Decizia penală nr. 368/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.368/R/2013
Ședința publică din 18 martie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR: VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul N. C.
A. împotriva sentinței penale nr.164 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit. f C.pen., cu aplic.art.37 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul N. C. A.
, în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu, av. I. A. I.
, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul N. C. A., arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu. Depune la dosar un memoriu, care solicită a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul N. C. A. , în probațiune, solicită audierea martorului Pantea C., care a fost de față în momentul în care organul de poliție l-a legitimat pe inculpat.
De asemenea, solicită efectuarea unei expertize psihiatrice, care să stabilească dacă gradul de handicap permanent de care suferă inculpatul îi afectează discernământul.
Față de cererile formulate, Curtea acordă cuvântul părților.
Reprezentantul M. ui P. , în ce privește audierea martorului asistent, solicită respingerea acestei probe ca inutilă, având în vedere că din datele evidențiate în dosar, nu rezultă contraziceri, decât între susținerile inculpatului.
Pe de altă parte, raportat la lipsa discernământului inculpatului, arată că nu ne aflăm în situația în care efectuarea expertizei psihiatrice este obligatorie și la dosar nu există acte medicale, din care să rezulte că inculpatul suferă de o boală, care i-ar afecta discernământul.
Așa fiind, solicită a se constata că probațiunea solicitată este inutilă în această fază procesuală și în consecință, a fi respinse cererile formulate.
Curtea deliberând, respinge cererile în probațiune formulate de către apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul N. C. A., apreciind că audierea martorului Pantea C. nu este utilă soluționării
cauzei, având în vedere că acesta a fost solicitat de organele de poliție pentru a arăta împrejurările, în care a fost depistat inculpatul, ulterior comiterii faptei.
În ce privește solicitarea de efectuare a expertizei, reține că la dosarul cauzei nu există decât certificatul de încadrare în grad de handicap, fără vreun alt act medical, care să ateste vreo afecțiune psihică a inculpatului.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul N. C. A. , solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.
În susținerea recursului, arată că este reală împrejurarea că organele de urmărire penală l-au depistat pe inculpat în momentul în care acesta a coborât din autobuz și asupra sa se afla portmoneul părții vătămate, însă, la dosar nu există nici o probă pertinentă că inculpatul se face vinovat de comiterea acestei infracțiuni, organul de urmărire penală fiind singura persoană care a probat săvârșirea acestei fapte.
Ori, așa cum prevede și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, singura probă a vinovăției nu poate să provină de la un organ de urmărire penală, deoarece acesta are atribuții de investigare.
În ce privește infracțiunea de însușire a bunului găsit, arată că în cauză nu se poate pune în discuție o astfel de încadrare juridică, deoarece inculpatul avea la dispoziție mai multe zile, în care să sesizeze organele de urmărire penală sau să predea portmoneul.
De asemenea, corespunde realității că inculpatul are antecedente penale pentru fapte similare, însă apreciază că în speță, soluția instanței trebuie să fie bazată pe probe, în sens contrar fiind aplicabil principiul in dubio pro reo.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect, prima instanță a reținut că întreaga probațiune din dosarul cauzei conduce la concluzia comiterii faptei de către inculpat, aceasta bazându-se nu doar pe constatările unei fapte flagrante stabilite în parametrii inițiali, dar și din declarațiile părții vătămate audiate cu privire la mențiunile căreia nu există dubii precum și declarațiile inculpatului. Inculpatul nu contestă prezența sa în locul în care se afla bunul și nici faptul că acest bun a fost găsit asupra sa.
În ce privește motivația arătată de inculpat cu privire soluția de achitare, apreciază că în cauză este evidentă întreaga conduită a inculpatului, care nu conduce la concluzia caracterului licit al acțiunilor sale.
De asemenea, nu consideră că există vreo nulitate, raportat la modul în care s-a constatat fapta, de vreme ce atribuțiile organului de cercetare penală nu conduc la o astfel de situație, care să anuleze vreuna din probele din dosarul cauzei.
Referitor la pedeapsa aplicată, susține că aceasta a fost corect dozată și individualizată raportat la toate împrejurările legate de persoana inculpatului și pericolul social concret al faptei comise.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul N. C. A. , având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate. Susține că a găsit portmoneul în stația de autobuz și avea intenția de a-l preda la chioșcul de bilete.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.164 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei C. -N.
, pronunțată în dosar nr._, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul N. C. A. a fost trimis in judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. -N. nr. 786/P/2013 din data de_ din infracțiunea de furt calificat prev și ped de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.f) CP in infracțiunea de însușire a bunului găsit prev si ped de art.
216 CP, formulată de inculpat prin apărătorul sau .
În temeiul art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.f) CP cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.b) CP a fost condamnat inculpatul N. C. A. ( arestat preventiv in prezenta cauză) - fiul lui A. si R., născut la data de_ în mun. B. ești, cetățean roman, studii 4 clase, cu domiciliul in mun. C. -N., str. Poet Grigore Alexandrescu nr.12 ap.41 jud. C., CNP 1., recidivist, în prezent deținut in PNT Gherla, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.37 alin.1 lit.b) CP s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în stare de recidiva mare postexecutorie față de condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr. 272/_ pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca.
În temeiul art. 71 alin.1 și 2 CP s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b) CP, ca pedeapsă accesorie, pe durata prev de art.71 alin.2 CP.
În temeiul art.88 alin.1 CP s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive din data de_ la zi și în temeiul art.350 CPP s-a menținut starea de arest a inculpatului .
În temeiul art.14 rap la art. 346 CPP s-a lua act că partea vătămată
T. H. nu s-a constituit parte civilă in procesul penal, întrucât prejudiciul cauzat acesteia a fost recuperat in natură prin restituirea bunurilor sustrase.
În temeiul art.191 alin.1 CPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca emis în dosar nr. 786/P/2013 la data de_ si înregistrat pe rolul Judecătoriei C. -N. sub nr. 2942/211/_ s-a dispus trimiterea in judecată in stare de arest preventiv a inculpatului N.
C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev și ped de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.f) Cod P. cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.b) Cod P. .
În actul de sesizare al instanței, sub aspectul învinuirii, s-a reținut în esență, în sarcina inculpatului că în data de_, in jurul orei 12,50, în timp ce se afla in autobuzul care circula pe ruta C. -N. - Baciu a sustras din poșeta părții vătămate T. H. un portmoneu ce conținea suma de 282 lei, cărți de vizită și chitanțe.
În cursul urmăririi penale la data de_ s-a luat împotriva inculpatului măsura preventiva a reținerii pentru 24 de ore, iar la data de_ judecătorul din cadrul Judecătoriei C. -N. a luat împotriva inculpatului măsura arestului preventiv pe o perioada de 29 de zile începând cu data de_ si până in data de_ inclusiv.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine nesinceră, negând in mod constant comiterea faptei . Partea vătămată
T. H. nu s-a constituit parte civilă in procesul penal întrucât prejudiciul cauzat acesteia a fost recuperat in totalitate.
Starea de fapt reținută in actul de sesizare a fost probată de organul de urmărire penală cu următoarele mijloace de proba: procese verbale si planse foto, declarații parte vătămată, declarații martor, declarații învinuit/inculpat, înscrisuri.
În cursul cercetării judecătorești instanța a audiat inculpatul N.
C. A. si partea vătămată T. H., declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosarul cauzei (f. 14, 15 dos. I).
S-a solicitat IPJ C., fișa de cazier actualizată a inculpatului.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:
În data de_ în jurul orei 12:00 inculpatul N. C. A. aflându-se în stația de autobuz din P-ța Gării din mun. C. -N., a urcat în autobuzul nr.31B, la ușa din mijloc, cu intenția de a se deplasa în comuna Baciu, autobuz în care se afla si partea T. H. .
La un moment dat, întrucât autobuzul era aglomerat ( aspect ce rezultă in mod indubitabil din declarația părții vătămate ) inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, persoană în vârstă de 80 de ani, foarte aproape de zona genții acesteia si a sustras din geanta acesteia portmoneul, în care se aflau suma de 282 lei, cărți de vizită și chitanțe.
Întrucât în același autobuz se afla și agentul șef de poliție Târnăvean Dumitru, din cadrul Poliției Mun. C. -N. - Biroul de Investigații Criminale, care era îmbrăcat în civil, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu de depistare a persoanelor care comit furturi din buzunare pe liniile de transport în comun, inculpatul a fost observat de agentul de poliție, iar în momentul în care inculpatul a coborât din autobuz, la stația de pe str. Corneliu Coposu, agentul de poliție l-a urmat, și-a declinat identitatea, s-a legitimat, după care i-a solicitat inculpatului să îi arate tot ce are în buzunare, în prezența martorului asistent Pantea C. . Inculpatul a scos din buzunar portmoneul părții vătămate și fiind întrebat de unde îl are, acesta a declarat că l-a găsit în autobuzul care tocmai plecase din stație.
Întrucât inculpatul vroia să plece, agentul de poliție a cerut ajutorul unui echipaj de ordine și siguranță publică și a fost condus la sediul poliției. Astfel cum rezultă din planșele foto întocmite cu prilejul conducerii inculpatului la sediul politiei, la momentul prinderii sale în flagrant, inculpatul era îmbrăcat cu o haină, având buzunarul stâng tăiat în interior, mod de operare prin care și-a facilitat activitatea de sustragere, fiind
protejat de haină în timp ce a sustras bunul .
Atât în cursul urmăririi penale, dar si în fata instanței de judecată inculpatul a negat faptul că ar fi sustras respectivul portmoneu, susținând că, întrucât l-a văzut pe jos in autobuz și, nu îl ridica nimeni, a decis să îl ia, precizând însă că s-a uitat în jur, "luându-și măsuri de precauție"; pentru a nu fi observat de nimeni.
Din perspectiva art.62 Cod Procedură P. ă s-a reținut că instanța este datoare ca, in vederea aflării adevărului judiciar să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, probe ce nu au o valoare dinainte stabilită (art.63 alin.2 Cod Procedură P. ă).
Sub aspect probator, din perspectiva prevederilor art.69 Cod Procedura P. ă, declarațiile inculpatului făcute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai in măsura in care se coroborează cu fapte si împrejurări, ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauză.
De asemenea, inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție garantată de prevederile art.5/2 Cod Procedură P. ă, sarcina administrării probelor in procesul penal revenind organelor de urmărire penală si instanței de judecată. Totodată, inculpatului îi este recunoscut dreptul de a nu face nici o declarație in fata organelor judiciare exercitându-și dreptul la tăcere, nefiind obligat să îți dovedească nevinovăția (art.66 alin.1 Cod procedură penală), insă in cazul in care există probe de vinovăție inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
În acest context, susținerea inculpatului potrivit căreia a luat numai portmoneul părții vătămate, care căzuse în autobuz, pe lângă faptul ca nu este una plauzibilă, este in mod evident înlăturată de ansamblul materialului probator administrat in cauză, din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de_ de către agentul de politie care, aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu a observat întreaga modalitate in care a acționat inculpatul, coroborat cu declarațiile părții vătămate, dovezile de ridicare a bunurilor sustrase de la inculpat si predare către partea vătămată, planșele foto realizate după depistarea inculpatului și parțial declarațiile inculpatului, care a recunoscut că se afla în autobuz cu partea vătămată in data de_, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă din probe certe și complete de vinovăție că inculpatul a sustras portmoneul părții vătămate din geanta acesteia profitând in realitate de aglomerația din autobuz, constatând astfel că prezumția de nevinovăție garantată de dispozițiile art.5/2 Cod Procedură P. ă și art.66 Cod Procedură P. ă de care se bucură inculpatul a fost răsturnată.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului N. C. A. care, după considerarea ca executată a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală nr. 272/_ a Judecătoriei C. -N., singur, in data de_, in jurul orei 12,50, in timp ce se afla in autobuzul care circula pe ruta C. -N. - Baciu a sustras in scopul însușirii pe nedrept din poșeta pîrții vătămate T. H. un portmoneu ce conținea suma de 282 lei, cărți de vizită și chitanțe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. f) Cod P. cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b) Cod P. .
Nu s-a apreciat întemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecată, în cauză, raportat la activitatea infracțională a inculpatului nefiind incidente prevederile art. 216 Cod P., atât timp, cât bunul sustras de inculpat se afla in posesia părții vătămate, nefiind nicidecum pierdut .
În procesul de individualizare si dozare a pedepsei, ce a fost aplicată inculpatului pentru fapta comisă, instanța a avut in vedere, in mod plural criteriile generale prev. de art.72 Cod P. referitoare la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator ( închisoarea
de la 3 la 15 ani), pericolul social concret al faptei săvârșite, apreciat ca fiind unul mediu spre ridicat, raportat la modul, mijloacele și modul de comitere a faptei, atât timp cât inculpatul a sustras din poșeta părții vătămate un portmoneu, profitând de aglomerația care se afla in autobuz dar si de faptul ca partea vătămată este o persoană in etate cu posibilități de a reacționa extrem de reduse, dar mai ales prin crearea unui orificiu in haina pe care o purta in vederea facilitării sustragerii, orificiu prin care inculpatul avea posibilitatea să-si scoată mâna si sa umble in gentile persoanelor, creând din exterior impresia că își tine mâinile in buzunar, în raport cu importanța valorii sociale încălcate, prin acțiunea sa, inculpatul aducând atingere patrimoniului părții vătămate, de scopul urmărit de inculpat prin comiterea faptei constând in dorința de asigurare a mijloacelor de trai pe căi facile, dar ilicite, in disonanță cu regulile de conviețuire socială respectate de majoritatea membrilor comunității, de persoana inculpatului - cunoscut cu antecedente penale, fără loc de muncă și a cărui atitudine constantă pe parcursul cercetărilor penale dar și in fața instanței de judecată a fost una sfidătoare la adresa organelor judiciare și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (starea de recidivă mare postexecutorie ) .
În ceea ce privește persoana inculpatului, din fișa de cazier judiciar a acestuia reiese că acesta a suferit mai multe condamnări definitive pentru comiterea de infracțiuni de furt calificat, dintre care trei pentru același gen de fapte ( furturi săvârșite în mijloace de transport in comun), inclusiv ultima condamnare care atrage incidența
stării de recidivă mare postexecutorie, insă inculpatul a continuat si perseverat pe calea infracțională, dovedind astfel ca pedepsele deja aplicate si chiar executate in regim de detenție prin privare de libertate nu au fost de natură a-l reeduca pe inculpat si de a -l face pe inculpat sa-si corijeze conduita socială prin asimilarea valorilor sociale .
De asemenea, s-a ținut cont de împrejurarea ca faptele de furt din buzunare prezintă de regulă un grad de pericol social sporit, iar autorii unor asemenea fapte sunt deosebit de greu de prins in flagrant, în lipsa surprinderii fiind dificil de proba, aspect cunoscut si exploatat cu viclenie de către aceștia.
Pentru considerentele anterior expuse, reținând că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune în sensul art.17 Cod P., în temeiul art.345 alin.2 Cod Procedura P. ă instanța l-a condamnat pe inculpatul N. C. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare , apreciind că aceasta pedeapsă va constitui un avertisment suficient pentru inculpat de a nu mai săvârși fapte cu caracter penal în viitor și care corespunde întru totul scopului sancționator și preventiv (general si special) al pedepsei edictat de dispozițiile art.52 Cod P. .
În temeiul art.37 alin.1 lit.b) Cod P. s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă in stare de recidiva mare postexecutorie fată de condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 272/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca.
S-a făcut aplicarea dispoz. art. 71 alin.1 și 2 Cod P. rap. la art. 64 alin.1 lit.a) teza II și lit.b) Cod P. ți s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din data de_ la zi.
În temeiul art.350 Cod Procedura P. ă s-a menținut starea de arest a inculpatului, constatându-se că, față de probatoriul cauzei și
soluția de condamnare pronunțată, temeiurile avute in vedere la luarea măsurii nu au dispărut.
În temeiul art.14 rap la art. 346 C.pr.pen. s-a luat act că nu s-au formulat pretenții civile în cauză.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul N. C. A., pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.
Inculpatul, personal, a arătat că regretă cele întâmplate, dar nu a sustras bunul din geanta părții vătămate, ci l-a găsit în autobuz.
În susținerea recursului, s-a arătat că la dosar nu există nici o probă pertinentă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, organul de urmărire penală fiind singura persoană care a probat săvârșirea acestei fapte.
Ori, așa cum prevede și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, singura probă a vinovăției nu poate să provină de la un organ de urmărire penală, care are atribuții de investigare.
Inculpatul are antecedente penale pentru fapte similare, într-adevăr, însă în speță, soluția instanței trebuie să fie bazată pe probe, în sens contrar fiind aplicabil principiul in dubio pro reo.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondat, în parte, recursul în cauză, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Fără a relua motivarea instanței de fond, cu care Curtea este de acord, constatăm doar că, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, menționate în hotărâre, judicios analizate și interpretate, instanța a reținut o stare de fapt corectă, corespunzătoare realității, constând în aceea că în data de_, în jurul orei 12.50, în
timp ce se afla în autobuzul care circula pe ruta C. -N. - Baciu, inculpatul N. C. A. a sustras, în scopul însușirii pe nedrept, din poșeta părții vătămate T. H. un portmoneu, ce conținea suma de 282 lei, cărți de vizită și chitanțe.
Inculpatul nu a negat prezența sa în respectivul mijloc de transport, în ziua și la ora, menționate în rechizitoriu, nici faptul că s-a găsit asupra sa portmoneul în discuție, ci doar împrejurarea că portmoneul l-a sustras din geanta părții vătămate.
Poziția inculpatului, în mod corect a fost apreciată nesinceră de către instanță, fiind infirmată de restul probelor de la dosar, respectiv: declarațiile părții vătămate, care, deși nu l-a putut recunoaște pe inculpat, a arătat că a simțit, în timp ce se pregătea să coboare din autobuz că geanta i-a fost mișcată și, în același timp, a observat că, la un moment dat s-a urcat în autobuz un individ solid, îmbrăcat într-o haină de culoare închisă, care se tot împingea în ea, deranjând-o, precum și faptul că în autobuz era aglomerație, astfel că nu era posibil ca o persoană să se aplece și să ridice un obiect de jos, fără să fie observată de cei din jur; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante de către agentul Târnăvean Dumitru - care, face dovada până al proba contrară, ce nu a fost realizată în cauză.
Faptul că s-a depus la dosar un certificat de încadrare în grad de handicap a inculpatului (fila 13 dos. fond), nu atestă nicidecum existența vreunei afecțiuni care să afecteze discernământul inculpatului și, nici instanța de fond sau de recurs, prin propriile simțuri, nu a identificat date, indicii care să inducă o stare de îndoială asupra stării psihice a inculpatului.
Reținând așadar în mod corect, vinovăția inculpatului în comiterea furtului, instanța realizat apoi o încadrare juridică corespunzătoare a acesteia în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. f C.pen., constatându-se totodată corect, starea de recidivă prev. de art.37 lit.b C.pen. în care s-a comis fapta, în raport de condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată tot pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat prin sentința penală nr.272/_ a Judecătoriei C. -N. .
În ceea ce privește însă, individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, independent de analiza corectă făcută de instanță criteriilor prev. de art.72 C.pen., Curtea apreciază că, în virtutea dispoz. art.74 alin.2 C.pen., se poate reține în favoarea inculpatului ca circumstanță atenuantă, împrejurarea că acesta, este totuși încadrat într-un grad de handicap accentuat, permanent, nerevizuibil, prezentând, în mod evident, o oarecare întârziere mintală, o capacitate mult diminuată de percepție a gravității acțiunilor sale ilicite, iar o pedeapsă într-un cuantum mai mic este, în măsură a realiza scopul pedepsei prev. de art.52 C.pen.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.d C.pr.pen. se va admite recursul declarat de inculpatul N. C. A. împotriva sentinței penale nr.164 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei C. -
N., care va fi casată în parte, doar cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Rejudecând în aceste limite, se va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat perv. de art.208 al.1, 209 al.1 lit. f C.penal, cu aplicarea art.37 lit.b C.penal, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, urmare a reținerii dsipoz. art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.c C.pen.
În baza art.385/17 alin.4 rap. la art.383 alin.2 C.pr.pen, art.88 alin.1 C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive din data de_ la zi .
Se vor menține restul dispoz. sentinței atacate.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu ( avoc. A. I. I. ), sumă ce se va plăti din fondurile M. ui Justiției.
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE M. IVE
ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.d C.pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul N. C. A. (fiul lui A. și R., născut la_, deținut în Penitenciarul Gherla), împotriva sentinței penale nr. 164 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei C. -N., pe care o casează în parte, doar cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Rejudecând în aceste limite,
Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N. C. A. (fiul lui A. și R., născut la 02.06.190 în mun. B. ești, cetățean român, studii 4 clase, cu domiciliul în mun. C. -N., str. Poet Grigore Alexandrescu nr. 12, ap.41, jud. C., CNP 1., recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla), pentru comiterea infracțiunii de furt calificat perv. de art.208 al.1, 209 al.1 lit. f C.penal, cu aplicarea art.37 lit.b C.penal, art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.c C.pen. ,
- de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
În baza art.385/17 alin.4 rap. la art.383 alin.2 C.pr.pen, art.88 alin.1 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive din data de_ la zi .
Menține restul dispoz. sentinței atacate.
În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu ( avoc. A. I. I. ), sumă ce se va plăti din fondurile M. ui Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. M. | M. | Ș. | ANA C. |
GREFIER
M. B.
Red.A.C./Tehnred.A.C. 3 ex./ _
Jud. fond: T.L.I.
| ← Decizia penală nr. 879/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 288/2013. Furt calificat → |
|---|
