Decizia penală nr. 40/2013. Vătămare corporală
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.40/R
Ședința publică din 20 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -F. A. -judecător
JUDECĂTORI: B. C.
RUS A. C. - Vicepreședintele
T. ui M.
GREFIER: I. L. M.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin PROCUROR: B. I. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra recursului declarat de partea civilă C. G. , domiciliat în comuna Giulești, sat B. nr.279A, județul
M. împotriva sentinței penale nr.381 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._ privind pe inculpatul GRISZAK ALEXA (CNP 1., fiul lui E. și Ana, născut la data de_ în comuna R. de Sus, județul M., domiciliat în comuna R. de Sus, nr.547, județul M. ) având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 Cod penal.
Se constată faptul că toate susținerile și concluziile au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 februarie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea soluției fiind amânată pentru data de 20 februarie 2013, când în urma deliberării, s-a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.381 din 01 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, în temeiul art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul G. A.
, fiul lui E. și Ana, născut la data de_, în comuna R. de Sus, județul
M., 8 clase, agricultor, căsătorit, domiciliat în R. de Sus nr. 547, județul M., CNP 1., posesor al CI seria MM nr. 4. eliberat de
Poliția S. M., fără antecedente penale, la pedeapsa de trei luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 lit. a raportat la art. 76 lit. e din Codul penal.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b din Cod
penal.
În baza art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea
pedepsei de trei luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și trei luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14 alin.3 Cod de procedură penală raportat la art. 346 alin.1 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 998-999 Cod civil, s-a admis în parte, acțiunea civilă promovată de partea civilă C. G., cu domiciliul în comuna Giulești, sat B. nr. 279/A, județul M. și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 38 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând taxă achitată pentru eliberarea certificatului medico-legal și suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenții privind acordarea despăgubirilor materiale ca nedovedite.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificările ulterioare a fost obligat inculpatul G. A. la plata de despăgubiri materiale către S.
M. S. M., în cuantum de 1.412,93 lei, reprezentând cheltuieli de asistență medicală acordată părții vătămate C. G., cu acordarea dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 280 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:
Actele de violență fizică s-au petrecut în data de 30 iunie 2010, în zona numită Brazi, aparținând de comuna Giuleși, județul M. .
Inculpatul, Griszak A., angajat în calitate de cioban la stâna administrată de partea vătămată, s-a prezentat la locuința numitului C.
G., însoțit de alte persoane.
Partea vătămată, C. G., a convenit cu inculpatul și persoanele ce-l însoțeau (Surduc M., Țifrac I. și Drimuș V. ) să se deplaseze împreună la stâna de oi situată în zona numită Brazi.
Ajunși la stână, inculpatul fiind sub influența băuturilor alcoolice, a inițiat un conflict verbal cu partea vătămată, conflict finalizat prin lovirea părții vătămate de către inculpat, cu un pumnal în zona feței. Partea
vătămată C. G., a reușit să se sustragă violențelor exercitate de inculpat, refugiindu-se la o stână din apropriere.
Loviturile aplicate au generat leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale.
J. ecătoria a apreciat că starea de fapt expusă este susținută și confirmată prin coroborarea probelor administrate, detaliate în rândurile ce urmează.
În faza de urmărire penală și etapa cercetării judecătorești, partea vătămată a declarat că a fost supusă, la stână de oi pe care o are în administrare, unor acte de lovire cu un pumnal în zona feței de către inculpat.
Cât privește inculpatul, deși în etapa cercetării judecătorești s-a prevalat de dreptul la tăcere, consacrat de prevederile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, în faza de urmărire penală (fila 14) nu a negat săvârșirea faptei, precizând că pe fondul discuțiilor contradictorii și cu intenția de a se apăra a lovit partea vătămată C. G., o singură dată cu pumnul în zona feței.
Deși nu a asistat la actele de agresiune fizică exercitate de inculpat, martorul Țifrac I. ( fila 20 din dosarul de urmărire penală) a declarat că deține cunoștințe despre săvârșirea infracțiunii de lovire asupra părții vătămate C. G. din relatările inculpatului G. A. .
Instanța de fond a apreciat că relevantă se dovedește a fi și depoziția martorului Vancea Grigore (fila 22 din dosarul de urmărire penală), conform căreia inculpatul i-a mărturisit acțiunea de lovire a părții vătămate cu pumnul, informație ce s-a dovedit a fi veridică, în condițiile în care, a doua zi la stână, și-a făcut apariția soția părții vătămate înstiințând privind împrejurarea internării numitului C. G. ca urmare a leziunilor produse prin lovire. Din relatările martorului a reieșit că, în perioada ulterioară, prezentă la stână, partea vătămată prezenta semne vizibile ale leziunilor suferite.
Susținerile părții vătămate se coroborează și cu declarația martorului Tămaș Petru.
Spre teza confirmării existenței faptei și vinovăției reținute în sarcina inculpatului conduc și concluziile certificatului medico legal nr. 464 din 6 iulie 2010 eliberat de Serviciul Medico-Legal S. M. conform cărora partea vătămată a suferit un traumatism cranio-facial ce a generat o repoziționare chirurgicală și un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
J. ecătoria a constatat că în drept, fapta inculpatului G. A., care în data de_ a lovit partea vătămată C. G., cu un obiect contondent, cauzându-i leziuni vindecabile în 25-30 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. 1 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. 1 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de lovire a părții vătămate C. G. cu un obiect contondent în zona feței. Urmarea imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale. Prin certificatul medico legal nr. 464 din 6 iulie 2010, s-a stabilit că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în data de_ prin lovire activă cu un corp dur, apreciindu-se că pentru vindecarea acestor leziuni au fost necesare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei și a consecințelor, urmărind producerea acestora.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia.
La aplicarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a Codului penal limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.
Din fișa de cazier judiciar, instanța de fond a reținut că inculpatul nu a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni, fiind la primul conflict cu legea penală și în consecință instanța a reținut la individualizarea pedepsei pe care i-a aplicat-o pentru săvârșirea infracțiunii, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin1 lit.a) din Codul penal.
Față de aceste considerente, prin raportare la dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de legea penală, apreciind că astfel pot fi îndeplinite scopul represiv, dar și cel de prevenție specială, prevăzut de art. 52 Cod penal.
Având în vedere ansamblul acestor criterii, prima instanță l-a comdamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de trei luni pentru infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 71 din Codul penal și art. 3 Protocol 1 CEDO instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) din Codul penal pe durata executării pedepsei.
Întrucât în raport de particularitățile dezvoltării psiho-sociale a inculpatului și împrejurările cauzei, instanța a apreciat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, a suspendat condiționat executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod de procedură penală, instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate prin prezenta sentință, pe durata termenului de încercare. Sub aspectul laturii civile, în cursul procesului penal, în faza de urmărire penală, partea vătămată C. G. s-a constituit parte civilă cu suma de 21.038 lei reprezentând despăgubiri civile și daune morale iar S.
M. S. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.412, 93 lei reprezentând cheltuielile de asistență medicală acordată părții vătămate.
Anterior citirii actului de sesizare, partea civilă și-a modificat constituirea de parte civilă (fila 33), solicitând acordarea sumei de 3238 lei cu titlu de despăgubiri materiale, în a cărei componență se integrează suma de 2700 lei reprezentând contravaloarea zilelor de muncă din perioada de îngrijiri medicale (câte 100 lei pe zi), 300 lei contravaloarea medicamentelor, 200 lei cheltuieli de transport și alimentație suplimentară pe timpul spitalizării, 38 lei ce constituie taxa achitată pentru eliberarea certificatului medico legal. De asemenea, s-a solicitat suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Privind acordarea de daune materiale, instanța de fond a respins aceste pretenții ca nedovedite, exceptând taxa de eliberare a certificatului medico legal în cuantum de 38 lei, în condițiile în care au fost ignorate dispozițiile art. 1169 din Codul civil.
Pe de altă parte netemeinicia solicitării daunelor materiale emerge din neprobarea prejudiciului nu numai sub aspectul întinderii dar chiar și al existenței acestuia, în condițiile în care nu s-a dovedit necesitatea înlocuirii părții vătămate pentru prestarea activităților în cadrul stânii administrate și eventualele costuri ocazionate de această înlocuire.
Declarațiile și afirmațiile părții vătămate nu au, prin ele însele, valoare probatorie sub aspectul laturii civile, fiind necesar ca ele să fie coroborate, potrivit dispozițiilor art. 75 Cod procedură penală, cu celelalte probe administrate în vederea aflării adevărului. În acest context, instanța a reținut că existența și cuantumul prejudiciului material nu pot fi reținute pe baza simplei declarații a părții civile și în condițiile în care nu au fost temeinic probate, ignorându-se prevederile art. 1169 din Codul civil, pretențiile materiale sunt neîntemeiate.
Chiar presupunând că aserțiunea martorului Negrea I. privind desfășurarea activității în propria gospodărie de partea vătămată anterior actelor de agresiune fizică, este veridică, instanța a apreciat că în lipsa unor înscrisuri, eventualele sume pretinse nu pot fi lăsate la libera apreciere a unor martori, în lipsa unor criterii obiective apte să verifice temeinicia și justețea afirmațiilor.
Instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificările ulterioare, S. M. S. M. are calitatea de parte civilă în cauză și a apreciat că pretențiile sale civile sunt întemeiate.
Prin urmare, față de prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța l-a obligat pe inculpatul G. A., la despăgubiri materiale către
S. M. S. M., în cuantum de 1.412,93 lei.
Referitor la daunele morale (pretinse în cuantum de 10.000 lei) instanța de fond a mai reținut :
Prin certificatul medico legal nr. 464 din 6 iulie 2010, se conchide că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în data de_ prin lovire activă cu un corp dur, apreciindu-se că pentru vindecarea acestor leziuni au fost necesare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale.
Sub aspectul daunelor morale, s-a apreciat că sunt relevante și Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra, care subliniază printre altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei ce a suferit prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite, sechelele post traumatice, care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.
S-a apreciat că daunele morale se stabilesc în raport de gravitatea vătămărilor produse și cu intensitatea suferințelor cauzate, pentru ca suma ce va fi acordată cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacție acordată victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără însă a constitui pentru aceasta o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
În opinia instanței, raportat la concluziile certificatului medico legal mai sus menționat, solicitarea formulată de partea vătămată C. G. vizând acordarea daunelor morale este întemeiată, astfel încât instanța a stabilit în sarcina inculpatului G. A., obligația de a plăti părții vătămate o sumă de 2.000 lei cu titlu de daune morale, apreciind cuantumul acesteia, echitabil și rezonabil, corespunzător prejudiciului moral produs.
Împotriva sentinței penale nr.381/_ a J. ecătoriei S. M. a declarat recurs partea civilă C. G., solicitând casarea acesteia și în urma reanalizării ansamblului probator, admiterea acțiunii civile și
obligarea inculpatului la plata despăgubirilor pentru daunele materiale și morale provocate.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor și materialului din dosarul cauzei, tribunalul reține următoarele:
În raport de ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea, respectiv că la data de_, inculpatul G. A., în timp ce se afla la o stână situată pe raza teritorială a comunei Giulești, județul M., a lovit-o pe partea vătămată
C. G. cu un obiect contondent în zona feței, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut că fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 Cod penal și a procedat la o individualizare judiciară a sancțiunii aplicate, pedeapsa de 3 luni închisoare fiind de natură să corespundă scopului și funcțiilor prev. de art.52 Cod penal, inclusiv prin dispunerea suspendării condiționate a executării acesteia.
În ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei, tribunalul constată că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Partea vătămată C. G. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului G. A. la plata sumelor de 3.238 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, respectiv 2.700 lei contravaloarea a câte 100 lei pentru fiecare zi de îngrijiri medicale, 300 lei contravaloarea medicamentelor, 200 lei cheltuieli de transport și alimentație specială și 38 lei, taxa achitată pentru eliberarea certificatului medico-legal, precum și a sumei de 10.000 lei despăgubiri pentru daune morale.
În ceea ce privește sumele solicitate cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, tribunalul apreciază că în mod evident, din cauza leziunilor traumatice suferite, partea vătămată nu a avut posibilitatea de a- și desfășura activitățile curente aducătoare de venituri. Deși probele administrate în cauză nu au determinat cu certitudine perioada în care partea vătămată nu a putut munci, tribunalul constată că din declarația martorului Tămaș Petru și din mențiunile certificatului medico-legal nr.464/_ conform cărora partea vătămată a fost internată în perioada 30.06-_, a rezultat că aceasta s-a aflat în incapacitate de a munci, durata în timp urmând a fi apreciată de instanță la 14 zile.
De asemenea, apreciind că suma de 100 lei/zi pe care partea vătămată ar fi putut să o câștige prin muncă este una rezonabilă, instanța urmează să dispună obligarea inculpatului la plata sumei de 1.400 lei, reprezentând veniturile pe care C. G. nu le-a putut realiza prin muncă din cauza leziunilor traumatice suferite.
În ceea ce privește suma de 300 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor necesitate de partea vătămată, instanța reține că susținerile acesteia privind cheltuirea sumei menționate a fost confirmată prin declarația martorului Negrea I. .
În consecință, apreciind că sumele menționate au un caracter echitabil și rezonabil, fiind confirmate prin probele administrate și cauză și constatând că sunt întrunite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale conform art.998 Cod civil, tribunalul urmează să dispună majorarea despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul către partea civilă de la nivelul sumei de 38 lei la suma de 1.738 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
De asemenea, în ceea ce privește despăgubirile stabilite de instanța de fond pentru daunele morale provocate părții civile, având în vedere suferința fizică și psihică inerentă leziunilor provocate și numărul de zile de îngrijiri medicale, tribunalul urmează să dispună majorarea cuantumului despăgubirilor de la suma de 2.000 lei la suma de 3.000 lei, aceasta constituind o reparație echitabilă a prejudiciului cauzat.
Sub aspectul cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă, având în vedere chitanțele depuse la dosar, tribunalul urmează să dispună obligarea inculpatului la plata sumei de 1.400 lei, reprezentând onorariul avocatului angajat de C. G. .
În consecință, în temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod procedură penală raportat la art.3856alin.3 Cod procedură penală, se va admite recursul
declarat de recurentul-parte civilă C. G. împotriva sentinței penale nr.381/_ a J. ecătoriei S. M., pe care o va casa în parte, numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate și rejudecând:
Se va majora cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale la care a fost obligat inculpatul G. A. către partea civilă C. G. de la suma de 38 lei la suma de 1.738 lei, precum și a despăgubirilor pentru daune morale de la suma de 2.000 lei la suma de 3.000 lei.
În temeiul art.193 alin.1 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata către partea civilă C. G. a sumei de 1.400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul art.193 alin.1 Cod procedură penală, va fi obligat intimatul-inculpat la plata către recurentul-parte civilă a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de acesta.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală raportat la art.3856alin.3 Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-parte civilă C. G., domiciliat în comuna Giulești, sat B. nr.279A, județul M., împotriva sentinței penale nr.381/_ a J. ecătoriei S. M., pe care o casează în parte, numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate și rejudecând:
Majorează cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale la care a fost obligat inculpatul G. A. către partea civilă C. G. de la suma de 38 lei la suma de 1.738 lei, precum și a despăgubirilor pentru daune morale de la suma de 2.000 lei la suma de 3.000 lei.
În temeiul art.193 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata către partea civilă C. G. a sumei de 1.400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul art.193 alin.1 Cod procedură penală, obligă intimatul- inculpat la plata către recurentul-parte civilă a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de acesta.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2013. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. -F. A. B. C. ; Rus A. C. I. L. M.
Red.R.A.C./T.red.I.L.M._ /2 ex.
J. ecător la fond:P. M. -R.
| ← Decizia penală nr. 232/2013. Vătămare corporală | Decizia penală nr. 277/2013. Vătămare corporală → |
|---|
