Decizia penală nr. 519/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.519 /R/2013
Ședința publică din 15 aprilie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător
JUDECĂTORI: ANA C.
L. M.
G.: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR: VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către petentul C. G. împotriva sentinței penale nr.339 din 7 februarie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul C. G. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, având în vedere că se atacă cu recurs o sentință penală care, potrivit legii, este definitivă.
Cu privire la această excepție invocată, Curtea acordă cuvântul părților.
Petentul C. G. , arată că nu înțelege de ce nu are drept de recurs. Reprezentantul M. ui P. solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil pentru considerentele arătate de
instanță.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 339 din 7 februarie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Baia Mare, s-a admis excepția inadmisibilității plângerii invocată de reprezentantul M. ui P. și pe cale de consecință, s-a respins ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul C. G. , domiciliat în loc. B., nr. 42 A, jud. Maramureș, împotriva Rezoluției Prim- procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, nr. 1065/II/1/2012, adoptată la data de 16 noiembrie 2012, în contradictoriu cu intimatul Z. V. - P. al comunei Cicârlău, jud. Maramureș.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, | prima instanță | a reținut |
următoarele: | ||
Prin plângerea înregistrată sub nr. _ | , petentul C. | G. a |
contestat soluția dată de prim-procurorul | Parchetului de | pe lângă |
Judecătoria Baia Mare prin Rezoluția din 16 noiembrie 20012, dată în dosarul nr. 1065/II/1/2012, prin care i s-a respins plângerea formulată împotriva dispoziției Procurorului de arhivare a plângerii înregistrată sub nr. 621/VII/2012.
Petentul a formulat plângere penală împotriva numitului Z. V., primarul comunei Cicârlău care, în complicitate cu mai multe persoane din Prefectură, Comisia J. ețeană, OCPI Maramureș, a întocmit acte ilegale prin încălcarea prevederilor legale pe care ulterior le-a întabulat ( prin încălcarea prev. Legii nr. 7/1996 art. 50 alin.1 lit. c pe terenul aparținând Asociației pe care o reprezintă.
Acest teren a fost atribuit Asociației în baza Legii pentru Reforma Agrara din 1921 art. 24, nu a fost cooperativizat, aspecte recunoscute în Decizia nr. 1125/1999 prin care i s-a recunoscut calitatea procesuală activă de a reprezenta interesele proprietarilor acestui composesorat împotriva abuzurilor Primăriei Cicârlău.
Mai arată că, în calitatea pe care o are, a anulat 7 titluri de proprietate atribuite ilegal pe acel teren de către P. Cicârlău. Deoarece prin Referatul din_ procurorul de caz a dispus arhivarea plângerii, s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care prin adresa nr. 11119/2012 a retrimis plângea unității de parchet, în atenția d- lui Prim Procuror. Nici faptul că retrimiterea plângerii reprezenta o atenționare a unui for superior nu a determinat Prim Procurorul să analizeze corect plângerea penală și prin Rezoluția 1065/II/2012 a respins plângerea formulată împotriva dispoziției de arhivare.
Petentul arată că întreaga rezoluție denotă superficialitate, lipsa de profesionalism rea credință în soluționare, evidențiate prin formulări stângace și greșeli gramaticale, părtinitoare făptuitorului prin evitarea cu orice mijloace a verificării aspectelor semnalate, reținând în mod tendențios minimum 3 aspecte greșite (fraze). Astfel ultimul alineat din pag. 1 este semnificativ: "Petentul… a solicitat efectuarea de cercetări în legătură cu restituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri despre care petentul susținea că reprezintă pășunea comunală a localității B. și care prin Ordin al Prefectului au fost trecute în administrarea Consiliului Local al Comunei Ciclârlău (UAT din care face parte și localitatea B. )"; Greșit, pentru că nu a solicitat cercetări… ci a arătat că au fost emise acte ilegale ( Ordinele Prefectului - OP - din 2008 și 2009 fără parcurgerea procedurilor administrativ jurisdicționale prevăzute de lege, acte care au fost și întabulate ilegal împreună cu OP 6525/1993 atribuite pe alt teren), pășunea comunală a Asociației, nu a localității B., au fost trecute în proprietatea Comunei, nu în administrarea…";
Trimiterea plângerii la Serviciul de Investigare a Fraudelor nu a avut nici o logică (s-a făcut numai pentru tergiversare), întrucât în baza documentației depuse ilegalitatea acestor acte putea fi constatată și de către un novice în probleme juridice, cu atât mai mult de către un Prim Procuror. Cu toate că a arătat că Ordinul Prefectului 6525/1993 este identificat pe nr. Top 220-303 diferit de Ordinul Prefectului nr. 1262/2009 identificat pe top 1043-1052 și faptul că aceste acte trebuiau tratate ca acte diferite, iar Ordinele din 2008 și 2009 nu l-au modificat pe cel din 1993, fiind diferite de acesta, că orice modificare a unui act de proprietate se face în instanță, d-na Prim Procuror, pentru a acoperi infracțiunile susține afirmațiile mincinoase ale P. ului ( pag. 2 alin.3). Iar referirile la litigiile din 2006 și 2007 nu sunt relevante, întrucât în perioada respectivă terenul se afla în proprietatea
Asociației conform actelor de Reformă Agrară și plângerea penală se referă la acte emise după anul 2007.
Referitor la modul de soluționare a acțiunii din dosarul_ (în care prin acțiune revocatorie a solicitat Instanței compararea actelor de proprietate ale Comunei Cicârlău cu cele ale Asociației) denotă încă o dată superficialitatea și rea credință în soluționarea petiției.
Petentul a mai susținut că doamna Prim Procuror nu a avut nici măcar curiozitatea să citească Decizia nr. 706/R dată în cauză, deciziei primită de P. Cicârlău (cu care are o bună colaborare) cu o săptămână înaintea emiterii acestei Rezoluții. Dacă o citea, ar fi observat faptul că și instanța care a soluționat această cauză s-a eschivat prin orice mijloace ca să verifice legalitatea actelor de proprietate, așa cum impunea o acțiune provocatorie ( pentru a-l favoriza pe P. ) și, răstălmăcind prevederile art. 84 C.pr. civ. a încadrat această acțiune ca fiind una de reconstituire a dreptului de proprietate și a respins-o pentru că nu s-a parcurs procedura administrativ jurisdicțională. Mai arată că, această decizie a fost atacată pe cale extraordinară, având termen n_ .
În fine, petentul a mai susținut că indiferent de deciziile judecătorești contradictorii, Parchetul avea obligația să verifice aspectele penale sesizate. S-a mai arătat că nu a solicitat anularea OP 6525/1993, ci numai radierea din CF 218 nr. top_ și întabularea lui pe nr. topo 220-303 unde a fost atribuit.
Trecând la soluționarea cauzei, și având a se pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității plângerii petentului, invocată de reprezentantul M. ui P., instanța a reținut următoarele:
Prin referatul nr. 621/VII/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare sesizarea petentului a fost arhivată, întrucât aspectele sesizate nu sunt de natură penală.
Modul de soluționare a sesizării a fost comunicat petentului, căruia i s-a adus la cunoștință faptul că o parte din aspectele reclamate au fost deja tranșate prin hotărâri definitive și irevocabile de către instanțele judecătorești.
Împotriva modului de soluționare a sesizării înregistrate sub nr. 279/VIII//2010, petentul a formulat plângere, solicitând reanalizarea măsurii arhivării, motivându-și cererea prin indicarea unor împrejurări care din punctul său de vedere au primit o interpretare incorectă din partea instanțelor de judecată civile.
Prin Rezoluția din 16 noiembrie 20012, dată în dosarul nr. 1065/II/1/2012, plângerea formulată de petent, împotriva măsurii arhivării, a fost respinsă de către procurorul ierarhic superior.
Așa fiind, petentul a înțeles să atace plângerea prim-procurorului, soluție pe care a și depus-o la dosarul cauzei (f. 9-10).
Potrivit art. 278 alin. 3 Cod procedură penală, pot fi formulate plângeri numai împotriva soluțiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale sau a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Petentul, prezent în instanță, întrebat de instanță din oficiu, a precizat că își menține plângerea așa cum a fost formulată (împotriva soluției de respingere adoptată de procurorul ierarhic superior), fără să dorească modificarea/completarea sau precizarea acesteia, respectiv fără ca să înțeleagă să atace și alte acte ale procurorului, cum ar fi soluția procurorului de caz.
Petentul nu a dorit după ce a fost interpelat de instanță, urmare a invocării excepției inadmisibilității plângerii formulate, nici să își angajeze apărător calificat și nici nu a dorit să formuleze alte cereri, nici chiar de amânare a pronunțării hotărârii, pentru a depune eventual concluzii scrise. De precizat că petentul față de excepția inadmisibilității plângerii, a arătat că a formulat plângere împotriva soluției prim-procurorului, întrucât numai aceasta - ultima se atacă întotdeauna, de aceasta fiind practic nemulțumit.
În ceea ce privește plângerea formulată de petent împotriva referatului procurorului, prin care a fost arhivată sesizarea, instanța constată faptul că, textul art. 2781din Codul de procedură penală nu cuprinde dispoziții în sensul verificării unui referat de arhivare, astfel că o atare plângere este inadmisibilă, separat de împrejurarea că aceasta nu a fost atacată în prezenta plângere.
Conform art. 278 alin. 2 ind. 1 Cod procedură penală, plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă.
Chiar și cu privire la o eventuală plângere, dacă ar fi fost formulată de petent, împotriva soluției de arhivare, instanța reținând neconcordanța motivării în drept a plângerii petentului - art. 278 (n.n. probabil art. 278 ind.
1) alin. 8 lit. c Cod proc. pen. - constată că în sensul inadmisibilității unor astfel de plângeri s-a pronunțat Î.C.C.J. prin Decizia pronunțată în recurs în interesul legii, nr.LVII din_ publicată în M.Of. nr. 283/_, potrivit căreia plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781alin. 1 din Codul de procedură penală, este inadmisibilă.
Pe cale de consecință, în raport de ce cele ce preced, instanța a respins plângerea petentului, conform dispozitivului hotărârii.
Petentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs petentul C. G., prin care a solicitat desființarea acesteia și judecarea plângerii sale, apreciind că în mod greșit, instanța i-a respins-o ca inadmisibilă, întrucât aspectele privind greșita îndreptare a plângerii sau greșita formulare a acesteia - se puteau remedia, petentul putând preciza că formulează plângere împotriva ambelor acte - atât a procurorului de caz, cât și a prim procurorului.
Curtea constată că recursul în cauză este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art.278/1 alin.10 C.pr.pen. ( așa cum a fost modificat prin art. XVIII pct.39 din Legea nr.202/2010), hotărârea pronunțată potrivit alin.8 este definitivă, iar potrivit art. XXIV din Legea nr.202/2010, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a legii de modificare a codului de procedură penală, rămân suspuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. per a contrario, hotărârile penale pronunțate după intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010 sunt suspuse dispozițiilor noi, deci sunt definitive, așa cum de altfel, este și firesc, față de principiul imediatei aplicări a legii de procedură - tempus regit actum - aplicarea legii procesuale actelor efectuate în perioada de timp în care ea este în vigoare.
Așa fiind, se constată că hotărârea atacată - pronunțată la 7 februarie 2013 în temeiul art.278/1 alin.8 lit.a C.pr.pen. - este definitivă, iar recursul în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit. a C.pr.pen.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat petentul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul C. G. domiciliat în localitatea B. nr. 42A, jud. Maramureș, împotriva sentinței penale nr. 339 din 7 februarie 2013 a Judecătoriei Baia Mare.
Obligă pe recurentul petent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. Ș. | ANA C. | L. | M. |
GREEFIER
M. B.
Red.A.C./Tehnred.A.C. 2 ex./_
J. . fond:I.B.
| ← Sentința penală nr. 16/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... | Sentința penală nr. 735/2013. Plângerea împotriva... → |
|---|
