Decizia penală nr. 359/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 359/R/2013
Ședința publică din 14 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B., judecător
JUDECĂTORI: A. D. L.
: M. R.
G.: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. A. împotriva sentinței penale nr. 19 din data de 21 ianuarie 2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei V. de Sus, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, dat în dosar nr. 482/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul B. A., asistat de apărător ales, avocat Serbănescu Cristian A.
, din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație la dosar ( f. 9 ) și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Borșan Violeta, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 7 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M. ui Justiției.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului B. A., solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 19 din 2013 a Judecătoriei V. de Sus, pronunțată în dosarul nr._ și, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. b Cod procedură penală, să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea care i se aduce, respectiv a săvârșirii unei infracțiuni prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Solicită a se avea în vedere faptul că prin concluziile scrise depuse la instanța de fond a indicat că inculpatul a fost surprins în trafic la data de_, moment în care acestuia i s-a recoltat proba de sânge, urmând a fi respectat termenul de maxim 3 zile prevăzut de Ordinul nr. 376/2006 pentru aprobarea
normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Astfel, arată că proba de sânge a fost trimisă la data de_, iar buletinul de analiză toxicologică al alcoolemiei a fost efectuat la data de_ . Consideră că este nerespectat art. 14 alin. 1 din Ordinul nr. 376/2006 care prevede că, în mod evident, probele de sânge trebuie să fie transportate, iar
analizele de sânge să fie efectuate în termenul maxim de 3 zile de la data recoltării lor. În acest sens, solicită a se avea în vedere și o decizie penală pronunțată de către Curtea de Apel C., nr. 414/R/2009, precum și decizia penală nr. 119/2010 a Curții de Apel Bacău, publicată în "Infracțiuni rutiere"; de Andronescu S. escu Deaconu la pagina nr. 182-185.
Susține că organul de cercetare penală nu a invocat și nu a dovedit situații excepționale care să fi condus la întârzierea transportului și depunerii probelor biologice, care să justifice nedepunerea acestora în termen, depășindu-se termenul prevăzut de către norma legală. De asemenea, nu s-a dovedit de către organul de cercetare penală că aceste probe au fost păstrate în condițiile prevăzute de lege, respectiv la frigider și nici că acestea au fost transportate tot în condițiile de menținere a unei temperaturi optime, în vedere efectuării analizei de sânge. Totodată, consideră că, în situația în care probele nu au fost efectuate în condițiile și în termenele propuse de către legiuitor prin norma 376/2006, acestea nu mai pot să aibă valoare probantă, astfel că fapta săvârșită de către inculpat ar reprezenta, de fapt, o contravenție, pentru că, nefiind efectuate analize în timpul util și indicat de către legiuitor, acestea nu mai pot să fie considerate ca și probe utile.
Pentru motivele evidențiate solicită admiterea recursului.
Reprezentanta M. ui P., referitor la ordinul invocat, respectiv nr. 376/2006, care este pentru aplicarea normelor metodologice în privința prelevării probelor de sânge, confirmă susținerile anterior redate de către apărătorul
inculpatului cu privire la evoluția în timp privind recoltarea probelor biologice, transportul și efectuarea analizei de laborator, însă consideră că termenul prevăzut în ordin pentru transport este un termen de recomandare și nu unul de decădere. Susține că acest aspect este întărit și de obligația concomitentă prevăzută, respectiv de a se păstra timp de 15 zile probele de sânge care au fost prelevate, în vederea efectuării unei contraexpertize. Astfel, consideră că este neîntemeiată cererea pentru a se dispune achitarea fiind vorba de o contravenție și, în concluzie, solicită respingerea recursului.
Inculpatul B. A., având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.19 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de J. ecătoria
V. de Sus în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul B. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. și ped. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art. 74 și 76 lit. "d"; c. pen. la 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 81 și 82 c. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 c. pen.
În baza art. 191 al. 1 c. pr. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de 0_, în jurul orei 17,40, inculpatul, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca Rover 75, având aplicate tăblițe cu nr. de înmatriculare_, specific Angliei, pe care l-a condus pe DN 18 V. de Sus, strada Dragoș-Vodă în direcția de mers spre com.V. de Jos, ocazie cu care a fost oprit, pentru control, de lucrători ai poliției, Serviciul Rutier Maramureș.
Întrucât emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul marca Drager, nr.7410, seria ARRM 0150, la ora 17:44, testul indicând valoarea de 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc V. de Sus pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Aici i s-au prelevat două probe, prima la ora 18,10 iar a doua la ora 19,10 ( fila 13)
Din Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1. reiese că probele au fost primite la Serviciul Medico-Legal J. ețean Baia Mare la data de_, fiind analizate la data de_ ( fila 12).
Conform rezultatului analizelor, inculpatul a avut o alcoolemie de 1,15 g/l la prima probă, respectiv 1,05 g/l la cea dea doua probă.
La data controlului și a prelevării probelor biologice, inculpatul a recunoscut că a consumat circa 80 ml țuică prune la ora 16,30, fără a mânca nimic, bând doar o cafea de dimineață. A servit băutura la o cunoștință, deplasându-se după aceea, cu mașina, circa 300 m ( filele 16-17).
Aceleași aspecte se rețin și din cuprinsul declarației dată la data de 21 mai 2012, unde inculpatul arată că ,,recunoaște și regretă sincer fapta"; ( filele 19-20), din procesul-verbal încheiat la data de_ reieșind că acesta a luat la cunoștință de tot materialul de urmărire penală, nu are de făcut obiecțiuni în legătură cu probele din dosar, nu are de formulat alte cereri în apărarea sa, recunoaște fapta imputată, solicitând a i se aplica o sancțiune cu caracter administrativ, având în vedere că este o persoană în etate și nu a mai avut antecedente penale ( fila 34).
Fiind audiat de instanță, inculpatul a reiterat susținerile din declarațiile date în faza de urmărire penală, recunoscând că a condus sub influența alcoolului, consumând aproximativ 50-60 ml țuică de mere.
Inculpatul a contestat legalitatea probelor biologice, raportat la faptul că acestea au fost prelevate în data de 0_, iar analiza a fost efectuată la data de_, după 5 zile de la data prelevării.
Instanța nu poate reține însă aceste afirmații, pentru următoarele considerente:
Reiese din dispozițiile textului de lege indicat de inculpat, respectiv art.14 al.3 din Ordinul 376/2006, că, în situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuată imediat, acestea se păstrează la frigider, în secțiile unităților de poliție, timp de maximum 3 zile";
Din interpretarea acestor dispoziții rap. și al.1 din același art., rezultă că probele prelevate trebuie depuse în cel mai scurt timp la instituțiile medico-legale
, prin excepție acestea putându-se păstra, în condiții optime, maximum 3 zile, în sediile unităților de poliție.
Așa cum a arătat însă doctrina juridică, acest termen de 3 zile nu este unul de decădere, ci unul de recomandare, dispozițiile vizând mai mult operativitatea soluționării cauzelor, câtă vreme nu s-a prevăzut nicio sancțiune pentru depășirea acestui termen.
Contrar afirmațiilor petentului, anularea valorii probatorii a rezultatelor analizelor toxicologice, în condițiile art.21 din Ordinul 376/2006 intervine pentru nerespectarea disp.art.20 al.2 din acest act normativ, adică atunci când s-au utilizat alte metode de analiză decât cele oficial stabilite pentru determinarea alcoolemiei sau au fost modificate metodele oficiale, care sunt: metoda de chimie analitică și /sau metoda gaz-cromatografică, stabilite ca oficiale, dintre metodele tehnice posibil a fi folosite în dozarea alcoolului.
Or, în speța de față, nu este vorba de incidența unei atare situații, astfel că nu poate opera sancțiunea anulării valorii probatorii a analizei toxicologice.
În același sens, trebuie observat că în Ordinul 376/2006, la art. 23, se prevede că flaconul cu sânge se păstrează timp de 15 zile, după care este distrus. Apoi, conform art.35 al.1 coroborat cu art.36 al.2 și 4 din același act normativ, în situații excepționale, la cererea polițistului sau a persoanei examinate, se pot prelucra contraprobe de sânge, valoare de contraprobă putând avea și analiza de laborator efectuată din sângele rămas de la primele determinări, păstrat în condiții optime, termenul de păstrare al contraprobelor în laboratoarele de toxicologie fiind de maxim 10 zile, în condiții stricte de conservare la frigider.
Atâta timp cât flaconul de sânge trebuie păstrat timp de 15 zile înainte de a fi distrus, și cât se poate efectua o contraprobă din acesta, care, la rândul ei poate fi păstrată timp de 10 zile, reiese că proba de sânge prelevată este aptă, pe această perioadă, de a fi analizată și de a indica valoarea reală a alcoolemiei.
În cauza de față, prelevarea probei a avut loc la data de 0_, iar analiza ei la data de_, în termen de 5 zile, care nu a putut influența rezultatul acesteia, astfel că proba a fost legal administrată, nefiind incidente disp.art.64 al.2 C.pr.p, respectiv această probă nu a fost obținută în mod ilegal.
Pe de altă parte, cuantumul alcoolemiei a fost recunoscut și de inculpat, care a declarat în mod expres, în timpul cercetărilor penale, că nu-l contestă. Apoi, inculpatul a fost testat și cu aparatul marca Drager, testul indicând valoarea de 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat, inculpatul arătând, în declarațiile sale, că această testare s-a făcut după câteva minute de la consumarea alcoolului, astfel că valoarea constată ulterior prin analizele toxicologice ale probelor biologice are corespondență tehnică cu cea evidențiată cu alcooltestul.
Apoi, din analiza Deciziei penale nr.414/R/2009 a Curții de Apel C., depusă de inculpat, nu reiese că situația de față este identică cu cea la care se face referire în hotărârea indicată, unde instanța a avut în vedere și faptul că probele indicau o alcoolemie de 0,85-0,75 g/l, ceea ce naște o stare de îndoială de care ar beneficia inculpatul, nefiind cazul în speța de față.
Constatând că valoarea probatorie a analizei toxicologice nu poate fi pusă sub semnul îndoielii, coroborat și cu celelalte probe administrate, dar și cu recunoașterea făcută de inculpat cu privire la faptul că, la data de 0_, a condus un autovehicul, pe drumul public, sub influența băuturilor alcoolice, instanța a reținut că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat, cu respectarea condițiilor de vinovăție cerute de lege, existând suficiente date pentru a permite stabilirea unei pedepse, în cauză nefiind incident nici unul din cazurile prev. de art.10 lit.a și d C.pr.p, invocate de inculpat prin reprezentant.
În drept, fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice, la data de 0_, în jurul orei 17,40 autoturismul marca Rover 75, cu nr. de înmatriculare_, specific Angliei, având în sânge o concentrație de alcool pur în sânge ce depășește limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Conform acestui text de lege, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge .
Fapta săvârșită de inculpat, sub aspectul laturii obiective, s-a realizat prin conducerea autoturismului marca Rover 75, cu nr. de înmatriculare_, pe un drum public, respectiv DN 18, strada Dragoș-Vodă din V. de Sus, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. Această faptă a avut ca urmare crearea unei stări de pericol pentru circulația pe drumurile publice, existând o relație de cauzalitate între acțiunea de conducere în condițiile anterior reținute și starea de pericol creată.
Poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea săvârșită și rezultatul socialmente periculos al acesteia se caracterizează prin intenție indirectă, vinovăția inculpatului fiind dovedită în cauză.
La individualizarea pedepsei și a cuantumului acesteia, instanța a avut în vedere atingerea scopului aplicării ei, prev. de art. 52 c. pen. și criteriile generale prev. de art. 72 c. pen., dispozițiile generale ale C.p., limitele de pedeapsă prev.de textul incriminator, respectiv închisoare de la 1 la 5 ani, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului. Astfel, s-a reținut că atitudinea inculpatului a fost una sinceră, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, inculpatul este pensionar, cu studii superioare, nu are antecedente penale, distanța parcursă după consumarea băuturilor alcoolice a fost una relativ mică.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, prevăzute de art.74 al.1 lit.a și c din C.p., justificate de conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, atitudinea
inculpatului după săvârșirea infracțiunii, recunoscând și regretând fapta, urmând ca, în temeiul art.76 lit.d C.p., pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimul special.
Raportat la aceste aspecte, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 luni închisoare.
Pedeapsa trebuie să aibă o funcție de constrângere, de intimidare, dar și de reeducare, mijloace ce urmăresc aceleași scopuri de prevenție și de adaptare socială, astfel că, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, instanța are convingerea că scopul sancționator al acesteia va fi atins, în același timp cu îndeplinirea scopului educativ al acesteia, astfel încât pe viitor să respecte normele legale.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de lege și apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi realizat și fără privare de libertate, condamnarea inculpatului
fiind un avertisment la adresa acestuia și atrăgându-i atenția asupra gravității faptelor sale, instanța a dispus, în baza art. 81 și 82 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare și a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen.
În temeiul art.82 C.p. a stabilit termen de încercare de 2 ani și 4 luni.
În baza art. 191 C.pr.pen. instanța l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, inculpatul criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat curții că se impune achitarea sa întrucât în cauză nu au fost respectate normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în sensul că s-au depășit cele trei zile de păstrare a probelor înaintea trimiterii acestora în vederea analizării lor, ceea ce conduce la constatarea nulității probei și achitarea
inculpatului, fapta comisă de acesta neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării unui vast, concludent și pertinent probatoriu, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care la data de 0_, în jurul orei 17,40 a condus pe drumurile publice, DN18 V. de Sus, str.Dragoș Vodă, autoturismul marca Rover 75, cu nr. de înmatriculare_ ,
specific Angliei, având în sânge o concentrație de alcool pur în sânge ce depășește limita legală de 1,15 g%o pentru prima probă biologică și respectiv de 1,05 g%o pentru cea de-a doua probă.
Apărările inculpatului referitoare la nulitatea probelor prelevate în vederea stabilirii alcoolemiei au fost corect înlăturate de către instanța de fond, fiind infirmate de probele administrate precum și de interpretarea teleologică a normelor legale în domeniu.
Astfel, ne însușim întrutotul argumentația instanței de fond referitoare la normele metodologice aplicabile în speță precum și la împrejurarea lipsită de echivoc că, termenul de 3 zile de păstrare a probelor biologice înainte de analizarea acestora este un termen de recomandare (aceste dispoziții vizând mai mult operativitatea soluționării cauzelor), nefiind sancționată în nici un fel o eventuală depășire a acestuia ba mai mult, Ordinul 376/2006, la art. 23, prevede că flaconul cu sânge se păstrează timp de 15 zile, după care este distrus. Apoi, conform art.35 al.1 coroborat cu art.36 al.2 și 4 din același act normativ, în situații excepționale, la cererea polițistului sau a persoanei examinate, se pot prelucra contraprobe de sânge, valoare de contraprobă putând avea și analiza de laborator efectuată din sângele rămas de la primele determinări, păstrat în condiții optime, termenul de păstrare al contraprobelor în laboratoarele de toxicologie fiind de maxim 10 zile, în condiții stricte de conservare la frigider.
Atâta timp cât flaconul de sânge trebuie păstrat timp de 15 zile înainte de a fi distrus, și cât se poate efectua o contraprobă din acesta, care, la rândul ei poate fi păstrată timp de 10 zile, reiese că proba de sânge prelevată este aptă, pe această perioadă, de a fi analizată și de a indica valoarea reală a alcoolemiei .
Conchizând, în urma coroborării dispozițiilor legale în materie, curtea apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele art.197 alin.2 C.p. privind constatarea nulității absolute, probele biologice prelevate de la inculpat sunt conforme legii, fiind o probe câștigate cauzei.
Apoi, cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, curtea constată că instanța de fond a ținut seama de toate criteriile prev. de art.72 C.p. și a dat dovadă de clemență prin reținerea unor circumstanțe atenuante favorabile inculpatului și coborârea cuantumului sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat Borșan Violeta.
Va obliga pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de
300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. A. (fiul lui
A. și I., născut la data de 17 august 1943 în V. de Sus, jud. Maramureș, CNP 1., cetățean român, studii superioare, pensionar, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în V. de Sus, str. M., nr. 2, jud. Maramureș) împotriva sentinței penale nr. 19 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei V. de Sus.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat Borșan Violeta.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de
300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 martie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. B. | A. | D. | L. | M. R. |
G.
L. A. S.
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./_
J. .fond. V. F.Fărână
| ← Decizia penală nr. 343/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... | Decizia penală nr. 1308/2013. Infractiuni rutiere-circulația... → |
|---|
