Decizia penală nr. 527/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.527/R/2013
Ședința publică din 15 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
L. M.
G.: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR: VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. I. împotriva încheierii penale nr.272 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect propunere arest preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. I., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av.M. Octavian, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul P. I., arată că își menține recursul declarat oral și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
La întrebarea instanței, inculpatul P. I. arată că își menține declarația dată în fața instanței de fond și nu are de făcut completări sau precizări la aceasta.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. I. , invocă dispozițiile art.385/15 pct.2 lit.d rap.la art.385/9 pct.17/1 C.pr.pen., privind nelegalitatea soluției primei instanțe, iar în subsidiar, raportat la disp.art.385/6 al.3 C.pr.pen., susține că hotărârea primei instanțe este și netemeinică.
In privința nelegalității, arată că lecturând dosarul de instanță și cel de urmărire penală, a observat că nu există nici o dovadă cu privire la faptul că învinuitului i s-ar fi luat vreo declarație atunci când s-a pus în mișcare acțiunea penală iar ulterior s-a formulat propunere de arestare preventivă. Mai exact, arată că deși există ordonanță de reținere din_ ora 17,30, există o ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale din_, singura declarație care s-a luat inculpatului fiind cea de la Tribunalul Maramureș, fără a mai exista vreo declarație luată de procuror cu ocazia punerii în mișcare a acțiunii penale.
Pentru acest considerent, susține că sunt încălcate prev.art.149/1 C.pr.pen., potrivit cărora luarea măsurii arestării preventive se face numai după ascultarea inculpatului în prezența apărătorului și doar după aceea se face propunerea motivată a procurorului de luare a măsurii arestării preventive.
Instanța, constată că la 31-35 există declarațiile inculpatului date în data de_, în prezența apărătorului desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. I. , consideră că nu i s-a luat inculpatului nici o declarație cu ocazia punerii în mișcare a acțiunii penale.
Instanța, constată că în declarația dată la_, inculpatul a arătat că nu dorește să dea declarații decât în prezența av.Jurj V., pe care îl va angaja.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. I. , susține că la dosar nu există un proces verbal prin care să se constate inculpatul prezent nu dorește să dea nici o declarație, cu ocazia punerii în mișcare a acțiunii penale.
In această situație, susține recursul pentru celelalte considerente, respectiv pentru faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru arestarea preventivă a inculpatului iar, în subsidiar, în măsura în care aceste condiții ar fi îndeplinite, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură procesuală neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
În încheierea atacată s-au arătat împrejurările care ar justifica această măsură, pe lângă pedeapsa prevăzută de lege mai mare de 4 ani, pericolul concret pentru ordinea publică, justificând existența acestui pericol, reținându-se că inculpatul a comis mai multe fapte de această natură, unele înainte de fapta pentru care se procedează la acest moment la cercetare sa în faza de urmărire penală, altele chiar după ce s-a început cercetarea penală împotriva inculpatului. Prin urmare, din faptul că s-a început cercetarea acestuia, inculpatul nu a tras nici un învățământ și a perpetuat în activitatea infracțională. De asemenea, se arată că faptele sunt de aceeași natură fiind vorba tot despre aceleași încercări de a induce în eroare persoane, susținând că le va procura permis de conducere pentru autovehicul.
Solicită a se observa conduita de recunoaștere a inculpatului pe întreaga durată a urmăririi penale și aducerea la cunoștință organelor judiciare că mai sunt și alte fapte în privința cărora știe că s-ar putea începe față de el urmărirea penală.
Pe de altă parte, solicită a se observa că pericolul pentru ordinea publică nu este unul concret, nu se arată nici un moment de ce această faptă a inculpatului ar prilejui o tulburare gravă a regulilor de conviețuire colectivă și ar conduce la un sentiment de insecuritate. Pe de altă parte, dacă se referă motivul care ar justifica arestarea preventivă, arată că nu există nici o probă certă că
lăsarea în libertate a inculpatului ar determina săvârșirea de noi infracțiuni.
In fine, susține că tribunalul nu a justificat nici opțiunea pentru cea mai gravă măsură procesuală preventivă și nu a arătat de ce nu s-ar putea lua față de inculpat o altă măsură procesuală, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea cu obligațiile impuse de lege.
In principal, susține concluziile de nelegalitate a soluției primei instanțe iar în subsidiar, solicită înlocuirea acesteia cu o măsură mai puțin restrictivă, având în vedere că inculpatul este încadrat în muncă, are posibilitatea să-și câștige existența prin mijloace oneste, are familie și copii minori în întreținere.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că aspectele de nelegalitate invocate sunt neprobate, întrucât materialul probator depus la dosar relevă parcurgerea corectă a etapelor prevăzute de disp.art.148, 150, 149/1 C.pr.pen., în condițiile în care aceste mijloace de probă relevă poziția procesuală a inculpatului precum și îndeplinirea obligațiilor de aducere la cunoștință de către procuror a începerii urmăririi penale, punerii în mișcare a urmăriri penale și a celorlalte drepturi procesuale.
De altfel, instanța a procedat de asemenea corect în faza de judecată, în sensul stabilirii existenței sau nu a premiselor prevăzute de starea de arest preventiv.
In ce privește fondul cauzei, apreciază că motivarea instanței reflectă situația din dosarul cauzei și, pe de altă parte, concluziile la care a ajuns judecătorul cauzei în urma analizei elementelor legate de indicele de comitere a unor infracțiuni și elementelor legate de existența unui temei al arestării, sunt fundamentate legal și substanțial conform dispozițiilor ce se reflectă în minuta pronunțată.
Din perspectiva parchetului, noțiunea de pericol pentru ordinea publică a fost interpretată corect, instanța a integrat în contextul tuturor circumstanțelor avute în vedere și elemente legate de antecedența penală a inculpatului într-un mod temeinic, motiv pentru care acesta a și suportat condamnări definitive, unele dintre acestea pentru fapte similare, poate concretiza temerea rezonabilă a instanței că lăsat în libertate inculpatul ar putea comite din nou fapte de aceeași natură sau ar putea reintra în câmpul infracțional în modalități similare.
Evident, nu se poate dovedi în concret că inculpatul ar putea sau nu lua contact cu anumite persoane sau stabilii anumite premise a unor noi infracțiuni, pentru că evident comportamentul unei persoane nu poate fi dovedit, motiv pentru care nu opinează pentru luarea unei alte măsuri restrictive de libertate întrucât o astfel de măsură nu ar fi de natură să asigure funcțiile raportat la etapa de judecată din perspectiva bunei desfășurări a procesului penal, iar pe de altă parte, instituirea unui control al instanței din perspectiva interdicției de a nu părăsi localitatea, nu este suficientă cât timp există celelalte elemente care au dus la concluzia necesității privării de libertate.
Prin urmare, apreciază că soluția instanței este temeinică și legală iar criticile aduse sunt neîntemeiate.
Inculpatul P. I. , având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, arătând că are un loc de muncă stabil și copii minori în întreținere. Se obligă să respecte toate obligațiile impuse de instanță.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 272 pronunțată în data de 11 aprilie 2013 în dosarul nr._ al T. ui Maramureș s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și, în consecință :
În temeiul art. 1491C.pr.pen. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. I., CNP 1., fiul lui I. și H. Elvira, născut la 01 iulie 1979 în Satu M., județul Satu M., domiciliat în B. M. str. G. nr. 89/24, județul Maramureș, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., pe o durată de 29 zile, începând cu data de_ și până la data de_, inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus plata din fondurile M. ui Justiției a onorariului apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, către doamna avocat Libotean I. a din cadrul Baroului Maramureș.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș sub nr. 155/P/2013 s-a solicitat instanței arestarea preventivă a inculpatului P. I. , pentru o perioadă de 29 de zile, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de
influență prevăzută de art. 257 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.
În motivarea propunerii de arestare preventivă Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a învederat următoarele:
Prin rezoluția din_, ora 12,00 s-a dispus începerea urmăririi penale "in rem"; față de AN pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C.pen. iar prin rezoluția din_ ora 12,30 s-a început urmărirea penală față de inculpatul P.
I. (identificat ca fiind autorul faptei), pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 C.penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Prin ordonanța din_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 257 C.penal coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Inculpatul a fost reținut prin ordonanța din_ ora 17,30 pe timp de 24 de ore, măsură care expiră la data de_, orele 17,30.
În sarcina inculpatului s-a reținut că la sfârșitul anului 2012, respectiv lunile noiembrie și decembrie, prin intermediul învinuiților Ciliciuc Nuțu și Ciliciuc
I. L., l-a cunoscut pe martorul R. G., domiciliat în Vișeu de Sus, str. Râului nr. 237, jud. Maramureș, căruia învinuiții i-au spus că inculpatul este o persoană care are relații în municipiul B. M. și poate să-i rezolve obținerea unui permis de conducere auto.
În acest context, martorul împreună cu învinuita Ciliciuc I., în data de_ s-au deplasat în municipiul B. M. iar în apropierea sediului SPCPCIV Maramureș l-au întâlnit pe inculpatul P. I. . Inculpatul, în prima fază, a promis martorului R. G. că poate să-i rezolve obținerea permisului de conducere solicitându-i suma de 8.000 lei, promițând că va interveni, fără să precizeze persoane sau nume care vor aranja să fie admis la examenele care urmează după ce va termina școala de șoferi.
În aceeași zi, inculpatul a întocmit un dosar care era necesar pentru martor în vederea înscrierii la o școală de conducători auto din municipiul B. M., dar când a scos și cazierul judiciar al martorului, faptul că acesta avea consemnată o pedeapsă cu suspendare, inculpatul i-a mai solicitat martorului încă 2.000 de lei, precizând că trebuie să rezolve și pentru faptul că există acea consemnare în cazierul judiciar.
La data de_ inculpatul și martorul R. G., împreună cu învinuita Ciliciuc I., s-au deplasat cu un taxi în orașul Vișeu de Sus la locuința învinuitei, context în care martorul a dat inculpatului suma de 1.900 lei, ce reprezenta un avans față de suma de 10.000 lei pretinsă pentru rezolvarea permisului de conducere.
Conform înțelegerii între martorul R. G. și inculpatul P. I., acesta s-a prezentat de mai multe ori în municipiul B. M., au avut loc discuții, odată chiar inculpatul a rezolvat ca acesta să conducă aproximativ 10-15 minute o mașină cu inscripția "Școala";, dar după aceea au ajuns la înțelegerea că inculpatul va rezolva obținerea permisului fără ca martorul să mai urmeze cursurile teoretice și pregătirea practică care se impunea. La fiecare întâlnire între cei doi, martorul a remis inculpatului la solicitarea acestuia, diverse sume în lei, astfel că în total a remis suma de 10.000 lei.
În luna ianuarie 2013, martorul a ajuns la concluzia că inculpatul nu a rezolvat permisul de conducere, cu toate că i-a promis că îl va primi prin poștă la domiciliu. Așa că, martorul a făcut verificări, solicitând sprijinul Poliției orașului Vișeu de Sus, lucrătorii de poliție confirmându-i că nu este în baza de date ca și posesor de permis de conducere auto. Atunci a realizat că inculpatul nu a rezolvat problema la care s-a angajat. Martorul a avut discuții telefonice cu inculpatul,
solicitându-i săi restituie banii, inculpatul promițându-i acest lucru dar nu și-a ținut promisiunea, astfel că martorul a sesizat organele de poliție la data de_ .
Procedând la examinarea sesizării în camera de consiliu, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.1491C.pr.penală dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din C.pr.penală și există vreunul din cazurile prev. de art. 148 C.pr.penală, când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri.
Potrivit art. 681C.pr.pen. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Instanța a apreciat că în cauză există probe suficiente din care să rezulte presupunerea că persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală ar fi săvârșit faptele menționate.
T. a avut în vedere declarațiile părții vătămate audiate în cauză, coroborate cu declarațiile martorilor și chiar cu declarația inculpatului care recunoaște comiterea faptelor de care este acuzat.
Astfel, tribunalul a apreciat că din probele existente la dosar se poate aprecia caracterul plauzibil al acuzației aduse inculpatului în ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență, rezultând că la sfârșitul anului 2012 acesta a promis martorului R. G. prin intermediul învinuiților Ciliciuc Nuțu și Ciliciuc I. L. că poate să-i rezolve obținerea permisului de conducere, solicitându-i martorului suma de 10.000 lei pentru ca acesta să fie admis la examenele pentru obținerea permisului de conducere.
T. a reținut că în cauză sunt incidente condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen.
Din perspectiva analizei pericolului concret pentru ordinea publică, tribunalul a reținut că noțiunea de pericol pentru ordinea publică cerut de lege pentru dispunerea măsurii arestării preventive se regăsește în prezenta cauză și acesta decurge atât din modalitatea de comitere a infracțiunii și rezonanța socială puternic negativă a faptei cât și din perseverența infracțională a inculpatului, acesta având antecedente penale multiple, fiind deja condamnat și chiar executând pedepse pentru fapte similare.
De asemenea tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un sentiment de indignare și insecuritate juridică în rândul cetățenilor, prin lipsa unei reacții prompte din partea organelor judiciare în ceea ce privește investigarea faptelor de genul celor de care este acuzat inculpatul a le fi săvârșit, fapte caracterizate ca fiind de o gravitate deosebită și în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
T. a considerat că măsura arestării preventive este justificată și prin prisma scopurilor prevăzute de art. 136 C.pr.pen., fiind în interesul urmăririi penale în vederea unei bune desfășurări a anchetei luarea acestei măsuri restrictive de libertate.
De altfel, tribunalul a apreciat că doar luarea măsurii arestării preventive față de inculpat este oportună la acest moment, celelalte măsuri preventive neputând fi dispuse iar instituirea unor măsuri de supraveghere care să nu aibă un conținut privativ de libertate ar fi ineficiente.
T. nu și-a însușit însă opinia parchetului cu privire la reținerea ca temei al arestării și a condiției cerute de art. 148 lit. d din C.pr.pen. în sensul că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune întrucât teza normativă enunțată anterior se aplică în situația în care inculpatul ar fi săvârșit cu intenție
o nouă infracțiune în raport de infracțiunea cu privire la care este cercetat și nu în raport de antecedența penală a acestuia.
Pentru toate considerentele de mai sus tribunalul a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și în temeiul art. 1491C.pr.pen. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen. a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. I., pe o durată de 29 zile, începând cu data de_ și până la data de_, inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs verbal inculpatul P. I. .
În ședința publică din data de 15 aprilie 2013, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestului preventiv și cercetarea sa în stare de libertate.
În subsidiar s-a solicitat a fi avută în vedere o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Susținerile inculpatului, prin apărător, sunt redate integral mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul recurent P. I. este cercetat în dosarul nr.155/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 Cod penal rap. la art.6 din Legea nr.78/2000.
Acuzațiile ce se aduc inculpatului constau în aceea că în lunile noiembrie- decembrie 2012, ar fi pretins și primit suma de 10.000 lei de la numitul R. G.
, promițând că îi va rezolva obținerea unui permis de conducere, prin influențarea unor funcționari din B. M. .
Măsura arestului preventiv a fost luată față de inculpatul recurent la data de 11 aprilie 2013, prin încheierea penală nr.272/2013 a T. ui Maramureș, ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică, rezultat în principal din modalitatea concretă în care ar fi acționat inculpatul și din natura și gravitatea faptei de comiterea căreia este suspectat.
Curtea constată că în cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent este autorul faptei de trafic de influență pentru care se efectuează cercetări, după cum rezultă din plângerea și declarația părții vătămate R. G., f.3, 6-10, procese verbale f.11,12, declarațiile învinuitei Ciliciuc I. L. f.14-17, declarațiile învinuitului Ciliciuc Nelu f.22-24, declarațiile inculpatului P. I. f.31-35; procese-verbale de confruntare f.36-46, fișa de cazier f.30.
În mod just a reținut instanța de fond că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aceste date rezultând din probele și mijloacele de probă enumerate mai sus.
Gravitatea particulară a faptei de comiterea căreia este suspectat inculpatul recurent și reacția publicului la săvârșirea unor astfel de fapte sunt de natură a provoca o tulburare socială în măsură a justifica, cel puțin pentru un anumit timp, măsura arestării preventive.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente persoana bănuită de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată.
În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive nu a fost atins, cercetările fiind în fază incipientă.
Totodată scopul privării de libertate este acela de a confirma sau infirma bănuiala cu privire la implicarea inculpatului recurent în comiterea faptei de care este acuzat, deoarece motivele plauzibile nu înseamnă stabilirea culpabilității suspectului încă din faza de urmărire penală (cauza Marturana contra Italiei din martie 2008).
Având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ținând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpat perseverență infracțională, acesta fiind condamnat anterior pentru același gen de fapte, curtea constată că nu există garanții că lăsat în libertate inculpatul nu ar îngreuna cercetările ori nu ar comite alte fapte antisociale, modul în care se pare că ar fi acționat permițând să se întrevadă acest risc.
CEDO a arătat în cauza Witold Litwa contra Poloniei din 2000 că nu este suficient ca privarea de libertate să fie conformă cu dreptul național ci trebuie de asemenea să fie necesară în circumstanțele cauzei.
Fapta pentru care este cercetat inculpatul, constând în pretinderea de bani pentru influențarea unor funcționari în vederea obținerii în mod nelegal a permisului de conducere, după ce anterior inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pentru același gen de infracțiuni, este de natură a crea o rezonanță socială negativă puternică, fiind necesară o reacție fermă din partea autorităților.
Privarea de libertate a inculpatului reprezintă la momentul actual cel mai adecvat răspuns alarmei create în opinia publică, fiind o măsură necesară în circumstanțele concrete ale prezentei cauze, mai sus indicate.
Nu poate fi primită susținerea inculpatului că hotărârea atacată este nelegală, întrucât nu a fost audiat anterior formulării propunerii de arestare preventivă, câtă vreme la dosarul cauzei, f.35 dosar u.p., există declarația acestuia la momentul la care i s-a adus la cunoștință faptul că va fi pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa și se va face propunere de luare a măsurii arestării preventive pe o durată de 29 de zile.
De asemenea nu este posibilă luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate, conduita inculpatului și perseverența infracțională a acestuia punând în pericol real ordinea publică.
Ca urmare, pentru considerentele prezentate, curtea va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. I., fiul lui I. si H., născla 1 iulie 1979, aflat în prezent in Arestul IPJ Maramureș împotriva încheierii penale nr. 272 din 11 aprilie 2013 a
T. ui Maramureș.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției, în favoarea avocat M. Octavian.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul P. I., fiul lui I. si H., născla 1 iulie 1979, aflat în prezent in Arestul IPJ Maramureș împotriva încheierii penale nr. 272 din 11 aprilie 2013 a T. ui Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. Octavian.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
M. Ș. | ANA C. | , | L. | M. |
G.
M. B.
Red.L.M./M.N.
2 ex./_
Jud.fond: A. Codruța Violeta
| ← Încheierea penală nr. 21/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 10/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
