Decizia penală nr. 4/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M A N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA PENALĂ NR.4
Ședința publică din 7 august 2013 Președinte: M. S., judecător
: K. M., președinte tribunal
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.
S-a luat în examinare apelul declarat de Parchetul de pe lângă J. Șimleu Silvaniei, împotriva sentinței penale nr.96 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Șimleu Silvaniei, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care :
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta parchetului susține oral apelul Parchetului de pe lângă J. Șimleu Silvaniei așa cum acesta a fost formulat și în scris, pe larg, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată în esență că inculpatul nu și-a însușit plângerea împotriva rezoluției procurorului aflată pe rolul instanței de fond iar instanța de fond, în mod eronat, a anulat plângerea împotriva rezoluției procurorului ca nefiind însușită de acesta invocând dispozițiile art.200 alin.3 Cod procedură civilă raportat la art.194 lit.f Cod procedură civilă, cu alte cuvinte s-au invocat norme din civil într-o cauză penală. Instanța de fond în cazul în care inculpatul nu-și însușește plângerea trebuia să ai act de acest lucru.
Instanța, în baza actelor și lucrărilor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L ,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Șimleu Silvaniei la data de_ sub nr._, petentul B. S. a formulat, în conformitate cu art. 278 ind.1 Cod proc.penală, plângere împotriva rezoluției procurorului, dată de Parchetul de pe lângă J. Simleu Silvaniei în dosar nr.206/2013.
În plângere petentul a arătat că organul de urmărire penală nu a administrat toate probele - fără a menționa însă care sunt probele omise a fi administrate și nici nu s-au audiat martorii solicitați de către petent.
La data de_, Parchetul de pe lângă J. Simleu Silvaniei a arătat că dosarul menționat de petent 206/2013 nu corespunde, dosarul fiind înregistrat cu autor necunoscut la făptuitor, iar parte vătămată este o altă persoană.
La termenul de judecată din 22 mai 2013 petentul, prezent fiind, a arătat că nu el a formulat respectiva plângere, nu își recunoaște scrisul sau semnătura și nu își însușește cererea.
Drept urmare, prin sentința penală nr.96/_ , J. Șimleu Silvaniei, în baza art. 200 al. 3 Cod procedură civilă raportat la art.194 lit.f Cod procedură civilă și art. 2 al.2 Cod procedură civilă, a anulat plângerea petentului B. S., nefiind însușită de către acesta. Sentința a fost dată cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pentru a se pronunța în acest mod, prima instanță a reținut că nu poate lua act de renunțarea la o cerere care nu a fost formulată de petentul îndreptățit. Atâta timp cât cererea a fost formulată de o altă persoană în numele petentului, iar petentul nu își însușește cererea, instanța nu poate decât să anuleze cererea. Instituția renunțării la cerere se aplică în situația în care petentul a formulat cererea, dar a înțeles să renunțe la judecata acesteia.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 27/2008 a stabilit că instanța învestită cu soluționarea plângerii formulate în temeiul art. 278 indice 1 Cod pr. pen., în cazul retragerii acesteia de persoana vătămată sau persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, urmează să ia act de această manifestare de voință, hotărârea nefiind supusă vreunei căi de atac. În motivarea deciziei, judecătorii Înaltei Curți au reținut temeiuri juridice din Codul de procedură civilă, tocmai în considerarea faptului că prevederile acestui cod se aplică și în alte materii.
Obiectul cauzei de față este unul diferit de cel ce a stat la baza analizei recursului în interesul legi, însă prin analogie, raționamentul Înaltei Curți se aplică și în speța de față. Astfel, o cerere, în speță plângere, care nu a fost însușită de petent va fi anulată.
Obiectul cererii formulate de petent este plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale în dosarul nr. 206/2013 a Parchetului de pe lângă J. Șimleu Silvaniei. Soluția dată în astfel de cauze este definitivă.
Cum însă soluția de anulare a plângerii nu se regăsește printre cele prevăzute la alin. 8 al art. 278 indice 1 din Codul de procedură civilă, iar decizia dată în interesul legii este aplicabilă situației acolo reglementate, instanța a înțeles să pronunțe hotărârea de anulare cu calea de atac a recursului, pentru a nu prejudicia petentul.
Conform art. 2 alin. 2 din Codul de procedură civilă, dispozițiile acestui cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care reglementează nu cuprinde dispoziții contrare. Față de prevederile Codului de procedură penală care nu cuprinde dispoziții privind sancționarea, în cazul neînsușirii cererii de către petent, instanța a dat eficiență prevederilor art. 200 al. 3 Cod procedură civilă raportat la art. 194 lit. f Cod procedură civilă și a anulat plângerea petentului B. S. .
Contra acestei sentințe a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă J. Șimleu Silvaniei, cosiderând-o nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu încălcarea normelor de procedură. Astfel se susține că plângerea formulată de petent este de natură penală întrucât face parte din categoria plângerilor împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art.2781Cod procedură penală iar hotărârea judecătorului este definitivă.
Cu toate acestea, instanța a calificat această plângere ca fiind de natură civilă și a dispus anularea sa, stabilind totodată și termen de recurs în 10 zile de la comunicare. Art. 200 Cod procedură civilă, stabilește modul de verificare a cererilor de natură civilă, regularizarea acestora și sancționează lipsa completărilor și a modificărilor dispuse de instanță, cu anularea cererii, prin încheiere dată în camera de consiliu, în timp ce sentința atacată a fost pronunțată în ședință publică.
În concluzie apelantul consideră că în speță instanța de judecată trebuia să facă aplicarea deciziei RIL 28/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și să ia act de faptul că petentul B. Ș. nu-și însușește plângerea împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă J. Simleu Silvaniei în dosar nr.206/2013, motiv pentru care solicită admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 96/_ și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Asupra apelului de față, tribunalul reține următoarele:
Conform deciziei RIL 28/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție "; instanța investită cu soluționarea plângerii formulate în temeiul art.2781din Codul de procedură penală, în cazul retragerii acesteia de către persoana vătămată sau persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, urmează să ia act de această manifestare de voință"; iar ";hotărârea astfel pronunțată nu este supusă niciunei căi de atac";.
Pentru a ajunge la această interpretare - evident, în prezența unei lacune legislative - instanța supremă de control judiciar a făcut apel la dispozițiile la art. 721 rap. la art. 246 alin.1 Cod procedură civilă (astfel cum se pronunțase anterior prin RIL nr. 34/2006, prin care s-a statuat principiul disponibilității asupra oricărei acțiuni sau cereri formulate în instanță), reținându-se totodată că, datorită naturii sale juridice și efectelor ce le are, plângerea formulată în temeiul art. 2781din Codul de procedură penală are caracterul vădit al unei căi de atac similare apelului ori recursului.
Astfel, se conchide că "prin interpretarea analogică a dispozițiilor art. 368 și art. 3854alin. 2 din Codul de procedură penală, care conferă părților dreptul de a renunța la calea de atac exercitată, rezultă fără echivoc că nu mai era necesar ca legiuitorul să insereze expres în textul art. 2781din Codul de procedură posibilitatea de a renunța la pângerea formulată, mai ales că prin art. 246 alin.1 din Codul de procedură civilă, aplicabil și în materie penală, potrivit art.721 din același cod, este instituit principiul că partea care adresează instanței o cerere poate să renunțe oricând la judecarea ei";.
În speță, situația nu este însă identică cu cea dezlegată prin RIL nr.28/2008
- așa cum bine a constatat și prima instanță - deoarece s-a relevat incontestabil faptul că petentul B. S. nu a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului, dată de Parchetul de pe lângă J. Simleu Silvaniei în dosar nr.206/2013 (care dealtfel nici nu îl privea pe acesta), nu și-a însușit această plângere și ca atare nici nu a fost în postura de a o retrage sau de a renunța la ea.
Prin urmare, în mod corect, judecătorul cauzei a făcut apel la dispozițiile art. 200 al. 3 Cod procedură civilă raportat la art.194 lit.f Cod procedură civilă și art. 2 al. 2 Cod procedură civilă (evident este vorba de noul C.P.C., în vigoare la data formulării plângerii) în sensul că a anulat plângerea petentului B. S. ( nefiind însușită de către acesta), pentru că, altfel, dacă se făcea aplicarea RIL nr. 28/2008,
trebuia ca petentul să fie obligat și la suportarea cheltuielior judiciare către stat, deși acesta nu se află în culpă procesuală.
În schimb, în lipsa oricărui temei legal, în mod greșit s-a menționat de către instanță că hotărârea pronunțată este "cu drept de recurs";, în termen de 10 zile de la comunicare "pentru a nu prejudicia petentul"; deoarece, în ce privește calea de atac, trebuia aplicat prin analogie RIL nr. 28/2008, având în vedere că efectul hotărârii pronunțate este același în ambele cazuri (renunțare sau neînsușire plângerii) și anume stingerea procesului penal, care trebuie să fie, conform interpretării date (obligatorie pentru instanțe), imediată, printr-o hotărâre nesupusă nici unei căi de atac.
Cum stabilirea unei căi de atac nu este atributul instanței de judecată, rezultă că, în speță, hotărârea pronunțată nu este susceptibilă de a fi atacată prin căile ordinare de atac (apel sau recurs) astfel că, tribunalul va respinge ca inadmisibil apelul declarat de Parchetul de pe lângă J. Șimleu Silvaniei, împotriva sentinței penale nr. 96/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ J. ȘIMLEU SILVANIEI, împotriva sentinței penale nr.96/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare cu petentul B. S. .
Pronunțată în ședința publică din 7 august 2013.
Președinte, | Judecător, | Grefier, | |||
M. S. | K. | M. | B. | M. |
Red.MS/_
Dact.BM/_ Ex.3
Jud. fond/S. L.
| ← Sentința penală nr. 139/2013. Plângerea împotriva... | Decizia penală nr. 1760/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... → |
|---|
