Decizia penală nr. 38/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.38/R/2013
Ședința publică din 15 ianuarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. H. ,judecător
JUDECĂTORI | : V. | V. | A. |
: I. | M. | ||
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul H. I., împotriva sentinței penale nr.1078/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Iordăchescu E., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul H. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Driha D., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Apărătorul inculpatului, depune la dosar în probațiune, o decizie de speță prin care s-a dispus achitarea inculpatului pentru aceeași infracțiune.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și rejudecând cauza, să dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.
a) coroborat cu dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. b) C.proc.pen. deoarece raportat la ansamblul materialului probator existent la dosar sentința atacată a fost pronunțată în condiții de nelegalitate și netemeinicie. La baza condamnării sale, instanța de fond a avut în vedere doar Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr. 2731/IX/a/866, efectuat de către IML C. -N. și declarațiile martorilor accidentului. În cuprinsul acestuia se indică faptul că acesta a prezentat o îmbibație alcoolică în sânge de 1,00 g ‰ la ora 9:40, respectiv 0,80 g ‰ la ora 10:40, cu toate că evenimentul rutier a avut loc la ora 8:15. În cursul urmăririi penale, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei, expertiză pe care instanța de fond a înlăturat-o, pe motiv că se bazează exclusiv pe declarația subiectivă a inculpatului, declarație, care asemenea celei a martorului H. I., au fost apreciate de către instanță ca nesincere. Acest raport de expertiză medico-legală stabilea că la ora evenimentului rutier, respectiv 8:15, inculpatul ar fi avut o alcoolemie mai mică decât 0,80 g ‰, cu o valoare teoretică apropiată de 0,55 - 0,75 g ‰. În condițiile în care la dosarul cauzei nu există nicio altă probă care să stabilească gradul de alcoolemie al inculpatului la momentul producerii
evenimentului rutier, respectiv ora 8:15, acest raport de expertiză privitor la calculul retroactiv al alcoolemiei este singura probă certă cu privire la existenta sau neexistenta infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002. În condițiile în care instanța de fond a procedat la condamnarea inculpatului fără a ține cont de singura probă certă de la dosar cu privire la valoarea alcoolemiei la ora 8:15, consideră că aceasta a făcut o greșită aplicare a legii penale, raportat la interpretarea eronată a probațiunii.
Consideră că instanta de fond, fără a motiva în vreun fel, nu a ținut cont de declarațiile martorului H. I. și nici de ale inculpatului, afirmând doar că acestea sunt vădit nesincere și neverosimile. Precizează că atât inculpatul, cât și martorul H. I. au avut declarații constante cu privire la aspectele esențiale ale cauzei, mai exact momentul consumului de alcool, cantitatea de alcool consumată, felul băuturii alcoolice, precum și lipsa aportului alimentar. Astfel, martorul H. I., atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, a declarat că inculpatul a consumat după ora 8:00, circa 150 ml țuică de prune, cu o tărie de 50-52 grade și nu a văzut să aibă aport alimentar, iar declarațiile inculpatului au fost constante în sensul că, în jurul orei 8:00, a consumat circa 150-175 ml țuică de prune, fără a avea aport alimentar din seara zilei de 3 aprilie 2010, ora 20:00.
Apreciază că aceste declarații, exprimă în totalitate adevărul, fiind susținute și de către Raportul de expertiză cu privire la calculul retroactiv al alcoolemiei, în care se afirmă că: "prin corelarea datelor obținute prin efectuarea calculului matematic teoretic cu valorile alcoolemiilor stabilite la analiză, se constată o posibilă concordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum declarat de susnumit și valorile certe stabilite la analiză." Prin concluziile acestei expertize se stabilește cât se poate de clar că "la ora evenimentului rutier 8:15, inculpatul H. I. avea o alcoolemie mai mică decât 0,80 g ‰, cu o valoare teoretică apropiată de 0,55-0,75 g ‰."
În sprijinul acestor declarații și a raportului de expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei, probe de care instanța de fond nu a ținut cont, este și mențiunea din buletinul de examinare clinică, întocmit de către medicii din cadrul UPU C., cum că inculpatul nu părea sub influenta băuturilor alcoolice.
Consideră că singurele probe obiective cu privire la consumul de alcool de către inculpat, în data de_, sunt cele două probe biologice, pe baza cărora s-a stabilit faptul că la ora 9:40, acesta prezenta o îmbibație alcoolică de 1,00 ‰ și respectiv 0,80 ‰ la ora 10:40. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că prelevarea probelor de sânge s-a făcut la aproximativ o oră și jumătate, respectiv două ore și jumătate, de la momentul depistării în trafic a inculpatului. În condițiile în care probele au fost înlăturate, la dosarul cauzei nu există nicio probă certă din care să rezulte cu exactitate valoarea alcoolemiei la ora la care s-a produs accidentul rutier, respectiv 8:15.
Având în vedere că în prezent infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din
O.U.G. nr. 195/2002 nu incriminează conducerea pe drumurile publice de către o persoană aflată în stare de ebrietate, ci doar conducerea cu o alcoolemie peste limita legală de 0,80 g ‰, instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt, dispunând condamnarea în condițiile în care la dosar nu există nicio probă care să stabilească dacă la ora 8:15, îmbibația alcoolică pe care o avea inculpatul în sânge depășea limita legal admisă.
Pe lângă greșita condamnare a inculpatului pentru o faptă neprevăzută de legea penală, s-au aplicat eronat și dispozițiile art. 118 Cod penal, dispunându-se confiscarea prin echivalent bănesc a sumei de 5.000 lei pe considerentul înlăturării unei stări de pericol, fără a motivat în vreun fel această stare, nu s-a explicat care este pericolul care se preîntâmpină prin confiscarea de la inculpat a acestei sume de bani, care sunt temerile serioase că bunurile considerate primejdioase, dacă nu ar fi scoase din circulație, ar putea servi la săvârșirea unei noi fapte prevăzute de legea penală.
Consideră că, în prezenta cauză, dezideratul înlăturării stării de pericol s-a realizat în cel mai eficient mod cu putință prin ridicarea dreptului inculpatului de a conduce autoturisme, odată cu reținerea permisului de conducere de către reprezentanții Poliției Rutiere C. -N. . Astfel, încercarea de a conduce orice autovehicul, nu doar cel implicat în evenimentul rutier din data de_, constituie infracțiune, presupunând totodată consecințe deosebit de grave pe care inculpatul le conștientizează. Pe cale de consecință, apreciază că această măsură de siguranță a confiscării speciale în cazul de față este nejustificată și disproporționată, cu atât mai mult cu cât condamnarea inculpatului s-a făcut cu încălcarea gravă a dispozițiilor legale.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Prima instanță a stabilit just vinovăția inculpatului analizând starea de fapt și probele care au conturat această stare de fapt. Consideră că declarația inculpatului apare ca fiind ilogică. Mai mult, acea expertiza medico legală de calcularea retroactivă a alcoolemiei are la bază tot declarațiile inculpatului, fiind un calcul teoretic, ori, în speță trebuie avută în vedere o probă obiectivă și directă, respectiv buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei care atestă că la o oră și un sfert, inculpatul avea o alcoolemie de 1,00 g%0 iar la două ore și un sfert avea o alcoolemie de 0,90 g%0 . Mai mult, declarația martorului G. Sorin atestă că inculpatul mirosea a alcool și avea o vorbire neclară. În aceste condiții, este evident că instanța a înlăturat apărarea inculpatului bazată pe declarația lui, a tatălui acestuia și pe raportul de expertiză și a dispus condamnarea inculpatului.
Apărătorul inculpatului, în replică, cu privire la martorul G. Sorin, arată că acesta a fost audiat consecutiv producerii evenimentului. Cu privire la certificatul constatator medico legal toxicologic arată că și expertul s-a bazat pe acesta când a stabilit că alcoolemia la menomentul producerii evenimentului a fost de 0,55 - 0,75 g%0.
Reprezentantul Parchetului, cu privire la confiscarea specială de la inculpat a sumei de 5.000 lei, desi instanța a motivat ratiunea acestei măsuri, consideră că se poate admite recursul inculpatului și a se dispune înlăturarea acestei obligații.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1078 din 9 octombrie 2012 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr. 4702/2112012, în baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 din C.pen. a fost condamnat inculpatul H. I., cetățean român, fiul lui I. și L., născut la data de 21 august 1988 în localitatea O., jud. Bihor, CNP 1.
, domiciliat în O., str. A. C., nr. 55, bl. PB55, sc. D, ap. 7, jud. C., student, sportiv - jucător de fotbal la CFR C., necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o imbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului H. I. și s-a stabilit termenul de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 118 al. 1 lit. b și al. 2 din C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5.000 de lei.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În baza art. 189 al.1 din C.p.p. onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu, d- na ALEXA I. A. de 50 lei a fost avansat din Fondurile M. ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul H. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 5114/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 modif, în fapt, reținându-se că în dimineata zilei de 4 aprilie 2010, în jurul orei
8.15 inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv pe str. Aurel Vlaicu în direcția str. Memorandumului prin localitatea C. -N. autovehiculul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, cu o îmbibație alcoolică de 1,00 g%o.
Instanța a audiat inculpatul și analizând actele dosarului și materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, instanța constată următoarele:
Urmărirea penală împotriva inculpatului a început prin rezoluția din data de 30 iulie 2010, fiind confirmată de către procuror la aceeași dată.
Conform procesului verbal de la fila 5 din dos. UP, la data 4 aprilie 2012, în jurul orei 8.15, organele de poliție au fost sesizate cu privire la un eveniment rutier petrecut pe str. 21 Decembrie 1989 și în care a fost implicat autovehiculul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ care circula din direcția str. A. Vlaicu. S-a stabilit că inculpatul a condus autovehiculul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ .
La fața locului au fost identificat martorul C. E. F. n conducătorul troleibuzului cu nr. CJ305 și care staționa la culoarea roșie a semaforului electric instalat pe str. 21 Decembrie 1989 lângă Prefectură. Din direcția str. Cuza Vodă spre P-ța A. Iancu, adică din partea stângă a martorului spre dreapta circulau trecând prin intersecție mai multe autovehicule, iar la un moment dat a observat venind dinspre P-ța Mărăști spre centru, adică din fața martorului autovehiculul condus de către inculpat care a intrat în intersecție și acroșat autovehiculul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ care circula dinspre str. Cuza Vodă. Martorul a declarat că inculpatul a refuzat testarea cu aparatul etiloltest. În fața instanței a declarat că inculpatul se tot rezema e zid și vorbea continuu la telefon.
Totodată a fost identificat martorul G. Sorin care conducea autovehiculul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ și care a declarat că a intrat în intersecție la culoarea verde a semaforului electric și a fost acroșat de autovehiculul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ și proiectat în zidul unei clădiri. Tot în cursul urmăririi penale martorul declară că inculpatul vorbea neclar și avea un mers nesigur. În cursul judecății martorul a declarat că i s-a spus că inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice și a constatat că avea ochii roșii, mai răspundea și nu la întrebări și mirosea a alcool.
În procesul verbal de constatare a infracțiunii s-a consemnat că inculpatul ar fi declarat că consumat 150-175 ml de țuică de pune în dimineața zilei de 4 aprilie 2010 într- un bar.
Ca urmare, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice, astfel: din prima probă de sânge recoltată la ora 9,40 alcoolemia a fost de 1,00 gr%o alcool pur în sânge, iar la a doua probă prelevată la ora 10.40 a rezultat o alcoolemie de 0,80 gr%o.
Din buletinul de examinare clinică reținem că inculpatul nu părea sub influența băuturilor alcoolice și a negat consumul de alcool (fila 48 dos. UP).
În fața instanței inculpatul a arătat că își menține declarațiile din cursul urmăririi penale. În declarația din data de 12 mai 2010 inculpatul arată că la data de 4 aprilie 2010 în jurul orei 8.00 a condus autovehiculul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ din localitatea Bistrița spre C. -N. împreună cu tatăl său martorul H. I. și au ajuns la aeroportul din C. -N., unde, în jurul orei 8.00 împreună cu tatăl său a băut 150-175 de ml de țuică, după care a urcat din nou la volanul autovehiculului, fără tatăl său, cu intenția
de a-l conduce într-o localitate din jud. Bihor. La o intersecție a pornit la culoarea galbenă a semaforului electric și a provocat un accident. In următoarea declarația a aratat ca a baut tuica dintr-o sticla de 0,5 litri.
Instanța l-a audiat pe martorul H. I., tatal inculpatului in conditiile art. 80 din C.p.p., iar din declaratia sa retinem ca la data de 3 aprilie 2010 a avut loc meciul de fotbal CFR C. - Gloria, inculpatul fiind jucator al celei din urma echipe. Dupa meci toata echipa a facut deplasarea la Bistrita iar tatal inculpatului, la cererea acestuia l-a urmat cu autovehiculul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ pana la Bistrita dupa care s-au intors impreuna in C. -N., urmand ca martorul sa plece spre B. esti, iar inculpatul spre
O. . S-au oprit la aeroportul din C. -N., pentru a vedea daca martorul are avion spre
B. esti, dar inainte de a a verifica daca are avion, din nou la cererea inculpatului care este pe banii lui si ma mai ajuta si pe mine, martorul i-a turnat tuica de doua ori dintr-o sticla de 2 litri în pahare de unica folosinta pe care le avea in masina. Inculpatul a baut in câteva minute dupa care martorul a coborat, iar inculpatul si-a continuat deplasarea spre O. . Martorul nu a gasit avion spre B. esti astfel incat s-a deplasat cu un taxi in gara din C. -
N. de unde a luat un tren.
Cu alte cuvinte martorul, tatal inculpatului jucator profesionist de fotbal atunci cu varsta de 22 de ani, i-a da fiului sau sa bea doua pahare de țuica stiind ca acesta urmeaza sa conduca un autovehicul din C. -N. pana la O., dupa ce, din declaratia sa inculpatul nu a dormit cu o seara inainte si a disputat un meci de fotbal important. Dincolo de caracterul aparent iresponsabil al unui parinte, noi vom retine ca meciul CFR C. - Gloria Bistrita, considerat la acea vreme un derby al Ardealului, s-a disputat la data de 3 aprilie 2010 si s-a incheiat cu scorul de 1-0. A doua zi, duminica, a fost prima prima zi de Paste, iar din adresa emisa de clubul de fotbal Gloria Bistrita, in considerarea sarbatorilor crestine toata echipa a fost lasata libera imediat dupa meciul jucat la C. -N. . Asadar deplasarea jucatorului de fotbal H. I. la Bistrita nu a fost obligatorie si apare ca fiind de mirare deplasarea acestuia la Bistrita si inapoi cand tatal sau a venit pentru a-i aduce masina pentru ca inculpatul sa se deplaseze spre O. . Asadar, pe langa caracterul neverosimil ca doi oameni maturi sa mearga la un aeroport pentru a vedea daca exista un avion spre B. esti, dar mai intai tatal il serveste pe fiu cu cate o tuica, dupa care fiul pleaca fara a astepta sa vada daca tatal sau are avion pentru a se deplasa spre B. esti, toata ipoteza venirii de la Bistrita spre C. -N. este infirmata de clubul de fotbal al inculpatului. In aceste conditii, coroborat cu faptul ca inculpatul este fiul martorului si uneori intretine pe acesta din urma, vom inlatura declaratia martorului ca fiind vadit nesincera. In acelasi context, imediat dupa producerea accidentului, inculpatul vobeste mult la telefon dupa care declara ca a baut tuica intr-un bar, imprejurare posibil adevarata, datorita faptului ca pierderea meciului de fotbal considerat un derby nu era tocmai un prilej de bucurie, insa aceeasi varianta a adevarului nu a mai fost promovata de catre inculpat, probabil pentru ca martorii ar fi fost coechipierii, iar intre timp s-a transferat la clubul CFR
C. .
Conform raportului de expertiză medico-legala a calculului retroactiv al alcoolemiei efectuat în baza declarației inculpatului cu privire la consumul a 150-175 ml de țuică cu o tărie de 50 de grade în jurul orei 8.00, s-a concluzionat că la ora 8.15 ar fi avut o alcoolemie de 0,55 - 0,75 g/%o, cu precizarea că alcoolemia maximă teoretică ar fi fost de 0,90 - 1,10 g/%o la 30 de minute de la terminarea consumului.
Inculpatul a invocat împrejurarea că probele biologice au fost prelevate la oră și jumătate de la depistarea în trafic, adică contrar art. 6 din Ordinul nr. 346/2006. Noi vom reaminti inculpatului că disp. art. 6 lit. d din Ordinul nr. 346/2006 prevede că prima prelevare se efectuează de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge, ceea ce inseamna ca o proba biologica dupa trecerea primelor 30 de minute poate fi folosita ca si proba in procesul penal.
Totodata inculpatul a invocat rezultatul expertizei de recalculare retroactive a alcoolemiei, insa reamintim inculpatului ca expertiza a fost facuta exclusiv raportat la declaratia sa privind consumul de alcool, declaratia care oricum este neverosimila si nu este sustinuta de probe de vreme ce am inlaturat declaratia martorului H. I. . Dar si asa, analizand demersul stiintific al raportului de expertiza retinem ca in jurul orei 8.30 inculpatul atingea valoarea maxima a alcoolemiei, adica 0,90 - 1,10 g/%o. Analizand buletinul de analiza toxicologica retinem ca eliminarea alcoolului din organism s-a facut cu o rata de 0,20/ora, valoarea peste media de 0,10 -1,15/ora, insa verosimila avand in vedere ca inculpatul este judecator profesionist de fotbal si trebuie sa aiba un metabolism superior celui mediu. Asadar, in conditiile declaratiilor inculpatului valoarea alcoolemiei la ora 9.40, ora prelevarii primei probe biologice ar fi trebuit sa fie intre 0,70 si 0,90g%o. Or, in mod indubitabil la ora 9.40 valoarea alcoolemiei a fost de 1,00g%o, ceea ce inseamna ca acel consum declarat de catre inculpat si mai ales inervalul orar sunt dincolo de adevar. Asadar instanța a reținut dincolo de orice indoiala rezonabila ca fapta inculpatului H.
I. care, după ce a consumat băuturi alcoolice în dimineata zilei de 4 aprilie 2010, în jurul orei 8.15 inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv pe str. Aurel Vlaicu în direcția str. Memorandumului prin localitatea C. -N. autovehiculul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, cu o îmbibație alcoolică peste 0,80 g%o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibatie alcoolică peste limita legala admisă, prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 R.
La individualizarea pedepsei instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, gradul de pericol social mediu al faptei raportat la gradul alcoolemiei, de faptul că inculpatul a condus un autovehicul pe timp de zi si intr-un oras cu trafic aglomerat provocand si un accident datorita nerespectarii culorii rosii a semaforului electric, cel mai probabil datorita consumului de alcool, nespecific unui sportiv profeionist de altfel, care i-a diminuat reactiile. S-a reținut si efortul de a construi adevaruri paralele, alaturi de faptul ca este un jucator de fotbal apreciat in plan national pentru disciplina sa tactica si calitatile incontestabile.
S-a reținut însă conduita procesuală a inculpatului care a refuzat în mod constant sa se prezinte in fata judecatorului ulterior repartizarii cauze ca urmare a desființării unui complet de judecata.
În baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, instanța l-a condamnat pe inculpatul DRAGOMIR H. I. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o imbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 din C.pen., luând în considerare împrejurările ce țin de persoana inculpatului, împrejurări care îl pot face pe inculpat să conștientizeze impactul faptelor sale asupra sa și a carierei sale importante, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, astfel că s-a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termen de încercare de 2 ani si 6 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Cât privește confiscarea autovehiculului condus de catre inculpat in temeiul art. 118 al. 1 lit. b din C.pen., pusa in discutie din oficiu la un termen anterior celui al dezbaterilor, s-a retinut ca scopul măsurilor de siguranță este acela de a înlătura o stare de pericol și de
a preîntâmpina săvârșirea unor noi infracțiuni, deși in mod evident cofiscarea unui autovehicul nu impiedica inculpatul a conduce altele. Art. 118 al. 1 lit. b din C.pen. prevede in mod expres ca sunt supuse confiscării bunurile folosite in orice fel la săvârșirea infracțiunii, argumentul neechivoc al legiuitorului fiind acela ca se preintampina in mod imediat săvârșirea unei infracțiuni similare chiar daca nu exista o garantia ca inculpatul nu isi va procura un nou bun de gen. Chiar daca textul de incrimiare, respectiv art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R prevede doar folosirea autovehiculului ca si modalitate de savarsire a infractiunii, nu s-a uitat ca art. 118 al. 1 lit, b din C.pen. este o norma generala a carei aplicabilitate nu a fost inlaturata nici intr-un fel din punct de vedere legal si cu cunoaste exceptii.
Desigur confiscarea unui autovehicul de peste 30.000 de euro, in acest caz ar fi excesiva, insa art. 118 al. 2 in C.pen. prevede si aceasta situatie, iar instanța a considerat justificata si proporționala confiscarea sumei de 5000 de lei de la inculpat.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată, iar onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu a fost avansat din FMJ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul H. I. , criticând sentinta atacată ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b C.proc.pen.
În motivarea recursului inculpatul a arătat, în esentă, că în mod nejustificat au fost înlăturate probele care demonstrează că fapta sa constituie contraventie, iar solutia de condamnare este rezultatul unei interpretări eronate a probatiunii administrate în cauză deoarece la dosar nu există nicio probă care să stabilească că la ora 8:15, ora evenimentului rutier, îmbibația alcoolică pe care o avea în sânge depășea limita legal admisă.
S-a mai invocat aplicarea eronată a dispozițiilor art. 118 C.pen., fără a se motiva care este pericolul care se preîntâmpină prin confiscarea de la inculpat a sumei de bani, si care sunt temerile serioase că bunurile considerate primejdioase, dacă nu ar fi scoase din circulație, ar putea servi la săvârșirea unei noi fapte prevăzute de legea penală.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond a retinut o stare de fapt conform cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatul a comis infractiunea care face obiectul cauzei.
Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele:
Din perspectiva art.62 Cod Procedură P. ă instanța este datoare ca în vederea aflării adevărului judiciar să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, probe ce nu au o valoare dinainte stabilita (art.63 alin.2 Cod Procedură P. ă).
De asemenea inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție garantată de prevederile art.5/2 Cod Procedură P. ă, sarcina administrării probelor în procesul penal revenind organelor de urmărire penală și instanței de judecată. Totodată, inculpatului îi este recunoscut dreptul de a nu face nici o declarație în fata organelor judiciare exercitându-și dreptul la tăcere, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția (art.66 alin.1 Cod procedură penală). Cu toate acestea, în cazul în care există probe de vinovăție inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Pe de altă parte, conform art.69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Or, fată de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului Curtea concluzionează că prezumția de nevinovăție garantată de dispozițiile art.5/2 Cod procedură penală și art.66 Cod procedură penală de care se bucură inculpatul a fost răsturnată, fapta și vinovăția acestuia rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă parțial din propriile declarații ale inculpatului, precum si din declarațiile martorilor si din probele stiintifice administrate în cauză.
Instanța de fond a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia la ora producerii evenimentului rutier inculpatul ar fi avut o alcoolemie sub limita minimă prevăzută de lege, deoarece susținerea inculpatului referitoare la cantitatea de alcool ingerată și ora consumului este nesinceră.
În acest sens, este de observat că inculpatul și-a modificat constant declarațiile sub acest aspect, scopul fiind acela de a-și armoniza susținerile cu acele concluzii favorabile din raportul de expertiză de calcul retroactiv al alcoolemiei, aspect rezultat din chiar afirmațiile susnumitului potrivit cărora a declarat inițial că în intervalul orar 8,00-8,10 ar fi consumat 150-175 ml de țuică de pune în dimineața zilei de 4 aprilie 2010 într-un bar (f.5 dos.u.p.), iar apoi că în jurul orelor 8,oo ar fi consumat 150-175 ml tuică de prune cu tăria de 50 grade în aeroportul din C. N. . Pe de altă parte, cu ocazia examinării clinice inculpatul a negat consumul de alcool (fila 48 dos. UP).
Apoi, nu este lipsită de relevantă conduita inculpatului de a refuza testarea cu aparatul etilotest, scopul fiind evident acela de a nu se proba cert valoarea alcoolemiei la momentul evenimentului rutier si a ascunde starea care îl incrimina.
De asemenea, semnificative în conturarea unei stări fizice alterate a inculpatului sunt si declaratiile martorilor oculari C. E. (acesta confirmând refuzul inculpatului de a se supune testării cu aparatul etiloltest si că inculpatul se tot rezema e zid și vorbea continuu la telefon) si G. Sorin (care a declarat că inculpatul vorbea neclar, avea un mers nesigur și a constatat că avea ochii roșii și mirosea a alcool).
În final, Curtea observă că este greu credibilă sustinerea inculpatului si a martorului
H. I. cu privire la momentul consumului si intervalul orar (în jurul orei 8,00 dimineata si in decurs de cîteva minute) deoarece cantitatea de alcool pretins ingerată si tăria alcoolică exclude consumul în intervalul de timp extrem de scurt indicat de cei doi. Totodată, dacă consumul s-ar fi realizat începând cu ora 8,00 si în intervalul de timp mentionat (potrivit martorului H. I., 2 minute-f.17 dos.u.p. sau 5-10 minute, f. 24 dos.fond), inculpatul nu poate justifica parcurgerea unei distante apreciabile de la aeroport până la locul evenimentului rutier (situat în centrul orasului), într-un interval de timp situat sub 15 minute (incidentul a fost semnalat la ora 8,15) în conditiile în care masina era parcată în parcarea aeroportului si trebuia să se supună formalităților la iesire, a consumului de alcool, a unui trafic aglomerat si a existentei pe traseu a numeroase zone cu semaforizare electrică.
Nesinceritatea declarațiilor inculpatului rezultă apoi și din coroborarea concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală de calcul a alcoolemiei.
Astfel, s-a stabilit în mod indubitabil că la ora 9,40 alcoolemia a fost de 1,00 gr%o alcool pur în sânge, iar la a doua probă prelevată la ora 10.40 a rezultat o alcoolemie de 0,80 gr%o. Atât din continutul buletinului de analiza toxicologica, cât si din raportul de calcul retroactiv al alcoolemiei, rezultă obiectiv ca eliminarea alcoolului din organism s-a făcut cu o rată de 0,20/ora, concluzia rezultând din coroborarea valorilor alcoolemiilor mentionate în cele două acte medicale.
Asa fiind, dacă pe baza datelor furnizate de inculpat, valoarea maximă a alcoolemiei de 0,90 - 1,10 g/%o s-ar fi atins la 30 minute de la momentul consumului (astfel cum se mentionează în raportul de calcul retroactiv al alcoolemiei), adică în jurul orei 8.30, valoarea alcoolemiei la momentul recoltării ar fi trebuit să se fi situat în jur de 0,
70 - 0,90 g/%o. Or, in mod indubitabil la ora 9.40 valoarea alcoolemiei a fost de 1,00g%o, alcoolemie care se afla în descrestere raportat la valoarea rezultată în urma celei de a doua recoltări, ceea ce inseamna ca la momentul evenimentului rutier alcoolemia inculpatului se situa peste limita legal admisă.
Din aceste considerente curtea concluzionează că în mod fondat si motivat au fost înlăturate apărările inculpatului si probele administrate la cererea acestuia, iar starea de fapt retinuta de instanta de fond este corectă, fiind rezultatul unui proces logic si a unor raționamente de analiză științifică a probelor administrate în cauză.
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata, instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidenta (infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prevăzută de art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002).
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată recurentului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la retinerea de circumstante atenuante si stabilirea sancțiunii sub minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social a infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs, dar și totalității urmărilor faptelor din perspectiva atingerii sigurantei circulatiei pe drumurile publice si producerii unui eveniment rutier soldat cu daune materiale.
În acest context, Curtea concluzionează că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, in masura sa asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Totodată, aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen. s-a impus raportat la natura si gravitatea faptei comise, dispozitia primei instante fiind în acord cu Decizia nr.74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,precum si cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Desi instanta de fond a retinut corect starea de fapt si vinovatia inculpatului, Curtea consideră că măsură de siguranță a confiscării speciale în cazul de față este nejustificată și disproporționată. Curtea observă că s-a dispus confiscarea prin echivalent bănesc a sumei de 5.000 lei pe considerentul înlăturării unei stări de pericol, fără a se motiva în ce constă această stare sau care este pericolul care se preîntâmpină prin confiscarea de la inculpat a acestei sume de bani ori care sunt temerile serioase că bunurile considerate primejdioase, dacă nu ar fi scoase din circulație, ar putea servi la săvârșirea unei noi fapte prevăzute de legea penală. Măsura apare cu atât mai nejustificată cu cât, raportat la specificul infractiunii, repetabilitatea unor fapte similare este impiedecată deoarece permisul de conducere a fost ridicat, iar dreptul inculpatului de a mai conduce autoturime este suspendat
Pentru toate aceste motive Curtea găseste ca recursul inculpatului este fondat numai cu privire la greșita aplicare a art. 118 al.1 lit.b Cod penal, privind măsura confiscării
motiv pentru calea de atac promovată de recurent va fi admisă în aceste limite potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. c C.proc.pen. și, rejudecând, se va înlătura din sentința penală atacată dispoziția privind confiscarea specială de la inculpatul H. I. a sumei de 5000 lei.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Inculpatului i s-a asigurat asistentă juridică din oficiu astfel că în baza art. 189 C.proc.pen. se va stabili suma de 100 lei onorar parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.
În baza art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de inculpatul H. I. împotriva sentinței penale nr. 1078 din 9 octombrie 2012 a Judecătoriei C. -N., pe care o casează numai cu privire la greșita aplicare a art. 118 al.1 lit.b Cod penal, privind măsura confiscării.
Rejudecând în aceste limite:
Înlătură din sentința penală atacată dispoziția privind confiscarea specială de la inculpatul H. I. a sumei de 5000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Stabilește suma de 100 lei onorar parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
L. | H. | V. | V. | A. | I. | M. |
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. L. M.
| ← Decizia penală nr. 1553/2013. Infractiuni rutiere-circulația... | Decizia penală nr. 810/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... → |
|---|
