Decizia penală nr. 39/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 39/R/2013
Ședința publică din 30 Ianuarie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE S. T.
Judecător A. Ț. Judecător M. L. Grefier Dan-P. O.
S-a luat spre examinare recursul formulat în cauză de petentul B. Z. împotriva sentinței penale nr.223/_ a Judecătoriei H., cauza privind și pe intimatul C. S. G., având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul ales al petentului B. Z., av. A. Mare cu delegație la dosar și apărătorul ales al intimatului C. S. G., av. Stanciu M. cu delegație la dosar, lipsă fiind restul părților.
Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror: D. CRĂCIUNESCU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, apărătorul petentului arată că susține excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278/1 al. 10 C.p.pen., pentru motivele invocate în scris.
Apărătorul intimatei arată că nu se impune sesizarea Curții Constituționale, deoarece există mai multe decizii de respingere a excepției de neconstituționalitate invocate de către petent.
Reprezentanta Parchetului arată că excepția formulată este neîntemeiată, sens în care depune la dosarul cauzei două decizii de respingere pronunțate de Curtea Constituțională.
Instanța deliberând, constată că excepția este admisibilă, sens în care urmează a sesiza Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.278/1 al.10 C.p.penală, excepție invocată de petentul B. Z. .
Din oficiu instanța pune în discuția participanților inadmisibilitatea recursului declarat de petent împotriva sentinței penale nr. nr.223/_ a Judecătoriei H. .
Apărătorul petentului solicită a se avea în vedere motivele de recurs depuse la dosar.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului formulat ca inadmisibil, raportat la disp. art.278 ind.1 alin.10 C.pr.pen.
Reprezentanta Parchetului solicită de asemenea, respingerea recursului formulat ca inadmisibil.
T R I B U N A L U L
Prin sentința penală nr.223/_ a Judecătoriei H., în baza art. 278¹ alin. 8 lit. a C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B. Z., cu domiciliul în H., str. V., nr. 15, jud. Cluj împotriva rezoluției Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin dată în dosarul nr. 37/II/2/2012 prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluției procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin dată în dosarul nr. 1/P/2012 de neîncepere a urmăririi penale a intimatului C. S. G., cu domiciliul în T., str. A. I., nr. 66 A, jud. Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 C. pen.
În baza art. 192 alin. 2 C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin Rezoluția procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin din data de_ dată în dosarul nr. 1/P/2012 s-a dispus în baza art. 10 lit. c C. proc. pen. soluția de neîncepere a urmăririi penale a intimatului C. S. G., pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 C. pen., în temeiul art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea acesteia la Poliția Orașului Huedin, în vederea identificării și cercetării persoanelor care au dispus depozitarea materialelor de construcții pe terenul părții vătămate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prev. și ped. de art. 220 alin. 1 C. pen.
În motivarea soluției de netrimitere în judecată procurorul a apreciat că se impune neînceperea urmăririi penale a intimatului C. S. G., pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 C. pen., în cauză fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. c C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de acesta, acțiunea penală neputând fi pusă în mișcare. Făptuitorul a declarat că este angajat al SC REWE PROJEKTENWICKL. ROMANIA SRL, în calitate de Project Manager Expansiune și nu el a depozitat sau a solicitat depozitarea unor materiale de construcții pe terenul părții vătămate, atribuțiile pe linie de construcții aparținând unei firme specializate. Întrucât din lucrările dosarului a rezultat că materialele de construcție au fost depozitate pe terenul despre care partea vătămată susține că este al său și al soției sale, s-a dispus trimiterea acesteia la Poliția Orașului Huedin, în vederea identificării și cercetării persoanelor care au dispus depozitarea materialelor de construcții pe terenul părții vătămate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prev. și ped. de art. 220 alin. 1 C. pen.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul B. Z. .
Prin rezoluția Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin din data de_ dată în dosarul nr. 37/II/2/2012 s-a respins plângerea împotriva rezoluției procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin dată în dosarul nr. 1/P/2012 de neîncepere a urmăririi penale a intimatului C. S.
G., pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 C. pen., reținându-se că soluția adoptată de procuror este legală și temeinică, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că intimatul nu a depozitat și nu a solicitat depozitarea acelor materiale de construcții pe terenul părții vătămate.
Soluția de netrimitere în judecată dispusă de către procuror în dosarul nr. 1/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin, precum și rezoluția din_ a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin dată în dosarul nr. 37/II/2/2012 sunt legale și temeinice pentru următoarele considerente:
Petentul B. Z. a depus la data de_ o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin împotriva intimatului C. S. G., motivând că acesta a săvârșit infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 C. pen. A susținut că alături de soția sa sunt proprietarii tabulari ai terenurilor situate administrativ în orașul H., str. Horea nr. 36-38. Între aceste terenuri și terenurile proprietatea SC REWE PROJEKTENWICKL. ROMANIA SRL nu există stabilită linia de hotar, existând mai multe litigii civile cu această societate. În cursul lunii octombrie - ziua de_, făptuitorul C. S. G.
, angajat al societății amintite, a pătruns și ocupat abuziv terenurile proprietatea sa și a soției sale, pe care a depozitat diferite materiale de construcții care urmau a fi folosite la realizarea unui supermarket. A mai susținut că nu și-a dat acordul nici expres, nici tacit ca făptuitorul împreună cu ceilalți angajați ai societății să ocupe terenurile menționate în vederea depozitării materialelor de construcții, iar acesta cunoaște litigiile existente, întrucât în cursul lunii septembrie 2011 a mai încercat ocuparea terenurilor, însă a renunțat. Petentul a susținut că fapta i-a provocat un imens prejudiciu moral, datorită pătrunderii și ocupării abuzive a terenurilor proprietatea sa tabulară.
Instanța a reținut că potrivit art. 220 alin. 1 C. pen. constituie infracțiunea de tulburare de posesie ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimțământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condițiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat, pedeapsa fiind închisoarea de la 1 la 5 ani. Dacă fapta prevăzută în alin. 1 se săvârșește prin violență sau amenințare ori prin desființarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. Dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvârșește de două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Din materialul probator administrat de organele de urmărire penală nu rezultă că intimatul C. S. G. ar fi persoana care ar fi săvârșit infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 C. pen., descrisă în plângerea penală formulată de petentul B. Z. .
Așa cum chiar petentul recunoaște atât prin plângerea penală, cât și prin plângerea formulată în fața instanței și cum de altfel rezultă fără dubiu din tot materialul probator administrat în cauză, între acesta și SC REWE PROJEKTENWICKL. ROMANIA SRL s-au derulat mai multe litigii civile pe rolul Judecătoriei H., care au sau au avut ca obiect parcela de teren situată administrativ în H., str. Horea, nr. 36-38, jud. Cluj, indicată de petent ca fiind ocupată fără drept de făptuitor.
Din înscrisurile depuse la dosar și sentințele pronunțate până la acest moment, unele dintre ele irevocabile (f. 116-118) instanța reține că SC REWE PROJEKTENWICKL. ROMANIA SRL a desfășurat operațiuni de edificare a unui magazin "Penny Market";, lucrarea fiind executată de antreprenorul SC "Concret Construct"; SRL. Prin Ordonanța Președințială nr. 1039/_ pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr._, irevocabilă prin Decizia
civilă nr. 1234/R/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, petentul a fost obligat să ridice bunurile mobile de pe terenul menționat. Petentul s-a opus edificării construcției, invocând faptul că între proprietăți nu este stabilită definitiv și irevocabil linia de graniță.
Prin plângerea formulată, petentul a menționat că are însă posesia terenului. În speță, posesia, cu toate calitățile ei (continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar), este disputată de părți, iar petentul nu se poate prevala de exercitarea acesteia în mod deplin.
Pe de altă parte, din actele de urmărire penală și din înscrisurile depuse în instanță rezultă fără dubiu că nu SC REWE PROJEKTENWICKL. ROMANIA SRL al cărei angajat în calitate de Project Manager Expansiune este intimatul C.
S. G. a efectuat lucrările de construire și implicit organizarea de șantier, ci SC "Concret Construct"; SRL, acesta fiind și motivul pentru care prin rezoluția procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin din data de_ dată în dosarul nr. 1/P/2012 s-a dispus în baza art. 10 lit. c C. proc. pen. soluția de neîncepere a urmăririi penale a intimatului C. S. G., pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 C.pen., în temeiul art. 38 C.pr.pen. și totodată s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea acesteia la Poliția Orașului Huedin, în vederea identificării și cercetării persoanelor care au dispus depozitarea materialelor de construcții pe terenul părții vătămate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prev. și ped. de art. 220 alin. 1 C.pen.
Instanța de fond a considerat așadar, că în mod corect s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. c C.pr.pen., întrucât fapta nu a fost comisă de intimatul C. S. G. și astfel acțiunea penală nu a putut fi pusă în mișcare.
Raportat la toate considerentele expuse, instanța a constatat că plângerea formulată de petentul B. Z. nu este neîntemeiată, în baza art. 278¹ alin. 8 lit.
C.pr.pen., și a fost respinsă.
Reținând că petentul B. Z. se găsește în culpă procesuală, instanța, în baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. și a Deciziei 87/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție l-a obligat pe aceasta la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat recurs petentul B. Z., recursul nefiind motivate. Totodată, acesta a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.278/1 al.10 C.p.pen.
În susținerea excepției acesta a arătat că lipsa căii de atac împotriva hotărârilor pronunțate de judecător în temeiul art. 278/1 al. 8 C.p.pen. aduce atingere art. 21 din Constituție, golind de conținut și art. 129 din Constituție, fiind astfel eliminată singura cale de atac aceea a recursului, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al persoanelor și totodată, sunt afectate dispozițiile art. 124 al. 2 din Constituție și art. 53 al. 2 teza finală din legea fundamentală.
Analizând recursul formulat de petent, în raport cu actele dosarului și cu dispozițiile legale în materie, tribunalul constată că acesta este inadmisibil.
Aceasta, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art.278/1 alin.10 C.pr.pen., astfel cum acestea au fost modificate prin articolul XVIII pct.39 din Legea nr.202/2010, întrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 (având deci ca obiect o plângere împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată) este definitivă.
Cu alte cuvinte, atunci când legiuitorul a dorit să prevadă că o hotărâre judecătorească poate fi atacată cu recurs a reglementat în mod expres o asemenea situație, promovarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești nefiind lăsată la latitudinea judecătorului sau a părților.
Or, în situația de față legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătoriei în materia dedusă judecății nu este supusă nici unei căi de atac.
În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.a C.pr.pen. tribunalul urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de petentul B. Z., împotriva sentinței penale nr.223/2012 a Judecătoriei H. .
În temeiul art.192 alin.2 C.pr.pen. petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, în sumă de 50 lei.
Petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.278/1 al.10 C.p.pen., considerând că dispozițiile legale invocate sunt în neconcordanță cu dispozițiile art. 21, 129, 124 al. 2 și art. 53 al. 2 teza finală din legea fundamentală.
Conform art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este posibilă sesizarea acesteia cu o excepție de neconstituționalitate sub rezerva îndeplinirii a trei condiții, supuse verificării de către instanța în fața căreia se ridică o atare excepție și care, în măsura în care constată îndeplinirea lor, va proceda la sesizarea curții.
În primul rând, excepția de neconstituționalitate trebuie să privească o lege sau ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Pe de altă parte, excepția a fost ridicată de către petent în fața instanței de judecată investită cu soluționarea recursului declarat de acesta împotriva unei hotărâri judecătorești.
În fine, o altă condiție reglementată de art. 29 al. 3 din Legea nr. 47/1992 se referă la prevederi legale care odată constatate ca fiind neconstituționale de către curte nu mai pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Aceasta înseamnă că este posibilă sesizarea curții cu o excepție de neconstituționalitate vizând prevederi legale în legătură cu care aceasta a exprimat anterior opinia că ar fi conforme cu Constituția.
Raportat la cerințele de admisibilitate a unei excepții de neconstituționalitate, tribunalul constată că din punct de vedere formal, sunt indeplinite condițiile de admisibilitate a excepției invocate sens în care, urmează a-și exprima punctul de vedere cu privire la această excepție.
Deși formal socotim excepția admisibilă, considerăm, în exprimarea punctului nostru de vedere, că aceasta nu este întemeiată, dispoziția invocată fiind conformă cu dispozițiile constituționale arătate de inculpat, respectiv art. 21, 129, 124 al. 2 și art. 53 al. 2 teza finală din Constituție.
Aceste texte de lege se referă pe de o parte, la accesul liber la justiție și la înfăptuirea justiției consacrând teza conform căreia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, iar pe de altă parte, la dreptul părții de a exercita împotriva hotărârilor judecătorești căile de atac în condițiile legii și la posibilitatea restrângerii unor drepturi și libertăți, doar atunci când o atare restrângere este necesară într-o societate democratică.
Criticile formulte de către petent nu pot fi reținute, în opinia noastră întrucât dispozițiile invocate de acesta ca fiind pretins neconstituționale nu aduc atingere accesului liber la justiție, dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil, atâta timp cât, potrivit art. 129 din Constituție, "împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii";.
Aceasta înseamnă că este atributul exclusiv al legiuitorului în a reglementa căile de atac împotriva hotărârilor prin care judecătorul soluționează plângerile împotriva rezoluțiilor și ordonanațelor procurorului de netrimitere în judecată.
În acest acaz concret, eliminarea căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în temeiul art. 278/1 al. 8 C.p.pen., a fost justificată de caracterul special al procedurii instituite de dispozițiile art. 278/1 C.p.pen., avându-se în vedere cu prioritate, asigurarea celerității unor astfel de cauze, în scopul obținerii unei hotărâri judecătorești definitive prin care să se realizeze controlul judiciar al soluției adoptate de către procuror.
În realitate, în condițiile în care persoana este nemulțumită de soluția adoptată de către procuror, poate, după parcurgerea procedurii prealabile reglementate de dispozițiile art. 278 C.p.pen., să formuleze plângere la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, în acest fel fiind asigurat dreptul la un recurs efectiv, în accepțiunea instanței de contencios european, care este în măsură să asigure părții posibilitatea de a se prevala de toate garanțiile unui proces echitabil, neputându-se vorbi despre o restrângere a unor drepturi sau libertăți în accepțiunea art. 53 al. 2 din Constituție, în sensul invocat de către petent.
Pentru aceste considerente, opinăm că excepția nu este întemeiată, dispozițiile legale invocate fiind conforme cu dispozițiile constituționale la care petentul a făcut referire.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat in cauza de petentul B. Z. , cu domiciliul procesual ales în mun. Cluj-Napoca, B-dul 1 Decembrie 1918 nr.124, ap.26, judCluj, împotriva sentinței penale nr.223/_ a Judecătoriei H.
.
50 lei.
Obligă petentul să plătească statului cheltuieli judiciare în recurs în sumă de
Dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de
neconstituționalitate a dispozițiilor art.278/1 al.10 C.p.pen., excepție invocata de petentul B. Z. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
S. T. A. Ț. | M. L. |
GREFIER DAN-P. O.
Red.A.Ț./C.B.
2 ex./_
| ← Încheierea penală nr. 12/2013. Plângerea împotriva... | Sentința penală nr. 86/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... → |
|---|
