Sentința penală nr. 377/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA PENALĂ NR. 377
Ședința publică din 17 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. T.
GREFIER: M. S.
S-a luat spre examinare cauza penală privind pe petentul S. R. prin A.N.A.F. prin
D. . C. , precum și pe făptuitorii E. V. și E. A. , având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj reprezentat de procuror D. CRĂCIUNESCU.
Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 03 septembrie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 10 septembrie 2013 și apoi la data de 17 septembrie 2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele
T R I B U N A L U L
Prin ordonanța din_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emisă în dosarul nr. 560/P/2010, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului E. V., administrator al S.C. "NATBITA" S.R.L. Mănășturel, jud. C., CNP 1. pentru infracțiunile de stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidate evaziune fiscală prevăzute de art. 8 alin 1 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen și de art. 9 alin. l lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen, respectiv neînceperea urmăririi penale față de faptuitoarea E. A., CNP 2. pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991.
Pentru a pronunța această soluție procurorul a reținut următoarele:
La data de_ a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj sesizarea formulată de ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice C., completată la data de_, prin care se solicita tragerea la răspundere penală a susnumitului pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 8 alin 1 din Legea nr. 241/2005 și prev. și ped. de art. 9 alin. l lit. c din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în calitate de administrator al SC "NATBITA" SRL Mănășturel, corn. C., jud. C., în perioada februarie 2008 - aprilie 2010, s-a sustras de la plata către bugetul statului a sumei de aproximativ 459.200 lei prin deducerea ilegală de TVA.
In urma inspecției fiscale s-a stabilit că, în perioada supusă verificării, susnumitul a înregistrat în contabilitatea societății pe care o administra (unicul mandatat în acest sens de ceilalți asociați/administratori) facturi fiscale privind achiziția de piei de animale provenind de la firme cu privire la care s-a constatat că erau inactive sau care nu au putut fi identificate la sediul social declarat, printre care; SC "CRAFWERK INDUSTRIAL GROUP" SRL Sintești, jud. Ilfov, SC "PIEI METAL" Sintești, jud. Ilfov, SC "BUSSINESS TOP STYLE MANAGEMENT" SRL Sintești, jud. Ilfov și SC "EXPO BIA" SRL Giurgiu.
Procedându-se la efectuarea de controale încrucișate a rezultat că SC "CRAFWERK INDUSTRIAL GROUP" SRL Sintești nu funcționează la sediul social declarat și nu a depus declarațiile fiscale 100, 300 și 394 aferente anului 2009, SC "BUSSINESS TOP STYLE MANAGEMENT" SRL Sintești nu funcționează la sediul declarat și nu a depus declarațiile fiscale 100, 300 și 394 aferente anilor 2009 și 2010, iar SC "PIEI METAL" Sintești și SC
"EXPO BIA" SRL Giurgiu sunt incluse în lista contribuabililor inactivi, motiv pentru care organele de control fiscal au apreciat că operațiunile comerciale derulate de societatea comercială reprezentată de învinuit cu cele patru societăți comerciale sunt nereale și în consecință acesta nu putea să le evidențieze în documentele contabile și să deducă TVA.
S-a reținut că aferent facturilor emise de societățile precizate societatea reprezentată de învinuitul E. V. are de plată TVA suplimentară după cum urmează:
SC "CRAFWERK INDUSTRIAL GROUP" SRL Sintești - TVA în
sumă de 61.427 lei;
SC "PIEI METAL" Sintești - TVA în sumă de 103.400 lei;
SC "BUSSINESS TOP STYLE MANAGEMENT" SRL Sintești - TVA
în sumă de 157.133 lei și
SC "EXPO BIA" SRL Giurgiu - TVA în sumă de 57.067,1 lei.
În completare la plângerea penală formulată organele de inspecție fiscală au precizat că în perioada verificată SC "NATBITA" SRL Mănășturel și-a înregistrat în evidențele contabile facturi fiscale emise și de alte societăți comerciale din țară cum ar fi SC "GLOBAL MEDIA CONSTRUCT" SRL București - TVA aferentă acestora fiind în sumă de 69.664 lei; SC
"DENILARIS GROUP" SRL Lelești, jud. Gorj - TVA 6.330 lei și alte operațiuni comerciale cu SC "EXPO BIA" SRL Giurgiu cărora le corespunde TVA în sumă de 4.180 lei, societăți care, în urma controalelor încrucișate s-au dovedit că erau incluse pe lista contribuabililor inactivi (f.41-43).
Audiat în cauză în legătură cu învinuirea ce i se aduce, învinuitul E. V. declară că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa deoarece operațiunile comerciale efectuate cu societățile precizate în plângerea penală au fost reale, fapt pentru care le-a și evidențiat în documentele contabile, intrarea mărfurilor în societate putând fi confirmată de martori precum și reprezentanții societăților colaboratoare cărora le-a achitat prețul în întregime, în cea mai mare parte prin virament bancar ori numerar, iar solicitarea rambursărilor de TVA a efectuat-o în conformitate cu prevederile legale în vigoare (f. 180-182).
Martorul P. escu A. D., angajat al SC "NATBITA" SRL Mănășturel, declară că în perioada supusă controlului societatea a achiziționat cantități mari de piei de animale de la societăți diverse din țară, printre care și cele în discuție, el asigurând transportul acestora, fiind uneori însoțit și de învinuit (f. 169).
Cele de mai sus sunt confirmate de martorii Mihai Puia Chivu, administrator al SC
"BUSINESS TOP STYLE" SRL Sintești, Istrate D., administrator al SC"PIEI METAL" SRL Sintești și Toma I., administrator al SC "CRAFWERK INDUSTRIAL GROUP" SRL Sintești
care recunosc desfășurarea relațiilor comerciale cu societatea administrată de învinuitul E. V.
, declarând că pentru fiecare tranzacție comercială au fost întocmite facturi fiscale, iar contravaloarea acestora a fost achitată atât prin virament bancar cât și în numerar (f.l23, 124, 125).
Pe parcursul urmăririi penale efectuate în cauză s-a constatat că susnumitul a contestat în instanță notele de impunere emise de organul de control fiscal, prin decizia civilă nr. 2.189/_ a Curții de Apel C. - Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal fiind admis recursul declarat de societatea comercială pe care o reprezintă și anulate deciziile de impunere emise de organul fiscal, exonerând societatea de plata sumelor imputate, decizia fiind irevocabilă (f. 171-174).
De reținut este faptul că, în motivare, instanța precizează că organele de control fiscal nu au făcut proba caracterului fictiv al operațiunilor comerciale ce au stat la baza emiterii facturilor fiscale, recunoscând dreptul societății comerciale verificate de a deduce TVA aferentă. Totodată, s-a motivat că în mod greșit organul de control fiscal a refuzat SC
"NATBITA" SRL Mănășturel dreptul de deducere ținând seama de conduita societăților comerciale menționate în facturi care, fie nu funcționează la sediul declarat, fie erau inactive ori nu au depus declarațiile 100, 300 și 394 întrucât, pe de-o parte, îndeplinirea obligației de declarare aparține reprezentanților acestor contribuabili, iar pe de altă parte, răspunderea în materie fiscală este una personală, sancționarea societății în cauză pentru modul în care unii dintre partenerii săi contractuali își îndeplinește sau nu obligațiile nefiind prevăzută de lege. De asemenea, instanța a constatat efectuarea plății mărfurilor în integralitate și cea mai mare parte prin virament bancar, aspect cu privire la care a susținut că probează cel mai bine realitatea tranzacțiilor, înlăturând orice suspiciune cu privire la acest lucru.
Pentru motivele de mai sus, în cauză s-au considerat aplicabile prevederile art. 10 lit. d C.pr.pen., faptelor de evaziune fiscală lipsindu-le unul din elementele constitutive ale acestor infracțiuni - latura obiectivă, respectiv elementul material caracteristic acestora ori urmarea cerută de norma de încriminare, probatoriul administrat neputând dovedi fictivitatea relațiilor comerciale și implicit faptul că învinuitul a evidențiat în documentele contabile cheltuieli nedeductibile în vederea diminuării bazei impozabile sau taxabile cu consecința sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului statului ori că ar fi obținut fără drept sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat.
În prezenta cauză a existat și o sesizare din oficiu a lucrătorilor din cadrul Poliției mun. Dej - Biroul de Investigare a Fraudelor cu privire la comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 de către numita E. A. în calitate de administrator al SC
"NATBITA" SRL Mănășturel, constând în aceea că, în cursul anului 2010, societatea ar fi desfășurat activități de colectare a deșeurilor metalice feroase de la diverse persoane fizice, omițând cu știință înregistrările în documentele contabile, cu consecința denaturării veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare ale societății, (f. 105) Pentru această faptă s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a C.pr.pen. întrucât cercetările efectuate în cauză nu au dovedit existența acesteia. Ba mai mult, cu toate că organele de inspecție fiscală au efectuat în repetate rânduri controale ale activității societății comerciale în discuție, în niciunul dintre procesele-verbale sau notele întocmite nu s-a făcut vreo referire la vreo activitate de natura celei menționate în procesul-verbal de sesizare din oficiu.
Prin rezoluția prim-procurorului aceluiași parchet din_ emisă în dosarele reunite nr. 567/II/2/2013 - 591/II/2/2013 a fost respinsă plângerea formulată de către ANAF-DGFP C.
împotriva ordonanței nr. 560/P/2013 din 15 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, ca fiind inadmisibilă.
Plângerea a fost considerată neîntemeiată și a fost respinsă apreciindu-se că pentru probarea existenței infracțiunii de evaziune fiscală este necesar să se demonstreze prin probe certe de vinovăție, dincolo de orice dubiu, că a existat o acțiune de evidențiere în actele contabile fie a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, fie evidențierea unor operațiuni fictive în scopul sustragerii de la plata taxelor și impozitelor, conform art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, iar conform art. 8 din Legea nr. 241/2005 este necesar să se demonstreze stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor și contribuțiilor în vederea obținerii cu titlu de rambursări ori restituiri a unor sume de bani.
În cazul de față, organele de control fiscal, verificând evidența contabilă a societății SC NATBITA SRL, care a depus un decont negativ de TVA, au analizat în detaliu modalitatea în care această societate s-a aprovizionat cu marfă de la diverși furnizori, care la rândul lor au beneficiat de rambursări de TVA. Pentru a verifica realitatea tranzacțiilor înregistrate în evidența contabilă s-a solicitat organelor de control fiscal competente efectuarea succesivă a mai multor controale încrucișate. Din analiza acestor controale încrucișate au rezultat anumite suspiciuni cu privire la realitatea acestor tranzacții. Suspiciunile se datorau faptului că societățile nu funcționau la sediul declarat și au fost declarate ca fiind inactive. Aceste suspiciuni au constituit baza sesizărilor penale reprezentând indiciile pe baza cărora organele de control fiscal au apreciat că există suspiciuni cu privire la comiterea unor fapte penale, sesizând organele judiciare care au demarat astfel o anchetă penală.
Probele administrate pe parcursul anchetei au infirmat suspiciunile organelor de control fiscal în sensul că s-a dovedit că, chiar dacă contribuabilii nu funcționau la sediul declarat, fiind înscriși pe lista contribuabililor inactivi, aceștia au derulat activități comerciale, realitatea tranzacțiilor fiind confirmată de martori și de extrasele de cont ale societății Natbita SRL care confirmau plata produselor achiziționate. Drept urmare, s-a constatat că în cauză operațiunile derulate de către societățile comerciale mai sus menționate nu au caracter fictiv, iar reprezentanților SC NATBITA SRL nu le pot fi reținute infracțiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005.
Împotriva ambelor soluții, deși doar cea a procurorului poate fi atacată de către persoana
interesată, a formulat plângere petentul S. R. prin ANAF - DGFP C. .
În motivare se arată că, din cuprinsul ordonanței rezultă că procurorul nu a lămurit aspectele legate de caracterul fictiv al operațiunilor comerciale care a determintat in principal sesizarea faptei de către organele de control.
Aceasta soluție nelegala a procurorului rezulta din aplicarea eronata a dispozițiilor legale si din reținerea eronata a stării de fapt:
Sub aspectul incalcarii dispozițiilor legale
Cu toate ca este instituit cu valoare de principiu în art. 22 Cod procedura penala că "Hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organului de urmărire penală și a instanței penale, cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia"; a fost încălcat acest principiu.
Chiar daca instanța de contencios administrativ a anulat acte administrative, aceasta nu poate lamuri latura penala a cauzei, deoarece, in primul rând, actele administrative care privesc
societatea comerciala S.C. NATBITA S.R.L. au fost verificate sub aspectul legalității privite din prisma contenciosului administrativ insa nu inseamna ca invinutii nu au săvârșit fapte penale care vatama relații sociale protejate de legea penala.
Cu privire la starea de fapt:
In primul rând arăta ca este adevărat ca sesizările penale au fost efectuate privind fapte săvârșite la S.C. NATBITA S.R.L. insa organul de control a sesizat organul de urmărire penala apreciind ca fapta privește pe E. V. CNP 15711181231 E. C. CNP 1. ,
E. Costel Bobi CNP 1., Epi E. ia CNP 2., E. A. CNP 2. care in perioada verificata_ -_ au avut calitatea de administratori ai SC NATBITA SRL.
In ordonanța din data de_ emisă în dosarul penal nr. 560/P/2010 procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penala pentru fapta sesizata privind infracțiunea de evaziune fiscala prevăzuta de art. 8 alin 1 si art. 9 alin 1 lit c) din Legea nr. 241/2005 a învinuitului E.
V. CNP 1. . Numitul E. V. CNP 1. nu a avut niciodată calitate de administrator al SC NATBITA SRL astfel ca împrejurările reținute de procuror cu privire la soluția din contencios administrativ sunt străine de obiectul cercetării.
Toate aceste împrejurări mai confirmă în opinia petentei inca o data susținerea ca este reținuta incorect starea de fapt deoarece calitatea de împuternicit a numitului E. V. CNP 1.
, fara a se face vreo referire la administratorii statutari ai societății rezulta dintr-o confuzie si nu poate conduce la concluzia si soluția data pe latura penala in temeiul art. 10 lit a) Cod procedura penala ca fapta nu există (s.n. deși soluția cum că fapta nu există vizează pe E. A.
).
2. 2 Prin ordonanța atacata se face referire la sesizarea înregistrata la data de_ completata la data de_ insa la modul real prima sesizare a mai fost completata si prin sesizarea din_, situație la care nu se refera procurorul in mod expres, insa retine o parte din facturile emise de societățile la care s-a efectuat control incrucisat cuprinse in aceata sesizare (se face trimtere la S.C. Expo Bia SRL., S.C. Business Style Management S.R.L.)
Se subliniază încă o dată practica abuzivă a agentului economic ce persistă în timp, aceea de a-si exercita dreptul de deducere a TVA pentru niște operațiuni fictive, care au menirea de a obține avantaje fiscale fara insa a avea un substrat economic. Trebuie observat faptul ca unii furnizori ai SC Natbita SRL au comportamentul unor societăți fantoma (nu-si indeplinesc obligațiile declarative, nu se poate stabili un contact cu administratorii acestora, nu funcționează la sediul social, nu se poate stabili daca si unde isi desfășoară activitatea), iar alții incalca prevederile legale referitoare la emiterea si completarea documentelor conform dispozițiilor legale (de observat comportamentul SC Expo Bia SRL care, deși nu mai era societate plătitoare de TVA de la data de_ a continuat sa înscrie in facturile emise taxa pe valoarea adăugata). Mai mult, precizează (deși acesta nu a constituit un motiv de a respinge dreptul de deducere a TVA prevăzut in facturile emise de către SC Expo Bia SRL) ca pentru unul dintre administratorii SC Expo Bia SRL (dl Mihai G. ) a fost emisa la data de_ de către Judecătoria Giurgiu, Ordonanțată privind obligarea de a nu paărăsi localitatea, iar controlul incrucisat s-a desfășurat la sediul IPJ Giurgiu-Serviciul Investigare a Fraudelor, întrucât o serie de documente aparținând acestei societăți, printre care si documentele financiar
contabile intocmite pentru luna martie 2010 au fost ridicate in vederea efectuării cercetărilor. De asemenea, in urma răspunsurilor primite la solicitările DGFP C. de efectuare de controale încrucișate transmise in diverse județe din tara s-a observat o schimbare a comportamentului SC Natbita SRL in sensul apelării la serviciile unor intermediari care isi îndeplineau obligațiile fiscale de declarare si plata a impozitelor si taxelor datorate bugetului statului, insa la o analiza
in amonte a furnizorilor acestor intermediari s-a observat același comportament ca al unor societăți fantoma sau comportarea ca si societăți plătitoare de TVA când de fapt unele nu sunt plătitoare de TVA, iar altele sunt suspendate in perioada in care au emis facturi către furnizorul societății SC Natbita SRL.
Pentru achizițiile de mărfuri efectuate de SC NATBITA SRL, aceasta avea obligația verificării mențiunilor înscrise in facturile emise de către societățile amintite mai sus, deoarece răspunderea pentru exactitatea documentelor justificative, revine nu numai acelora care le-au întocmit, vizat si aprobat, ci si acelora care le-au înregistrat in contabilitate. Din acest punct de vedere, relevante sunt prevederile art. 6 din L 82/1991 care arata ca "orice operațiune economico-financiara efectuata se consemnează în momentul efectuării ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ", iar "documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat in contabilitate, după caz".
Coroborând dispozițiile din legea contabilității cu cele din codul fiscal in materia TVA, considera ca in sarcina contribuabililor subzista obligația de înregistrare in contabilitate, a operațiunilor economice, doar pe baza unor documente justificative legal intocmite, iar emiterea si completarea acestora trebuie sa fie conforma dispozițiilor legale, nu doar sub aspect formal, al existentei si completării tuturor mențiunilor cuprinse in acestea, ci si sub aspect substanțial, al concordantei cu realitatea, a datelor privind operațiunea economica efectuata, in ansamblul sau, atât cu privire la parti, cat si cu privire la obiect.
Analizând plângerea formulată prin prisma considerentelor invocate și a legislației în materie, respectiv a actelor aflate în dosarul de urmărire penală nr. 560/P/2010 instanța constată că plângerea este nefondată, urmând a răspunde punctual la argumentele petentei:
1. În nici un caz procurorul nu a constatat vreo autoritate de lucru judecat a deciziei pronunțate de Curtea de Apel C. pe baza căreia să dispună scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului E. V. ci doar a amintit faptul că o instanță civilă a analizat deja caracterul fictiv al operațiunilor comerciale derulate între societățile amintite și, la rândul ei, a constatat că acestea nu sunt fictive, punând accentul pe faptul că răspunderea fiscală este personală și nu poate fi considerat vinovat de evaziune fiscală învinuitul pentru faptul că celelalte societăți nu își înregistrează tranzacțiile în contabilitate. Dacă ar fi considerat că există autoritate de lucru judecat soluția de netrimitere în judecată ar fi fost pronunțată în temeiul art. 11 pct. 1 lit. c rap. la art. 10 lit. j C.pr.pen., ceea ce, evident, nu s-a întâmplat.
2.1. Din păcate, cele două plângeri penale formulate de petentă au fost întocmite de un economist și, deși vizate de serviciul juridic din cadrul DGFP, limbajul nu este unul specific dreptului penal. Astfel, plângerea penală se face împotriva uneia sau mai multor persoane solicitându-se tragerea acesteia sau acestora la răspundere penală în mod expres. Formularea adoptată de persoana care a întocmit plângerea (aceeași cu cea care a întocmit procesul verbal de control din data de_ ) "considerăm că de faptele descrise mai sus se fac vinovați numiții"; a lăsat la aprecierea procurorului stabilirea persoanei vinovate, ceea ce s-a și întâmplat, fiind identificat ca administrator de facto învinuitul E. V. cu CNP 1., persoana care s-a ocupat de toate tranzacțiile comerciale dintre SC Natbita SRL și celelalte societăți comerciale și care a fost împuternicită de asociații menționați în plângere să reprezinte societatea în relațiile cu organele fiscale. De altfel, din modul cum este formulată
plângerea împotriva soluției procurorului nu înțelegem dacă petenta consideră soluția de netrimitere în judecată nelegală considerându-l pe E. V. nevinovat sau nu. În plus nici nu s-a argumentat de ce sunt considerați vinovați cei 5 asociați de evaziune fiscală și nu administratorul de fapt.
Examinând starea de fapt descrisă din nou de către petentă, aceeași cu cea menționată în plângerea penală și în completările ei, constatăm că aceasta se referă aproape integral la comportamentul fiscal fraudulos al celorlalte societăți comerciale, care fie nu funcționează la sediul social declarat, fie figurează ca inactive, în orice caz neîntocmind declarațiile 100, 300 și 394. Ori, nicăieri petenta nu pomenște de documentele bancare care atestă plata pieilor de animale și care fac dovada irefutabilă în cauză că tranzacțiile comerciale sunt reale. Ar fi stupid din partea celor ce administrează SC Natbita SRL să plătească diverse sume de bani substanțiale unor societăți comerciale, prin bancă, dacă nu și primesc acele piei. Dacă petenta a considerat că facturile în baza cărora s-a solicitat deducerea de TVA nu aveau la bază toate documentele necesare deducerii, de exemplu contractele de furnizare de piei, atunci putea să refuze acordarea dreptului de deducere a TVA ori putea să sancționeze sau să solicite sancționarea societatății comerciale, în baza legislației specifice, pentru neîntocmirea documentelor necesare transportului legal de marfă, etc.
Răspunderea penală fiind personală la modul riguros nu poate fi tras la răspundere E.
V. pentru comportamentul fraudulos al administratorilor sau asociaților celorlalte societăți comerciale care, deși active, nu întocmesc declarațiile fiscale sau nu își desfășoară activitatea la sediul declarat sau, deși inactive în evidențele organelor fiscale sunt de fapt active. Tot așa, el nu poate fi trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 8 și art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 în condițiile în care nu s-a dovedit fictivitatea tranzacțiilor și de altfel nici indicii temeinice nu sunt că ar fi fictive.
Deși formal plângerea a fost formulată și împotriva soluției de netrimitere în judecată a făptuitoarei E. A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals la legea contabilității, în cuprinsul plângerii nu sunt nici un fel de argumente referitoare la nelegalitatea soluției. Întrucât din actele dosarului de urmărire penală nu rezultă că fapta de neevidențiere în contabilitate a operațiunilor comerciale legate de achiziționarea de deșeuri de materiale feroase ar exista, urmează a se constata că și această soluție de netrimitere în judecată este legală și temeinică.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a C.pr.pen. se va respinge ca
nefondată plângerea formulată de petentul S. R. prin A. N. de Administrare F. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. împotriva ordonanței din_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emisă în dosarul nr. 560/P/2010 și a rezoluției prim- procurorului aceluiași parchet din_ emisă în dosarele reunite nr. 567/II/2/2013 - 591/II/2/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII H O T Ă R Ă Ș T E :
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a C.pr.pen. respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul S. R. prin A. N. de Administrare F. prin Direcția Generală Regională a
Finanțelor Publice C. cu sediul în mun. C. -N. P-ța A. iancu, nr.19, jud.Cuj împotriva ordonanței din_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emisă în dosarul nr. 560/P/2010 și a rezoluției prim-procurorului aceluiași parchet din_ emisă în dosarele reunite nr. 567/II/2/2013 - 591/II/2/2013.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. T. M. S.
Red. S.T./C.B./2 ex.
| ← Sentința penală nr. 179/2013. Plângerea împotriva... | Sentința penală nr. 16/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... → |
|---|
