Decizia penală nr. 381/2013. Inlocuirea masurii preventive
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a4
DECIZIA PENALĂ NR. 381/R/2013
Ședința publică din data de 20 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. | C. | M. |
JUDECĂTORI: D. | P. | |
: V. | G. | |
GREFIER: A. | B. | H. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații Z.
S. și U. A. C. împotriva încheierii penale din 22 februarie 2013 a Tribunalului B. -N., pronunțată în dosarul nr._ privind înlocuirea măsurilor preventive dispuse față de aceștia.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat P. escu-Roman Mihnea în substituirea apărătorului ales al inculpatului Z. S. - avocat
M. Neamț din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, apărătorul ales al inculpatei U. A. C. - avocat P. escu-Roman Mihnea din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpații Z. S. și U. A.
C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatei U. A. C. precizează că a luat legătura cu ambii inculpați și ambii sunt de acord cu reprezentarea în prezenta cauză de un singur apărător. Depune la dosar motive de recurs pe care le comunică cu reprezentantul Parchetului.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității recursului promovat de către inculpați raportat la dispozițiile art.140 ind.3 al. 1 C.pr.pen.
Reprezentantul M. ui P. solicită admiterea excepției având în vedere că această cale de atac este inadmisibilă.
Apărătorul inculpatului solicită a se dispune unirea excepției cu fondul.
Referitor la excepția ridicată de către instanță, arată că la nivelul instanțelor judecătorești s-a conturat o practică neunitară și, prevalându-se de această situație dar și de prevalența Constituției României - art.20 și 21 și a dispozițiilor CEDO - art.6 paragraf 1 și art.5 paragraf 4, apreciază că acestea fac posibilă respingerea excepției inadmisibilității.
Față de acest aspect, chiar dacă art.5 paragraful 4 CEDO face referire la recursul efectiv în cazul arestării preventive, consideră că acest concept se poate extinde la instanța cu dublu grad de jurisdicție pentru orice cauză. Prin impunerea unui recurs efectiv, se încearcă a se înlătura subiectivismul instanței de fond care administrând probe, și-a format deja o opinie înspre o
soluție finală, astfel încât orice schimbare în acest traseu al dosarului ar conduce la un subiectivism. În această situație, instanța de control judiciar poate interveni și poate aprecia, doar din probele de la dosar, posibilitatea sau imposibilitatea schimbării măsurii preventive.
Pe fond, arată că față de inculpatul Z. S. s-a reținut că singurul scop pentru care s-a dispus măsura preventivă a fost acela de a împiedica sustragerea acestuia de la executarea pedepsei și participarea nemijlocită la procesul penal. Având în vedere acest scop și faptul că întreaga probațiune în România a fost administrată (unul din scopurile măsurii preventive fiind acela de a nu lua legătura cu martorii) consideră că scopul măsurii preventive poate fi acoperit și cu măsura preventivă de a nu părăsi țara, fără ca această măsură să împiedice buna desfășurare a procesului penal. Argumente în acest sens sunt faptul că probațiunea testimonială urmează a fi administrată prin comisie rogatorie în Spania, iar activitatea inculpatului presupune deplasări în țară, obiectul de activitate constând în închirierea de mașini.
În privința laturii civile, arată că Parchetul a instituit în timpul urmăririi penale măsura sechestrului asigurator asupra unor imobile achiziționate prin credite bancare pentru care există o obligație de plată. Și din acest punct de vedere, latura civilă a cauzei ar fi mai bine satisfăcută pentru că s-ar acorda posibilitatea inculpatului de a se deplasa pe întreg teritoriul țării și astfel ar putea achita ratele, situație în care bunurile ar rămâne în proprietatea sa, în caz contrar banca urmând a valorifica bunurile.
Referitor la hotărârea primei instanțe, aceasta a argumentat respingerea cererii inculpatului prin raportare la antecedența penală a acestuia reținută in abstracto, fără a reține participarea efectivă a inculpatului în faza de urmărire și de judecată și conduita acestuia, care a fost prezent la fiecare termen de judecată și a participat activ la proces, neexistând nicio dovadă că ar fi împietat buna desfășurare a procesului penal.
Face trimitere la volumul 3 al dosarului de urmărire penală în care s- au depus interceptările convorbirilor telefonice pe o perioadă de 10 luni. Din acestea nu există nicio convorbire telefonică între inculpat cu vreunul dintre inculpați sau martori pentru schimbarea sensului urmăririi penale. Apreciază că trebuie reținută atitudinea inculpatului în prezentul dosar și nu antecedența penală in abstracto.
De asemenea, un alt argument se referă la faptul că nu este vorba despre o infracțiune teritorială față de care să aibă efecte obligația de a nu părăsi localitatea, fapta fiind comisă acum 10 ani în Spania, astfel că nu se impune această măsură restrictivă.
Criticând în continuare soluția instanței de fond, apreciază că declarațiile avocaților din cadrul pledoariilor nu pot constitui probe de care instanța de judecată să se folosească în cauza de față, fiind interpretată în mod greșit afirmația sa de la termenul anterior referitoare la motivul pentru care inculpata U. A. C. a fost văzută la domiciliul inculpatului Z., adică dacă a încălcat cu rea credință obligațiile, instanța avea posibilitatea de a dispune revocarea măsurii preventive. În această privință, a arătat că acel imobil la care a fost văzută inculpata este proprietatea comună a celor doi, imobil achiziționat prin credit bancar, însă cu toate acestea instanța a reținut că acolo este domiciliul inculpatului Z. . Face trimitere și la
volumul 1 - fila 32 din dosarul instanței și la volumul 6 - fila 336 dosar de urmărire penală, unde sunt depuse extrase de carte funciară pentru dovedirea proprietății comune a celor doi inculpați.
Prin urmare, apreciază că cererea de înlocuire a măsurii preventive formulată de către inculpatul Z. S. pentru extinderea libertății de mișcare a acestuia pe teritoriul întregii țari nu împietează procesul penal, iar cu privire la inculpata U. A. C., consideră că nu mai subzistă temeiurile reținute inițial raportat la persoană și la faptă.
În speță, se insistă în reținerea în sarcina inculpatei a infracțiunii de favorizarea infractorului care este infracțiunea de bază generală și aceea de mărturie mincinoasă, care este infracțiunea specială. Cu privire la acest aspect arată că prin aceeași faptă nu se poate reține un concurs ideal de infracțiuni deoarece înseși mărturia mincinoasă a realizat o favorizare a infractorului. Doar în ipoteza în care nu există infracțiunea specială, se poate reține infracțiunea de favorizarea infractorului. Astfel, în cauză ar rămâne doar infracțiunea de mărturie mincinoasă, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, constând în două acte materiale, cu precizarea că față de inculpată a existat un interval de 2 ani în care au fost luate măsuri preventive.
Reprezentantul M. ui P., pe fond, solicită respingerea recursului inculpaților.
Apărătorul inculpaților face trimitere la rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de al treilea inculpat, reținându-se că fapta nu există. Dosarul respectiv cuprinde 10 volume de urmărire penală și nu este atașat la prezentul dosar.
C U R T E A
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul B. -N. prin încheierea din_ a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul Z. S., fiul lui Nechita și I., născut la data de_ în com. Leșu, jud. B. -N., domiciliat în B., str. G. i, nr. 6, jud. B.
-N., CNP - 1., de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă prin Decizia nr. 1175/R/7 iulie 2011 a Curții de Apel C., cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpata U. A.
C., fiica lui I. și Sabina, născută la data de_ în mun. B., jud.
-N., domiciliată în mun. B., str. M. E., nr. 128, sect. 2, CNP - 2., de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpată prin Încheierea penală din 10 mai 2011 a Tribunalului B. -N. .
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin cererea formulată de inculpatul Z. S., prin apărătorul său ales (f. 96 și urm. vol. III ), la termenul din_, s-a solicitat să se dispună înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - municipiul B. - luată față de inculpat, prin Decizia penală nr. 1175/R/2011, a Curții de Apel C., la data de 7 iulie 2011, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145 ind. 1 Cod
procedură penală, deoarece temeiurile ce au justificat această măsură nu mai subzistă.
În motivare, s-a arătat că, la_, Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de inculpatul Z. S. împotriva Încheierii penale din 27 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul B. -N., prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, a constatat încetarea de drept a măsurii preventive a arestării și a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea. Instanța care a luat măsura a apreciat că ea se impune pentru buna desfășurare a procesului penal.
S-a mai arătat că măsura preventivă dispusă subzistă de aproximativ un an și jumătate, iar probațiunea încuviințată în cauză, vizând audierea martorilor aflați în țară, a fost administrată integral, în această etapă impunându-se doar audierea martorilor aflați pe teritoriul Spaniei.
S-a mai precizat că, în prezent, măsura dispusă de Curtea de Apel C. nu-și mai găsește justificarea, câtă vreme martorii ce urmează a fi audiați nu se află pe teritoriul țării și câtă vreme niciunul dintre martori n-a indicat că s-ar teme sau că ar putea fi influențat de inculpatul Z. S. .
S-a apreciat că măsura ce se dorește a fi luată, prin admiterea cererii, nu impietează asupra desfășurării, în bune condiții, a procesului penal aflat pe rolul Tribunalului B. -N. .
S-a mai reținut și că, în conformitate cu practica judiciară internă și cu cea a CEDO, măsura preventivă nu se poate justifica doar prin prisma gravității infracțiunii imputate.
CEDO a subliniat, în jurisprudența sa, că autoritățile naționale nu pot dispune prelungirea măsurii preventive pe o perioadă nedeterminată, fără ca indici concreți, actuali și reali să justifice o măsură proporțională și necesară, întro societate democratică, deoarece, astfel, s-ar aduce o gravă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. S-a arătat, în acest context, că, odată cu trecerea timpului, necesitatea ca măsura să fie menținută se diminuează, ori, în speță, perioada de un an și jumătate, cât a persistat măsura, se circumscrie unei durate rezonabile, în sensul prevăzut de Convenție. S-a invocat hotărârea Iletmiș c/a Turciei din 6 decembrie 2005, paragraf 47, hotărârea Lurdo c/a Italiei din 17 iulie 2003, paragraf 97 și hotărârea Riener c/a Bulgariei din 23 mai 2006, paragraf 121.
Inculpatul a precizat că, prin luarea, față de el, a măsurii preventive, i s-au impus, corelativ și alte obligații, pe care le-a respectat întocmai, pe toată durata scursă de la luarea măsurii și până în prezent.
Inculpatul a fost prezent la termenele de judecată stabilite, cu excepția cazului când a fost în imposibilitate de a se prezenta, din motive medicale, s-a prezentat la organele abilitate cu supravegherea sa și a respectat și restricțiile impuse de instanță.
Solicitarea adresată instanței s-a precizat a fi justificată prin faptul că inculpatul deține o firmă de mașini de import, desfășurând activități ce presupun deplasări în țară, astfel că, înlocuirea măsurii preventive, ar echivala cu garantarea libertății de mișcare și libertatea dreptului la muncă.
Cu privire la libertatea de mișcare, s-a subliniat că, după cum s-a statuat, în mod repetat, și de către CEDO, restrângerile acesteia trebuie să aibă loc doar în situații de excepție (și nu în mod automat), când indici concreți, actuali și reali o impun, acordând importanța cuvenită principiului proporționalității măsurii, în raport cu situația concretă a inculpatului.
S-a apreciat că indicii menționați anterior nu mai impun, în continuare, restrângerea libertății de mișcare, astfel cum a fost ea stabilită inițial, astfel că, în raport de prevederile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, se poate conchide că există suficiente date, din care să rezulte că s- au schimbat temeiurile, care au determinat luarea măsurii, astfel că înlocuirea apare nu doar justificată, ci și necesară.
Prin dispunerea măsurii preventive, s-a apreciat că se păstrează garanțiile unei bune desfășurări a procesului penal, deoarece și măsura obligării de a nu părăsi țara presupune îndeplinirea și respectarea unor obligații.
Cererea s-a întemeiat, în drept, pe disp. art. 139 alin. 1 Cod procedură penală și art. 2 Protocolul nr. 4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În susținerea cererii, inculpatul a anexat: - o procură specială, autentificată sub nr. 867/23 aprilie 2012, de BNP Drăguț Maximilian I. s, prin care Z. I., în calitate de asociat unic și administrator la SC Ghinda EXT SRL, împuternicește pe Z. S. cu puteri depline, pentru a reprezenta societatea respectivă în fața persoanelor fizice, juridice, în instanță, pentru îndeplinirea unor acte de dispoziție, de a închiria sau
cumpăra orice fel de bunuri, mobile sau imobile (f. 100-101); - un certificat constatator, eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, la_, cu privire la SC Ghinda EXT SRL (f. 102); - un certificat de înregistrare a firmei sus menționate, eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud la_ (f. 103); - actul constitutiv al SC Ghinda EXT SRL din_ (f. 104);
Tot la termenul din_ s-a formulat, de către inculpata Urâte A.
, prin apărătorul său, o cerere de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, în conformitate cu disp. art. 139 alin. 2 Cod procedură penală (f. 106-109), apreciindu-se că nu mai există vreun temei care să justifice menținerea acesteia.
În motivare, s-a arătat că, măsura preventivă sus menționată, s-a luat, față de aceasta, la 10 mai 2011, inculpata Urâte A. C. fiind trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor de favorizare a infractorului și mărturie mincinoasă, prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal și art. 260 Cod penal.
S-a invocat împrejurarea că măsura preventivă subzistă de un an și opt luni, timp în care inculpata a respectat întocmai toate obligațiile impuse în sarcina sa la luarea măsurii.
S-a mai invocat și împrejurarea că inculpata a dat declarație în cauză, "amplă și lămuritoare";, fiind audiați și ceilalți inculpați și martorii aflați pe teritoriul țării.
S-a apreciat că măsura preventivă, dispusă cu privire la inculpată, și-a atins scopul și că nu mai există vreun temei care să o justifice, în plus, durata măsurii este una rezonabilă, chiar excesivă, impunându-se revocarea ei.
Deoarece măsura preventivă nu mai este proporțională cu scopul vizat, și ea nu poate fi justificată doar de natura și gravitatea faptelor pentru care a fost sesizată instanța, s-a solicitat revocarea măsurii dispuse, cu atât mai mult cu cât și practica judiciară a statuat, constant, că, atunci când măsura preventivă și-a atins scopul, dar și atunci când durata ei nu este justificată de indici concreți, actuali și reali, ea trebuie revocată.
În continuare, inculpata a invocat disp. art. 2 din Protocolul nr. 4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora "orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altuia";.
S-a mai invocat, în susținerea temeiniciei cererii, și Decizia nr. 1102/25 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, potrivit căreia instanța trebuie să dispună "revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, dacă, în urma acestei examinări, constată că măsura preventivă nu mai poate fi considerată necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia - cum este cazul în care inculpatul a respectat întocmai, pe durata pentru care măsura preventivă a fost luată și menținută, obligațiile dispuse de instanța de judecată"; (f.108)
S-a susținut că, în cazul de față, măsura preventivă și-a atins scopul prevăzut de lege, și nu-și mai găsește pertinența și justificarea sub nici un temei, astfel că prelungirea automată a acesteia nu mai este justificată de nici un motiv concret, actual și real, iar menținerea măsurii preventive, în continuare, ar însemna o gravă atingere a drepturilor și libertăților fundamentale.
Nu trebuie pierdută din vedere nici împrejurarea că, odată cu trecerea timpului, necesitatea ca o măsură preventivă să fie menținută se diminuează considerabil. În această idee, s-a invocat hotărârea Iletmiș c/a Turciei din 6 decembrie 2005, hotărârea Luardo c/a Italiei din 17 iulie 2003 și hotărârea Riener c/a Bulgariei din 23 mai 2006, toate ale Curții Europene a Drepturilor Omului.
În drept, s-au invocat disp. art. 139 alin. 2 Cod procedură penală și art. 2 din Protocolul nr. 4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. S- a anexat și Decizia penală nr. 1102/25 martie 2008, a Înaltei Curți de C. și Justiție.
Instanța, analizând cererile formulate de inculpatul Z. S. și de inculpata Urâte A. C. a apreciat că sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, emis în dosarul cu nr. 72/P/2007, au fost trimiși în judecată inculpații Z. S., zis "Vână"; sau "Simi";, cercetat sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de omor calificat și tâlhărie prev. de art. 174- 175 lit. a Cod penal rap. la art. 4 Cod penal, D. L., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizare a infractorului, faptă prev. de art. 264 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal rap. la art. 4 Cod penal și U.
A. C., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizare a infractorului și mărturie mincinoasă, fapte prev. de art.264 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 260 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal.
În fapt, în esență, s-a reținut că, în după amiaza zilei de 1 iunie 2004, în baza unei înțelegeri anterioare, Z. S. și D. L. s-au deplasat, cu autoturismul proprietatea celui dintâi, la ferma aparținând cetățeanului
spaniol Juan Luis Cervilla Galdeano, unde, în complicitate cu cetățeanul spaniol, cei doi au aplicat victimei L. N. multiple lovituri cu corpuri dure (bâtă de lemn, rozetă de robinet utilizată drept box) dar și cu mâinile și picioarele, continuând să lovească victima în zona capului și a membrelor superioare și după ce aceasta s-a prăbușit, până ce aceasta a ajuns în stare de inconștiență, apoi, inculpatul Z. S. i-a comprimat victimei cu ambele mâini căile respiratorii și a deplasat-o, prin târâre, circa o jumătate de metru, în direcția unui bazin de apă destinat irigațiilor, situat în apropiere. La solicitarea lui Zăgean S., acesta și D. L. au deplasat victima circa 3 metri (D. L. prinzând victima de picioare), cărând-o până la marginea bazinului de apă destinat irigațiilor, unde, prin alunecare, i-au dat drumul în apă. La scurt timp, victima L. N. a decedat, ca urmare a asfixiei mecanice prin înec.
După săvârșirea omorului, inculpatul Z. S. i-a solicitat inculpatului D. L. să nu spună nimănui ce s-a întâmplat, părăsind incinta fermei. Totodată, inculpatul Z. S. i-a cerut inculpatului D.
L. să-l apeleze, pe telefonul său celular, mai târziu, acesta precizând că nu are credit pe telefonul său, dar îl va suna de pe telefonul victimei, care-i căzuse acestuia din buzunar în momentul agresiunii. Inculpatul D. L. a rămas la fermă până în jurul prânzului din data de_, apoi s-a deplasat la poliția locală din localitatea Pechina, unde a anunțat că L. N. s-a înecat cu puțin timp înainte, după ce încercase să facă o baie în bazinul colector de apă. Odată cu inculpatul D. L., la poliția din localitatea Pechina s-au deplasat și inculpații Z. S. și U. A. C. (concubina inculpatului Z. ), pentru a se asigura că inculpatul D. L. va ascunde adevărul despre cele întâmplate, în plus, aceștia au tradus cele declarate de inculpatul D. L., care nu cunoștea limba spaniolă.
După ce s-a golit bazinul de apă, în baza declarațiilor date de inculpatul D. L., poliția spaniolă a găsit cadavrul victimei și a apreciat că decesul acesteia a fost unul accidental, în circumstanțele descrise de către inculpatul D. .
Ulterior, în luna octombrie 2004, în urma reautopsierii cadavrului pe teritoriul României, cercetările poliției spaniole privind decesul victimei L.
L. s-au îndreptat spre ipoteza săvârșirii unei infracțiuni de omor.
La data de_, inculpatul D. L. a declarat, sub identitate protejată, la sediul poliției judiciare de pe lângă Garda Civilă din Almeria, că victima L. N. a fost omorâtă de către Z. S. și că el a asistat la agresiunile exercitate asupra victimei, omițând să precizeze că infracțiunea de omor s-a comis la_ și nu la_ .
În baza declarației sus-menționate, date de inculpatul D. L., la_ și respectiv_, au fost arestați inculpații Z. S., U. A. C. și învinuitul Juan Luis Cervilla Galdeano. La data de_, inculpatul Z. S. a arătat că are alibiuri cu privire la întreaga perioadă de timp în intervalul căreia se presupunea că a fost omorâtă victima L. N., sugerând autorităților spaniole că inculpatul D. L. ar fi autorul infracțiunii de omor. La_ inculpatul D. L. a fost reținut, de către poliția judiciară spaniolă, în arestul poliției acesta a comunicat cu inculpatul Z. S., care l-a amenințat cu moartea pe D. L., solicitându-i să ia asupra sa întreaga învinuire, asigurându-l că va avea grijă de el toată viața. Ca urmare, inculpatul D. L. a dat o nouă declarație, prin care a arătat că este
singurul autor al infracțiunii de omor, iar inculpații Z. S., U. A. Crsitina și învinuitul Juan Luis Cervilla Galdeano au fost eliberați.
Inițial, inculpatul D. L. a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare, iar, în februarie 2006, s-a dispus achitarea sa, cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor, asupra victimei L. N., de către o curte de jurați, în temeiul principului in dubio pro reo, hotărâre rămasă definitivă în luna mai 2007. Hotărârea de achitare a inculpatului nu exclude posibilitatea ca inculpatul D. L. să fi fost autorul infracțiunii de omor, dar se exprimă îndoiala cu privire la posibilitatea inculpatului D. L. de a ucide singur victima.
După pronunțarea hotărârii de achitare, toți cei trei inculpați au părăsit Spania și nu s-au mai întors în această țară, inculpatul D. L. revenind în România doar la_, când a fost predat autorităților judiciare române, de către autoritățile judiciare spaniole, în urma executării unui mandat european de arestare.
În urma audierii inculpatului D. L., acesta a relatat că cetățeanul spaniol Juan Luis Cervilla Galdeano a asistat, în seara zilei de_ la agresiunea exercitată de inculpații Z. și D. asupra victimei L. N. .
Inculpații Z. S. și U. A. C. nu au recunoscut învinuirile aduse.
Prin rezoluția Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 22/C3/2007 din_, cauza penală privind moartea violentă a numitului L. N., înregistrată sub nr. 293/P/2004 la Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N., a fost preluată, în vederea efectuării urmăririi penale, de către Secția de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
La data de_ s-a început urmărirea penală in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174 Cod penal.
La data de_ s-a început urmărirea penală față de Z. S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prev. de art. 174 Cod penal.
La data de_ s-a început urmărirea penală față de D. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 alin. 1 și 2 rap. la art. 174 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 260 Cod penal, toate cu aplic. art. 4 Cod penal.
La 10 decembrie 2010 s-a început urmărirea penală față de inculpata
U. A. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 174 Cod penal și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 260 Cod penal.
La data de_ s-a dispus schimbarea încadrării juridice și extinderea cercetărilor cu privire la fapte noi și la participarea unor alte persoane, reținându-se, în sarcina inculpatului Z. S., săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174-175 lit. a Cod penal, art. 211 alin. 3 lit. a Cod penal și a inculpatului D. L. săvârșirea și a infracțiunii prev. de art. 211 alin. 3 lit. a Cod penal. S-a început, totodată, urmărirea penală față de cetățeanul spaniol Juan Luis Cervilla Galdeano sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 174-175 lit. a Cod penal.
La data de_, prin ordonanța procurorului, s-a dispus extinderea cercetărilor cu privire la noi acte materiale și s-a dispus începerea urmăririi penale față de U. A. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. a Cod penal, cu aplic. art.
41 alin. 2 Cod penal și prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal.
Prin ordonanța din_ s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul D. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 264 alin. 1 și 2 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și prev. de art. 260 Cod penal, toate cu aplic. art. 4 Cod penal.
Prin ordonanțele din_ și respectiv_ s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului Z. S., inițial sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174 Cod penal și ulterior, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174-175 lit. a Cod penal și a infracțiunii prev. de art. 211 alin. 3 lit. a Cod penal.
Prin ordonanțele din_ și respectiv_ s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei U. A. C. sub aspectul săvârșirii
infracțiunii prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 174-175 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și prev. de art. 260 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal.
În ce-l privește pe inculpatul Z. S., acesta a fost reținut prin ordonanța din_ pentru 24 de ore, prin încheierea din_ dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pentru 29 de zile, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 357/UP/_ a Tribunalului B.
- Secția I Penală. Prin încheierea nr. 523/R/_ a Curții de Apel B. - Secția a II-a Penală s-a revocat măsura arestării preventive și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Z. S., dispunându-se luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara pentru o perioadă de 30 de zile. Prin ordonanța din_ inculpatul Z. S. a fost reținut din nou, în baza noilor probe apărute în dosar, iar prin încheierea din_ a Tribunalului B. - Secția a II-a Penală s-a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu_ până la_, inclusiv, durata arestării preventive fiind prelungită succesiv până la data de_, inclusiv.
Pe teritoriul Spaniei, inculpatul Z. S. a fost reținut de la_ la_, în legătură cu faptele pentru care este cercetat în prezentul dosar, punerea în libertate fiind făcută în baza declarațiilor de recunoaștere a inculpatului D. L. .
Prin încheierea dată în prezentul dosar la 4 mai 2011 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în ce-l privește pe inculpatul Z. S., menținându-se această măsură.
Recursul declarat de inculpatul Z. S. împotriva acestei încheieri a fost respins, prin decizia penală nr. 807/R/19 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel C. .
După înregistrarea dosarului la instanță, în temeiul disp. art. 300 ind. 1 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, menținându-se această măsură.
Ulterior, prin încheierea din 27 iunie 2011, în temeiul disp. art. 300/2 Cod procedură penală, rap. la art. 160/b Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dar prin decizia penală nr. 1175/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. la 7 iulie 2011 s-a admis recursul declarat în cauză împotriva acestei încheieri, s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului, s-a dispus punerea sa în libertate, iar în temeiul disp. art. 145 Cod procedură penală,
s-a dispus luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, pe durata măsurii preventive dispuse impunându-se inculpatului respectarea obligațiilor prevăzute de art. 145 alin. 1/1 lit. a-d Cod procedură penală, precum și a obligației " să nu intre în legătură cu inculpații și cu învinuitul din dosar, cu partea civilă și nici cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu la filele 61-63)";.
În ce o privește pe inculpata U. A. C. s-a dispus, prin ordonanța din_ reținerea acesteia pentru 24 de ore, iar prin încheierea din_ Tribunalul București, Secția I Penală a dispus arestarea preventivă a inculpatei pentru 20 de zile, începând cu_ și până la_, inclusiv. Ulterior, nu s-a mai solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei, iar prin ordonanța din_, dată de procuror, s-a dispus obligarea inculpatei de a nu părăsi localitatea B. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu_, durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea B. fiind prelungită succesiv până la_, inclusiv.
Pe teritoriul Spaniei, inculpata U. A. C. a fost reținută din_ și până la_ .
Pe de altă parte, față de inculpata U. A. C. s-a dispus, la 10 mai 2011, luarea măsurii de a nu părăsi țara, în conformitate cu disp. art. 145/1 Cod procedură penală și pe lângă obligațiile stabilite de art. 145 ind. 1 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 1 ind. 1 lit. a-d Cod procedură penală, s-a dispus și obligația de a nu comunica direct sau indirect cu inculpatul Z. S., cu inculpatul D. L., cu partea vătămată L. L., cu martorii din rechizitoriul întocmit în cauză și cu cetățeanul spaniol Juan Luis Cervilla Galdeano, iar inculpata nu a atacat încheierea respectivă cu recurs, ceea ce denotă că aceasta a fost de acord cu măsura preventivă luată și cu obligațiile corelative stabilite în sarcina sa (inclusiv cu aceea de a nu avea legături cu inculpatul Z. S. ).
Prin încheierea din 28 septembrie 2011 s-a respins cererea formulată de inculpatul Z. S. de înlăturare a obligației stabilite în sarcina sa prin decizia penală nr. 1175/R/7 iulie 2011 a Curții de Apel C., de a nu lua legătura cu Urâte A. C. .
Inculpatul Z. S. susține că prin menținerea obligației de a nu părăsi localitatea îi sunt încălcate drepturile și libertățile cetățenești fundamentale (libertatea de mișcare), mai mult, că măsura îi afectează activitatea societății pe care o administrează.
Sub acest aspect, se observă că societatea pe care inculpatul susține că o deține este administrată în realitate de tatăl său, numitul Z. I., domiciliat în comuna Leșu nr. 62, județul B. -N., chiar dacă sediul societății este în B., str. G. i nr. 6 ap.1, coincizând cu domiciliul inculpatului Z. S. .
Societatea S.C. "Ghinda Ext"; S.R.L. a fost constituită în noiembrie 2011 pe numele lui Z. I., Z. S. fiind doar mandatat "cu puteri depline"; de către administratorul societății să semneze pentru societate și în numele administratorului unic, să obțină avize și autorizații, să reprezinte cu puteri depline în fața persoanelor fizice și juridice și în instanță societatea, să negocieze, închirieze și cumpere bunuri mobile și imobile, să încheie formalități notariale sau sub semnătură privată, să solicite transcrierea/întabularea dreptului de proprietate în favoarea societății, să depună acte de înscriere în circulație a autovehiculelor societății, să
reprezinte mandatarul în fața instituțiilor bancare, a primăriei și în orice alte situații.
Mandatul a fost autentificat la 23 aprilie 2012 (f. 101), cu precizarea că, la data mandatării sale, inculpatul avea instituită interdicția de a nu părăsi localitatea.
Prin prisma mandatului ce i-a fost atribuit, inculpatul este, în fapt, un veritabil administrator al societății înființate pe numele tatălui său.
Împrejurarea că inculpatul administrează o firmă (care, de fapt, nu-i aparține) nu este un argument suficient pentru a se dispune înlocuirea măsurii preventive ce s-a luat cu privire la el. Pe de altă parte, din moment ce mandatul i-a fost dat în aprilie 2012, se presupune că inculpatul și-a îndeplinit corespunzător mandatul, din acest punct de vedere obligația
impusă de instanță neconstituind un impediment.
Trecerea unei perioade de nici doi ani de la data la care s-a luat măsura preventivă cu privire la care se solicită înlocuirea, nu poate fi apreciată ca o justificare pertinentă în admiterea cererii, raportat la gravitatea acuzației aduse, la scopul măsurii luate, la antecedentele inculpatului.
Se apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent, măsura dispusă impunându-se a se menține față de inculpatul Z.
S. pentru buna desfășurare a procesului penal, ținând seama atât de natura și gravitatea acuzației, dar și de persoana inculpatului petent care este recidivist.
Nu în ultimul rând, se are în vedere împrejurarea că, în ciuda susținerilor repetate ale apărătorilor celor doi inculpați, aceștia nu au respectat obligația corelativă ce le-a fost impusă atât de Curtea de Apel C. (pentru inculpatul Z. S. ), cât și de această instanță (la 10 mai 2011, pentru inculpata Urâte A. C. ), de a nu luat legătura direct sau indirect între ei, obligație menținută și prin încheierea instanței din 28 septembrie 2011, prin respingerea cererii de înlăturare a obligației respective, ca neîntemeiată.
În acest sens, la termenul din_, chiar la termenul la care s-au formulat cererile puse în discuție, martorul Ștefănuț Claudiu B. (f. 91), martor propus de inculpatul Z. S., a arătat că, în urmă cu aproximativ 2-3 luni, "a văzut-o pe inculpata Urâte A. C., acasă la inculpatul Z.
S. ";.
La interpelarea instanței, sub aspectul declarat de martor, apărătorul inculpatei Urâte A. C. a precizat că era firească prezența clientei sale la domiciliul inculpatului, deoarece " acesta este domiciliul ei";.
Sub acest aspect s-a reținut că, prin încheierea din 17 octombrie 2012 instanța a încuviințat cererea inculpatei Urâte de schimbare a locuinței sale, din B. ,str. G. i nr. 6, județul B. -N., în municipiul B., str. M.
E. nr. 128 sector 2, cu acea ocazie (dar și anterior), inculpata susținând că locuiește efectiv în B., deoarece a încheiat un contract de studii cu Universitatea " Titu Maiorescu"; B. . De altfel, încă de la termenul din 21 mai 2012 (cererea fiind formulată de 5 martie 2012) inculpata a precizat că locuiește efectiv în B., unde și lucrează, solicitând încuviințarea schimbării locuinței în B. .
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, cu privire la inculpata Urâte A. C., subzistă și în prezent (la nici doi ani de la luarea acesteia), raportat la natura și gravitatea acuzației și la împrejurarea că
inculpata nu și-a respectat obligația ce i-a fost impusă, de a nu lua legătura direct sau indirect cu inculpatul Z. S. .
Revocarea măsurii preventive impuse acesteia ar însemna și revocarea (înlăturarea) obligațiilor corelative măsurii preventive, existând temerea că inculpata ar putea lua legătura nu doar cu inculpații, dar și cu martorii cauzei, impietând asupra bunei desfășurări a procesului (cercetării judecătorești).
În cauză, s-a apreciat că menținerea măsurilor preventive luate față de inculpații petenți este în interesul bunei înfăptuiri a justiției.
Împotriva soluției instanței de fond au declarat recurs inculpații Z.
S. și Urâte A. C., recursuri care vor fi respinse ca inadmisibile, pentru următoarele considerente:
Împotriva încheierii prin care li s-a respins cererea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, sau de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, nu sunt prevăzute căi de atac.
Potrivit disp.art.141 C.proc.pen., care se referă la calea de atac împotriva încheierii pronunțată de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, încheierea prin care prima instanță sau cea de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive, nu este supusă niciunei căi de atac.
Conform art.126 și 129 din Constituție, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești în cadrul procedurii de judecată precum și modul de exercitare a acestora.
În ceea ce privește încheierile, acestea nu pot fi atacate, de regulă, decât odată cu hotărârile judecătorești care soluționează fondul cauzei și care sunt sentințele și deciziile.
În speță, inculpații au dreptul să atace încheierea de respingere a cererii de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea odată cu fondul, iar în favoarea lor s-a prevăzut calea de atac a recursului împotriva încheierilor prin care instanța menține arestarea preventivă odată cu verificarea legalității și temeiniciei în temeiul disp.art.300/2 rap.la art.160/b C.proc.pen.
În această situație, nu se poate considera că inculpații au o poziție dezavantajoasă în procesul penal în raport cu procurorul, principiul egalității armelor reliefat de mai multe ori în jurisprudența CEDO, vizând procesul în ansamblul său, în cadrul căruia trebuie să existe un echilibru între părți în ceea ce privește fondul cauzei, așa cum este reglementat în art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești prin care se soluționează fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiție, iar exercitarea căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul, se impune și pentru a asigura desfășurarea procesului cu celeritate, în spiritul art.6 paragraf 1 din CEDO.
În consecință, în lipsa unei căi de atac prevăzute de lege împotriva încheierii date de Tribunalul B. -N. la data de 2_, recursul declarat de inculpați este inadmisibil și se va respinge ca atare în baza art.385/15 pct.1 lit.a C.proc.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Urcan Ciprian.
Vor fi obligați recurentii să plătească în favoarea statului suma de câte
400 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei - inc. Z. - reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpații Z. S. si URÂTE A. C. împotriva încheierii penale f.nr. din 22 februarie 2013 a Tribunalului B. N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Urcan Ciprian.
Obligă pe recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei - inculpatul Z. - reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. DP V. G.
GREFIER
H.
red.PD/CA 2 ex. - _
jud.fond.B. D.
| ← Încheierea penală nr. 966/2013. Inlocuirea masurii preventive | Încheierea penală nr. 23/2013. Inlocuirea masurii preventive → |
|---|
