Încheierea penală nr. 21/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.21 /C
Ședința Camerei de consiliu de la 8 iunie 2013 Completul compus din:
Președinte: M. S., judecător
: B. M., grefier
P. de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de C. Bogdan Sergiu, procuror.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind propunerea P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, având ca obiect propunerea arestării preventive a inculpatului O. F. - în prezent reținut în Arestul I.P.J. S. .
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul O. F. - în stare de reținere - asistat de apărător desemnat din oficiu av. Ciortea Andrea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care: Instanța procedează la identificarea inculpatului O. F. și i se aduce la cunoștință acestuia motivul pentru care se află în fața instanței, respectiv faptul că P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a formulat propunere de arestare
preventivă pe numele său, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor.
De asemenea, i se aduc la cunoștință inculpatului învinuirea și încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina sa, limitele de pedeapsă.
Reprezentantul parchetului susține oral propunerea de arestare preventivă așa cum aceasta a fost formulată și în scris, solicitând admiterea acesteia cu consecința arestării preventive a inculpatului O. F. pentru o perioadă de 29 de zile. Arată, în esență, că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art.136, 146, 148 lit.f Cod procedură penală, iar raportat la gravitatea faptei, împrejurările săvârșirii acesteia, vârsta victimei, se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Instanța procedează la audierea inculpatului O. F., potrivit dispozițiilor art.150 (1) Cod procedură penală, cele declarate de acesta fiind consemnate în declarația de inculpat atașată dosarului cauzei.
Apărătoarea inculpatului O. F., av. Ciortea Andrea, solicită respingerea propunerii parchetului de arestare preventivă a inculpatului. Apreciază că pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpat trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, prima condiție este îndeplinită respectiv faptul că pedeapsa pentru fapta reținută în sarcina sa este închisoarea mai mare de 4 ani însă cea de-a doua condiție respectiv pericolul concret pentru ordinea publică nu este îndeplinită în cazul inculpatului O. F. . Apreciază că din nicio probă a dosarului nu rezultă că inculpatul s-ar sustrage de la urmărirea penală sau judecată și nu există indicii că acesta ar zădărnici în vreun fel bunul
mers al procesului penal. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a avut niciodată probleme cu legea penală, nu este cunoscut în comunitate ca fiind o persoană violentă, are probleme psihice fiind sub tratament de circa patru ani și a fost reținută și starea de provocare din partea victimei. De asemenea, din probele de la dosar administrate până în prezent rezultă dubii cu privire la încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului. Consideră că în acest moment arestarea preventivă a inculpatului nu se justifică. Solicită acordarea onorariului pentru apărarea din oficiu a inculpatului.
Inculpatul O. F., având cuvântul, declară că regretă cele întâmplate dar arată că victima se afla într-o avansată stare de ebrietate și era extrem de agresiv când s-a prezentat la locuința sa. Arată că într-adevăr se află sub tratament psihiatric de circa 4 ani și în ziua incidentului a consumat și el o bere. Arată că victima l-a amenințat pe el și familia sa atât în ziua producerii incidentului cât și cu alte ocazii motiv pentru care stătea cu ușa locuinței închisă de frică să nu intre victima peste ei. Declară că nu este o persoană violentă, este pensionar și dorește să fie cercetat în stare de libertate luându-și totodată angajamentul că se va prezenta în fața organelor de urmărire penală și judecată ori de câte ori va fi chemat.
Instanța, în baza actelor și lucrărilor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L :
Prin referatul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului O. F. , pe o perioadă de 29 de zile, în temeiul art.1491rap. la art.148 lit.f Cod procedură penală, deoarece a săvârșit o faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, mai precis infracțiunea de tentativă la omor, cu reținerea de circumstanțe atenuante legale, faptă prev. și ped. de art.20 rap. la art.174 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.73 lit.b Cod penal iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru a se putea dispune măsura arestării preventive față de un inculpat, în temeiul dispozițiilor art.148 lit.f din Codul de procedura penală - se arată în continuare - este necesară îndeplinirea cumulativă a unor condiții .
În primul rând, este necesar ca la dosarul cauzei să existe indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea sau infracțiunile pentru care se cere luarea față de el a măsurii preventive; or,[considerăm că] în această cauză nu poate fi pusă în discuție existența acestor indicii care rezida din declarațiile inculpatului, declarațiile celorlalte persoane audiate în cauză, procesul verbal de cercetare la fața locului și actele medico-legale.
În al doilea rând, este necesar ca pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului legea să prevadă o pedeapsă cu închisoarea mai mare de patru ani; și această condiție este îndeplinită în prezenta cauză, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă de omor, fiind închisoarea de la 5 ani până la 10 ani.
În cele din urmă, este necesar ca la dosarul cauzei să existe probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Se considera în unele opinii exprimate în practica judiciară că
pericolul concret pentru ordinea publică, așa cum este prevăzut de dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, ar consta în aceea că, odată pus în libertate inculpatul ar săvârși noi fapte prevăzute de legea penală. Însă, în această situație, dispozițiile legale mai sus arătate instituie practic în sarcina organelor de urmărire penală care propun luarea măsurii arestării preventive în temeiul art.
148 lit.f și a instanțelor de judecată care dispun luarea măsurii arestării preventive în temeiul aceluiași text de lege administrarea unei adevărate " probațio diabolica " fiind practic imposibil să administrezi probe cu privire la un comportament eventual și viitor al unei persoane. În această situație se constată faptul că practic dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală nu sunt niciodată aplicabile indiferent de persoana inculpatului și de gravitatea faptei săvârșite de acesta.
Ori [noi considerăm că] nu aceasta a fost intenția legiuitorului atunci când a prevăzut cazul de arestare preventivă de la art.148 lit.f Cod procedură penală. De aceea [în opinia noastră] pericolul concret pentru ordinea publică nu reprezintă altceva decât temerea că inculpatul odată pus în libertate ar putea săvârși din nou fapte prevăzute de legea penală și temerea că punerea în libertate a inculpatului ar declanșa puternice reacții și sentimente de insecuritate în rândul opiniei publice, față de gravitatea faptei săvârșite și de starea de libertate a autorului acestei fapte. În această situație pericolul concret pentru ordinea publică trebuie raportat la două elemente și anume: gravitatea faptei comise, - care, (N.B-n.ns.) nu trebuie confundat cu pericolul social al infracțiunii - și persoana autorului infracțiunii .
De altfel, această interpretare a textului dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală este în deplină concordanță cu dispozițiile art.5 paragraf 1 lit.c din textul Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevăd faptul că o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fata autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când (??) există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia . La o simplă analiză a acestui text se constată faptul că cele două situații (??) în care se poate dispune arestarea preventivă a unei persoane nu trebuie îndeplinite cumulativ, fiind suficient din punct de vedere al CEDO, existența unor motive verosimile de a bănui că o persoană a săvârșit o infracțiune, pentru a se dispune arestarea (?!?) .
Raportând cele mai sus arătate, la situația din prezenta cauză, se constată (?) aplicabilitatea dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală. Astfel, în ceea ce privește gravitatea faptei, la dosarul cauzei există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune contra vieții, una din cele mai grave infracțiuni incriminate în legislația penală română, deoarece protejează valoarea socială supremă care este viața persoanelor și datorită (?) faptului că legiuitorul a prevăzut cele mai severe pedepse pentru aceste infracțiuni.
În ceea ce privește persoana inculpatului se constată faptul că deși aceasta nu este recidivist, a fost condamnat în trecut. De asemenea, inculpatul este o persoană care suferă de anumite afecțiuni psihice urmând un tratament medicamentos. Deși pe parcursul administrării acestui tratament, inculpatului îi
este interzis consumul de băuturi alcoolice, inculpatul consumă astfel de băuturi, situație în care devine o persoană violentă și foarte impulsivă, aspecte ce au determinat de altfel și săvârșirea faptei reținută în sarcina sa în prezența cauza. Având în vedere cele prezentate mai sus, [considerăm că] lăsarea în stare de libertate a inculpatului reprezintă cu atât mai mult un pericol concret pentru ordine publică.
Asupra propunerii formulate, tribunalul constată și în același timp
reține, următoarele:
Prin Rezoluția din data de_, s-a început urmărirea penală față de făptuitorul O. F., prin Ordonanța din data de_, a fost luată față de învinuit măsura preventivă a reținerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de_ ora 18:00 până la data de_ ora 18:00 iar printr-o altă Ordonanță, emisă la aceeași dată, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuitul O.
F., acesta dobândind calitatea de inculpat, în dosar de urmărire penală nr.216/P/2013, după care s-a înaintat instanței propunerea de arestare preventivă, pentru motivele prezentate prin referatul de sesizare, și reținute ca atare, de către instanță.
În ce privește starea de fapt dedusă judecății , aceasta rezultă din materialul probator administrat în cauză, până în acest moment: proces verbal de cercetare la fața locului, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, declarațiile martorilor O. Terezia, Nagy I. nna, Fărcaș Julianna, acte medico-legale, și ea se prezintă după cum urmează:
Inculpatul O. F. este căsătorit cu numita O. Terezia. Numită O. Terezia este fiica numitei Nagy I., care la rândul său este căsătorită de aproximativ 20 de ani cu partea vătămată Nagy Francisc, O. Terezia nefiind și fiica lui Nagy Francisc. Partea vătămată Nagy Francisc, locuiește împreună cu soția sa Nagy I., în locuința părții vătămate, imobil situat la o mică distanță de locuința inculpatului O. F. .
Începând cu toamna anului 2012, pe fondul consumului de alcool, relațiile dintre Nagy Francisc și Nagy I. s-au deteriorat, partea vătămată devenind o persoană violentă. Astfel, în declarația sa, Nagy I. arată că "de mai mulți ani de zile, între mine și soțul meu au apărut certuri și neînțelegeri pe fondul consumului de alcool. Dealungul timpului soțul m-a acuzat că sunt curvă și m-a bătut în repetate rânduri, alungându-mă din locuința comună. Înaintea Crăciunului din 2012 acesta a aruncat apă pe mine, m-a bătut și a încercat să mă strângă de gât. Din această cauză am fugit la fiica mea care locuiește cu ginerele meu O. F., vecini cu noi, peste drum. De atunci până în prezent am încercat să mă reîntorc la casa soțului meu, dar de fiecare dată acesta m-a alungat. În ultima perioadă soțul a consumat exagerat alcool, în special pălincă";
În acest context, în mai multe rânduri, Nagy I. a părăsit domiciliul conjugal, locuind la inculpatul O. F. . Ultima dată când Nagy I. s-a mutat la locuința inculpatului, a fost în urmă cu aproximativ 2 luni de zile, moment din care Nagy I. nu a mai revenit la locuința părții vătămate. Atunci când Nagy I. se afla la locuința inculpatului, alungată fiind de partea vătămată Nagy Francisc, acesta din urmă s-a deplasat în mai multe rânduri la
locuința inculpatului, amenințând pe membrii familiei acestuia cu săvârșirea de acte de violență. De fiecare dată, inculpatul O. F. l-a scos afară din curte, pe partea vătămată Nagy Francisc, fără a-l agresa.
La data de_, în jurul orelor 16.00, inculpatul O. F. s-a deplasat în pădure pentru a culege ciuperci și s-a întors acasă în jurul orelor 18.00, tot atunci ajungând acasă și soția sa, O. Terezia. Astfel, în locuința inculpatului se aflau acesta, soția sa, O. Terezia și mama soției (soacra) Nagy I., toți 3 fiind la masă și curățând ciupercile culese de inculpat. În jurul orelor 18.30 la locuința inculpatului, a venit partea vătămată Nagy Francisc, care se afla în stare de ebrietate având la mână o bâtă din lemn de circa un metru și a intrat în casa adresând amenințări cu moartea celor 3 persoane prezente și ridicând bâta deasupra capului acestora.
O. Terezia și inculpatul O. F., i-au cerut părții vătămate să părăsească locuința, iar acesta refuzând, a fost împins afară din casă de către inculpat și soția sa. Soția inculpatului, O. Terezia, a încuiat ușa de la intrare în casă, partea vătămată rămânând afară și inculpatul înăuntru. Partea vătămată a continuat însă să facă scandal, făcând mișcări de genul intențiilor de a da cu bâta în ușă (care este din termopan) iar la un moment dat, când a încercat să spargă geamul, inculpatul s-a enervat și a ieșit afară, cerându-i părții vătămate să iasă din curte însă acesta a refuzat, înjurându-l și amenințându-l cu moartea pe inculpat.
Conform declarației dată de martora Nagy I., soția părții vătămate, după ce a ieșit afară, inculpatul O. F. l-a prins pe partea vătămată Nagy Francisc de haine și de bâtă și "la tot împins spre poarta de acces din curte, intenționând
să-l scoată afară și din curte. Am observat cum ginerele îl împingea pe soț spre poartă, pe trotuarul situat între garaj și grădina de lângă casă. Soțul de opunea și chiar îl lovea pe ginere cu bâta și pumnii. la un moment dat cei doi s-au împins în gardul grădinii, acesta înclinându-se spre interior. După aceasta am observat că ginerele meu a reușit să-i smulgă soțului bâta din mână. Soțul continua să dea cu mâinile și picioarele spre ginere, acesta lovindu-l cu bâta peste mâini și picioare. Cei doi fiind încăierați unul cu celălalt nu pot preciza cu exactitate câte lovituri i-a dat ginerele soțului meu și nici foarte precis zonele corpului, știu doar că soțul meu a căzut jos pe trotuar și continua să strige la ginere că tot îl omoară el";
La rândul său inculpatul recunoaște că după ce a luat bâta din mâna părții vătămate, pe trotuarul care face legătura între intrarea în curte și intrarea în casă, i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu bâta din lemn, ținută cu ambele mâini, în diferite zone ale corpului însă precizează că o lovitură a vrut să o aplice în zona umărului, însă aceasta mișcându-se a fost lovită în cap. La un moment dat, partea vătămată a căzut la pământ, după care inculpatul a tras-o afară din curte în fața locuinței. Părții vătămate a început să-i curgă sânge din zona capului și între timp în zonă s-au adunat mai mulți vecini, martora Fărcaș Julianna anunțând ambulanta prin intermediul serviciului 112. Aceeași martoră mai precizează că nu a văzut nimic în legătură cu conflictul dintre cei doi însă a auzit strigăte și anume "vecinul O. îi cerea lui N. Francisc să iasă din curtea sa, iar acesta din urmă îl înjura și-l amenința că-l omoară"; iar după apelul făcut
la serviciul 112, N. Francisc a început să se miște și să vorbească, continuând să înjure";.
Partea vătămată a fost transportată la spital, unde se afla internată și în acest moment. Conform concluziilor medico-legale provizorii nr. 676/II/a/12 din_, partea vătămată Nagy Francisc prezintă traumatism cranio cerebral mediu, hematom epidural temporal drept, fractura os temporal drept cu înfundare, fractura perete orbital drept, hematom periorbital drept, hemoragie conjunctivală dreapta, plaga contuza temporoparietal drept, contuzie umăr drept, contuzie hemoragică frontotemporala dreapta, contuzie frontală stânga. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovirea activă cu corp dur și pot data din_ . în condițiile stabilite de anchetă, au pus în primejdie viața victimei iar stabilirea numărului de zile de îngrijiri medicale se va face după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice de tratament și externarea victimei din spital.
În drept, potrivit dispozițiilor art.1491Cod procedură penală, judecătorul poate dispune arestarea preventivă a inculpatului dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală și există vreunul dintre cazurile prev. în art.148 Cod procedură penală. În acest context, trebuie menționat că, potrivit art. 23 din Constituția României, libertatea persoanei reprezintă starea firească în
timpul procesului penal, iar luarea măsurilor preventive este permisă numai în cazurile și condițiile strict prevăzute de lege. Astfel, art. 5 alin.1 și 2 Cod procedură penală, prevede, ca regulă generală, că "în tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei"; și că "nici o persoană nu poate fi reținută sau privată de libertate în alt mod și nici cu poate fi supusă vreunei forme de restrângere a libertății decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege";.
Conform art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența necesară unor probe certe, care să justifice trimiterea în judecată a inculpatului și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare. Potrivit art.681Cod procedură penală, sunt "indicii temeinice"; atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de
care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta";.
Pe de altă parte, articolul 148 lit. f. Cod procedură penală, invocat ca temei al arestării preventive, condiționează luarea măsurii arestării preventive de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani; totodată este necesar să existe probe că lăsarea în libertate a persoanei cercetate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Această ultimă cerință a textului de lege trebuie motivată în mod special, deoarece nu rezultă întodeauna implicit din pericolul social al faptei săvârșite (așa cum este spre pildă în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, trafic de persoane, crimă organizată, ca adevărate fenomene antisociale) și nici nu se confundă cu acesta, ci trebuie constatată pe baza altor împrejurări, privind în principal persoana
făptuitorului și circum stanțele săvârșirii faptei .
Desigur, pericolul pentru ordinea publică poate fi înțeles și ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, insuflând temerea că împotriva unor fapte periculoase organele judiciare nu reacționează eficient, însă pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic doar prin raportare la gravitatea legală a faptei, ci el trebuie să fie evident și mai ales nemijlocit dovedit, el neputând fi prezumat. Cu alte cuvinte, pentru a se susține că este vorba de un pericol public concret care să justifice arestarea, nu este suficient că organele judiciare doar să afirme, ci trebuie să și demonstreze că întreaga colectivitate este pusă în primejdie dacă infractorul este liber, altminteri, se poate ajunge la arbitrariu, situație inadmisibilă la luarea unei hotărâri în privința libertății persoanei, ca drept fundamental, garantat atât constituțional (art.23) cât și convențional (art.5) și transpus în legea procesual penală, după cum s-a menționat de la început.
În speță , fapta reținută în sarcina inculpatului O. F., este indiscutabil una gravă și ea poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. și ped. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal, pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 de ani ( după reținerea circumstanței atenuante legale a provocării, și aplicare prev. art.76 lit.b Cod penal, limitele legale de pedeapsă, sunt cuprinse între 1 an și aproape 5 ani). Desigur, raportat la toate circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, astfel cum au fost ele mai sus reținute și după producerea rezultatului final (care încă nu s-a epuizat, partea vătămată aflându-se în prezent sub tratament și supraveghere medicală), această faptă ar putea primi și o altă încadrare juridică, care să fie să agraveze, fie să atenueze răspunderea inculpatului, după caz, după cum, nu este exclusă nici înlăturarea răspunderii penale, în temeiul art. 44 Cod penal, conform căruia:
"Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.
Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
Se prezumă că este în legitimă apărare, și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare (alin. 2^1)
Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul";.
Oricum însă, diferit de aceste aspecte, privind răspunderea penală, din
"mijloacele de probă"; existente la dosar până în acest moment, rezultă că sunt
"indicii temeinice";, așa cum sunt definite în art. 681 Cod penal, că
inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (aspect ce nu comportă discuții - chiar și inculpatul recunoscând și regretând fapta comisă)
pentru care legea prevede (conform actualei încadrări juridice - chiar și cu reținerea circumstanței atenuante legale, prev. de art.73 lit.b Cod penal - însă cercetările sunt de abia la început), pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel că, în speță sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală și prima condiție prev. de art. 148 lit. f. Cod procedură penală, nu însă și cea de a doua, mai precis nu există probe (sub cele două aspecte relevante: persoana făptuitorului și circumstanțele săvârșirii faptei) din care să rezulte cel puțin presupunerea rezonabilă, că, lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, care reprezintă a doua condiție, prevăzută de textul de lege, în temeiul căruia s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului.
Astfel, în ce privește persoana inculpatului, în speță, din actele și lucrările dosarului rezultă că, inculpatul O. F., deși are vârsta de 53 de ani și se susține că suferă de o boală psihică, este la prima confruntare cu legea penală în ce privește săvârșirea unor fapte cu violență iar în data de_, a acționat într- o stare de puternică tulburare emoțională - posibil în legitimă apărare sau la limita legitimei apărări, în sensul definit de art. 44 alin.21 și alin.3 Cod penal - pricinuită de comportamentul violent și antisocial al părții vătămate N. Francisc, în timp ce acesta din urmă a acționat cu totul în afara normelor de
conviețuire socială, intrând chiar sub incidența legii penale (prin violare de domiciliu, amenințare și lovire).
Împrejurarea că, la momentul actual, inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă de omor, nu poate conduce imediat la concluzia că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, atâta vreme cât din actele și lucrările dosarului, nu rezultă că acesta ar avea în general un comportament agresiv față de membrii familiei sau ai comunității; dimpotrivă, conflictul dintre inculpat și partea vătămată a avut loc, tocmai datorită provocării acestuia din urmă, pe fondul consumului de alcool și a unor conflicte mai vechi (circumstanță atenuantă legală, reținută chiar din primele cercetări) existând și posibilitatea ca în final să se aprecieze că inculpatul a ripostat disproporționat la atacul părții vătămate, prin depășirea limitelor legitimei apărări în care s-a aflat la un moment dat, gravitatea legală a faptei fiind astfel și mai mult diminuată, sau chiar să se constate că acesta s-a aflat în legitimă apărare, situație în care ar interveni înlăturarea răspunderii sale penale.
Desigur toate aceste aspecte urmează a fi cercetate și lămurite în
cursul urmăririi penale și eventual în cursul judecății, inclusiv prin audierea părții vătămate care își va prezenta propria versiune asupra derulării evenimentelor, relevant în prezenta cauză fiind doar faptul că din datele existente la dosar până în acest moment nu rezultă că inculpatul ar avea predispoziție pentru săvârșirea unor fapte penale, cu violență, care să reprezinte un pericol public pentru familie sau pentru
membrii comunității. Dimpotrivă, un astfel de comportament se relevă
tocmai în persoana părții vătămate N. Francisc, care a provocat scandal în mai multe rânduri la locuința inculpatului O. F. , fără a fi agresat fizic de către acesta din urmă, iar în data de_, în urma comportamentului deosebit de violent al părții vătămate (fiind "înarmat"; pe lângă bâtă și cu un ciocan, o șurubelniță și un briceag, după cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului) inculpatul a acționat gradual, scoțându-l mai întâi din casă și apoi încercând să îl scoată și din curte prin împingere, întrucât partea vătămată nu a înțeles să plece de bună voie de la domiciliul inculpatului, continuând cu amenințările și actele de violență fizică, asupra locuinței.
Prin urmare, nu se confirmă teza avansată prin actul de sesizare că, "[inculpatul este o persoană care suferă de anumite afecțiuni psihice urmând un tratament medicamentos. Deși pe parcursul administrării acestui tratament, inculpatului îi este interzis consumul de băuturi alcoolice, inculpatul consumă astfel de băuturi, situație în care devine o persoană violentă și foarte impulsivă, aspecte ce au determinat de altfel și săvârșirea faptei reținută în sarcina sa în prezenta cauza]";
De asemenea, în speță nu există indicii că inculpatul ar încerca să împiedice buna desfășurare a procesului penal sau ar intenționa să se sustragă de la urmărirea penală, pentru a se lua față de acesta o altă măsură preventivă, din cele prevăzute de art.136 Cod procedură penală, în lipsa unui pericol concret pentru ordinea publică, prev. de art.148 lit.f teza a II-a Cod procedură penală, ca temei al arestării.
În concluzie, nefiind îndeplinite cumulativ ambele cerințe prev.de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, tribunalul, în baza art.1491Cod procedură penală, va respinge propunerea P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru arestarea preventivă a inculpatului O. F. și va dispune punerea de îndată în
libertate a acestuia, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Văzând și dispozițiile art.189 și urm. Cod procedură penală, privind cheltuielile judiciare;
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
În baza art.1491Cod procedură penală, respinge propunerea P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, privind arestarea preventivă a inculpatului O. F.
(fiul lui S. si R. nascut la data de_ in Salatig, judetul S., domiciliat
in Salatig, nr 148, judetul S., CNP 1. ), pe o perioadă de 29 de
zile,
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare, din care suma de 400 lei, reprezintă onorar pentru apărător din oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S. (av.Ciortea Andrea), rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică, azi,_, orele 10.
Președinte, Grefier,
M. S. B. M.
Red: MS/BM/_ /3 ex.
| ← Încheierea penală nr. 140/2013. Propunere de arestare... | Decizia penală nr. 527/2013. Propunere de arestare preventiva a... → |
|---|
