Decizia penală nr. 462/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.462/R/2013
Ședința publică din 3 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. I., judecător JUDECĂTORI: DP
V. G.
GREFIER: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul Ș. Ș. împotriva sentinței penale nr. 71 din 22 februarie 2013 al Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și g, alin. 2 lit.b Cod penal, totul cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Bara S., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
De asemenea, întrebat fiind care este motivul pentru care a declarat recurs doar la data de 19 martie 2013, în condițiile în care hotărârea instanței de fond s- a pronunțat la 22 februarie 2013, fiindu-i comunicată la 27 februarie 2013, inculpatul arată că la data la care i s-a trimis sentința, la locuința din Z., str.Sfânta Vineri nu stătea nimeni, aflând despre soluția de condamnare doar la data de 16 martie 2013, când a fost pus în executare mandatul emis de Judecătoria Zalău, acesta fiind motivul pentru care a promovat calea de atac la data de 19 martie 2013.
Reprezentantul Parchetului arată că inculpatul avea cunoștință de proces, fiind prezent la instanța de fond și audiat.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului declarat de inculpat.
Apărătorul inculpatului solicită repunerea în termenul de recurs, având în vedere cele menționate de inculpat și judecarea căii de atac promovate de acesta.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea excepției tardivității introducerii recursului.
Inculpatul susține că nu a avut cunoștință de soluția pronunțată de Judecătoria Zalău, decât la data la care a fost pus în executare mandatul emis de instanța de fond.
Curtea unește excepția cu fondul și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în principal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. achitarea
inculpatului de sub învinuirea de a fi comis infracțiunea de furt calificat, apreciind că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume intenția de a-și însuși bunul pe nedrept. Inculpatul, care se afla în stare de ebrietate, a găsit borseta părții vătămate și a dorit să o predea organului de poliție. Singura persoană care a declarat inițial că l-a văzut pe inculpat când a sustras borseta părții vătămate este numita SS, care audiată fiind în fața instanței de fond, la termenul din_, a arătat că nu-și amintește declarația dată la organele de poliție. Solicită să se aibă în vedere că de 7 ani de când
inculpatul a fost pus în libertate, acesta nu a mai comis fapte penale și a evitat anturajul nepotrivit.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Susține că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a sustras borseta părții vătămate. Cu excepția martorei SS, toți ceilalți martori au arătat că au asistat când organele de poliție au găsit asupra inculpatului borseta părții vătămate. Martora S. a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul a profitat de faptul că partea vătămată dormea și i-a sustras borseta. Aceasta a descris chiar și îmbrăcămintea pe care o avea inculpatul. Prin urmare, în mod cert inculpatul este cel care a comis infracțiunea, astfel că nu se impune pronunțarea unei soluții de achitare și nici reducerea pedepsei, aceasta fiind pe măsura gravității faptei comise.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că era în stare de ebrietate și a găsit borseta părții vătămate, nu a sustras-o. Arată că de 7 ani de când a fost pus în libertate a evitat să intre în medii ilicite, și-a refăcut viața, iar mama sa este bolnavă. Este nevinovat și prejudiciul a fost recuperat.
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.71 din_, Judecătoria Zalău, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, alin. 2 lit. b C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b din C.pen. a fost condamnat inculpatul Ș. Ș., cetățean roman, fiul lui Ș. și S.
, născut la data de_ în loc. Ș. l-S., jud. Sălaj, CNP 1., recidivist, studii medii, fără ocupație, domiciliat în loc. Ș. l-S., str. Partizanilor nr. 25, jud. Sălaj, cu reședința în Z., str. Sfânta Vineri, bl. B-17, ap. 2, jud. Sălaj, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în condițiile recidivei postexecutorii.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 C.p. s-a aplicat inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p. (interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
În baza art. 346 C.proc.pen. s-a constatat că prejudiciul a fost recuperat iar partea vătămată L. A. -D. cu domiciliul în Ulmeni, sat Ț. nr. 155B, jud. Maramureș nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 189, art. 191 al. 1 din C.proc.pen.a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată (urmărire penală și judecată). Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se se avansează din FMJ d-n av Mureșan Dumitru (faza de judecată )
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău emis în dosar nr. 2651/P/2011 din data de_ și înregistrat sub nr. de mai sus pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ a fost trimis în judecată Ș. Ș., cetățean roman, fiul lui Ș. și S., născut la data de_ în loc. Ș. l-S., jud. Sălaj, CNP 1., recidivist, studii medii, fără ocupație, domiciliat în loc. Ș. l-S., str. Partizanilor nr. 25, jud. Sălaj, cu reședința în Z., str. Sfânta Vineri, bl. B-17, ap. 2, jud. Sălaj pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, g și alin. 2 lit.b C.p. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.
În fapt s-a reținut pe scurt în actul de sesizare al instanței aceea că în data de_ în jurul orei 01:00 inculpatul a sustras o borsetă aparținând părții vătămate L. A. -D. în timp ce aceasta dormea în sala de așteptare a Gării de Nord din Z. .
Partea vătămată L. A. -D. nu s-a constituit parte civilă deoarece și-a recuperat bunurile (f.29-30 d.u.p.).
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost susținută prin următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuitului Ș. Ș. (f.10, 40 d.u.p.); declarațiile părții vătămate L. A. -D. (f.7 d.u.p.); declarațiile martorilor SS, Lăcătuș
L. a-M. ela, Ficuț Eugen Stelian, Forai D. -M. (f.12,14,15,18 d.u.p.); proces verbal de identificare (f.21 d.u.p.); proces verbal de control corporal (f.23 d.u.p.); dovadă de ridicare/predare bunuri (f.29-30 d.u.p.).
Pe parcursul derulării procesului penal inculpatul a avut o atitudine oscilantă, inițial recunoscând fapta dar apoi negând-o.
La data de_ partea vătămată L. A. -D. a sesizat Poliția mun. Z.
T.F. cu privire la faptul că în data de_, în jurul orei 01:00, în timp ce dormea în sala de așteptare a Gării de Nord din Z. i-a fost sustrasă o borsetă în care avea suma de 35 lei, un telefon mobil marca Nokia, un MP-3, căști cu CD-player, un încărcător telefon mobil, o brichetă, certificat de naștere și diferite acte medicale (f. 7 d.u.p). În urma cercetărilor efectuate, organele de poliție l-au identificat pe inculpatul Ș. Ș. iar în urma efectuării unei percheziții corporale asupra acestuia s-au descoperit și ridicat bunurile reclamate de partea vătămată (f.21-23,29 d.u.p.). În baza înscrisului de la fila 30 d.u.p., în data de_ s-au predat bunurile sustrase și ridicate de la inculpat părții vătămate, motiv pentru care aceasta nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză (f.7d.u.p.).
Aceste aspecte s-au coroborat cu declarația inculpatului din data de_ (f.11 d.u.p.) conform căreia acesta a menționat că în data de_ a ajuns în zona Gării de Nord din Z. și a consumat băuturi alcoolice în barul Rio Verozal, după care s-a deplasat în sala de așteptare a Gării de Nord unde a observat un bărbat care dormea, iar sub capul acestuia se afla o borsetă și deoarece nu mai avea bani s-a hotărât să o sustragă. A introdus borseta într-un buzunar al hanoracului, însă la scurt timp a fost legitimat și percheziționat de organele de poliție din cadrul T.F. Z. . Conform declarației martorei SS (f.12 d.u.p.) aceasta aflându-se în Gara de Nord din Z. în data de_ după plecarea persoanelor care se aflau în sala de așteptare, a observat în jurul orei 23:00 intrarea în sala de așteptare a doi bărbați dintre care unul a adormit. În jurul orei 01:00 în sala de așteptare a intrat un bărbat mai gras aflat sub influența băuturilor alcoolice având pe cap un fes de culoare neagră, purtând pantaloni de trening și un hanorac. Acesta a sustras o geantă tip borsetă de sub capul persoanei care dormea în sala de așteptare. Ulterior martora SS a aflat că persoana mai corpolentă care a sustras borseta se numește Ș. Ș. . Martorul asistent la încheierea procesului verbal de percheziție, numita Lăcătuș L. a-M. ela a precizat că în prezența ei inculpatul Ș. Ș. a declarat că a sustras borseta din sala de așteptare (f.18d.u.p.). Declarația martorului SS a fost luată în prezența martorului asistent Forai D. M. deoarece aceasta nu știe citi și scrie (f.13 d.u.p.)
aspect ce se coroborează cu declarația numitului Forai D. M. din faza de judecată (f.90 verso). Relevanță în cauză are și declarația martorului Ficuț Eugen Stelian (f.15 d.u.p.) conform căreia în seara zilei de_ a consumat băuturi alcoolice într-un local situat în zona Gării de Nord din Z. împreună cu inculpatul Ș. Ș., pe care l-a cunoscut în acea seară și pe care îl descrie ca fiind mai gras, având vârsta în jur de 40 de ani și fiind îmbrăcat cu un hanorac, neavând asupra sa bani sau vreo borsetă.
Instanța nu a avut în vedere declarația inculpatului dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (f.42 d.u.p.) conform căreia a găsit borseta respectivă, avea intenția să o ducă la poliție dar înainte a vrut să verifice conținutul acesteia, iar declarația anterioară a fost dată sub imperiul violențelor exercitate de organele de poliție; reiterată cu ocazia audierii în fața instanței (f.63); deoarece nu se coroborează cu probele administrate în cauză, martorul Lăcătuș L. a M. ela audiată în instanță (f.78) precizând că inculpatul nu a fost agresat de organele de poliție.
În conformitate cu dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen. probele nu au valoare dinainte stabilite, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma tuturor probelor administrate, iar declarațiile inculpatului în conformitate cu art. 69 C.proc.pen. pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Coroborând probele administrate, instanța a constatat dovedită vinovăția inculpatului recidivist Ș. Ș. cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, alin. 2 lit. b C.pen.
ÎN DREPT :
Fapta inculpatului recidivist Ș. Ș. care în data de_, în jurul orei 01:00, a sustras din sala de așteptare a Gării de Nord din Z. o borsetă în care se găseau bunurile descrise mai sus, printre care și un certificat de naștere aparținând părții vătămate L. A. D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, alin. 2 lit. b C.pen.
În cauză sunt incidente prevederile formei calificate a infracțiunii de furt deoarece fapta a fost comisă în timpul nopții (_ ora 01:00), în loc public (sala de așteptare a Gării de Nord din Z. ); printre bunurile sustrase găsindu-se și certificatul de naștere al părții vătămate).
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de furt constă în fapta inculpatului de a lua bunuri aparținând părții vătămate L. A. D. fără consimțământul acesteia. Prin săvârșirea acțiunii de luare s-a adus atingere relațiilor sociale privind posesia și detenția bunurilor mobile, între urmarea imediată-prejudiciul produs în patrimoniul părții vătămate L. A. D. și elementul material, existând raport de cauzalitate, care rezultă din modalitatea în care a fost săvârșită fapta, stabilită și dovedită conform probelor aflate la dosarul cauzei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă prev. de art.19 alin.1 pct.1 lit.b C.pen., acesta prevăzând faptul că prin sustragerea borsetei va sustrage și actele de identitate ale acesteia, și deși nu a urmărit acest rezultat a acceptat posibilitatea producerii acestuia, intenție care rezultă din: modul de săvârșire al faptei.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 8 d.u.p.), instanța a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 37 alin. 1 lit. b C.p., raportat la condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. 660/_ a Judecătoriei Z. definitivă prin d.p. 110/_ a Curții de Apel C., fiind arestat la_ și eliberat condiționat la_, rămânând un rest de 203 zile. Prin urmare la data comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată,_, pedeapsa de 2 ani închisoare era executată
Astfel, instanța a constatat ca sunt îndeplinite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma recidivei postexecutorii: primul termen - o condamnare definitivă la o pedeapsa mai mare de 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, este reprezentat de pedeapsa de 2 ani
închisoare aplicată prin s.p. 660/_ a Judecătoriei Z. definitivă prin d.p. 110/_ a Curții de Apel C. ; cel de-al doilea termen - săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 1 an
închisoare, este reprezentat în cauză de săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, alin. 2 lit. b C.pen., după executarea pedepsei închisorii aplicate prin sentința penală nr. 660/_ .
Apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul Ș. Ș. , instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracțiuni săvârșite raportat la împrejurările concrete în care a acționat inculpatul, persoana acestuia, gradul de educație, instruire, cuantumul prejudiciului produs și recuperat, precum și faptul că acesta este recidivist.
Instanța a avut în vedere la stabilirea în concret a pedepsei faptul că inculpatul a avut o atitudine oscilantă, inițial recunoscut că este autorul faptei reproșate dar ulterior a negat comiterea acesteia.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, alin. 2 lit. b C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. a condamnat pe inculpatul Ș. Ș., cetățean roman, fiul lui Ș. și S., născut la data de_ în loc. Ș. l-S., jud. Sălaj, CNP 1., recidivist, studii medii, fără ocupație, domiciliat în loc. Ș. l-S., str. Partizanilor nr. 25, jud. Sălaj, cu reședința în Z., str. Sfânta Vineri, bl. B-17, ap. 2, jud. Sălaj, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în condițiile recidivei postexecutorii, considerând că pedeapsa astfel stabilită este aptă să corespundă scopurilor prevăzute de art. 52 C.pen.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și Pârcălab contra României, precum și decizia LXXIV din_ a Înaltei Curți de
C. si Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europena a apreciat că orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmărească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Conventie. Prin ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului, statele își asumă și obligația prev. de art. 3 Protocol 1 de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret in condiții care sa asigure libera exprimare a opiniei cu privire la alegerea corpului legislativ, astfel că acestea trebuie sa asigure deținutului condițiile necesare exercitării efective a acestuia, chiar în condițiile unui regim privativ de libertate. În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptei, instanța va interzice inculpatului exercitarea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a) si b C.pen, apreciind că interzicerea exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii, sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.
De asemenea, prin Hotărârea S. și Pîrcălab contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal, trebuie analizat tipul infracțiunii. Având în vedere că infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză este independentă de autoritatea părintească și de modul în care inculpatul și-ar putea exercita drepturile și îndeplini obligațiile părintești precum și față de împrejurarea că inculpatul nu s-a folosit de profesia sa pentru comiterea faptei, instanța nu va aplica ca și pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c, d, e Cod penal.
Prin urmare, în temeiul Deciziei nr. 51/2007 a Î.C.C.J, a art. 71 C.pen. va interzice inculpatului Ș. Ș. drepturile prevăzute de art. 64 lit. alin. 1 lit. a (teza a II-a),b C.pen. pe întreaga durată a executării pedepsei, începând din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea integrală a pedepsei aplicate, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În ceea ce privește executarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului Ș. Ș., având în vedere scopul pedepsei, astfel cum acesta este prevăzut de art, 52 C.pen., circumstanțele săvârșirii faptei, faptul că inculpatul a recidivat, nefiind incidente dispozițiile art. 81 C.p, art. 86 indice 1 C.p., instanța a apreciat că realizarea scopului prevăzut de lege prin aplicarea pedepsei se poate face doar prin executarea acesteia în regim de detenție.
LATURA CIVILĂ
Partea vătămată L. A. -D. nu s-a constituit parte civilă deoarece și-a recuperat bunurile (f.29-30 d.u.p.).
Prin urmare instanța în baza art. 346 C.proc.pen. a constatat că prejudiciul a fost recuperat iar partea vătămată L. A. -D. cu domiciliul în Ulmeni, sat Ț. nr. 155B, jud. Maramureș nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 189, art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată (urmărire penală și judecată). Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din FMJ d-lui av. Mureșan Dumitru (faza de judecată).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul S. Ș. , la data de 19 martie 2013, solicitând casarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună, în principal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. achitarea sa de sub învinuirea de a fi comis infracțiunea de furt calificat, apreciind că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume intenția de a-și însuși bunul pe nedrept.
În motivarea recursului, s-a arătat că inculpatul, care se afla în stare de ebrietate, a găsit borseta părții vătămate și a dorit să o predea organului de poliție. Singura persoană care a declarat inițial că l-a văzut pe inculpat când a sustras borseta părții vătămate este numita SS, care audiată fiind în fața instanței de fond, la termenul din_, a arătat că nu-și amintește declarația dată la organele de poliție.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Curtea constată că recursul promovat în cauză de inculpatul Ș. Ș.
este tardiv pentru următoarele considerente:
Sentința penală nr.71 a Judecătoriei Z., prin care a fost condamnat inculpatul Ș. Ș. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e,g,
alin.2 lit.b C.pen. cu aplic.art.37 lit.b C.pen., a fost pronunțată la data de 22 februarie 2013.
La data de 15 februarie 2013 când s-a dezbătut cauza pe fond, inculpatul Ș. Ș. nu a fost prezent, fiind amânată pronunțarea pentru data de 22 februarie 2013, astfel că termenul de recurs curgea de la comunicarea hotărârii, respectiv din 27 februarie 2013.
În speță, inculpatul Varga V. Călin a declarat recurs la 19 martie 2013, deci cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art.385/3 C.pr.pen., care s-a împlinit la 11 martie 2013 - aceasta fiind ultima zi în care inculpatul putea formula recurs în termenul legal.
Inculpatul a susținut la termenul din 03 aprilie 2013, în fața Curții de Apel C., că la adresa unde i s-a comunicat dispozitivul hotărârii, respectiv în Z., str.Sf.Vineri bl.B17 ap.2 jud.Sălaj nu stătea nimeni la data de 27
februarie 2013, astfel că nu a avut cunoștință de soluția pronunțată de
Judecătoria Zalău și că a aflat despre condamnare, doar la momentul la care s-a pus în executare mandatul de executare a pedepsei, respectiv la 16 martie 2013.
Conform art.385/3 C.pr.pen. rap.la art.364 C.pr.pen., recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de
împiedicare, iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
În speță, inculpatul nu a făcut dovada că a fost împiedicat să declare în termen legal recurs împotriva sentinței instanței de fond, comunicarea hotărârii având loc la adresa indicată de inculpat în cursul procesului, ca fiind cea unde locuiește efectiv.
De asemenea, nu sunt îndeplinite condițiile pentru a considera
recursul este termen în conformitate cu disp.art.385/3 alin.2 și art.365 C.pr.pen., deoarece aceste texte de lege se aplică în situațiile în care partea care declară recurs a lipsit la toate termenele de judecată și la pronunțare, ori inculpatul a fost prezent la unul din termenele de judecată, respectiv la
_, când a și fost audiat.
Pentru considerentele expuse, în baza art.385/15 pct.1 lit.a C. pr.pen. Curtea va respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul Ș. Ș. împotriva sentinței penale nr.71/2013 a Judecătoriei Z. .
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul SS, detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 71 din 22 februarie 2013 a Judecătoriei Z. .
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executata, începând cu data de 15 martie 2013 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Bara S. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 aprilie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | |||
C. I. | D. | P. | V. G. D. | S. |
red.C.I./A.C.
3 ex. _
jud.fond.B. G.
| ← Decizia penală nr. 230/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 848/2013. Furt calificat → |
|---|
