Încheierea penală nr. 142/2013. Inlocuirea masurii preventive
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
ÎNCHEIEREA PENALĂ nr. 142
Ședința nepublică din data de 17 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. T.
Grefier: M. S.
Pe rol fiind soluționarea cererii de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, privind pe inculpatul U. H. -A. .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul U. H. -A., aflat în stare de libertate, asistat de apărători aleși, av. Ban Tiberiu și av. Bara Smaranda, cu împuterniciri avocațiale la dosar și reprezentantul legal al minorului Burnar Consuela.
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj este reprezentat de procuror L. TINA CRĂCIUNESCU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, având în vedere faptul că inculpatul este minor instanța declară ședință nepublică și solicită persoanelor care nu au legătură cu cauza să părăsească sala de judecată.
Instanța aduce la cunoștința participanților faptul că prezentul dosar a fost repartizat în mod aleatoriu, prin sistemul ECRIS, completului V-F.
În continuare, instanța întreabă pe reprezentanta D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj și apărătorii inculpatului dacă au cereri de formulat sau excepții de invocat prealabile dezbaterii cererii de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura preventivă a arestării preventive.
Reprezentanta Ministerului Public - D.I.I.CO.T. arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Apărătorul ales al inculpatului, av. Ban Tiberiu, invocă excepția neregularității actului de sesizare și necompetența materială a Tribunalului Cluj de a soluționa prezenta cerere.
Cu privire la prima excepție invocată, arată că, în conformitate cu prevederile art. 300 alin. 2 C.pr.pen. instanța este obligată să verifice regularitatea actului de sesizare. În ce privește această sesizare, precizează că, în temeiul art. 145 alin. 3 C.pr.pen., operează în cazul în care se solicită înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, nu de către procuror, așa cum este cazul în speță, ci de către organul de poliție desemnat de instanță să verifice periodic respectarea măsurilor și obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului. Prin urmare, în conformitate cu exigențele textului de lege
menționat, care stabilește că "în cazul în care se constată încălcări ale măsurilor sau obligațiilor impuse inculpatului conform art. 145 alin. 11și alin. 12 lit. c C.pr.pen., organul de poliție sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale și, respectiv, instanța
de judecată, în cursul judecății"; se impune a se constata că instanța nu a fost legal sesizată.
Solicită a se avea în vedere faptul că ne aflăm în faza de judecată, chiar dacă a fost depășită faza soluționării cauzei în primă instanță. Consideră că ar fi putut fi această sesizare analizată de către tribunal în situația în care instanța de executare (tribunalul) s-ar fi aflat în situația prev. de art. 418 C.pr.pen., pentru că judecătorul delegat sesizează orice incident privind executarea și derularea dispozițiilor prevăzute în hotărârea judecătorească rămasă definitivă. Apreciază că, în prezenta cauză, sesizarea instanței s-a făcut de un organ necompetent, pentru că parchetul nu are abilitate procesuală și calitate procesuală privind verificarea modului de respectare a măsurilor și obligațiilor impuse inculpatului conform art. 145 C.pr.pen. și, pe cale de consecință, nici să sesizeze instanța de judecată.
Solicită a se constata că măsura obligării de a nu părăsi localitatea a fost aplicată inculpatului prin decizia penală nr. 133/R/_ a Curții de Apel Cluj și este în vigoare până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, cu precizarea că judecătorul fondului, în sentința pronunțată, a menținut această măsură.
Referitor la necompetența materială a Tribunalului Cluj - ca primă instanță - de a soluționa cererea de înlocuire a măsurii prev. de art. 145 C.pr.pen. cu arestarea preventivă, arată că, în cauză, judecata în primă instanță s-a finalizat prin pronunțarea sentinței penale nr. 108/_ în dosarul penal nr._ al Tribunalului Cluj, instanța desesizându-se. Menționează faptul că, împotriva acestei hotărâri, inculpatul U. H.
A., prin apărătorii aleși, a declarat apel, la data de_, și depune la dosar cererea prin care s-a declarat calea de atac. Solicită să se constate că, prin pronunțarea sentinței penale anterior menționate, instanța de fond s-a desesizat.
Având în vedere că hotărârea nu este definitivă, cererea de înlocuire a măsurii nu poate fi soluționată de Tribunalul Cluj - Secția Penală, ca primă instanță și nici ca instanță de executare. Întrucât Tribunalul Cluj a judecat în primă instanță cauza, pronunțându-se o hotărâre la data de_, consideră că această instanță nu se mai poate pronunța nici asupra altor chestiuni incidente sau cereri formulate ulterior datei de_ .
Grație efectului devolutiv al apelului, prev. de art. 371 alin. 1-2 C.pr.pen., declararea apelului în condițiile respectării termenului peremptoriu prev. de art. 363 alin.
1 C.pr.pen., are ca efect devoluarea cauzei, respectiv a transferului competenței de judecată la instanța ierarhic superioară, în speță Curtea de Apel Cluj. Întrucât Codul de procedură penală nu prevede derogări de la procedura comună, precizează că analogia sau interpretarea sunt interzise în procedura penală textele fiind de strictă interpretare și trebuie respectate reglementările legale în vigoare, precum și principiul "judecătorul cauzei este și judecătorul excepțiilor și cererilor";. După părerea sa, a admite competența Tribunalului Cluj de a se pronunța în această cauză ar însemna să se nesocotească dispozițiile imperative ale art. 197 alin. 2 C.pr.pen., care sancționează cu nulitatea încălcarea dispozițiilor relative la competența după materie, respectiv sesizarea instanței.
Mai arată că, atunci când legiuitorul a dorit să mențină competența unei instanțe de a se pronunța într-o cauză, după ce s-a desesizat, a prevăzut proceduri derogatorii, dând drept exemplu art. 195 C.pr.pen., referitor la îndreptarea erorilor materiale, și art. 196 C.pr.pen., privind înlăturarea omisiunilor vădite.
În consecință, așa cum s-a susținut și în literatura juridică, menționând "Tratatul de drept procesual penal"; al profesorului Gh. Mateuț, în situația în care această cauză se află pe rol, competența de a o soluționa o eventuală cerere revine instanței superioare celei
care s-a pronunțat pe fond. De asemenea, arată că și prof. I. N. u, în "Tratat de drept procesual penal"; s-a pronunțat în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, ca și chestiuni prealabile, apreciază că s-ar nesocoti dispozițiile imperative ale legi în ce privește soluționarea cauzei, astfel încât solicită declinarea competenței în favoarea instanței de apel.
Instanța acordă cuvântul reprezentantei D.I.I.C.O.T. asupra excepțiilor invocate de apărătorul inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public - D.I.I.C.O.T., raportat la cele două excepții invocate, solicită respingerea lor ca nefondate. În ceea ce privește neregularitatea actului de sesizare, privind lipsa calității procesuale active a Parchetului, arată că într-adevăr textul invocat, respectiv art. 145 alin. 3 C.pr.pen., spune că organul însărcinat cu verificarea respectării măsurilor și obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului este cel care în cursul judecății sesizează instanța. În opinia sa, faptul că, în cauză, există și o cerere formulată de procuror, în sensul că înlocuirii măsurii de a nu părăsi localitatea cu aceea a arestării preventive, nu afectează sesizarea instanței cu nulitatea absolută, întrucât sesizarea organului de poliție există la dosar, iar împrejurarea că această stare de fapt este
"îmbrăcată de această haină";, respectiv de propunerea, sub semnătura procurorului, sesizarea devine valabilă conform principiului potrivit căruia "cine poate mai mult, poate și mai puțin";. Prin urmare, arată că sesizarea organului de poliție există în sine, fiind vorba de Secția 3 Poliție Cluj-Napoca, și faptul că există și propunerea scrisă a procurorului în acest sens, nu atrage nulitatea absolută a sesizării acestei instanțe.
În ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, consideră că competența de soluționare a prezentei cereri ar fi revenit instanței de apel doar în situația în care dosarul de fond s-ar fi aflat deja pe rolul Curții de Apel Cluj, cu termen acordat pentru soluționarea apelului. Prin urmare, având în vedere că există doar declarațiile de apel, dosarul aflându-se încă în faza motivării fondului, apreciază că revine Tribunalului Cluj - ca instanță de fond - competența de a soluționa această cerere. Precizează că a existat o situație similară, în care s-a propus înlocuirea cu măsura arestului preventiv în cursul judecății, în situația în care dosarul era deja în faza apelului, curtea de apel a invocat excepția de necompetență și a declinat cauza în favoarea tribunalului pe motivul că tribunalul a luat măsura, tribunalul, la rândul său, a invocat excepția de necompetență și a declinat competența în favoarea curții de apel, declanșându-se astfel conflictul negativ de competență, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că competența revine curții de apel, ca instanța pe rolul căreia se afla dosarul. Totodată, arată că se obligă să depună la dosar speța cu privire la care a făcut referire anterior.
Apărătorul inculpatului, av. Ban Tiberiu, în replică, arată că în această situație nu suntem în procedura luării măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale, iar organul de cercetare penală, care efectuează urmărirea penală, să sesizeze procurorul, pentru ca acesta să solicite judecătorului de la instanța competentă a lua această decizie. Consideră că nu trebuie omis faptul că este vorba despre instanța de judecată. Apreciind că, dacă judecătorul fondului se mai poate reinvesti cu chestiuni vizând măsurile preventive, se ajunge la o adăugare la norma penală, ori, însăși natura procesual penală a acestor măsuri preventive, respectiv a măsurii prev. de art. 145 C.pr.pen. și inclusiv a celei prev. de art. 148 C.pr.pen., este aceea de măsuri care au ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, proces care în acest moment se află în apel. În consecință, consideră că sintagma "instanța de judecată"; se referă la instanța de control,
după ce instanța de fond s-a dezinvestit. Nu poate exista o dublă investire și consideră că nu se poate "rupe"; măsura preventivă de actele procesuale pe care le presupune judecata în acest dosar, pentru că întotdeauna secundarul urmează soarta principalului. Pentru aceste considerente, apreciază că această excepție vizează necompetența materială și solicită declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Cluj.
Reprezentanta Ministerului Public - D.I.I.C.OT., în replică, arată că s-a precizat de către apărătorul inculpatului faptul această cerere este un accesoriu al dosarului de fond, subliniind faptul că acest dosar nu se află încă la Curtea de Apel Cluj.
Apărătorul inculpatului, av. Ban Tiberiu, în replică, arată că a solicitat declinarea competenței, întrucât chestiunile vizează aspecte care preced sesizarea.
Inculpatul U. H. -A. , având ultimul cuvânt asupra excepțiilor invocate de apărătorul său, arată că achiesează la concluziile acestuia.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepțiilor invocate.
T R I B U N A L U L
Reține că prin cererea înregistrată sub dosar nr._, repartizat în mod aleatoriu completului V F, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul minor U. H. A. prin Decizia penală nr. 133/R/_ a Curții de Apel Cluj cu măsura arestului preventiv deoarece inculpatul nu ar fi respectat una dintre obligațiile ce i-au fost impuse prin respectiva decizie, aceea de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați din cauză, în speță acesta luând legătura cu inculpatul Tition A. C., aspect ce ar reieși din raportul organului de poliție desemnat cu supravegherea.
La termenul de judecată din data de_ apărătorul inculpatului a invocat excepția nelegalei sesizări a instanței cu argumentația că potrivit art. 145 alin. 3 C.pr.pen. instanța de judecată putea fi sesizată doar de organul de poliție desemnat cu supravegherea, nu și de către procuror și excepția necompetenței materiale a instanței pe motiv că instanța de fond - Tribunalul Cluj s-a dezînvestit prin pronunțarea sentinței penale nr. 108/_, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Având în vedere că excepția necompetenței materiale primează față de excepția nelegalei sesizări a instanței, doar o instanță competentă putând să constate dacă este legal sesizată sau nu, instanța va examina cu prioritate excepția necompetenței materiale.
Analizând excepția invocată prin prisma actelor și lucrărilor acestui dosar și a dosarului nr._ și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Inculpatul minor U. H. A. a fost trimis în judecată la data de_ în stare de arest preventiv prin rechizitoriu întocmit de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj pentru două infracțiuni legate de droguri de risc.
Prin decizia penală nr. 133/R/_ a Curții de Apel Cluj, în recurs la încheierea pronunțată în procedura de verificare a arestului preventiv în temeiul art. 3001C.pr.pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi
localitatea de domiciliu, printre obligațiile stabilite inculpatului fiind și aceea de a nu lua legătura direct sau indirect cu ceilalți inculpați.
Prin sentința penală nr. 108/_ a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, printre altele fiind menținută și măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu până la soluționarea definitivă a cauzei. Sentința a fost pronunțată tot de judecătorul titular al completului V F.
La data de_ Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a declarat apel în cauză, la data de_ declarând apel și inculpatul.
Potrivit art. 160aC.pr.pen. arestarea preventivă a inculpatului poate avea loc și în
cursul judecății. Judecata se face în mod obligatoriu pe fondul cauzei, de către instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei, iar în funcție de manifestările de voință ale procurorului și părților se poate face, în speță, în apel.
Judecata pe fond a unei cauze de către instanța de fond durează până la pronunțarea sentinței, în art. 195 și 196 C.pr.pen. specificându-se situațiile în care instanța de judecată mai poate, după pronunțarea sentinței, pronunța în aceeași cauză încheieri atacabile odată cu fondul. Printre aceste situații nu este prevăzută aceea din speță, respectiv sesizarea instanței cu o cerere de înlocuire a măsurilor preventive.
Din denumirea marginală a art. 160aC.pr.pen. "arestarea preventivă în cursul judecății"; ar reieși că, completului căruia îi revine obligația de a judeca o cauză pe fond -
deci cel care efectuează judecata, legal învestit, i-ar reveni obligația de a soluționa și tot ceea ce ține de măsurile preventive luate față de inculpații din respectiva cauză. Cu alte cuvinte, cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv este un accesoriu al judecății pe fond.
Particularitatea situației de față este aceea că, deși instanța de fond a terminat judecata pe fond prin pronunțarea sentinței, hotărârea nu a fost încă motivată, iar dosarul nu a fost trimis instanței de apel.
Așa cum am arătat mai sus, fiind un accesoriu al fondului, cererea în discuție nu poate fi analizată decât de completul învestit cu soluționarea cauzei pe fond, în apel sau în recurs.
Prin urmare, în cauză fiind deja pronunțată sentința de către Tribunalul Cluj, această instanță nu mai are cum să judece, tot pentru motivul că cererea de înlocuire este accesoriu al dosarului de fond, vreo cerere legată de măsurile preventive.
Această atribuție i-ar reveni, din cauză că s-a declarat apel în cauză, Curții de Apel Cluj care este instanța competentă să judece apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 108/_ a Tribunalului Cluj. Considerăm că acestei instanțe îi revine competența și prin prisma dispozițiilor art. 371 C.pr.pen. din analiza cărora s-ar deduce că declarația de apel este cea care învestește instanța de apel cu soluționarea apelului. Faptul că judecata în apel are loc doar ulterior, când este trimis și dosarul, nu înseamnă că trimiterea dosarului învestește instanța de apel, în caz contrar ar însemna ca orice trimitere a dosarului unei instanțe superioare să o învestească pe aceasta cu judecarea unei căi de atac.
În concluzie, cererea formulată în cauză de către D.I.I.C.O.T. este un accesoriu al dosarului de fond, judecata pe fond s-a terminat prin pronunțarea sentinței de către tribunal, iar pentru că în cauză s-a declarat apel de către parchet și inculpatul în cauză, iar
declarația de apel învestește instanța de apel, în speță Curtea de Apel Cluj, acesteia i-ar reveni competența să judece cererea de înlocuirea a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul U. H. A. cu măsura arestului preventiv.
În temeiul art. 42 rap. la art. 160aC.pr.pen. se va declina competența de soluționare a cererii anterior menționate în favoarea Curții de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
În baza art. 42 rap. la art. 160aC.pr.pen. declină competența de soluționare a cererii de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul minor U. H. A., domiciliat în mun. Cluj-Napoca, str. Dimitrie B.
, nr. 10, ap. 2, jud. Cluj prin Decizia penală nr.133/R/_ a Curții de Apel Cluj, cu măsura arestului preventiv, cerere formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, în favoarea Curții de Apel Cluj.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. T. M. S.
Red. S.T./_ /2 ex.
| ← Încheierea penală nr. 23/2013. Inlocuirea masurii preventive | Decizia penală nr. 110/2013. Inlocuirea masurii preventive → |
|---|
