Decizia penală nr. 508/2013. Ultraj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 508/R/2013
Ședința publică din 11 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : A. | D. L., judecător |
JUDECĂTORI | : M. | R. |
: M. | B. | |
GREFIER | : L. | A. S. |
Ministerul Public reprezentat prin AUREL. SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul I. M. împotriva sentinței penale nr. 34 din data de 25 ianuarie 2013 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău dat în dosarul nr. 1079/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. 1 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul I.
M., în stare de deținere, asistat de apărător ales, avocat Ielciu M. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 13 ), lipsă fiind partea vătămată C. C. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Apărătorul ales al inculpatului I. M. arată că acesta dorește să își retragă recursului declarat, raportat și la decizia nr. 70/2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii.
Se procedează la consemnarea în scris a poziției procesuale a inculpatului prezent și atașarea acesteia la dosarul cauzei, după citire și semnare.
Apărătorul ales al inculpatului I. M. solicită să se ia act de retragerea recursului declarat în cauză.
Reprezentanta M. ui P. formulează aceeași solicitare de a se lua act de retragerea recursului.
Inculpatul I. M., având ultimul cuvânt, solicită retragerea recursului.
C U R T E A
Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.1079/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I. M. pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239 alin.1și 5 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a) Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că învinuitul I. M., în data de_, a amenințat-o pe partea vătămată C.
C. -I. pentru fapte îndeplinite de aceasta în exercițiul funcțiunii de polițist.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuitului I. M. (f.11, 13-15), declarațiile părții vătămate C. C. -I. (f.23, 24-25), declarațiile martorului A. D. C. (f.26, 27-28), declarațiile martorului Marc M. M. (f.29, 30-31), declarațiile martorului M. G. I. (f.34, 35-36), declarațiile martorului Brete Origen Aurelian (f.37, 38-39), declarațiile martorului Căpîlna Petrișor (f.40-41), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (f.3-9), fișă cazier judiciar învinuit (f.13), proces-verbal de prezentare material de urmărire penală (f.75-76).
Prin declarația de la filele 23-25, din data de_, partea vătămată
C. C. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei, reprezentând daune morale.
Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, la termenul de judecată din_, inculpatul a declarat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii de ultraj, iar la momentul respectiv s-a aflat într-adevăr în restaurantul Hudin Anda, în aproprierea părții vătămate, dar susține că ar fi scuipat pe jos și nu în direcția agentului de poliție (f.100).
La termenul de judecată din data de_, au fost audiați partea vătămată C. C. I. și martorii A. D. C. și Marc Simion M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 107-109. De asemenea, în ședința publică din data de_, instanța a audiat martorii M. G. I., B. Teodor, S. G. și Brete Origen Aurelian, iar la termenul din_ martorul Căpâlna Petrișor, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele 118-121 și respectiv 137.
Totodată, la filele 91-92 a fost depus referatul de evaluare psiho- socială a inculpatului, întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, din cuprinsul căruia rezultă că acesta a dar dovadă că este o persoană imatură, cu abilități scăzute de a lua decizii, având nevoie de conștientizarea propriilor fapte și de asumarea responsabilităților pentru realizarea eficientă a reintegrării sale.
Prin sentința penală nr. 34/_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._ , în baza art.239 alin.1 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a) Cod penal, a fost condamnat inculpatul I. M., fiul lui O. -L. și
G., născut la data de_, în municipiul Z., jud.Sălaj, cetățean român, studii medii, student, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în localitatea C., nr.22, jud. Sălaj, CNP 1. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj.
În baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că infracțiunea de ultraj pentru care inculpatul a fost cercetat în prezentul dosar a fost comisă în termenul de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.136/_ a Judecătoriei Z. .
În baza art.864 alin.1 Cod penal raportat la art.83 alin.1 Cod penal, s- a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.136/_ pronunțată în dosarul nr.6355/2008 al Judecătoriei Z., definitivă față de inculpat prin nerecurarea deciziei penale nr.67/_ a T. ui Sălaj la data de_ și s-a dispus executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală 136/_ a Jud. Z. alături de pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute în final 4 ani și 9 luni închisoare, cu privare de libertate.
În baza art.14 C.pr.pen., raportat la art.346 C.pr.pen. și art.1357 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C.
-I. și a fost obligat inculpatul I. M. la plata sumei de 3.000 lei, cu titlul de daune morale.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum total de 800 lei.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
În data de_, partea vătămată C. C. I. se afla la restaurantul "Hudin-Anda"; din Z., la o masă situată în centrul localului, împreună cu martorul A. D. -C., intenționând să servească masa de prânz, sens în care au comandat câte un meniu compus din ciorbă și felul doi. În local era prezent și martorul Căpâlna Petrișor, care stătea la o masă situată chiar lângă intrarea din spate în local, la o distanță de aproximativ 8- 10 metri de masa la care stătea partea vătămată.
În jurul orei 14, prin intrarea din spate a restaurantului, au intrat inculpatul și martorul Marc M., pentru a se întâlni cu martorul Căpâlna Petrișor. Marc M. s-a oprit lângă Căpâlna Petrișor pentru a discuta cu acesta, stând cu spatele spre sală, iar inculpatul și-a continuat drumul prin restaurant, ajungând lângă masa la care stătea partea vătămată și martorul
A. D., care în acel moment serveau ciorba. Când a ajuns în dreptul mesei respective, inculpatul s-a oprit foarte scurt timp lângă aceasta, orientat înspre partea vătămată C. C. I., și fără a avea vreo discuție cu acesta, a scuipat spre masa la care mâncau cei doi și pe un ton normal i- a spus "îți tai gâtul";, după care și-a continuat deplasarea ieșind din restaurant în barul alăturat, iar după circa 1 minut a ieșit din local, fără a mai reveni în restaurant.
Partea vătămată a sunat la numărul unic de urgență 112, în urma apelului fiind trimis un echipaj de poliție la fața locului, iar apoi partea vătămată și martorul Ardelan D. au achitat ciorba, deși nu au consumat-o, și au renunțat la felul doi pe care îl comandaseră, fiind bulversați de cele întâmplate.
Martorul A. D. a întrebat-o pe partea vătămată care a fost motivul pentru care a fost amenințat, acesta spunându-i că în urmă cu mai mult timp i-a făcut respectivului un dosar penal.
Din înscrisurile de la dosar (f.42-51) rezultă că partea vătămată este agent de poliție, iar în cursul anului 2011, în perioada aprilie-august, și-a executat serviciul în cadrul Postului de Poliție C., unde era coleg cu martorul Brete Origen. În cursul zilei de_, cei doi erau de serviciu pe circulație, pe raza comunei, iar în jurul orei 15.45, l-au oprit pe inculpatul I.
M. care conducea o motocicletă. Motocicleta era neînmatriculată, iar I.
M. nu avea permis de conducere pentru categoria A. Prin urmare, acestuia i s-a întocmit un dosar penal pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.85 alin.1 și 2, precum și art.86 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002, săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit.a) Cod penal.
În acel dosar, I. M. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj în dosarul 284/P/2011 și a și fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 1 an închisoare, iar în urma revocării suspendării sub supraveghere la o rezultantă de 5 ani închisoare cu privare de libertate prin sentința penală nr.194/_ a Judecătoriei Z.
, aflată în prezent în recurs pe rolul Curții de Apel C. .
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, afirmând că nu a adus nici un fel de injurii sau amenințări părții vătămate, recunoscând doar că a scuipat, însă nu spre partea vătămată ci pe jos, fiind nervos de prezența în restaurant a prietenului său Căpâlna Petrișor cu care se afla în relații dușmănoase la acel moment și nici nu a observat-o pe partea vătămată prezentă în restaurant.
Art.69 Cod procedură penală prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.
În cauză, declarația inculpatului prin care susține că nu l-a amenințat pe partea vătămată și nu a scuipat spre masă sau spre acesta este contrazisă de către declarația părții vătămate și de cea a martorului A.
D., aflat la aceeași masă cu partea vătămată și care a auzit amenințarea "îți tai gâtul";, sesizând totodată și gestul inculpatului de a scuipa, fiind și acesta iritat de acest gest, aspect confirmat și de atitudinea celor doi, care au părăsit restaurantul la foarte scurt timp fără a mai consuma mâncarea comandată, aceasta rezultând și din declarația martorului M. G. I., ospătar la restaurantul unde s-au petrecut faptele. În cauză nu există împrejurări care să fie de natură a ridica suspiciuni cu privire la sinceritatea persoanelor menționate anterior, declarațiile lor se coroborează între ele, iar în privința aspectelor legate de tonul normal pe care au fost proferate amenințările de către inculpat și lipsa producerii vreunui scandal se coroborează și cu declarațiile celorlalți martori audiați și care nu au avut posibilitatea de a observa comportamentul inculpatului datorită pozițiilor în care se aflau, Marc M. și Căpâlna Petrișor.
În ceea ce privește apărarea inculpatului în sensul că nu partea vătămată i-a întocmit dosarul penal anterior și că astfel nu ar fi putut avea divergențe cu acesta, instanța nu poate reține această apărare. Este recunoscut inclusiv de către inculpat că partea vătămată a fost cel care l-a oprit în trafic, iar ca urmare a acestei acțiuni, i s-a întocmit dosarul penal pentru infracțiuni la regimul circulației comise în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a unei pedepse aplicate anterior. Este astfel evident că acțiunea părții vătămate de oprire efectivă în trafic a fost cea care a stat la baza întocmirii dosarului penal, în urmă căruia inculpatul riscă revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere și, implicit, executarea pedepselor cu privare de libertate, neavând nicio semnificație întocmirea ulterioară de acte în dosarul de cercetare penală respectiv. Practic, dacă partea vătămată C. C. I., alături de colegul său Brete Origen, nu ar fi procedat la oprirea în trafic a inculpatului, acesta nu ar fi fost cercetat pentru respectivele infracțiuni comise la regimul circulației și în perioada termenului de încercare. Mai mult, nu este lipsit de semnificație sub același aspect nici faptul că și Brete Origen a arătat că în repetate rânduri, în trafic, inculpatul i-ar fi făcut semne obscene, după momentul opririi care a stat la baza dosarului penal, doar că cei doi nu s-au întâlnit în alte împrejurări,
fiind evident că inculpatul a fost supărat din cauza dosarului penal întocmit, neezitând să își manifeste această supărare cu fiecare ocazie.
În aceste condiții, instanța a apreciat că nu există îndoieli cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj de către inculpat și la vinovăția acestuia.
În drept, fapta inculpatului I. M., care în data_, a amenințat-o pe partea vătămată C. C. I. pentru fapte îndeplinite de acesta în exercițiul funcției de polițist, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută și pedepsită de art.239 alin.1 și 5 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de amenințare a persoanei vătămate C.
C. I., polițist, pentru fapte îndeplinite de acesta anterior, în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Momentul consumării infracțiunii este marcat de exercitarea amenințărilor la adresa persoanei vătămate. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin crearea unei stări de pericol pentru autoritatea cu care este învestit polițistul. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de amenințare și starea de pericol produsă rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul I. M. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că partea vătămată este un polițist, iar faptele pentru care exercită amenințarea au legătură cu exercitarea anterioară de către acesta a atribuțiilor de serviciu.
Fapta săvârșită de inculpat este un ultraj în condițiile art.239 alin.1 și 5 Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită împotriva unui polițist, subiect pasiv calificat.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a fost anterior condamnat, nefiind la prima confruntare cu legea penală.
Instanța a constatat că, întrucât inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune intenționată la data de_, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare în termenul de încercare al condamnării de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani a executării pedepsei aplicate prin sentința Penală nr.136/_ a Judecătoriei Z., definitivă la data de_ și nefiind incidente dispozițiile art.38 Cod penal, în cauză sunt întrunite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma recidivei postcondamnatorii.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art.239 alin.1 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit,
împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că a săvârșit
infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce denotă perseverență infracțională și o periculozitate sporită.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 22 de ani, student și cunoscut cu antecedente penale, pentru infracțiunea de tâlhărie, acesta fiind judecat și pentru alte infracțiuni comise în perioada termenului de încercare, în cauza respectivă nefiind însă pronunțată o soluție definitivă, dosarul fiind în recurs.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 9 luni închisoare. Instanța a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului I. M. drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor parlamentare și lit. b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
Instanța a apreciat că, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului,
"deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată";. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care instituirea unor restricții
în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Instanța apreciază că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației.
Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.
De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.
Analizând sentința penală nr.136/_ a Judecătoriei Z., definitivă la data de_, prin nerecurarea deciziei penale nr.67/_ a T. ui Sălaj, instanța a constatat că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă
neprivativă de libertate, de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani. Având în vedere că infracțiunea din prezentul dosar a fost comisă în termenul de încercare al suspendării executării acestei pedepse sub supraveghere, instanța, în baza art.864 alin.1 raportat la art.83 Cod penal, a dispus revocarea beneficiului suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.136/_ a Judecătoriei Z., definitivă la data de_ și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, de 9 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 4 (patru) ani și 9 (nouă) luni închisoare, care va fi executată cu privare de libertate, singura modalitate de executare posibilă de altfel, ca urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că în baza art.346 Cod procedură penală și art.14 alin.3 Cod procedură penală, repararea pagubei se va realiza potrivit dispozițiilor legii civile, partea vătămată C. C. I. constituindu-se parte civilă față de inculpatul I. M. cu suma de 20.000 lei reprezentând daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit în urma comiterii infracțiunii de ultraj de către acesta.
Legea civilă, mai exact, art.1357 cod civil prevede că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către partea vătămată, existența unei fapte ilicite, în speță săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de ultraj, fiind dovedită vinovăția acestuia și, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Instanța a apreciat că prin săvârșirea infracțiunii de ultraj de către inculpat, părții civile i s-a produs un prejudiciu moral constând în suferința
psihică cauzată de atingerea adusă imaginii acesteia prin amenințarea sa într-un local public, în prezența unui alt coleg de serviciu, pentru fapte anterioare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit și in același timp să nu constituie venituri nejustificate. Raportat la prejudiciul moral cauzat părții civile, instanța a apreciat însă că pretențiile părții civile depășesc mult cuantumul sumei care prin prisma elementelor arătate mai sus ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite, astfel că suma de 3.000 lei o apreciază ca reprezentând o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele psihice ale părții civile, obligând inculpatul I. Ș. an la plata acestei sume către partea civilă C. C. I., cu titlu de daune morale.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen., instanța a obligat inculpatul I. M. la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat, cheltuieli determinate de realizarea actelor de procedură și administrarea probelor în faza de urmărire penală și de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul I. M. .
La termenul de judecată din data de_, în cuprinsul declarației date în fața Curții, inculpatul a declarat că înțelege să-și retragă recursul formulat în cauză.
Față de această împrejurare și văzând dispozițiile art.3854alin.2 C.pr.pen. rap. la art.369 C.pr.pen., Curtea urmează a lua act de retragerea recursului.
În baza art.192 alin.2 C.proc.pen., va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul I. M. (cu datele personale la dosar) împotriva sentinței penale nr. 34 din 25 ianuarie 2013 a Judecătoriei Z. .
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
A. D. L. | M. | R. | M. B. |
GREFIER
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 2 ex./_
| ← Decizia penală nr. 1329/2013. Ultraj | Decizia penală nr. 571/2013. Ultraj → |
|---|
