Decizia penală nr. 948/2013. Inlocuirea masurii preventive

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a3

DECIZIA PENALĂ NR. 948/R/2013

Ședința publică din data de 03 iulie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: C. I. JUDECĂTORI: V. V. A.

: M. Ș.

G.: G. I. -B.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI

TERORISM- Serviciul Teritorial C., reprezentat prin PROCUROR - DOBOCAN DORU

S-a luat spre examinare recursul declarat de către DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penale din 20 iunie 2013 a T. ui Maramureș, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații S.

T. și C. A. și punerea în libertate a inculpaților, aceștia fiind cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă prev. de art. 270 alin.1 și 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., ambele cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. T., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu - avocat Andrasoni Diana din cadrul Baroului C. cu delegație avocațială la dosarul cauzei și inculpatul C.

A., asistat de către apărător ales av. Cioltea Octavian, din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație avocațială la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care

Inculpații arată că își mențin recursurile formulate.

Inculpatul S. T. arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul M. ui P., în baza art.38515alin.2 lit. d C.p.p., solicită admiterea recursului formulat; casarea încheierii penale pronunțată de Tribunalul Maramureș în data de 20 iunie 2013 și rejudecând cauza, să constate că se impune menținerea stării de arest preventiv a celor doi inculpați.

Totodată, solicită instanței de recurs să constate că instanța de fond în mod greșit a dispus înlocuirea acestei măsuri, respectiv cea a arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi țara prevăzută de art. 1451C.p.p. Motivele pentru care solicită admiterea recursului sunt expuse în detaliu în memoriu aflat la dosarul cauzei.

În esență, apreciază că încheierea penală recurata este nelegală și netemeinică deoarece nu au intervenit noi elemente care să determine înlocuirea măsurii

arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, respectiv nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților.

Raportat la gravitatea faptelor prezumate a fi săvârșite de către inculpați, la circumstanțele personale și la toate elementele care concretizează pericolul concret pentru ordinea publică, apreciază că, se impunea a fi menținută măsura arestului preventiv, sens în care solicită admiterea recursului formulat.

Apărătorul inculpatului C. A., solicita respingerea recursului formulat de către D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Maramureș. Apreciază soluția instanței de fond ca fiind una legală și temeinică, aceasta a fost motivată pe tot ceea ce constituie un argument în favoarea luării unei alte măsuri față de inculpați, respectiv obligația de a nu părăsi țara.

Daca la prima încheiere prin care s-a dispus o astfel de măsura se invoca faptul că inculpații încă nu au fost audiați de către instanță, în esență, de data aceasta a observat că au fost invocate motive care nu se mulează pe speța dedusă judecății.

În opinia parchetului se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților raportat la pericolul social al faptelor, și la faptul că inculpații nu s-au prevalat în fata instanței de dispozițiile art. 3201C.pr.pen

Arată că de la momentul luării măsurii arestări preventive și până în prezent au trecut 5 luni de zile, dosarul este înregistrat pe rolul instanței de judecată de 3 cca. luni de zile, iar inculpații sunt trimiși în judecată în grup, este vorba de 25 persoane, pentru contrabandă cu țigări, iar inculpatul C. A. a comis fapta aflându-se la limita subzistenței. Precizează că, au fost audiate 12 persoane dintre care doar trei au declarat că îl cunosc pe inculpat.

Solicită instanței să rețină că în faza de urmărire penală inculpatul C. ceea ce a făcut a recunoscut și a făcut-o și în fața instanței de fond, chiar dacă nu s-a prevalat de dispozițiile art. 3201C.pr.pen, iar până la acest moment nu există nici un impediment ca bună desfășurare a procesului penal să fie făcută și cu inculpații în stare de libertate, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat.

Arată că nu exista vreo proba din care să reiasă că inculpatul ar influența audierea vreunui martor, sens în care apreciată acest argument ca nefondat.

Raportat la speța dedusă judecății, apreciază că, nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive, iar motivarea instanței în sensul că acest proces va mai dura este justificată întrucât urmează să fie efectuate diverse rapoarte de expertiză în cauză.

Apărătorul inculpatului S. T., susține întrutotul concluziile antevorbitorului său, sens în care, în temeiul art. 38515pct.1 C.p.p. solicită respingerea recursului formulat și menținerea încheierii penale recurate ca fiind legală și temeinică.

Raportat la pericolul existent arată că nu se știe dacă acesta este un pericol care ar afecta societatea, deoarece în opinia sa este un pericol care afectează Bugetul de Stat.

În speță este vorba de un mic trafic de frontieră și de o activitate infracțională, singura parte vătămată în cauză este Statul Român, iar din acest punct de vedere apreciază că nu este o infracțiune de pericol, cu toate că, limitele de pedeapsă prevăzute sunt mari și este vorba de o infracțiune internațională.

Precizează faptul că au existat mai multe grupuri infracționale iar pentru a mări prejudiciul și pentru a justifica temerea publică s-a făcut un artificiu și acesta

a fost cumulat, deși, pentru fiecare grup sau inculpat în parte prejudiciul este unul minor.

Față de poziția inculpatului, precum și, raportat la faptul că nu există probe că acesta ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, că se va sustrage de la judecată sau ca va influenta audierea vreunui martor, consideră că menținerea

măsurii obligării de a nu părăsi țara este îndestulătoare pentru înfăptuirea actului de justiție. Solicită acordarea onorariului din FMJ.

Inculpatul S. T. având ultimul cuvânt, solicita respingerea recursului formulat. Arată că regreta faptele și solicită să fie cercetat în stare de libertate.

Inculpatul C. A., având ultimul cuvânt, solicita să fie judecat în stare de libertate întrucât se va prezenta de fiecare dată în fața instanței de judecată.

C U R T E A ,

Prin încheierea penală din 20 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a

T. ui Maramureș în temeiul art. 139 alin.1 Cod procedură penală s-a înlocuit

măsura arestării preventive luată față de inculpații S. T. (fiul lui A. -I. și

E., născut la data de_ în S. M., județul Maramureș, CNP 1.

, domiciliat în S. M., str. C. nr. 3, județul Maramureș) și C. A. (fiul lui

A. și L., născut la data de_ în S. M., județul Maramureș, CNP 1.

, domiciliat în Ocna Ș., sat Ș. nr. 401, județul Maramureș), ambii arestați preventiv și aflați în Penitenciarul Gherla, cu măsura obligă rii de a nu părăsi ț ara prev. de 1451Cod procedură penală.

S-a impus inculpaților S. T. și C. A. să respecte următoarele obligații:

a). să se prezinte la instanța de judecată (Tribunalul Maramureș) la termenele

fixate;

b). să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea (Poliția mun. S. M. ) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

c). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

d). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. În temeiul art. 145 alin.1 2lit. c C.pr.pen. s-a impus inculpaților:

- să nu se apropie de inculpații Ș. M. L., B. A. N., A. O. V.

, B. A., M. A., C. S. R., I. V., O. I. D., O. T. S. ,

B. V., Z. A., M. S., M. N., C. M., V. A., P. P., D.

P., M. I., R. P. C., SA I., M. A. V., B. M. C.

, P. M. și de martorii din prezentul dosar;

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145 pct. 32Cod procedură penală.

S-a dispus punerea în libertate a inculpaților S. T. și C. A. de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 5/U/_ și nr. 6/U/_, emise de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ ) dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 29 martie 2013 dat în dosarul nr. 96-D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș au fost trimiși în judecată inculpații S. T. și C. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional

organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 1 și 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, precum și inculpații Ș. M. L., B. A. N., A. O. V., B. A., M. A., C. S. R., I. V., O. I. D., O. T. S., B. V., Z.

A., M. S., M. N., C. M., V. A., P. P., DP, M. I., R.

P. C., SA I., M. A. V., B. M. C. și P. M. .

Inculpații S. T. și C. A. au fost cercetați în stare de arest preventiv.

În faza de urmărire penală, prin rezoluțiile din data de 7 februarie 2013, date în dosarul nr. 96-D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpați sub aspectul comiterii infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 1 și 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, iar la data de 7 februarie 2013 față de inculpați s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru aceleași infracțiuni și s- a dispus reținerea acestora pe o durată de 24 de ore.

Prin încheierea penală nr. 107/_ a T. ui Maramureș s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpaților pe timp de 29 zile, cu începere de la

8 februarie 2013 până la 8 martie 2013, măsură prelungită până la data de 07 aprilie 2013 prin încheierea nr. 182 din_ .

În acel moment instanța a apreciat că arestarea inculpaților se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, admite privarea de libertate a unei persoane "dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";.

Au fost avute în vedere și dispozițiile din Codul de procedură penală, mai exact art. 146, care face trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. Astfel, este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

Din rechizitoriul cu care a fost sesizată instanța rezultă că inculpații ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați, respectiv că în perioada octombrie 2012 - februarie 2013, împreună cu alte persoane, au inițiat și au constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii repetate de infracțiuni de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană, introduse ilicit în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal. Activitatea infracțională a presupus realizarea în mod repetat a mai multor acte materiale privind traficarea ilegală a unor importante cantități de țigări cu însemne fiscale ucrainene, angrenând participația mai multor persoane.

La sesizarea instanței, prin încheierea penală din_, instanța, în temeiul art. 160 Cod procedură penală, raportat la art. 3001Cod procedură penală a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților S. T. și C. A. și a menținut această măsură. La termenul din_ instanța a pus în discuție măsura arestării preventive pronunțându-se în

sensul înlocuirii acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Totodată, s-au instituit în sarcina inculpaților obligațiile impuse de dispozițiile legale.

Ca și la termenul anterior, instanța a apreciat că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive ci, înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă întrucât conform art. 139 alin. 1 C.pr.penală "măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii". Față de cei doi inculpați arestați în prezenta cauză s-a luat măsura arestării avându-se în vedere dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.penală ce presupune îndeplinirea, în mod cumulativ, a două condiții, cea a săvârșirii unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și, cea de-a doua condiție, a existenței unor probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Dacă prima condiție, a pedepsei mai mare de 4 ani prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este incidentă în prezenta și, implicit nu se mai cere a fi analizată, cea de-a doua condiție, a pericolului social concret pentru ordinea publică nu mai este îndeplinită.

Chiar dacă în cauză continuă să fie incidente dispozițiile art.143 Cod procedură penală, în ceea ce privește "pericolul concret pentru ordinea publică"; la care se referă art.148 lit.f Cod procedură penală, dată fiind scurgerea unui interval mare de timp din momentul comiterii faptelor de care este sunt acuzați inculpații și până în prezent, acest pericol s-a diminuat. Sintagma conținută de textul legal presupune existența unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, elemente ce decurg din circumstanțele reale ale cauzei și care

în prezent nu se mai evidențiază.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că în unele cauze complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei cel puțin la începutul ei. Totuși, cu timpul, numai imperativele anchetei penale nu mai justifică detenția celui în cauză pentru că, în mod normal, riscurile inițiale ale perturbării ei se atenuează pe măsura efectuării investigațiilor necesare.

T. a apreciat raportat și la natura infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, că la acest moment procesual, privarea de libertate a acestora nu se mai justifică, iar scopul procesului penal poate fi realizat și în condițiile luării altei măsuri preventive, mai puțin severe. De altfel s-a mai avut în vedere timpul scurs de la luarea măsurii arestării (și anume_ ), că procesul este în stadiul cercetării judecătorești, în sensul că au fost audiați inculpații, astfel că s-a apreciat că buna desfășurare a procedurilor judiciare, ca unul din scopurile măsurilor preventive poate avea loc și cu inculpații în stare de libertate.

Administrarea în continuare a probațiunii nu poate justifica prin ea însăși menținerea stării de arest, cu atât mai mult cu cât nu există nici un indiciu nou care să justifice pericolul concret pentru societate în afara celui care rezultă din natura infracțiunilor reținute în sarcină.

La înlocuirea măsurii arestării preventive, instanța a apreciat că prin impunerea de obligații stricte inculpaților, inclusiv de a nu lua legătura cu părțile și martorii în cauză, se asigură garanții pentru buna desfășurare a procesului penal și înlăturării riscului de a mai comite astfel de fapte.

În concluzie, doar prejudiciul mare solicitat de partea civilă și natura infracțiunii nu legitimează menținerea în continuare a celei mai severe măsuri preventive, privativă de libertate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.139 Cod procedură penală, raportat la art.145 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților S. T. și C. A. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, impunându-se totodată acestora să respecte următoarele obligațiile menționate în preambulul hotărârii.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, DIICOT Biroul Teritorial Maramureș solicitând instanței de control judiciar să admită calea de atac formulată, să caseze în întregime încheierea recurată și rejudecând, să constate că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat, cum eronat a reținut instanța fondului, și în consecință să mențină starea de arest a inculpaților S. T. și C. A. .

s-a apreciat că starea de pericol concret pentru ordinea publică ce a impus luarea măsurii arestului preventiv nu a dispărut, din contră, cei doi inculpații sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social și pentru o multitudine de acte materiale.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Instanța fondului a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Biroul Teritorial Maramureș întocmit în dos. 96/D/P/2012 sub aspectul comiterii de către inculpații S. T. și C. A. a infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art.

7 alin.1 din Lg. 39/2003 și contrabandă prev. și pedepsită de art. 270 alin.1 și 3 raportat la art.274 din Lg. 86/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp, cu aplicarea art.33 lit. a Cp constând în aceea că în perioada octombrie 2012- februarie 2013, împreună cu alte persoane- Ș. M. L., B. A. N., A. O. V., B. A., M. A., C. S., I. V., O. I. D., O. T. S., B. V., Z. A., M. S., M. N., C. M., V. A., P. P., DP, M. I., R. P. C. ,

SA I., M. A. V., B. M. C. și P. M., au inițiat și au constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii repetate de infracțiuni de contrabandă cu țigări de proveniență ucrainiană, introduse ilicit în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.

Măsura arestului preventiv a fost dispusă față de cei doi inculpați S. T. și C. A. prin încheierea penală 107/_ a T. ui Maramureș, a fost prelungită prin încheierea penală 182/_ .

La momentul sesizării instanței s-a pus în discuție, în conformitate cu prevederile art.3001Cpp legalitatea și temeinicia arestului preventiv, instanța fondului dispunând menținerea măsurii arestului preventiv

La termenul de judecată din data de_, analizând din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv instanța investită cu soluționarea fondului a apreciat că se impune înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă neprivativă de libertate,aceea a obligării de a nu părăsi țara.. Această încheiere din a fost casată în întregime de către instanța de recurs care a apreciat că temeiurile ce au impus luarea

măsurii preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați.

La termenul de judecată din_, instanța a procedat în conformitate cu prevederile art.3002raportat la art.160bCpp și a constatat că temeiul avut în vedere la momentul luării, prelungirii și menținerii arestului preventiv s-a schimbat și ca atare se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Argumentele pe care instanța ierarhic inferioară și a bazat hotărârea sunt extrem de pertinente și, contrar criticilor formulate de către Ministerul Public, încheierea recurată este și legală și temeinică.

Astfel, reținem și noi, că sunt îndeplinite cerințele art.143 Cpp respectiv există probe și indicii temeinice apte să convingă un observator obiectiv că inculpații ar putea fi autorii infracțiunilor pentru care sunt cercetați în prezentul dosar.

De asemenea, prima cerință a art.148 lit.f Cop, referitoare la regimul sancționator prevăzut pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, este neîndoios îndeplinită.

În ceea ce privește existența unui pericol concret pentru ordinea publică cauzat de lăsarea în libertate a celor doi inculpați, apreciem că această stare de pericol s-a diminuat considerabil odată cu trecerea timpului și nu mai impune luarea față de

inculpați a celei mai severe dintre măsurile preventive.

Pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu gradul de pericol social concret al infracțiunilor de care sunt bănuiți inculpații. Sunt două noțiuni distincte care se află într-o relație de interdependență și care, analizate împreună, formează convingerea judecătorului cu privire la necesitatea și oportunitatea luării unei măsuri preventive față de persoanele bănuite de comiterea unor infracțiuni.

Măsurile preventive în procesul penal se iau, conform art.136 Cpp, pentru a asigura buna desfășurarea a procesului penal ori a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Or, dacă la debutul urmăririi penale, se justifică luarea unei măsuri preventive precum cea a arestului tocmai în scopurile arătate mai sus, odată cu trecerea timpului și cu diminuarea naturală a pericolului ce ar putea fi generat de cercetarea în libertate a inculpaților, instanța trebuie să justifice de ce o altă măsură privativă neprivativă de libertate nu ar corespunde scopului legii. Aceasta deoarece, conform practicii constante a CEDO, cercetarea unei persoane în starea de detenție preventivă, constituie o situație de excepție, iar nu o regulă.

Cauza dedusă judecății nu are un grad de complexitate deosebit care să justifice depășirea termenului rezonabil în care o persoană bănuită de comiterea unor infracțiuni să fie arestată preventiv. Deși în presupusa activitate infracțională au fost implicate numeroase persoane, perioada infracțională reținută în sarcina acestora se intinde pe durata a maxim 5 luni, iar activitățile ilicite reținute în sarcina inculpaților nu au un grad de complexitate sporit . Pe de altă parte, C. S. R., Ș. M.

L., I. V., B. M. C. și R. P. C., audiați în condiții de oralitate și contradictorialitate, au solicitat a fi judecați în baza procedurii simplificate prev. de art.3201Cpp aspect ce ușurează considerabil sarcina instanței de a stabili adevărul în cauza dedusă judecății.

Ministerul Public nu a dovedit în nici un fel de ce lăsarea în libertate a inculpaților S. T. și C. A. ar împiedica buna desfășurare a procesului penal și nici nu a indicat probele care să îndreptățească instanța să aprecieze că

aceștia ,cercetați în stare de libertate, s-ar sustrage de la judecată sau de la executarea unei eventuale pedepse.

Pentru aceste motive și pentru argumentele expuse pe larg în motivarea încheierii recurate de către instanța fondului, Curtea apreciază că recursul formulat în

cauză este nefondat, urmând a fi respins, în baza art.38515pct.1 lit.b Cpp, conform dispozitivului.

Cheltuielile judiciare avansate de sta cu prezenta cale de atac, potrivit art.192 alin.3 Cpp, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de către DIICOT Biroul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penale din 20 iunie 2013 a T. ui Maramureș.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av.Andrașoni Diana.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03 iulie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

C. I.

V.

V.

A.

M. Ș.

G.

G. I. B.

Red. M.Ș./M.N.

2 ex./_

Jud.fond.-G. O. M.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 948/2013. Inlocuirea masurii preventive