Decizia penală nr. 337/2013. Ucidere din culpă

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR.337/R/2013

Ședința publică din 12 martie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE	:V.	V. A.	, judecător
JUDECĂTORI	:L.	H.
	:I.	M.
GREFIER	:L.	C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU

S-a luat spre examinare recursul formulat de asiguratorul SC G. România asigurare Reasigurare SA, împotriva sentinței penale nr.1822/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., privind pe inculpatul P. T. F., trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.2 C.penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. T. F. personal, asistat de apărător ales, av.M. V., din cadrul Baroului B. Năsăud, cu delegație avocațială depusă la dosar și partea civilă P. A. A. asistată de apărător ales, av.M. Laurențiu, din cadrul Baroului B. Năsăud, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă inculpatul, asiguratorul SC G. România Asigurare Reasigurare SA și părțile civile

P. M. A. și P. V. A. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, apreciază hotărârea primei instanțe ca temeinică și legală pe ambele laturi motiv pentru care lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului asiguratorului.

Apărătorul părții civile, solicită respingerea recursului asiguratorului. Referitor la daunele materiale, se susține de asigurator că acestea nu ar fi dovedite în cauză, ori, instanța de fond în mod just a constatat că prin scriptele depuse la dosar s-a dovedit întinderea cuantumului prejudiciului și s-a recunoscut repararea parțială a acestuia direct de către inculpat astfel că în mod corect instanța a obligat inculpatul alături de asigurator la diferența sumei de bani. Cu privire la daunele morale, asiguratorul a invocat că este vorba despre o sumă acordată excesiv, ori, apreciază că despăgubirile sunt just stabilite. Arată că s-a primit 20 mii euro pentru fiecare dintre cele trei persoane urmase ale defunctului, sumă pe care o apreciază de natură să repare prejudiciul moral. Cuantumul acordat este bine individualizat motiv pentru care solicită respingerea recursului. Cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat conform chitanței depuse la dosar.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului asiguratorului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.

Inculpatul P. T., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului asiguratorului cu mențiunea că regretă fapta comisă.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 1822 din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.178 alin.1,2 C.pen., cu aplic.art. 320/1 C.p.p., condamnă pe inculpatul P. T. F. , fiul lui T. și S., născut la_, în Reghin, județul Mureș, CNP1670619060791, CI seria XB nr. 0., cetățean român, studii medii, căsătorit, electromecanic, fără antecedente penale, domiciliat în mun. B., b-dul

I., nr.4, sc. A, ap.31, județul B-N, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 C.p., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen..

Conform art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 C.pen., sens în care stabilește un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen..

În baza art.998 cod civil rap.la art.14 și 346 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile P. A. A. suma de 12.000 lei reprezentând daune materiale și

20.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale, respingând celelalte pretenții civile, ca neîntemeiate.

S-a constatat achitată față de partea civilă P. A. A. a sumei de 6.600 lei reprezentând daune materiale.

A fost obligat inculpatul la plata de daune morale în cuantum de 20.000 Euro sau contravaloarea în lei la data plății în favoarea părții civile P. M. A., respingând celelalte pretenții civile, ca neîntemeiate.

S-a constatat că SC G. A. SA are calitatea de asigurător în prezenta

cauză.

În baza art.193 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul să plătească părților civile P.

A. A., P. M. A. suma de câte 333,33 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

În baza art.191 alin.1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul să plătească, în favoarea statului, suma de 1.550 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița nr. 3539/P/2009, înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr._ a fost trimis în judecată inculpatul

P. T. F., pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 al.2 C.pen. reținându-se în sarcina acestuia că la data de_ conducând autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ a produs un accident de circulație în urma căruia a decedat victima P. V. .

Analizând actele și lucrările cauzei coroborate cu dispozițiile legale în materie, instanța a constatat următoarele:

În fapt: În data de_, în jurul orei 06.25, inculpatul P. T. F. a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ pe B-dul I. din mun.

B., având direcția de deplasare spre str. Gării. Când a ajuns în apropierea trecerii pentru pietoni situata în dreptul imobilului cu nr. 73, a observat că un pieton s-a angajat în traversarea străzii (de la dreapta spre stânga având în vedere sensul său de mers) prin locul special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător. Deși a acționat sistemul de frânare, pietonul a fost lovit cu partea frontală dreaptă (zona de colț) a autoturismului, fiind

preluat pe capota martorului și apoi proiectat pe carosabil. După impact, autovehicul condus de inculpat a mai rulat câțiva metri, după care s-a oprit în poziția consemnată în procesul verbal de cercetare la fața locului și schița aferentă respectiv pe banda întâi a B- dului I., orientat cu fața înspre str. Gării.

La locul accidentului a fost identificat inculpatul P. T. F., acesta fiind testat cu aparatul etilotest. Rezultatul testului a fost negativ, ulterior procedându-se și la prelevarea unei probe de sânge în vederea determinării îmbibației alcoolice (aceasta fiind zero, conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie).

La fața locului a fost identificată și victima accidentului, în persoana numitului P. V.

. Aceasta a fost transportată la S. J. B. -Năsăud, unde în cursul aceleași zile, a survenit decesul.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 3150/III/437/2009 eliberat de Serviciul J. de Medicină Legală B. -Năsăud, moartea numitului P. V. fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei și contuziei cerebrale difuze cu fractura calotei craniene. Leziunile s-au putut produce în cadrul unul accident rutier, prin mecanism de lovire-cădere. S-a mai stabilit că victima avea în momentul decesului o îmbibație alcoolică de 0,35 g/l alcool pur în sânge, iar moartea a putut surveni în_ .

Pentru stabilirea mecanismului și a dinamicii de producere a accidentului a fost dispusă și efectuată în cursul urmăririi penale, o expertiză tehnică auto de experți din cadrul B.L.E. pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud.

Expertul din cadrul acestei instituții a formulat, în principal, următoarele concluzii: viteza de deplasare a autoturismului cu numărul de înmatriculare_ în momentele premergătoare impactului, a fost de 62,69 km/h (valoare ce nu are legătură de cauzalitate cu producerea accidentului); cauza determinantă a producerii accidentului o constituie neadaptarea de către inculpat la apropierea de indicatorul "trecere pentru pietoni", de așa manieră încât să poată opri și să acorde prioritate pietonilor care s-ar fi angajat în traversarea drumului public. Drept cauză favorizantă a evenimentului rutier o constituie acțiunea victimei care nu s-a asigurat corespunzător înainte de a se angaja în traversarea străzii; atât victima cât și conducătorul auto puteau evita producerea accidentului (în modalitatea arătată în alineatul precedent). Prin urmare, ambii au culpă în producerea accidentului rutier.

Raportul de expertiză a fost adus la cunoștința părților interesate. Soția victimei a criticat lucrarea ca fiind nesatisfăcătoare, incompletă și insuficient argumentată științific.

În aceste condiții a fost dispusă și efectuată o nouă expertiză de către L.I.E.C C. . În urma analizei tuturor mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei, experții din cadrul acestei instituții au formulat, în principal, următoarele concluzii:viteza probabilă a autoturismului, din momentul impactului, a fost de 55 km/h; viteza inițială de deplasare a acestuia a fost de 77 km/h; în planul transversal al drumului, impactul a avut loc pe partea carosabilă a drumului public, la o distanță de 2,6 m față de marcajul longitudinal care o delimitează de parcare, iar în plan longitudinal, pe marcajul pietonal, cu cea. 2,1 m anterior limitei dinspre strada Gării a acestuia; în condițiile date, numitul P. T. F. nu putea evita producerea accidentului, respectiv nu putea opri autoturismul până în planul determinat de traiectoria în traversare a victimei;numitul P. T. F. putea însă preveni producerea accidentului dacă ar fi redus viteza la trecerea de pietoni aflată pe acel segment de drum, la o valoare care să-i permită acordarea priorității de trecere pietonului angajat în traversare; accidentul s-a produs din cauza neacordării priorității de trecere pietonului în traversare la trecerea pentru pietoni existentă pe segmentul de drum respectiv, de către inculpatul P. T. Flori. Conținutul raportului de expertiză a fost adus la cunoștința inculpatului, acesta arătând că nu are de formulat obiecțiuni și că nu solicită administrarea altor probe.

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că recunoaște și regretă fapta săvârșită precizând că în data de_, în jurul orei 06,25, a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ pe banda a doua a B-dului

I. din mun. B., având direcția de deplasare spre str. Gării. La un moment dat s-a hotărât să schimbe banda de mers și în timp ce efectua trecerea de pe o bandă pe alta, a remarcat (de la aproximativ 25-30 de metri) că un pieton se angajează în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni (de la dreapta spre stânga având în vedere sensul său de mers). Victima s-a angajat în traversarea drumului public în pas grăbit, prin fața unei mașini care era parcată în fața trecerii pentru pietoni. Deși a frânat și a tras ușor de volan, spre dreapta, nu a reușit să evite impactul.

În fața instanței, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320/1 C.p.p. arătând că recunoaște integral comiterea faptei reținute în sarcina sa, nu are obiecțiuni față de starea de fapt reținută prin rechizitoriu, își însușește probatoriul administrat în cursul urmăririi penale.

La stabilirea stării de fapt descrise instanța a avut în vedere materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, declarația inculpatului dată în fața instanței.

Din analiza probelor administrate rezultă că, la locul producerii accidentului, circulația se desfășoară pe două sensuri, câte două benzi pe sens despărțite prin marcaj longitudinal discontinuu. La data producerii accidentului vizibilitatea se desfășura în condiții de noapte (în lumina farurilor autovehiculelor și a iluminatului stradal). În zona în care s-a produs accidentul, acționează indicatorul rutier "Trecere pentru pietoni". Totodată, pe partea carosabilă exista marcajul corespunzător trecerii pentru pietoni.

Cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă, apreciem că vinovat de săvârșirea acesteia se face inculpatul întrucât nu a respectat regulile de circulație rutieră (împrejurare ce are legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei), încălcând următoarele prevederi legale :

art. 72 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., potrivit căruia " pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor";
art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep., potrivit căruia "conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului";
art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., potrivit căruia "conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță";
art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., potrivit căruia ""limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h".

Pentru aceste motive, s-a apreciat că în drept:

Fapta inculpatului P. T. F. care, în data de_, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe B-dul I. din B., ocazie cu care a produs un accident de circulație soldat cu decesul numitului P. V., ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația rutieră, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă de art. 178 alin.1, 2 C.pen. pentru care instanța i-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare cu reținerea art. 320/1 C.p.p..

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele speciale prev. de textul incriminator reduse cu o treime ca urmare a aplicării procedurii simplificate, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, pericolul social al faptei și al inculpatului, cauzele de

atenuare sau agravare a răspunderii penale. Raportat la aceste criterii, instanța a avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei și la individualizarea modalității de executare, atitudinea inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale și atitudinea ulterioară, constând în recunoașterea și regretarea comiterii faptei, achitarea parțială a despăgubirilor civile, fără însă a reține aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante cu consecința aplicării unei pedepse sub limita minimă specială rezultată în urma aplicării art. 320/1 C.p.p, întrucât consideră că se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum care să corespundă scopului prev. de art. 52 C.p.

. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen..

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a pedepsei, conform art. 81 C.pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 C.pen., sens în care a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen..

În latura civilă, în baza art.998 Cod civil rap.la art.14 și 346 C.proc.pen., instanța a obligat inculpatul să plătească părții civile P. A. A. suma de 12.000 lei reprezentând daune materiale și 20.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale, respingând celelalte pretenții civile, ca neîntemeiate. Deasemenea, a constatat achitată față de partea civilă P. A. A. a sumei de 6.600 lei reprezentând daune materiale.

A fost obligat inculpatul la plata unei rente globale de întreținere în cuantum de 2.621,67 lei și la daune morale în cuantum de 20.000 Euro sau contravaloarea în lei la data plății în favoarea părții civile P. V. A., respingând celelalte pretenții civile, ca neîntemeiate precum și la plata de daune morale în cuantum de 20.000 Euro sau contravaloarea în lei la data plății în favoarea părții civile P. M. A., respingând celelalte pretenții civile, ca neîntemeiate.

La pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere în ceea ce privește daunele morale, gradul de rudenie al victimei cu părțile civile și legătura afectivă dintre acestea, suferința provocată de decesul victimei astfel încât să se acorde o justă despăgubire acestora pentru pierderea suferită.

În ceea ce privește despăgubirile materiale la stabilirea cuantumului acestora au fost avute în vedere declarațiile martorilor M. Aurel, Kerekes Ilona, scriptele depuse la dosar din care rezultă cheltuielile suportate de partea civilă P. A. A. cu organizarea funerariilor și a meselor de pomenire potrivit obiceiurilor locului.

Renta globală de întreținere s-a calculat prin stabilirea unui venit mediu al victimei pe ultimele 12 luni potrivit adeverinței nr.94/2010 a SC Comelf SA B., respectiv 806,66 din care 1/4 = 201,66 lei x 13 luni=2.621,67 lei.

S-a constatat că SC G. A. SA are calitatea de asigurător în prezenta cauză întrucât potrivit deciziei Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de C. și Justiție nr.1 din 28 martie 2005, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă și iar potrivit deciziei nr.29 din 16 noiembrie 2009, societatea de asigurare nu are calitatea de parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile în procesul penal. Ca urmare, în cazul producerii unui accident de circulație, având consecința producerii unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe art.998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asiguratului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr.136/1995, iar societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.

În baza art.193 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul să plătească părților civile P. A.

A., P. M. A. suma de câte 333,33 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

În baza art.191 alin.1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul să plătească, în favoarea statului, suma de 1.550 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs asiguratorul SC G. A. S.A., criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică sub aspectul soluținării laturii civile a cauzei cu privire la petitul privind daunele materiale solicitate de partea civilă P. A. A. vizând cheltuielile suportate cu inmormântarea victimei și a evenimentelor ulterioare potrivit obiceiului locului, precum și petitul referitor la daunele morale.

În motivarea recursului asigurătorul a arătat, în esență, că suma de 12.000 lei acordată cu titlu de despăgubiri nu este dovedită și că doar declarațiile martorilor audiați cu privire la acest aspect sunt insuficiente pentru a proba suportarea cheltuielilor legate de funeraliile victimei și a evenimentelor ulterioare potrivit obiceiului locului. S-a mai arătat că daunele morale totale acordate celor trei părți civile sunt prea mari și exced condițiilor socio-economice generale, respectiv venitul mediu la nivel national.

Analizând sentinta penala atacată în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele sustinute de recurenti, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constată următoarele:

Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conforma probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpatului care a recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 320/1 C.proc.pen.

Astfel, s-a retinut în mod corect că în data de_, în jurul orei 06.25, în timp ce conducea autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ pe B-dul I. din mun. B., inculpatul P. T. F. a lovit cu partea frontală dreaptă (zona de colț) a autoturismului pe victima P. V. ce se afla angajată în traversarea trecerii pentru pietoni situata în dreptul imobilului cu nr. 73, amenajată, marcată și semnalizată corespunzător. Victima a fost preluată pe capota și apoi proiectată pe carosabil si, deși a fost transportată la S. J. B. -Năsăud, în cursul aceleași zile, a survenit decesul.

Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente (infracțiunea de ucidere din culpă prev. si ped. de art. 178 alin.1, 2 C.pen.).

Cu privire la latura civilă a cauzei, potrivit art.998-999 Cod Civil (în vigoare la data comiterii faptei) orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșală s-a ocazionat, a-l repara. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat este angajată și atunci când acesta s-a produs prin neglijența sau imprudența autorului.

Așadar din interpretarea acestui text legal se deduc condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite (delict civil), a prejudiciul, raportul de cauzalitate între cele două și vinovăția. Aceste elemente au fost identificate și supuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sub aspectul elemenelor sale constitutive.

Curtea observă că partea civilă a dovedit pretențiile solicitate cu martorii Kerekeș Ilona (f. 135 dos.fond) și M. Aurel (f. 136 dos.fond), ultimul fiind cel care a și

împrumutat partea civilă cu suma de 12.000 lei tocmai cu scopul de a servi la suportatrea costurilor înmormântării și a celorlalte cheltuieli potrivit obiceiului locului. Martorii au luat personal cunoștință de aceste cheltuieli ca participanți activi la eveniment, ambii relatând că la ceremonie și masa de după funeralii au participat peste 100 de persoane, iar la parastasul de 6 săptămâni și 1 an au participat 20 d epersoane, respectiv. 30 de persoane și că în toate aceste împrejurări s-a servit un meniu constând în aperitiv, ciorbă, sarmale, friptură și băuturi alcoolice, apă și sucuri.

De asemenea, potrivit chitanțelor de la f.147-153 dos.fond, partea civilă a suportat și alte cheltuieli legate de organizarea aceluiași eveniment, în sumă de 5210 lei, respectiv servicii funerare prestate de o firmă specializată, monument funerar, îmbălsămare, săpat groapă, servicii utilizare capelă.

Așa fiind, Curtea concluzionează că suma de 12.000 lei cu titlu de daune materiale este justificată și probată, neputând fi ignorat și faptul de notorietate că astfel de evenimente sunt generatoare de costuri substanțiale astfel că obligarea inculpatului la plata acestei sume cu acest titlu este legală și temeinică.

Curtea observă și faptul că instanța de fond a avut în vedere și faptul că inculpatul a achitat parțial acest prejudiciu și a evidențiat acest fapt în considerentele și în dispozitivul sentinței, urmând ca acest fapt să fie avut în vedere în procedura executării.

Referitor la critica privind acordarea daunelor morale solicitate de către partea civilă, Curtea reține că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.

În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.

S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că "în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului";.

În cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că partile civile au suferit o traumă psihică de profundă, determinată de fapta săvârșită de inculpat, moartea soțului, respectiv, a tatălui, astfel că acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul

afectiv cauzat acestora și de care victimele erau legate printr-o relație afectivă de natură familială.

Cu privire la sumele acordate cu titlu de daune morale Curtea apreciază că acestea reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de partile civile și proporțională culpei inculpatului, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).

Pentru aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.

Inculpatului i s-a asigurat aistenta juridica din oficiu astfel ca in temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C. -Napoca suma de câte 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.

Potrivit art. 193 al. ultim C.proc.pen. recurenta va fi obligată să achite intimaților P.

A., P. M., P. V. suma de 1200 lei cheltuieli judiciare, câte 400 lei pentru fiecare reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței de la f. 28 dos.recurs.

In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga recurenta să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de asigurator S.C. G. ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. împotriva sentinței penale nr. 1822 din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei B. .

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu.

Obligă pe recurent să plătească intimaților P. A., P. M., P. V. suma de 1200 lei cheltuieli judiciare, câte 400 lei pentru fiecare..

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. V. A. L. H. I. M.

GREFIER,

L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_

Jud.fond. J. L.

#Uciderea din Culpa. Jurisprudenta

← Decizia penală nr. 1306/2013. Ucidere din culpă		Decizia penală nr. 1599/2013. Ucidere din culpă →

Decizia penală nr. 337/2013. Ucidere din culpă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 337/2013. Ucidere din culpă