Decizia penală nr. 346/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.346/R/2013
Ședința publică din 13 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: C. I.
DP
G.: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de părțile civile P. M. și P.
C., împotriva sentinței penale nr.32 din 23 ianuarie 2013 a Judecătoriei Vișeu de Sus, privind pe inculpații C. T. I. și B. I. , trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit.
"a"; și "i"; c. pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului C. T. I., av.Bindea Maxim, apărătorul din oficiu al inculpatului
B. I., av.Bartoș Roxana, ambii avocați din Baroul Cluj, cu delegații la dosar și apărătorul ales al părților civile P. M. și P. C., av.P. M. R., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpații și părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul părților civile depune la dosar memoriul cuprinzând motivele de recurs, cheltuielile făcute de părțile civile cu ocazia deplasării din Italia în România și retur, cu prilejul săvârșirii faptei de către inculpați (contravaloarea combustibilului, taxele de autostradă), precum și contractele de colaborare care atestă că părțile civile locuiesc și lucrează în Italia.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul părților civile solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la J. ecătoria Vișeu de Sus. Susține că partea vătămată P. camelia s-a constituit parte civilă cu suma de 12.000 lei reprezentând contravaloarea unor bunuri sustrase din garaj, iar instanța de fond a luat act de renunțarea prin apărător la această constituire de parte civilă, ceea ce contravine disp.art.15 alin.1 C.pr.pen. Cu privire la aceste bunuri, nu s-au administrat probe, deși partea vătămată s-a constituit parte civilă și cu acestea.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de lege, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora și care nu se justifică, având în vedere că în cursul derulării procesului la instanța de fond,
inculpații nu s-au prezentat, deși au fost citați cu mandate de aducere și au plecat din țară.
Cu privire la latura civilă a cauzei, arată că părțile vătămate s-au constituit părți civile și cu suma de 1000 euro sau 4300 lei reprezentând contravaloarea
drumurilor făcute din Italia în țară cu ocazia acestui proces, solicitări care au fost respinse de prima instanță, apreciindu-se că nu au fost dovedite. Pentru deplasarea în țară, părțile civile s-au folosit de autoturismul propriu, iar deplasarea a implicat mai multe costuri (combustibil, taxe de autostradă și rovignete), pe care inculpații trebuie să le suporte. De asemenea, solicită obligarea inculpaților la plata sumei de 5000 lei daune morale, apreciind că suma este justificată, deoarece toate aceste deplasări în țară au implicat atât cheltuieli, cât și un consum psihic.
Apărătorul inculpatului C. T. I. solicită respingerea recursului declarat de părțile civile ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că latura penală și civilă au fost corect rezolvate de prima instanță, iar pretențiile părților civile au fost respinse motivat. Astfel, în ceea ce privește obiectele care s-ar fi aflat în garaj și cu privire la care părțile vătămate s-au constituit părți civile cu suma de 1200 lei, în mod corect instanța a reținut că în cuprinsul plângerii formulate inițial nu s-a făcut referire la sustragerea altor bunuri din garaj. A fost audiată sora părților civile care a declarat că în garajul din care s-a sustras autoturismul, nu existau alte bunuri. În mod corect s-a apreciat de prima instanță că nu au fost dovedite cheltuielile de deplasare din Italia în România și nici pretențiile părților civile în legătură cu daunele morale. Nu s-a făcut dovada unor prejudicii de ordin nepatrimonial suferit de părțile civile ca urmare a săvârșirii infracțiunii. Pentru considerentele expuse mai sus, solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Apărătorul inculpatului B. I. solicită respingerea recursului declarat de părțile civile ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, pentru motivele arătate de apărătorul inculpatului C. și pe care nu dorește să le mai reitereze. Susține că instanța de fond a acordat despăgubirile solicitate de părțile civile în măsura în care au fost dovedite. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de părțile civile, casarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de deplasare a părților vătămate din Italia în România, acestea trebuind să fie suportate de cei care au comis fapta, dacă sunt dovedite cu acte la dosar.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.32 din 23 ianuarie 2013 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, fost condamnat inculpatul C. T. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. "a"; și "i"; c. pen. cu aplicarea art. 74 și 76 lit. "c"; c. pen. la 1 (un) an și 6
(șase) luni închisoare.
În baza art. 85 al. 1 c. pen.,s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 57 din_ pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus.
S-a constat că infracțiunea de față este în concurs real cu infracțiunea săvârșită anterior de către inculpat și pentru care s-a aplicat pedeapsa sus menționată.
În baza art. 33 lit. "a"; și 34 lit. "b"; c. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 85 al. 3, art. 81 și art. 82 c. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6
luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 c. pen.
A fost condamnat inculpatul B. I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. "a"; și "i"; c. pen. cu aplicarea art. 74 și 76 lit. "c"; c. pen. la 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 81 și 82 c. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 c. pen.
În baza art. 14 c. pr. pen. raportat la art. 998 c. civ., au fost obligați inculpații în solidar să plătească părților civile P. M. și P. C., ambii domiciliați în B., str. I., bl. 29, ap. 10, jud. Maramureș, suma de 4000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 193 c. pr. pen., au fost obligați inculpații să plătească părților civile suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ,fiecare câte 1000 de lei .
În baza art. 191 al.1 c. pr. pen., a fost obligat inculpatul B. I. să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatul C. T. -I. suma de 320 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu pentru av. G. Ovidiu, numit din oficiu, ce s-a suportat din fondul M. ui Justiției.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de_ numita Hanțig D. a sesizat Poliția Orașului B. prin S.N.U.A.U.112, cu privire la faptul că autori necunoscuți au sustras, dintr-un garaj aparținând numitului
P. M., situat pe un teren viran din apropierea străzii ,,I., un autovehicul dezmembrat ( fila 40 d.u.p)
În aceeași zi s-a efectuat o cercetare la fața locului, rezultatul acesteia fiind consemnat în procesul-verbal întocmit ( fila 42 d.u.p.).
La data de_, partea vătămată P. C. a depus, la Poliția Orașului B.
, o plângere penală prin care arăta că i-a fost furat autoturismul marca Audi 80, de culoare negru cu maro, cu nr.de înmatriculare 4-MM-1722, radiat din circulație, parcat în garajul deținut în zona sediului ,,Miniera-Baia B. ";, autovehiculul având o valoare comercială de peste 1000 euro, dar o valoare sentimentală mult mai mare ( fila 41 d.u.p.).
În urma cercetărilor întreprinse a reieșit că, în ziua de_, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpații C. T. -I. și B. I. au pătruns, după ce au spart lacătul de la sistemul de închidere al ușii, în garajul părților vătămate P.
C. și P. M., de unde au sustras un autovehicul marca Audi 80, radiat din circulație. Cum autoturismul era avariat, nefuncțional și fără roți, pentru tractarea acestuia au apelat la numitul Barany Francisc -Giani, care a legat autoturismul cu un cablu de autoturismul propriu, însă nu a reușit să deplaseze autoturismul marca Audi. Ulterior, inculpații au apelat la numitul Danci V. Ciprian care, cu un autoturism de teren marca ARO a reușit să tracteze și să deplaseze autovehiculul marca Audi 80 pe o distanță de aprox.200 m, de la garaj și până în zona fostei remize de pompieri Baia B., unde autoturismul Audi 80 a fost vândut de inculpați numitului Barany Francisc Giani, contra sumei de 400 lei.
Așa cum reiese din declarația inculpatului C. -T. I., dată în fața organelor de cercetare penală, dar și din declarațiile numiților Barany Francisc Giani și Danci V. Ciprian ,inculpații le-au spus acestora că autoturismul le-a fost lăsat de proprietari, pentru a-l vinde la fier vechi.
În declarația dată în fața organelor de cercetare penală, inculpatul C. T.
-I. a recunoscut furtul comis împreună cu inculpatul B. I., arătând împrejurările în care acesta a avut loc . Astfel, inculpatul a arătat că, anterior zilei de_, împreună cu inculpatul B. I., au hotărât să sustragă
autoturismul în cauză, proprietatea părților vătămate, pe care îi cunoștea, fiind vecin cu aceștia și știind că erau plecați la muncă în străinătate. În după-amiaza zilei de_ au mers la garajul familiei P., unde inculpatul B. I. a spart lacătul acestuia cu un levier, au pătruns în garaj, găsind autovehiculul nefuncțional, drept pentru care inculpatul B. I. l-a sunat pe numitul Barany Francisc Giani pentru a ajuta să-l tracteze. Cum acesta nu a reușit, plecând de la fața locului, inculpatul B. I. l-a sunat pe numitul Danci V. Ciprian, care a venit cu un autoturism marca ARO, cu care au reușit să tracteze autoturismul părților vătămate, ducându-l în zona remizei, unde a fost vândut numitului Barany Francisc Giani. Celor doi, le-au spus că autoturismul Audi 80 le-a fost încredințat de proprietari, pentru a-l vinde la fier vechi, respectiv că a fost cumpărat de la aceștia . Suma primită pentru acesta a fost de 250 lei.
Declarațiile inculpatului se coroborează cu cele afirmate de martorii Barany Francisc Giani și Danci V. Ciprian, care, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, menținute în fața instanței, au arătat că, în data_ au fost contactați de inculpați, pentru a-i ajuta să deplaseze un autoturism de la un garaj spre o remiză. Conform declarațiilor martorului Barany Francisc Giani inculpații i-au spus că proprietarul autoturismului le-a lăsat-o acestora, cu tot cu garaj, iar martorului Danci V. Ciprian inculpații i-au spus că au cumpărat autoturismul de la proprietari. Martorul Barany Francisc Giani a mai declarat că a cumpărat mașina de la inculpați, contra sumei de 400 lei,acesta vânzând autovehiculul după circa o săptămână, contra sumei de 600 lei, unor persoane din loc.Bistrița, care colectau fier vechi ( fila 62 d.u.p.)
După săvârșirea faptei, inculpatul B. I. nu a fost găsit, din declarațiile inculpatului C. T. I., ale soției sale, numita B. B. V. a M., martorului Danci V. Ciprian reieșind că acesta a plecat la muncă în Germania.
În declarația dată în fața instanței, partea vătămată P. C. a arătat că se constituie parte civilă pentru suma de 3800 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului, pe care ar fi obținut-o prin predarea acestuia către REMAT și pentru suma de 12.000 lei reprezentând contravaloarea altor bunuri sustrase din garaj, respectiv: un motor de rezervă pentru un autoturism Audi uzat, truse de scule, o vană din fontă, chiuvetă din fontă, 4 calorifere din fontă, mai multe țevi din fier ( fila 36). În dezbateri, părțile civile și-au precizat pretențiile, arătând, prin apărător, că se constituie parte civilă pentru suma de 4.300 lei despăgubiri civile, 5000 lei daune morale, solicitând și suma de 2000 lei cheltuieli judiciare. Prin concluziile scrise, formulate prin apărător, părțile civile au arătat că sumele pretinse de ei includ: 2000 lei reprezentând onorariu avocat, 1000 euro sau 4300 lei deplasarea în țară, 4.000 lei contravaloarea mașinii și 5.000 lei daune morale justificate prin faptul că au fost puși pe drumuri și într-o situație
jenantă față de comunitatea din Baia B. .
Raportat la întreg probatoriul administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța constată că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată există, constituie infracțiune și au fost comise de aceștia cu vinovăție, și anume cu intenție directă,prevăzând rezultatul faptelor sale și urmărind producerea lui .
În drept:
Fapta inculpatului C. T. I. constituie infracțiunea de furt calificat, prev.și ped.de art.208 al. 1, 209 al. 1 lit. "a"; și "i"; C. pen., pentru care instanța urmează să-i aplice o pedeapsă cu închisoarea, individualizată în dispozitivul sentinței.
La individualizarea pedepsei și a cuantumului acesteia au fost avute în vedere disp.art.52 C.p. cu privire la atingerea scopului aplicării acesteia, dar și
disp. art.72 C.p. și anume gradul de pericol social concret al faptei, limitele de pedeapsă prev.de lege pentru această infracțiune, datele care caracterizează persoana inculpatului, împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, valoarea prejudiciului, reținerea, în baza art.74 cu aplicarea art. 76 lit.c C.p. a circumstanțelor atenuante personale, justificate de conduita inculpatului în cursul urmăririi penale, acesta dând declarații complete în fața organelor de urmărire penală.
Raportat la aceste considerente, pedeapsa ce s-a aplicat inculpatului a fost de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
Prin Sentința penală nr.57 din 21 februarie 2012, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dos.nr._, inculpatul C. T. I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev.și ped. de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 rep., la 8 (opt) luni închisoare, dispunându-se, în baza art.81 și 82 C.p. suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni.
Cum această faptă a fost comisă la data de 31 martie 2011, instanța constată că infracțiunea din dosarul de față este săvârșită înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea condiționată,în concurs real cu infracțiunea săvârșită anterior, fiind incidente astfel prev.art.33 lit a C.p.. În baza art. 85 al. 1 C. pen., instanța a dispus anularea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 57 din_ pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Vișeu de
Sus.
În baza art. 34 lit. "b"; C. pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
Fiind îndeplinite condițiile prev.de lege, în baza art. 85 al. 3, art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, inculpatului i s-a atras atenția asupra consecințelor prev. de art. 83 c. pen., în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, ceea ce ar atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
Fapta inculpatului B. I. constituie infracțiunea de furt calificat, prev.și ped.de art.208 al. 1, 209 al. 1 lit. "a"; și "i"; C. pen., pentru care instanța i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, individualizată în dispozitivul sentinței.
La individualizarea pedepsei și a cuantumului acesteia au fost avute în vedere disp.art.52 C.p. cu privire la atingerea scopului aplicării acesteia, dar și disp. art.72 C.p. și anume gradul de pericol social concret al faptei, limitele de pedeapsă prev.de lege pentru această infracțiune, datele care caracterizează persoana inculpatului, împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, valoarea prejudiciului, reținerea, în baza art.74 cu aplicarea art. 76 lit.c C.p.
Raportat la aceste considerente, pedeapsa ce s-a aplicat inculpatului este de 2 (doi) ani închisoare.
Fiind îndeplinite condițiile prev.de lege, în baza art. 81 și art. 82 C. pen., s- a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani, urmând ca inculpatului să i se atragă atenția asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen., în cazul săvârșirii de noi infracțiuni,ceea ce ar atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă, părțile civile solicită obligarea inculpaților la plata de despăgubiri civile, daune morale, cheltuieli de judecată.
Referitor la despăgubirile civile instanța reține că,potrivit disp.art.998 C.civ. vechi, în vigoare la data săvârșirii faptei reținută în sarcina inculpaților, orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a cauzat, a-l repara.
Raportat la întreaga situație de fapt reținută, instanța a constatat că, în cauză, referitor la furtul autoturismului marca Audi 80, comis de inculpați, sunt întrunite cumulativ elementele antrenării răspunderii civile delictuale a acestora pentru fapta proprie, și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției, precum și existența capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită.
Inculpații au sustras un autoturism marca Audi 80, proprietatea părților civile, care nu a putut fi recuperat, fiind vândut ca ,,fier vechi";. Chiar dacă acest autoturism era nefuncțional, prin predarea lui la REMAT, sau la un dealer auto, în condițiile achiziționării unui alt autoturism, proprietarul ar fi putut obține suma de 4.000 lei, valoare apropiată primei de casare sau unui posibil bonus acordat prin programele destinate achiziționării de autoturisme noi, aspecte față de care cererea părților civile este întemeiată, instanța urmând a o admite.
Referitor la cheltuielile de deplasare pe relația Italia -România, în cuantum de 1.000 euro sau 4.300 lei, solicitate de părțile civile, instanța a constatat că aceștia nu au indicat despre câte drumuri este vorba, cine le-a efectuat, ce costuri au fost efectiv suportate, neexistând la dosarul cauzei vreo dovadă în acest sens, aspecte față de care această cerere a fost respinsă.
Apoi, părțile civile au solicitat obligarea inculpaților și la plata sumei de
12.000 lei reprezentând contravaloarea altor bunuri sustrase din garaj, respectiv: un motor de rezervă pentru un autoturism Audi uzat, truse de scule, o vană din fontă, chiuvetă din fontă, 4 calorifere din fontă, mai multe țevi din fier.
Cu privire la această cerere, instanța a reținut că aceste bunuri nu au făcut obiectul plângerii formulate de părțile vătămate, despre un posibil furt și a altor bunuri vorbindu-se doar în momentul constituirii de parte civilă. Mai mult, în dosarul de urmărire penală nu există nicio probă din care să reiasă că în garajul în care a fost parcat autoturismul furat de inculpați ar fi fost și alte bunuri. Pe de altă parte, în legătură cu acest aspect, martorul Hanțig D., sora părții vătămate P. M. și cea care a anunțat furtul la organele de poliție, a arătat, în declarația dată în fața instanței arată că garajul era complet gol și doar din spusele fratelui ei cunoaște că ar fi fost acolo și un motor nou, pe care ea însă nu l-a văzut, existența acestui prejudiciu nefiind așadar, dovedită.
Cu privire acordarea de daune morale în cuantum de 5.000 lei, cererea părților civile nu întrunește condițiile pentru a fi admisă, nefiind dovedit prejudiciul moral suferit de aceștia în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpați, suferința efectivă la care au fost supuși aceștia .
Prin condamnarea inculpaților, părților civile li se dă satisfacție și în sens moral, aceasta fiind o satisfacție echitabilă, câtă vreme nu au fost aduse un minimum de argumente din care să rezulte în ce constă lezarea și gradul de lezare al drepturilor nepatrimoniale ale acestora .
În ceea ce privește cheltuielile judiciare solicitate de părțile civile, reprezentând onorariu avocat,în conf. cu disp.art.193 C.p.p., instanța a admis această cerere și a obligat inculpații, la plata către părțile civile a sumei de 2000 lei, câte 1.000 lei fiecare, cu titlu cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat, justificat cu chitanța depusă la dosarul cauzei.
În temeiul art.191 alin.1 și 2 din C.pr.p. ,instanța a obligat inculpatul B.
I. să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul C.
T. -I. suma de 320 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu pentru av. G. Ovidiu, numit din oficiu, ce s-a suportat din fondul M. ui Justiției.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile civile P. M. si P. C. prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și în principal să fie trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond.
În motivele de recurs părțile civile au arătat că s-au constituit parte civilă cu suma de 12.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase din garaj, însă instanța de fond a luat act de renunțarea prin apărător la această constituire de parte civilă, ceea ce contravine dispozițiilor art.15 alin.1 C.p.p.
Cu privire la aceste bunuri nu s-au administrat probe, deși partea vătămată s-a constituit parte civilă solicitând contravaloarea acestora.
În subsidiar părțile civile au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie condamnați inculpații la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege, cu înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora, întrucât inculpații nu s-au prezentat la instanța de fond, deși au fost citați cu mandat de aducere.
Referitor la latura civilă a cauzei părțile vătămate au arătat că au solicitat și suma de 1000 euro sau 4300 lei reprezentând contravaloarea deplasărilor făcute din Italia în România cu ocazia procesului, solicitări care au fost respinse de către instanța de fond, apreciindu-se că nu au fost dovedite.
Pentru deplasarea în țară părțile civile s-au folosit de autoturismul proprietatea lor personală, iar aceasta a presupus anumite costuri respectiv contravaloarea combustibilului, taxe de autostradă, rovinetă, pe care inculpații trebuia să le suporte.
De asemenea, părțile civile au solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale pe motiv că fapta comisă de inculpați le-au cauzat suferințe psihice.
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de părțile civile, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că la data de 1 februarie 2012 inculpații C. T. I. și B. I. s-au deplasat la garajul proprietatea părților vătămate situat lângă sediul societății Minera din Baia B., unde au spart lacătul de la ușa de acces și au încercat să sustragă autoturismul marca Audi 80, însă nu au reușit întrucât autovehiculul avea două roți lipsă, sens în care a fost tras din garaj pe o distanță de cca. 1-5 metri, după care l-au abandonat, iar ulterior s-au deplasat cu autoturismul marca ARO cu nr. de înmatriculare_ aparținând numitului D. V. tractând autoturismul sustras de inculpați pe o distanță de cca.100 metri, după care l-au vândut cu suma de 400 lei numitului Barany Francisc, sumă pe care au împărțit- o între cei doi inculpați.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpați întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i C.p. iar pedepsele aplicate acestora au fost stabilite în limitele prevăzute de lege, ținându-se seama de disp. art.72 C.p.
Solicitarea părților civile de trimitere a cauzei spre rejudecare pe motiv că acestea s-au constituit parte civilă cu suma de 12.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase din garaj, este neîntemeiată, deoarece prin actul de trimitere în judecată în sarcina inculpaților s-a reținut că aceștia au sustras doar autoturismul marca Audi 80, nu și alte bunuri.
La instanța de fond nu s-a probat că părțile vătămate aveau în garaj și alte bunuri, respectiv un motor sau anumite scule, această împrejurarea rezultând doar din declarațiile părților vătămate, care nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.
Martora Hanțig D. sora părții vătămate P. M. în declarația dată la instanța de fond arată că în momentul în care s-a deplasat la garajul părților vătămate a observat lipsa autoturismului, însă nu are cunoștință dacă în garaj se aflau și alte bunuri (f.63 dosar fond).
Având în vedere că inculpații puteau fi trași la răspundere de către instanța de fond doar în limita în care aceștia au fost trimiși în judecată și că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că în garajul părților vătămate se aflau și alte bunuri înafară de autoturismul sustras de inculpați, nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond sub acest aspect.
Tot neîntemeiată este și solicitarea părților civile de înlăturare a circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond în favoarea inculpaților, deoarece inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii, iar instanța de fond în mod întemeiat a reținut în favoarea acestora circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c C.p., sens în care nu se impune înlăturarea circumstanței atenuante și majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților.
Recursul părților civile urmează să fie admis doar în privința neobligării inculpaților la plata sumei de 4300 lei reprezentând contravaloarea deplasărilor din Italia în România pe perioada desfășurării procesului la instanța de fond, însă această sumă urmează să fie acordată cu titlu de cheltuieli judiciare și nu cu titlu de despăgubiri civile, cum în mod greșit apreciază părțile civile.
Din actele depuse în recurs (bonuri de benzină, rovinietă, taxă de autostradă), rezultă cu certitudine că părțile vătămate lucrează în Italia și că s- au deplasat în România în perioada 3 iunie, 10 iunie, 17 iunie 2012, chiar în perioada în care acestea au fost audiate la instanța de fond, respectiv la termenul de judecată din 13 iunie 2012.
Neîntemeiată este și solicitarea părților civile privind obligarea inculpaților la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale.
Daune morale se acordă potrivit practicii judiciare și literaturii de specialitate doar în situația infracțiunilor de vătămări corporale, ucidere din culpă, omor, etc. care cauzează suferințe fizice sau psihice părților vătămate, nu și în situația infracțiunilor de furt calificat, cum este cea din prezenta cauză, care nu sunt de natură a cauza suferințe fizice sau psihice în măsură să fie compensate material.
Având în vedere că recursul promovat de părțile civile este întemeiat doar cu privire la neacordarea sumei de 4300 lei reprezentând contravaloarea deplasărilor făcute de părțile civile din Italia în România pe perioada desfășurării procesului la instanța de fond, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.p.p. recursul formulat de acestea împotriva sentinței penale nr.32 din 23 ianuarie 2013 a Judecătoriei Vișeu de Sus urmează să fie admis, iar această sentință va fi casată în parte, și rejudecând cauza inculpații urmează să plătească părților civile suma de 4300 lei cheltuieli judiciare.
Celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate urmează să fie menținute.
Cheltuieli judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de părțile civile P. M. si P. C. împotriva sentinței penale nr. 32 din 23 ianuarie 2013 a Judecătoriei Vișeu de Sus pe care o casează cu privire la neacordarea cheltuielilor judiciare si rejudecând în această limită:
Obligă pe inculpații C. T. I. si B. I. că achite in solidar părților civile P. M. si P. C. suma de 4300 lei cheltuieli judiciare.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Stabilește onorarii apărători din oficiu la câte 300 lei ce se achită Baroului de Avocati C. din FMJ., av. Bindea si Bartoș.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 13 martie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
V. G. | C. | I. | DP |
G.
DS
Red,V.G./S.M.D.
3 ex./_
J. .fond.V. F.
| ← Decizia penală nr. 1666/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 1180/2013. Furt calificat → |
|---|
