment, cei trei, s-au hotărât să părăsească incinta barului, cu scopul inițial de a se deplasa către strada George E. scu, unde locuiau. Ajunși, însă la intersecția B-dului București cu strada C. V., cei trei au observat o persoană de sex feminin singură, situată în zona unor tomberoane, și care avea în posesie o geantă. În acest moment, au luat hotărârea de a deposeda partea vătămată J. M. R., de bunurile ce le avea asupra ei, prin orice mijloace. Astfel cei trei s-au deplasat în pas grăbit la mică distanță în spatele victimei, urmărind-o. Astfel, aceasta s-a deplasat către domiciliu cu mașina personală, pe care a parcat-o în apropierea imobilului cu nr. administrativ 1, de pe strada C.
V., în jurul orei 00:40 a zilei de_ . De aici s-a deplasat pe jos, pe o alee, ce ocolea blocul, pentru a intra în scară. Când a ajuns în dreptul containerelor de
gunoi (f.69 foto 2), a auzit voci, motiv pentru care a întors capul și a observat trei persoane (cu semnalmentele autorilor), la o distanță de 10 metri care o urmăreau. Aceasta s-a speriat și a conștientizat amenințarea și pericolul iminent. În acel moment, conform declarației minorului O. C. și a minorului C. I., primul a spus "hai să o facem";. Cum persoana cu semnalmentele lui C. I. era încă și mai aproape de victimă, aceasta a auzit-o cum le-a spus celorlalți doi
"haideți mă !..."; și a luat-o la fugă după aceasta.
Victima în dorința de a scăpa, deoarece mai avea de parcurs până la intrarea în bloc aproximativ 10 metri, a început să alerge, însă nu a reușit să scape, deoarece, după o foarte scurtă distanță, unul dintre agresori (probabil cel pe care l-a perceput la o distanță mai mică) a ajuns-o, a pus o mână pe geantă și cu cealaltă a lovit-o cu putere în zona ochiului drept, fapt care a dus la prăbușirea la pământ a acesteia și la pierderea cunoștinței. Apoi pentru a o imobiliza total, i-a aplicat o serie de lovituri cu picioarele în corp. Deși inițial victima a arătat că toți cei trei inculpați au lovit-o, ulterior a precizat că nu poate spune cu exactitate acest lucru, din cauza faptului că după pumnul inițial primit în zona feței, și-a pierdut cunoștința.
Inculpatul C. A., a deposedat victima de poșeta și după ce a luat din interior portmoneul (în care se afla suma de aproximativ 500 de lei), în aceleași circumstanțe de loc și timp i-a dat poșeta inculpatului - minor O. C., care tot în aceste circumstanțe, i-a înmânat-o inculpatului C. V. . Acesta de pe urmă, a controlat în interiorul poșetei și a aruncat-o. Poșeta cu restul lucrurilor ce se aflau în interior, a fost recuperată din apropierea locului comiterii faptei (lângă un gard în tufe) și i-a fost restituită părții vătămate.
Nemulțumiți de bunurile sustrase prin violență, doi dintre inculpați, C. I. și O. C., s-au întors la victima ce se afla în stare inertă pe caldarâm și conform declarației lui O. C., primul dintre ei s-a aplecat și a căutat-o la gât și în zona urechilor. Pe de altă parte C. V., arată că ambii autori, care s-au întors la victimă, s-au aplecat asupra ei și i-au sustras/smuls cerceii din urechi.
Imediat, cei trei inculpați, au perceput în mod direct că de locul comiterii faptei, se apropiau alte persoane, unele dintre ele martori. Speriați, toți trei au fugit printre blocuri, către b-dul Decebal, au escaladat un gard și au ajuns într-o stație de taxiuri. Cei trei au urcat în taxiul condus de martorul Paniciu Istvan (f. 85-86), conform descrierii pe locul din dreapta față fiind C. V. . Toți trei erau agitați, și pe toți i-a transportat la imobilul cu nr. administrativ 19 de pe strada George E. scu, unde au coborât din taxi, în grabă fără a aștepta restul de la bancnota de 10 lei cu care achitase călătoria C. V. . Trebuie precizat că
inculpatul C. V. a achitat contravaloarea călătoriei, cu o bancnotă ce nu a scos-o din portofel sau din buzunarele hainelor, ci pe care o avuse în mână. Pe strada George E. scu, inculpatul C. I. le-a comunicat celorlalți inculpați că a pierdut o parte din suma de bani și lănțișorul sustras de la femeie, dar mai ales cheia de la locuința de pe acea stradă. Din aceste motive, cei trei și-au împărțit prada, C. V. și O. C. primind câte 60 de lei (O. C. arătându-se nemulțumit de faptul că a văzut la C. I. și bancnote de 100 de lei) și apoi tot prin intermediul unui taxi, s-au deplasat la hotelul "Andivia"; și C. I. a plătit o cameră cu suma de 200 de lei (din banii sustrași de la partea vătămată), unde cei trei au rămas peste noapte.
A doua zi, în urma unei idei a lui C. V. s-au hotărât să amaneteze bijuteriile ce le-au mai rămas (cerceii sustrași de la partea vătămată). Astfel, C.
I. și C. V. s-au deplasat la S.C. Simplu IFN, situat pe strada George E. scu 17/44 din B. M., adică în apropierea locuinței inculpatului C. V. I., unde au amanetat bijuteriile (f. 83, 84), conform contractului cu nr. 690 din_ (f. 29), pe numele martorului C. R., client mai vechi și fidel al acestei
societăți comerciale, ce este mătușa inculpatului C. V. . În urma acestui contract, autorii au primit suma de 185 lei.
Cerceii ridicați de către organele de cercetare penală, au fost recunoscuți de către partea vătămată și de inculpați ca fiind aceia sustrași cu ocazia tâlhăriei ce face obiectul acestei cercetări penale și au fost restituiți victimei.
Raportat la rănile suferite cu ocazia agresiunii constat că, prin certificatul medico-legal nr. 561 din 3 iulie 2012 s-a stabilit, că partea vătămată J. M. a suferit leziuni traumatice ce au fost produse prin rănire cu corp dur, ce pot data din noaptea de 25/_ și care au avut nevoie pentru vindecare de 23-25 de zile de îngrijiri medicale.
Autorii, deși recunosc că au fost angrenați în agresiune, aruncă vina unii pe alții cu privire la lovirea efectivă a victimei. În mod constant, C. V. și O.
C., arată că numitul C. I. este persoana care a atacat și lovit. C. I., însă arată că victima a fost doar împinsă de către inculpatul O. C. . Acest fapt este clar neadevărat în lumina leziunilor suferite de către victimă și arată apărarea mincinoasă a unui autor al faptei de tâlhărie. Precizez doar că în declarația de inculpatului C. V. arată că și fratele său O. C. a sustras direct cerceii de la urechile părții vătămate, împreună cu C. I. .
Martorii care au perceput direct momentele imediat anterioare agresiunii arată că două persoane, apoi o persoană și apoi trei persoane cu semnalmentele și îmbrăcămintea inculpaților, fără o clară determinabilitate pe baza acestora, au fost în preajma victimei sau în apropiere, în funcție de momentul când și-au îndreptat privirea către locul faptei raportat la momentul consumativ.
Analizând materialul probator administrat in cursul urmăririi penale, însușit de inculpați, conform prev. art. 320 ind. 1 Cod proc. penală, instanța a reținut următoarele:
Starea de fapt descrisă mai sus - săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de tâlhărie, a fost probată de parchet cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de consemnare a plângerii, proces verbal de depistare, proces verbal de cercetare la fața locului cu planșă foto, proces verbal de efectuare acte premergătoare, dovadă predare, proces verbal de reconstituire, cu declarații martori asistenți, certificat medico- legal nr. 561 din data de_, contract amanet, proces verbal de ridicare bunuri, raport de expertiză medico- legală psihiatrică, declarațiile părții vătămate J. M. R., declarațiile martorilor C. R., Dumitrean D. G., Dumitrean Zamfira D., J.
M. I., Paniciu Istvan, Herczeg F., Göbel A. și declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală și cea de judecată.
Cum toți trei inculpații prin prezența lor și urmărirea victimei, care a perceput direct amenințarea celor trei, începând să fugă, au comis acte de amenințare implicită și apoi constrângere asupra victimei, care nu avea nicio șansă de scăpare din cauza numărului autorilor, urmate de luare, ca elemente constitutive ale infracțiunii complexe de tâlhărie, instanța a constatat că împreună sunt coautori ai acestei fapte.
Vinovăția inculpaților este dovedită conform celor de mai sus, recunoscută de altfel în fața instanței de către inculpați, în fața instanței, fapta fiind săvârșită cu intenție directă, prin sustragerea bunurilor - poșeta, lănțișorul cu medalion și cerceii din aur ai părții vătămate, cu exercitarea de violențe, aceasta având nevoie de 23-25 zile îngrijiri medicale și intervenție chirurgicală în scopul vindecării leziunilor, fiind chiar spitalizată în acest sens.
În drept, fapta inculpatului minor C. I. A. , care, la data de_, în jurul orei 00:40, pe aleea care duce spre imobilul cu nr. administrativ 1 de pe strada C. V. din mun. B. M., după o înțelegere spontană cu inculpatul C.
V. I. și inculpatul O. C. D. au deposedat prin amenințare implicită
urmată de violență, partea vătămată J. M. de o poșetă în care se afla suma de 500 de lei, alte bunuri personale, de un lănțișor și de o pereche de cercei, toate în valoare aproximată de victimă de 1500 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1 și 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, și a art. 3201Cod procedură penală, pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 4 an i ș i 6 luni închisoare.
Conform art. 71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II Cod penal.
Constatând că infracțiunea săvârșită de inculpatul minor C. I. A., este concurentă cu o altă infracțiune de aceeași natură, săvârșită în aceeași seară, pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, în regim de detenție, instanța a admis cererea de contopire a pedepselor formulate de apărătorul ales, și a contopit, în conformitate cu prev. art. 33 lit. a, 34 lit. b și 36 alin. 2 Cod penal, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1988/_ a Judecătoriei B. M., definitivă la data de_ prin Decizia penală nr. 1442/R/_ a Curții de Apel C., și aceea de 4 ani și 6 luni
închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și
6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza II Cod penal.
Iar constatând că inculpatul C. I. A. se află în executarea pedepsei privative de libertate, anterior aplicată, conform art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, perioada executată în baza Mandatului de executare a pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 1988/_ începând cu 02 iulie 2012 până la zi. Pe cale de consecință a fost anulat Mandatul de executare a Sentinței penale nr. 1988/_ definitivă prin respingerea recursului inculpatului la data de_, emis anterior de Judecătoria Baia Mare și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri.
Fapta inculpatului C. V. I. , care, la data de_, în jurul orei 00:40, pe aleea care duce spre imobilul cu nr. administrativ 1 de pe strada C. V. din mun. B. M., după o înțelegere spontană cu inculpatul minor C. I. și inculpatul minor O. C. D. au deposedat prin amenințare implicită urmată de violență, partea vătămată J. M. de o poșetă în care se afla suma de 500 de lei, alte bunuri personale, de un lănțișor și de o pereche de cercei, toate în valoare aproximată de victimă de 1500 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1 și 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a
Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și a art. 3201Cod procedură penală, pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executare
în regim de detenție.
Conform art. 71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II Cod penal.
Întrucât acest inculpat a fost arestat preventiv în cauză, în raport de hotărârea pronunțată, în baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, luată prin Încheierea penală nr. 1593/_ .
Iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare, durata reținerii și arestării preventive, începând cu 02 iulie 2012 până la zi, inculpatul urmând a efectua diferența de pedeapsă.
Fapta inculpatului minor O. C. D. , care, la data de_, în jurul orei 00:40, pe aleea care duce spre imobilul cu nr. administrativ 1 de pe strada C.
V. din mun. B. M., după o înțelegere spontană cu inculpații C. V. I. și
C. I. A., au deposedat prin amenințare implicită urmată de violență, partea vătămată J. M. de o poșetă în care se afla suma de 500 de lei, alte bunuri personale, de un lănțișor și de o pereche de cercei, toate în valoare aproximată de
victimă de 1500 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1 și 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a C.p., cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și a art. 3201Cod procedură penală, iar în temeiul art. 101 alin. 1 lit. c Cod penal, rap. la art. 104 Cod penal, instanța i-a aplicat acestui inculpatul măsura educativă a internării într -un centru de reeducare.
S-a pus în vedere inculpatului minor, dispozițiile art. 108 Cod penal, privind condițiile revocării internării.
În temeiul disp. art. 490 alin. 1 și 2 Cod penal, măsura int ernării într -un
centru de reeducare dispusă, va fi executată de îndată, în raport de circumstanțele săvârșirii faptei, coroborat cu concluziile și recomandările Referatului de evaluare psihosocială, sens în care s-a trimis o copie de pe hotărâre Poliției comunei F., care va lua măsuri de internare a inculpatului minor.
De precizat, că privitor la toți inculpații la individualizarea pedepselor și a modului de executare, s-a ținut cont conform prev. art. 72 Cod penal și a art. 52 Cod penal vizând scopul acestora, precum și la aplicarea măsurii educative, de către instanță de circumstanțele reale al faptei - modul de săvârșire, precum și de circumstanțele personale ale inculpaților, coroborat cu concluziile Referatelor de anchetă psihosocială în cazul inculpaților minori.
Astfel s-au avut în vedere, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru
infracțiunea săvârșită (limite care au fost reduse la jumătate în cazul inculpaților minori și apoi cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. Cod procedură penală), împrejurările săvârșirii faptei (pe timp de noapte, de către 3 persoane, prin aplicarea de lovituri părții vătămate - femeie, de scopul urmărit, de urmările produse - leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 de zile de îngrijiri medicale, dar și persoana inculpaților minori, respectiv major săvârșind fapta împreună cu minori în cazul inculpatului C., care a suferit condamnări penale în timpul minorității.
În ceea ce privește persoana inculpaților minori, s-au reținut constatările și concluziile menționate în Referatele de evaluare întocmite în cauză.
Ca atare, în prezenta cauză, privitor la primii doi inculpați condamnați la pedeapsa închisorii, instanța a reținut că natura faptei săvârșite impune a se retine si nedemnitatea în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, activități ce presupun responsabilitate civică si încrederea publică, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepselor aplicate. Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, instanța a apreciat că în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art. 64 lit. a teza I Cod penal.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați, pentru S.N.D.G.J.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constatând prejudiciul material produs prin infracțiune nerecuperat, a apreciat întemeiată în parte, acțiunea formulată de partea civilă Jenta M. R., în sumă de 1.300 lei, reprezentând suma de 1.200 lei precizată în faza de urmărire penală din care contravaloarea cerceilor recuperați, aproximativ 200 lei, conform actului de amanet, respectiv diferența nerecuperată de 1.000 lei la care se adaugă înscrisurile doveditoare depusă la dosarul cauzei în sumă de 300 lei la data dezbaterii (întrucât unele înscrisuri chitanțe erau în două exemplare depuse - original și copia chitanței și facturii în sumă de 100 lei). Prin urmare, instanța nu a putut reține ca dovedită suma de mai sus și nu aceea de 4.000 lei pretinsă de partea civilă.
Inculpații C. I. A., C. V. I. și O. C. I., au săvârșit
infracțiunea de tâlhărie, împotriva părții vătămate J. M. R., în calitate de coautori, fără a se putea determina cu exactitate, contribuția fiecăruia din aceștia, la producerea rezultatului ce constituie urmarea imediată a faptelor.
Astfel ținând cont de agresiunea fizică a părții vătămate, pentru sustragerea fără drept din posesia acesteia a unor bunuri proprietate personală, imposibilitatea acesteia de a se apăra în raport de numărul inculpaților bărbați, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite, stabilite de medicul legist la nivelul a 23-25 zile, cu internarea medicală a acesteia, modul de agresiune a victimei, determină concluzia existenței unei suferințe fizice și a unei traume psihice, neîndoielnic, cu consecința unei temeri, angoase victimei.
Instanța reținând situatia de fapt expusă, a constatat îndeplinite conditiile art. 1357 și urm. din Noul Cod civil, ale raspunderii civile delictuale, fapta ilicită a inculpaților constând în violențele exercitate de catre inculpați, împreună, asupra părții vătămate Șentea M. R., prejudiciul suferit de aceasta fiind cert și nereparat încă, partea vătămată dovedind că a suferit atât un prejudiciu material în suma mai sus expusă, și deci imputabil, cât și unul moral, cauzat în mod direct de faptele reținute în sarcina inculpaților, ce au acționat cu vinovăție, după cum s-a reliefat în cele ce preced, aceștia neputând invica vreo cauză exoneratoare de răspundere, conform legii.
Întrucât delictul este imputabil tuturor inculpaților, aceștia au fost obligați în solidar să despagubească pe partea civilă J. M. Rosica, inculpaților minori, fiindu-le antrenată răspunderea civilă împreună cu părțile responsabile civilmente, potrivit disp. art. 1372 NCC.
Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate. Daunele morale sunt definite ca fiind atingerile aduse uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane, ele nefiind susceptibile de evaluare bănească.
Criteriile de apreciere a prejudiciilor morale nu au la bază criterii exacte, științifice, deoarece există o incompatibilitate între caracterul moral nepatrimonial al daunelor și cuantumul bănesc patrimonial al despăgubirilor.
În aprecierea importanței prejudiciului moral, trebuie avute în vedere repercusiunile prejudiciului moral asupra stării generale a sănătății, precum și asupra posibilității persoanei de a se realiza deplin pe plan social, profesional și familial.
Sub aspectul întinderii daunelor morale pretinse de partea civilă, în baza acelorași texte legale și judecând în echitate, instanța a obligat pe aceeași inculpați, în solidar, la plata sumei de 35.000,00 lei, cu acest titlu, reținând că prejudiciul moral suferit de partea civilă este cert, fiind cauzat de suferința morală determinată de leziunile ce au fost consemnate în certificatul medico-legal ce i-a fost eliberat, coroborat cu urmarea produs în planul suferințelor sufletești încercate de aceasta.
Așadar, instanța a reținut că răspunderea civilă în cauzele penale este atrasă în limitele consecințelor păgubitoare ale faptelor autorilor și numai în măsura în care prejudiciul a fost provocat de aceștia, acest lucru fiind dovedit cu prisosință, în cauză.
Dat fiind faptul că în speță a fost reținută răspunderea civilă delictuală a inculpaților minori C. și O., urmare a săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, respectiv pentru faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii, aceștia au fost ținuți în
solidar la despăgubiri civile, pentru inculpații minori răspunzând în solidar părinții, în calitate de parte responsabilă civilmente, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Fiind în culpă procesuală inculpații vor suporta cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal, în conformitate cu dispozițiile art. 191 Cod procedură penală, reținându-se culpa infracțională a inculpaților, fiind obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și a celor efectuate de partea vătămată, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. A. I. solicitând în principal reducerea pedepsei aplicate până la limita de 4 ani închisoare cât a fost stabilită prin sentința penală nr. 1988/_ a Judecătoriei
B. M., definitivă la data de_ prin Decizia penală nr. 1442/R/_ a Curții de Apel C., pe motiv că la data comiterii faptei nu avea antecedente penale, este minor iar în primă instanță a uzat de prevederile art. 320/1 C.pr.pen. Sub aspectul laturii civile hotărârea primei instanțe a fost criticată din perspectiva sumei acordate cu titlu de daune morale părții vătămate, sumă apreciată ca fiind exagerată.
Analizând recursul declarat în cauză, Curtea apreciază că acesta nu este
fondat.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza
materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și în condițiile în care inculpatul recurent a uzat de prevederile art. 320/1 C.pr.pen.
Criticile aduse cu privire la pedeapsa stabilită de către instanța de fond nu pot fi primite, chiar dacă inculpatul este minor și nu avea antecedente penale la data comiterii faptei. Aceasta deoarece în săvârșirea faptei inculpatul, alături de ceilalți doi coinculpați, a dat dovadă de o îndrăzneală deosebită (fiind practic cel căruia i-a aparținut și inițiativa infracțiunii și cel care a avut cea mai mare contribuție la comiterea ei), victima (persoană de sex feminin în vârstă de 34 de ani) a fost agresată cu o brutalitate ieșită din comun, fiindu-i efectiv smulși cerceii din urechi, leziunile suferite au fost grave (traumatism cranio-facial, fractură de malar drept, hemosinus drept, limitarea deschiderii gurii, deformarea regiunii faciale, fiind spitalizată timp de o săptămână) și au necesitat un număr mare de îngrijiri medicale (23-25 de zile). Toate acestea, în condițiile în care cu doar câteva ore înainte inculpatul mai comisese o tâlhărie mai puțin gravă, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare care a făcut obiectul contopirii cu prezenta.
În aceste condiții instanța de fond în mod corect s-a orientat spre o pedeapsă îndreptată înspre limita medie prevăzută de lege, aceasta după reducerea acestor limite potrivit art. 109 Cod penal și art. 320/1 C.pr.pen (adică închisoare între 2 ani și 4 luni până la 6 ani și 8 luni).
Cu privire la daunele morale acordate de instnața de fond, raportat la suferințele fizice și psihice cauzate părții civile, o femeie tânără care a fost efectiv desfigurată prin acțiunea conjugată a celor trei inculpați, ținând cont și de intervenția chirurgicală suferită, având în vedere și trauma pe care o astfel de acțiune violentă o poate cauza pe termen lung pe plan psihic, în condițiile în care inculpații urmează să răspundă în solidar și în solidar cu părțile responsabile civilmente pentru recuperarea prejudiciului, Curtea apreciază că suma de 35.000 de lei acordată cu acest titlu nu este exagerată și este de natură să asigure o justă reparare a prejudiciului moral cauzat, neimpunându-se diminuarea ei.
Față de cele sus-expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A. I. împotriva sentinței penale nr. 123 din 17 ianuarie 2013 a Judecătoriei B. M. .
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat M. L. .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen recurentul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial, parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A. I. (având CNP 1., născut la data de_ , în B. M., jud. Maramureș, fiul lui T. și M., cetățean român, ocupația elev, domiciliat în B. M., str. George E. scu nr. 15/46, cu reședința în B. M., str. Arieșului nr. 2, jud. Maramureș, în prezent aflat în Penitenciarul Târgu Mureș, fără antecedente penale) împotriva sentintei penale nr. 123 din 17 ianuarie 2013 a Judecătoriei B. M. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu partial pentru apărător din oficiu, avocat M. L. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial, partial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 martie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |
M. R. M. | B. | A. D. L. |
G. ,
L. A. S.
Plecată la seminar -semnează
G. șef Secție Penală
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./_
J. .fond: I. B.
| ← Decizia penală nr. 410/2013. Tâlhărie | Decizia penală nr. 1372/2013. Tâlhărie → |
|---|
