Decizia penală nr. 387/2013. Inlocuirea masurii preventive
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a26
DECIZIA PENALĂ NR. 387/R/2013
Ședința publică din 21 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : A. | D. L., judecător |
JUDECĂTORI | : M. | R. |
: M. | B. | |
G.: L. | A. | S. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C.
reprezentant prin Doru Dobocan, procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de D. DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM -
BIROUL TERITORIAL SĂLAJ împotriva încheierii penale fără număr din data de 18 martie 2013, pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș, având ca obiect înlocuirea măsurii preventive.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul C.
C. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Waldraf D., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f. 9 ) și de apărător ales, avocat Papacostea L. M.
, din cadrul Baroului B., cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 10 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătoarea din oficiu a inculpatului C. C. solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M. ui Justiției.
Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin hotărâre.
Reprezentantul M. ui P. susține recursul care vizează în principal sesizarea privind luarea măsurii arestării preventive în temeiul art. 148 lit. a1Cod procedură penală și, în subsidiar, respingerea solicitării inculpatului a înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul M. ui P. solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului declarat împotriva încheierii penale fără număr din data de 13 martie 2013 pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, casarea în parte a acesteia și, rejudecând, să se dispună arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art. 148 lit. a1Cod procedură penală pentru următoarele motive:
Prin Decizia penală nr. 334/2011 a Curții de Apel C. inculpatul împreună cu ceilalți inculpați în cauză a fost pus în libertate, respectiv s-a înlocuit măsura
arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și anume municipiul I. . Prin aceeași decizie s-au impus inculpaților mai multe obligații printre care și aceea de a nu lua legătura între ei, cu martorii și cu părțile vătămate. Astfel, din sesizarea adresată de către I.P.J. I., respectiv procesul-verbal și planșa foto aflate la filele nr. 182 - 185 din dosarul instanței, se constată că de două ori inculpatul s-a întâlnit cu unii dintre ceilalți doi inculpați și ca atare au încălcat obligația fixată prin decizia anterior evocată.
Apreciază ca netemeinică încheierea penală și sub aspectul motivării. Astfel, conform actelor întocmite de către organele de poliție și aflate la dosarul cauzei, dar și din declarația inculpatului aflată la fila nr. 186, în care acesta a recunoscut faptul că s-a întâlnit cu unii dintre inculpați pentru rezolvarea unor probleme familiale, rezultă în mod evident că n-a fost o întâlnire accidentală, ci una intenționată, inculpatul încălcând în mod clar obligația fixată de către Curtea de Apel C., întâlnindu-se cu coinculpații.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că în dosarul cauzei au mai fost administrate de la data trimiterii în judecată a inculpaților și alte acte din care a rezultat că în mod frecvent aceștia au încălcat obligațiile, iar unii dintre ei au fost rearestați în temeiul art. 148 lit. a1Cod procedură penală.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară formulată în ipoteza în care nu se va admite sesizarea și nu se va dispune arestarea preventivă a inculpatului, critică încheierea penală din data de 13 martie 2013 a T. ui Maramureș și sub aspectul admiterii solicitării inculpatului de a înlocui măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul I., cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Susține că raționamentul instanței de fond expus în încheierea penală recurată este acela că datorită locului de muncă pe care inculpatul l-a obținut este necesar să efectueze deplasări pentru desfășurarea activității și în alte localități. În acest sens, utilizând același raționament al instanței arată că în ipoteza în care inculpatul ar fi obținut un post în străinătate instanța ar fi trebuit să ridice toate măsurile și apreciază că de bun-simț, în cazul în care inculpatul este susținătorul familiei, acesta ar fi trebuit să-și găsească un loc de muncă pe raza localității de domiciliu. Reiterează utilizarea aceluiași raționament și arată că în ipoteza găsirii unui loc de muncă în străinătate inculpatul nu ar mai fi avut nici obligația de a nu părăsi țara în contextul în care Tribunalul Maramureș a avut această motivare.
Mai arată că instanța fondului a abordat o motivare neîntemeiată, chiar bizară, având în vedere că la un termen anterior s-a luat poziția inculpaților, inculpatul uzând de dreptul la tăcere, în sensul că nu se mai justifică menținerea interdicției de a lua legătura cu ceilalți inculpați.
Ca urmare, pentru motivele arătate solicită admiterea recursului așa cum a fost susținut azi în fața instanței.
Apărătorul ales al inculpatului C. C. solicită respingerea recursului în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură raportat la motivarea imparțială și obiectivă a hotărârii atacate. Susține că inițial cererea I.P.J. I. a pus în discuție revocarea măsurii, dar că acest aspect revine în sarcina judecătorului, care trebuie să aprecieze reaua-credință in concreto și nu in abstracto. Astfel, arată că, raportat la modalitatea întâlnirii nu s-a probat dacă se săvârșeau, se preconstituiau sau se aduceau în discuții, prin alte elemente sau alte expuneri, comiterea de alte infracțiuni de același gen sau de altă natură, iar Ministerul Public susține un fapt juridic pe baza unor imagini, care pun în discuție 6 minute de mers în aceeași direcție într-un Mall din I., fără a se observa că inculpații ar discuta între ei. În acest sens, precizează că în ipoteza
existenței unei situații conspirative inculpații s-ar fi întâlnit într-un subsol, într- un mediu privat sau academic. Mai arată că inculpații s-au întâlnit inclusiv pe
scările T. ui Maramureș, ale Curții de Apel C. sau în alte locuri publice. Astfel, concretizând teza că s-a încălcat cu rea-credință obligația impusă învederează o altă situație juridică care vizează semnificația moralității. Susține că omul poate fi privat de sănătate, de libertate, dar nu și de relația de rudenie și că nu s-a dezvoltat teza că cei doi inculpați ar fi luat legătura sau ar fi în legătură pentru a săvârși alte infracțiuni după 2 ani de zile de la luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, cu precizarea că Decizia Curții de Apel C. viza situația de fapt și de drept de la momentul respectiv.
Totodată, precizează că admiterea cererii inculpatului a fost susținută de o motivare competentă, apreciindu-se de către judecătorul fondului în mod corect și prin prisma disp. art. 136 din Codul de procedură penală că scopul procesului penal s-ar putea atinge cu inculpatul în stare de libertate. Cererea formulată a pus în discuție două instituții juridice, respectiv revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, iar în subsidiar înlocuirea obligării de a nu părăsi localitatea cu obligarea de a nu părăsi țara. În acest sens, invocă Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 1102 din 25 martie 2008, respectiv o speță celebră prin care s-a pus în discuție, după o perioadă de un an de zile, revocarea unei măsuri preventive privative de libertate, respectiv înlocuirea măsurii și punerea în libertate a persoanei în cauză.
Sub aspectul tezei a doua prin care s-a dispus înlocuirea măsurii restrictive de libertate solicită a se observa că prin actele depuse la dosar a demonstrat necesitatea acesteia, existând câteva aspecte care țin de starea constantă de teamă care planează asupra inculpatului ( "Sabia lui Damocles"; ) atât din perspectivă judiciară, cât și din perspectivă personală. Astfel, face apel la starea de sănătate a copiilor inculpatului, sens în care a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că minora este grav bolnavă. Susține că nu reprezintă un păcat dorința de a avea mai mult, respectiv de a avea mai multe resurse pecuniare și consideră că dorința de întreținere a copiilor nu poate fi blamată. Astfel, apreciază ca fiind nejustificat ca în ipoteza în care inculpatului i s-a oferit posibilitatea de a câștiga mai bine să se discute teza M. ui P. de a-și găsi loc de muncă numai în I. . Arată că beneficiile sunt mult mai mari, iar inculpatul este retribuit mai bine, acum are salariul mediu în cuantum de 720 de lei, cuantum pe care-l apreciază ca fiind insuficient. Orice încălcare a obligației statuate de către instanța fondului ar duce la repunerea în situația anterioară, respectiv la un mandat de arestare. Astfel, apreciază că în mod just judecătorul fondului a concluzionat că măsura procesuală dispusă a fost oportună și inculpatul are cunoștință care ar fi consecința încălcării vreuna dintre obligațiile impuse, respectiv revocarea acesteia.
Consideră că luarea legăturii cu frații, în acest moment procesual, reprezintă o necesitate care ar trebui să fie avută în vedere doar sub aspectul aprecierii, fără a tinde să devină o măsură abuzivă, cu precizarea că abuzul de drept se pedepsește.
Inculpatul C. C., având ultimul cuvânt, arată că nu a fost de rea- credință, că nu a vorbit cu frații săi, că s-a deplasat să discute cu anumite persoane probleme ale unui cumnat, iar unul din frații săi s-a aflat la distanță, dar nu a vorbit cu el. De asemenea, evidențiază că în sala de lupte s-a deplasat pentru antrenarea copiilor și că nu are nimic de discutat cu frații săi având în vedere că a petrecut împreună cu aceștia o perioadă de 1 an și 2 luni în regim de detenție în Penitenciarul Gherla și s-a intersectat o perioadă de 2 ani prin prezentarea de circa 2 sau 3 ori pe lună la B. -M. . De asemenea, arată că de 2 ani s-a deplasat la fiecare solicitare a autorităților, fără a întâmpina probleme și că nu inculpații au solicitat strămutarea dosarului la B. M. .
Apreciază că nu reprezintă un impediment în judecarea cauzei și arată că, raportat la calitatea sa de antrenor de lupte, precum și prin similitudine cu un alt inculpat, pentru suplimentarea veniturilor sale, raportat la faptul că are doi copii în întreținere, respectiv o minoră în vârstă de 1 ani și 3 luni și un minor în vârstă de 3 ani și 6 luni, a solicitat înlocuirea măsurii.
C U R T E A
Prin încheierea penală din_ pronunțată de tribunalul Maramureș în dosar nr._ s-a respins sesizarea I.P.J. I. - Serviciul de Investigații Criminale de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul C. (fost B. ) C. prin Decizia penală nr. 334/R din_ pronunțată de Curtea de Apel C., cu măsura arestării preventive.
S-a respins cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul C. (fost B. ) C. .
S-a admis cererea formulată de inculpatul C. (fost B. ) C. (zis
C., fiul lui C. și G., născut la data de_ în I., domiciliat în I., Ș.
nr. 29, bl. 958, sc. B, et. 3, ap. 17, jud. I., CNP 1. ) în baza art. 139 alin. 1, art. 145, art. 1451Cod procedură penală și s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura obligării de a nu părăsi țara și s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la poliția localității de domiciliu, respectiv Poliția Municipiului I., conform programului de supraveghere întocmit de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
să nu intre în legătură cu părțile vătămate și cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriul la filele 892-912.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de_ a fost înregistrată la dosarul cauzei sesizarea formulată de Inspectoratul de Poliție al J. I. - Serviciul de Investigații Criminale (filele 181-198 din dosarul instanței - volumul 28) prin care s-a adus la cunoștință instanței faptul că inculpatul C. C. a încălcat cu rea-credință obligația impusă de instanța de judecată în temeiul art. 145 Cod procedură penală, de a nu intra în legătură cu inculpații menționați în rechizitoriu, filele 892-912, arătându-se că la data de_ acesta s-a întâlnit cu inculpatul C. A. în incinta complexului "Pallas"; din municipiul I., în zona "Zara";, unde au stat la o masă împreună, în intervalul orar 21:19-21:30. De asemenea, la data de_ inculpatul C. C. s-a plimbat împreună cu inculpații T. B., R. G.
, C. V. și G. S. I. în intervalul orar 12:57-13:03, în incinta complexului "Pallas"; din municipiul I., în zona "Auchan";.
Au fost atașate: procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor video din data de_, împreună cu planșa foto, procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor video din data de_, împreună cu planșa foto, adresa I.P.J. I. - Serviciul Criminalistic nr. 136485/_, adresele cu nr. 96148/_ și 96148/_ emise de I.P.J. I. către S.C. Dasco Security S.R.L., adresele cu nr. 67/2013 și
68/2013 emise de S.C. Dasco Security S.R.L. către I.P.J. I. și declarația numitului Petre C. din data de_ .
La data de_ inculpatul C. C., prezent în instanță, a formulat și depus la dosar o cerere prin care a solicitat, în principal, revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și, în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea cererii s-a arătat că nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii restrictive, acesta respectând întocmai dispozițiile instanțelor de judecată în ceea ce privește prezența la fiecare termen de judecată, precum și prezentarea la organul însărcinat cu supravegherea sa. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu obligarea de a nu părăsi țara determinat de necesitatea deplasării sau găsirii unui loc de muncă care să fie mai bine retribuit având în vedere situația familială a inculpatului, respectiv faptul că soția sa nu dispune de nici un venit, fiind casnică, și are în întreținere doi copii minori. De asemenea, inculpatul a înțeles să depună în susținerea cererii un contract individual de muncă încheiat între acesta și S.C. Babaco Games S.R.L., cu sediul în municipiul S., str. Alexandru cel Bun nr. 45B și o fișă a postului din care rezultă că locul de muncă presupune deplasări în afara localității de domiciliu a inculpatului.
Procedând la examinarea sesizării, dar și a cererii formulate de inculpatul
C. C., instanța a reținut următoarele:
Inculpatul C. (fost B. ) C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 10-D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial I., fiind acuzat că ar fi inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii unor infracțiuni grave, context în care se susține că în perioada 2005-2008 ar fi investit mari sume de bani în achiziționarea sau construirea unor imobile,
investind astfel sumele de bani dobândite ilicit de la rețeaua dezvoltată și coordonată în spațiul Uniunii E. ne, că ar fi determinat două persoane să pătrundă fără drept în domiciliul alteia, că ar fi instigat la infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic, că ar fi instigat o persoană la săvârșirea infracțiunii de interceptare fără drept a unei transmisii de date informatice care nu este publică și care este destinată unui sistem informatic, că ar fi determinat o persoană să procedeze la transferul neautorizat din sistemul informatic aparținând soției sale, de date informatice prin copiere pe un suport optic de stocare specific, că ar fi exercitat presiuni din postura de lider al grupării asupra unei părți vătămate pentru a plăti în continuare sumele de bani solicitate ca taxă de protecție de către alți membrii ai grupării și că în februarie 2007 împreună cu alți doi coinculpați s-ar fi deplasat la sediul firmei unei părți vătămate unde ar fi exercitat presiuni pentru ca aceasta să plătească sumele de bani solicitate de un alt membru al grupării.
Prin actul de trimitere în judecată s-a reținut că aceste fapte constituie infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 2, 4, 12, 14, 18 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată F. D. ), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată H. Marilena), instigare la infracțiunea de acces fără drept la un
sistem informatic prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003, instigare la infracțiunea de interceptare fără drept a unei transmisii de date informatice care nu este publică și care este destinată unui sistem informatic prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la infracțiunea prevăzută de art. 43 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, instigare la infracțiunea de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la infracțiunea prevăzută de art. 44 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin decizia penală nr. 334/R din 10 martie 2011 Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de inculpatul C. (fost B. ) C. și de alți
inculpați împotriva încheierii penale din 4 martie 2011 a acestui tribunal (prin care s-a menținut măsura arestării preventive), dispunând înlocuirea arestării preventive și a acestui inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu impunând tuturor inculpaților obligația de a nu intra în legătură unii cu alții, cu părțile vătămate, cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu filele 892-912. S-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor impuse prin respectiva încheiere se poate lua față de ei măsura arestării preventive.
Potrivit prevederilor art. 145 alin. 3 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 148 lit. a1Cod procedură penală, în caz de încălcare cu rea- credință a măsurilor preventive de obligare de a nu părăsi țara sau localitatea dispusă de către instanță, această măsură va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Așadar, cu ocazia examinării înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, în situația nerespectării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea sau a obligațiilor conținute de această măsură, instanța verifică, așa cum prevăd în mod expres și
imperativ textele de lege menționate anterior, existența relei-credințe în nerespectarea măsurilor impuse față de inculpat.
T. a avut în vedere faptul că legiuitorul a înțeles să introducă la articolul 148, alineatul a1, prin O.U.G. nr. 60/2006, respectiv un nou caz în care se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului, în situația încălcării cu rea- credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara ori a obligațiilor care-i revin pe durata acestor măsuri. Această condiție trebuie apreciată în sensul că măsura arestării preventive nu intervine în mod automat în cazul în care se constată încălcarea obligațiilor instituite în cuprinsul măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, ci, așa cum se prevede chiar în primul alineat al articolului 148, măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite și condițiile prevăzute în art. 143 Cod procedură penală, dar implicit, și criteriile de oportunitate a măsurilor preventive stabilite în art. 136 Cod procedură penală, care conține dispoziții cu privire la scopul și categoriile măsurilor preventive.
Față de dispozițiile art. 145 alin. 3 teza a II-a Cod procedură penală rezultă că nu este necesar ca organul de poliție desemnat cu supravegherea inculpatului să solicite în mod expres înlocuirea măsurii, ci doar să informeze instanța cu privire la posibila încălcare a obligațiilor. Aceasta însă este obligată să analizeze atât condiția relei-credințe în încălcarea obligațiilor impuse inculpatului, cât și oportunitatea înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.
Așa cum rezultă din planșele foto depuse la dosar, care au surprins imagini cu inculpații, printre care și inculpatul C. (fost B. ) C., rezultă în mod indubitabil că aceștia s-au întâlnit în două locații diferite, la două date diferite, inculpatul C. (fost B. ) C. având interdicție de a se întâlni cu ceilalți
inculpați. Însă, instanța a reținut că aceste imagini care surprind întâlnirile dintre inculpatul C. (fost B. ) C. nu echivalează cu o încălcare cu rea- credință a obligațiilor impuse acestuia în condițiile în care nu există nici o altă dovadă în sensul relei-credințe.
Așa cum s-a reținut chiar în decizia penală nr. 1557/R/2011 a Curții de Apel C., în același dosar, scopul instituirii interdicțiilor impuse unor inculpați în perioada când se află sub imperiul unei măsuri preventive de acest gen, respectiv acele măsuri prin care li se impune să nu ia legătura între ei, cu părțile vătămate sau cu martorii din cauză, este buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea influențării reciproce a inculpaților cu privire la declarațiile care urmează să le dea în cauză sau a influențării celorlalte persoane participante la proces cu consecința denaturării adevărului.
Situația sus expusă, respectiv întâlnirea inculpatului C. (fost B. ) C. cu ceilalți inculpați, în condițiile surprinse de camerele de luat vederi, nu se identifică, în opinia tribunalului, cu încălcarea cu rea-credință a interdicției impuse de către instanță ca inculpații să se întâlnească sau să ia legătura între ei. De altfel, nu există nici un raport al lucrătorilor de poliție sau alte probe care să demonstreze că inculpații ar fi vorbit între ei despre cauza aflată pe rolul T. ui Maramureș, iar intervalul de timp al întâlnirilor este foarte scurt, câteva minute, întâlnirile având loc în spațiul public, într-o locație cunoscută ca fiind intens frecventată de foarte multe persoane.
Mai mult, interdicția impusă inculpaților de a nu lua legătura între ei la acest moment procesual nu își mai găsește eficiența în condițiile în care poziția procesuală a inculpaților a fost exprimată. Astfel, inculpatul C. (fost B. ) C. a declarat la data de_ că înțelege să uzeze de dreptul la tăcere.
Pe de altă parte, tribunalul a avut în vedere data la care a fost luată această măsură de a nu părăsi localitatea și, respectiv, interdicția impusă inculpatului de a nu lua legătura cu ceilalți coinculpați, respectiv_, și bineînțeles eficiența acelei măsuri la acel moment, când cercetarea judecătorească nu era demarată și poziția procesuală a inculpaților nu fusese cunoscută de către instanță.
Pe de altă parte, înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive nu își găsește eficiența nici prin prisma scopurilor instituite de art. 136 Cod procedură penală, buna desfășurare a procesului penal putând avea loc în continuare cu inculpatul în stare de libertate, iar în ceea ce privește împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la judecată, tribunalul a constatat că nu există nici un risc în acest sens, inculpatul C. (fost B. ) C. prezentându-se la fiecare termen de judecată și respectând întrutotul programul de supraveghere impus de Poliția I. .
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, considerând că nu este îndeplinită condiția relei-credințe impuse de textul art. 145 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 148 a1Cod procedură penală, a respins sesizarea.
Procedând la judecarea cererii de revocare, respectiv de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu aceea a obligării de a nu părăsi țara formulată de către inculpatul C. (fost B. ) C., tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr. 334/R/_, Curtea de Apel C. a dispus, față de inculpatul C. (fost B. ) C. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul I. .
În ceea ce privește cererea formulată de inculpatul C. (fost B. ) C.
, tribunalul a reținut că, în raport de actele depuse de acesta, respectiv contractul individual de muncă încheiat cu S.C. Babaco Games S.R.L., cu sediul în municipiul S., înregistrat sub nr. 081/_, inculpatul este angajat al
acestei societăți pe o perioadă nedeterminată, urmând să-și înceapă activitatea la data de_ . De asemenea, potrivit contractului depus, salariul de bază lunar brut al angajatului va fi de 720 lei. Potrivit fișei postului aferente contractului de muncă nr. 081/_, locul de desfășurare a muncii prestate de salariatul C.
C. vor fi în punctele de lucru al societății în județele I., S., Bihor, Arad,
C. (fila 284 din dosarul instanței - vol. 28). De asemenea, din cuprinsul fișei postului rezultă că activitatea pe care urmează să o desfășoare presupune frecvența unor deplasări la punctele de lucru indicate anterior în vederea participării la negocieri, întocmirea contractelor, monitorizarea derulării și finalizării acestora (fila 285 din dosarul instanței - vol. 28).
În raport de aceste aspecte și având în vedere faptul că inculpatul C.
C. este singurul întreținător al familiei, soția acestuia nedesfășurând nici un fel de activitate remunerată, așa cum rezultă din adresa depusă la dosar, la fila
290 - vol. 28, tribunalul a apreciat la acest moment procesual că cererea inculpatului de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu obligarea de a nu părăsi țara este justificată.
T. a apreciat că în stadiul actual al cercetării judecătorești, după ce poziția procesuală a inculpatului C. (fost B. ) C. a fost adusă la cunoștința instanței, măsura obligării de a nu părăsi țara oferă suficiente garanții în a asigura buna desfășurare a procesului penal.
De altfel, prin interdicțiile cuprinse în conținutul măsurii de a nu părăsi țara și având în vedere faptul că inculpatul, până în acest moment procesual, s- a prezentat la fiecare termen de judecată și s-a supus planului de supraveghere impus de organele de poliție, măsura obligării de a nu părăsi țara oferă garanții suficiente în a asigura buna desfășurare a procesului penal și a împiedica riscul sustragerii de la judecată a inculpatului.
Având în vedere că până în acest termen de judecată inculpații și-au exprimat poziția procesuală în fața tribunalului, inclusiv inculpatul C. (fost
) C. (la termenul din_ ), interdicția de a nu se întâlni cu ceilalți inculpați nu-și mai găsește eficiența.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a respins cererea de revocare a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de către inculpatul C. (fost B.
) C., admițând însă cererea de înlocuire a obligării de a nu părăsi localitatea cu obligarea de a nu părăsi țara.
În temeiul art. 139 alin. 1, art. 145, art. 1451Cod procedură penală, tribunalul a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la poliția localității de domiciliu, respectiv Poliția Municipiului I., conform programului de supraveghere întocmit de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
să nu intre în legătură cu părțile vătămate și cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriul la filele 892-912.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DIICOT solicitând admiterea recursului declarat împotriva încheierii penale fără număr din data de
13 martie 2013 pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr. _
, casarea în parte a acesteia și, rejudecând, să se dispună arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art. 148 lit. a1Cod procedură penală.
S-a susținut că prin Decizia penală nr. 334/2011 a Curții de Apel C. inculpatul împreună cu ceilalți inculpați în cauză a fost pus în libertate, respectiv
s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și anume municipiul I. . Prin aceeași decizie s-au impus inculpaților mai multe obligații printre care și aceea de a nu lua legătura între ei, cu martorii și cu părțile vătămate. Astfel, din sesizarea adresată de către I.P.J. I.
, respectiv procesul-verbal și planșa foto aflate la filele nr. 182 - 185 din dosarul instanței, se constată că de două ori inculpatul s-a întâlnit cu unii dintre ceilalți doi inculpați și ca atare au încălcat obligația fixată prin decizia anterior evocată.
De asemenea, s-a arătat că în dosarul cauzei au mai fost administrate de la data trimiterii în judecată a inculpaților și alte acte din care a rezultat că în mod frecvent aceștia au încălcat obligațiile, iar unii dintre ei au fost rearestați în temeiul art. 148 lit. a1Cod procedură penală.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară formulată, sub aspectul admiterii solicitării inculpatului de a înlocui măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul I., cu măsura obligării de a nu părăsi țara, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată. Pe raționamentul instanței, în ipoteza în care inculpatul ar fi obținut un post în străinătate, instanța ar fi trebuit să ridice toate măsurile restrictive de libertate.
Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Pentru ca prevederile art. 148 lit. a/1 C.pr.pen. să devină efectiv incidente este esențial ca instanța să constate că inculpatul cu rea-credință a încălcat obligațiile stabilite. În speță, inculpatul nu a negat întâlnirile susținând că acestea au fost pur întâmplătoare și de o durată extrem de scurtă (câteva minute) timp în care efectiv nu putea purta discuții cu coinculpații (frați sau cumnați de ai săi) prin care să urmărească în vreun fel periclitarea derulării cercetării judecătorești, aceasta fiind practic rațiunea principală a stabilirii acestor interdicții.
Susținerile inculpatului par a fi absolut veridice, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Întâlnirea inculpatului C. (fost B. ) C. cu ceilalți inculpați, în condițiile surprinse de camerele de luat vederi, nu se circumscrie noțiunii de încălcare cu rea-credință a interdicției impuse de către instanță, aceea ca inculpații să se întâlnească sau să ia legătura între ei. De altfel, așa cum a reținut prima instanță, nu există nici un raport al lucrătorilor de poliție sau alte probe care să demonstreze că inculpații ar fi vorbit între ei despre cauza aflată pe rolul T. ui Maramureș, iar intervalul de timp al întâlnirilor a fost foarte scurt, câteva minute, întâlnirile având loc în spațiul public, într-o locație cunoscută ca fiind intens frecventată de foarte multe persoane.
De asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect că interdicția impusă inculpaților de a nu lua legătura între ei la acest moment procesual nu își mai găsește eficiența în condițiile în care poziția procesuală a inculpaților a fost exprimată. Astfel, inculpatul C. (fost B. ) C. a declarat la data de_ că înțelege să uzeze de dreptul la tăcere. Având în vedere și data la care a fost luată această măsură de a nu părăsi localitatea și, respectiv, interdicția impusă inculpatului de a nu lua legătura cu ceilalți coinculpați, respectiv_, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat că aceasta nu se mai
impune a fi menținută.
În ceea ce privește înlocuirea obligării de a nu părăsi localitatea cu obligarea de a nu părăsi țara, Curtea consideră că în mod întemeiat prima instanță a apreciat că raportat la stadiul procesual, la durata prezentei cauze, la durata măsurii preventive anterioare, luând în considerare și faptul că inculpatul și-a respectat toate obligațiile impuse până în prezent, această solicitare este
admisibilă, prin obligațiile pe care inculpatul le are în continuare garantându-se în mod eficient buna desfășurare a procesului penal.
Față de cele sus-expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de DIICOT - BIROUL TERITORIAL SĂLAJ împotriva încheierii penale din 13 martie 2013 a T. ui Maramureș.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, potrivit art. 192 alin. 3 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de DIICOT - BIROUL TERITORIAL SĂLAJ împotriva încheierii penale din 13 martie 2013 a T. ui Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 martie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
A. | D. L. | M. | R. | M. | B. |
G. ,
L. A. S.
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./_
Jud.fond: A. Codruța V.
| ← Decizia penală nr. 948/2013. Inlocuirea masurii preventive | Decizia penală nr. 886/2013. Inlocuirea masurii preventive → |
|---|
