Decizia penală nr. 565/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.565/R/2013
Ședința publică din 22 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: L. M.
M. B.
GREFIER: M. B.
M. ui P. - P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin PROCUROR - V. TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva încheierii penale nr.13/C din 11 aprilie 2013 a T. ui S., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect propunere arestare preventivă a inculpaților C. G., P. D. I. și M. I. .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. G., asistat de către apărător ales av.C. ăliță L. Constantin, din cadrul Baroului Bihor, cu delegația la dosar, inculpatul P. D. I., asistat de către apărător ales av.B. Ilea, din cadrul Baroului S., cu delegația la dosar și inculpatul M.
I., asistat de către apărătorii aleși av.N. V., din cadrul Baroului București, cu delegația la dosar, av.Neamț Mihai Paul și av.Ilian Mircea, ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorii aleși ai inculpatului M. I. depun la dosar un set de acte și note de ședință, care solicită a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului C. G., depune la dosar copia filei CEC și decont TVA, din care rezultă situația actuală a SC";Petroconstruct";SRL.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M. ui P. , susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris la dosar, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, a se dispune în baza art.148 lit.f și 136 C.pr.pen., arestarea preventivă a celor trei inculpați, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale referitoare la existența unor temeiuri de arestare și a fundamentării legale a arestării din perspectiva existențelor unor indicii de infracțiuni.
Consideră că soluția primei instanțe se bazează pe o interpretare subiectivă a situației cauzei, din perspectiva unor principii de celeritate nerespectată de parchet și a unor elemente legate de insuficienta probare a indiciilor de vinovăție. Apreciază că din studiul dosarului și analiza împrejurărilor arătate, sunt justificate aserțiunile din memoriul depus la dosar, cu precizarea că art.148 lit.f C.pr.pen., ridică un anumit grad de subiectivism și din perspectiva tuturor criteriilor de explicare a acestei noțiuni de pericol pentru ordinea publică, se poate argumenta evident substanțial și în sensul contrar celor susținute de parchet prin memoriu depus la dosar. Opinează că interpretarea făcută prin propunerea de arestare și memoriu depus este substanțial. Consideră că dispozițiile legale referitoare la această noțiune de pericol sunt concretizate de
probațiunea administrată, raportat la elementele ce atestă o complexitate substanțială a acțiunilor pretins infracționale reținute în sarcina inculpaților din perspectiva începerii urmăririi penale și punerii în mișcare a acțiunii penale, și a consecințelor substanțiale realizate sub aspectul probator, acestea subsumându- se noțiunii de indicii de comitere a infracțiunii, din perspectiva evaziunilor fiscale reținute.
Prin urmare, raportat la aceste împrejurări și la impactul unor astfel de activități asupra valorilor sociale ocrotite de legiuitor, în condițiile în care este cunoscut acest impact și din perspectiva concepției actuale a legiuitorului, raportat la sarcadarea valorilor care privesc elementele de protecție a bugetului de stat și împiedicarea unor astfel de fapte cu grave consecințe în plan macro- economic, opinează că ideea de pericol pentru ordinea publică subzistă în condițiile date.
Nu este de acord cu aserțiunile instanței care a considerat, pe de o parte, că nu s-a dat o explicație în detaliu pentru fiecare inculpat referitoare la acest pericol și nici cu aserțiunile instanței referitoare la neprobarea suficientă a unor aspecte legate de urmarea activității infracționale, respectiv a acestui prejudiciu.
În ceea ce privește acest ultim element, face mențiunea că dacă se va porni de la ideea că în momentul în care o persoană învinuită de comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală este adusă în fața instanței pentru a se discuta problema arestării sale preventive, din această perspectivă pentru parchet este necesar cu caracter imperativ probarea cuantumului prejudiciului astfel încât acesta să fie cert, este greu de crezut că vom mai avea vreo situație în care se va putea accepta ideea că persoane care comit evaziuni fiscale pot fi și teoretic arestate, pentru că legiuitorul nu cere în acest moment procesual ca problema laturii civile să fie clarificată. Ne aflăm în situația în care discutăm de indicii de comitere a unor activități infracționale, cu reflectarea corespunzătoare în planul dării unei astfel de soluții care impune privarea de drepturi. Ori, din perspectiva parchetului tocmai pentru că ne aflăm în această fază de efectuare a cercetării și prejudiciul este concretizat la nivel de indicii la o valoarea substanțială, este suficientă ca premisă a luării sale în discuție din perspectiva îndeplinirii condițiilor arestării preventive.
De altfel, în această ordine de idei, consideră că nu ar trebui primite nici critica legată de faptul că această propunere este făcută la câțiva ani după comiterea activității pretins infracționale din dosarul cauzei, tocmai datorită faptului că parchetul este ținut pentru a face astfel de propuneri și a respecta tocmai dispozițiile legale, să concretizeze substanțial indiciile de comitere a unei activități infracționale, raportat tocmai la această complexitate descrisă de altfel și în propunere și avută în vedere de către instanță, durata cercetărilor fiind un element de natură să contribuie la respingerea de plano a ideii de luare a unei măsuri preventive față de inculpați.
Consideră că în cauză este esențial că inculpații în mod elaborat au realizat și pus în practică o activitate cu consecințe substanțial negative în planul îndeplinirii obligațiilor către bugetul de stat, cu scopul vădit de a înlătura obligațiile fiscale ce le reveneau pentru toate manoperele descrise și avute în vedere la propunere, în final, fiind esențial și elementul că tocmai această activitate infracțională și modul cum a fost concepută, creează șanse minime de recuperare a prejudiciilor substanțiale către bugetul de stat, motiv pentru care apreciază că aceste argumente sunt suficiente pentru a argumenta pericolul pentru ordinea publică și a permite solicitarea de luare a măsurii de arestare față de cei trei inculpați.
Apărătorul ales al inculpatului P. D. I. , solicită respingerea recursului formulat de către parchet, raportat la faptul că în opinia sa sentința atacată este
legală, în contextul în care consideră că nu există nici un fel de probe referitor la pericolul social pe care persoana inculpatului și lăsarea acestuia în libertate l-ar putea reprezenta față de valorile sociale ocrotite de textul la care parchetul face referire în propunerea inițială de arestare.
În ceea ce-l privește pe inculpat, solicită a se avea în vedere că la data de 28/29 februarie 2013, în același dosar, organele de urmărire penală au dispus reținerea acestuia, apreciind ulterior că nu existe suficiente motive și argumente care să justifice formularea unei propuneri de arestare.
Consideră că argumentele avute în vedere la acea dată de organele de urmărire penală, coroborate cu argumentele avute în vedere de către instanța de fond la pronunțarea hotărârii atacate, converg spre concluzia că în acest moment, în nici un fel ordinea socială nu poate fi afectată prin lăsarea în libertate a inculpatului sau prin luarea unei măsuri mai puțin restrictive.
Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul ales al inculpatului C. G. , solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale, solicită a se observa că prin recursul declarat de parchet nu s-a încercat explicarea motivelor din propunerea de arestare preventivă, propunere care este lipsită de elemente esențiale care să ducă la concluzia că această măsură este necesară. În primul rând, se poate observa că nu este explicat scopul pentru care se solicită această măsură și nu s- a făcut nici o analiză a posibilității de a se recurge la o altă măsură preventivă decât aceea a arestării.
De asemenea, solicită a se observa că această măsură nu a fost justificată prin prisma disp. art.149 C.pr.pen.
În concret, arată că este vorba despre fapte săvârșite începând cu anul 2009 și finalizate în anul 2010-2011, aspect raportat la care măsura arestării preventive nu poate fi considerată ca fiind justificată nici pentru urmărirea penală și nici pentru o reacție promptă a organelor de stat.
Solicită a se mai observa că deși controlul fiscal, în urma căruia au fost sesizate organele de urmărire penală, a început în urmă cu mai bine de 1 an de zile, acesta nu este finalizat nici în prezent cu concluzii certe. Este o estimare pe care o consideră mult exagerată a posibilului prejudiciu cauzat prin aceste infracțiuni. Sigur prejudiciul prezintă relevanță în măsura în care concretizează impactul social negativ al faptelor asupra comunității în care inculpații trăiesc, însă, acest prejudiciu este incert în acest moment. În acest sens, solicită a se observa certificatul fiscal, depus în fața instanței de fond, care atestă împrejurarea că SC";PETROCONSTUCT";SRL nu are nici un fel de datorie către bugetul de stat precum și decontul de TVA, depus în fața instanței de recurs.
Ori, pentru o asemenea situație, apreciază că acest prejudiciu este cel puțin incert pentru a putea fi folosit în justificarea necesității luării măsurii arestării preventive a inculpatului.
În ce privește necesitatea acestei măsuri, arată că nu este justificată în nici un fel prin actul de sesizare al instanței, respectiv propunerea de arestare iar o asemenea analiză s-ar fi impus atât prin prisma art.136 al.8 C.pr.pen., cât și prin prisma practicii CEDO, în care s-a statuat că nu este suficientă ca privarea de libertate să fie executată conform legii naționale, ci trebuie să fie necesară în circumstanțele specifice cauzei.
Într-o asemenea situație și având în vedere caracterul incert al prejudiciului, apreciază că se impune respingerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului M. I. , av.Neamț Mihai, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect instanța de fond a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.136 al.1 C.pr.pen.
În ce privește art.143 al.1 C.pr.pen., solicită a se avea în vedere că prin recursul declarat nu se realizează o critică a încheierii atacate, ci se reiterează aceleași aspecte expuse pe larg în propunerea de luare a măsurii arestării preventive.
Referitor la prejudiciu, susține că până la această dată nu există elemente care să justifice reținerea formei continuate a infracțiunii de evaziune fiscală a prejudiciului în cuantumul invocat de parchet. Singurul prejudiciu care poate fi analizat rezultă din actul de control întocmit și este de 383.581 lei, fiind integral recuperat prin compensare cu TVA-ul care trebuia recuperat de societate.
Apreciază că prima instanță a reținut în mod corect că până la acest moment nu s-a stabilit participarea clară a fiecărui inculpat la comiterea infracțiunilor cercetate, respectiv producerea prejudiciului.
Cu privire la art.148 lit.f C.pr.pen., susține că nu există și nu au fost indicate date concrete din care să rezulte că lăsați în libertate, inculpații ar comite fapte prevăzute de legea penală, presupunerea organului de urmărire penală nefiind suficientă.
De asemenea, solicită a se avea în vedere persoana inculpatului care nu are antecedente penale, este căsătorit, are un copil în întreținere, este asociat și administrator a două societăți comerciale ce desfășoară activități în diferite domenii de activitate, gestionând activitatea unui număr de aproximativ 20 de angajați.
Apărătorul ales al inculpatului M. I., av.Ilian, arată că din punctul său de vedere motivele de recurs reprezintă o reluare a propunerii de arestare și mai puțin o critică la adresa soluției atacate.
Apreciază că modalitatea în care este structurat recursul apare ca fiind un potențial rechizitoriu, întrucât s-a insistat pe starea de fapt și probațiune, și prea puțin în legătură cu elemente specifice unei propuneri de arestare preventivă, respectiv recurs la propunere de arestare preventivă.
Nu s-a antamat problema condiției de la art.136 C.pr.pen., care trebuia să fie prima analizată și nu se regăsește nici un element care să justifice îndeplinirea acestei condiții.
Solicită a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penale și s-a prezentat ori de câte ori a fost citat.
Mai mult, solicită a se avea în vedere hotărârile CEDO prin care se arată că ori de câte ori se poate discuta despre vreo atingere adusă bunului mers a procesului penal sau de sustragere, nu se pot face speculații, fiind necesar ca parchetul să administreze probe concrete în acest sens.
În ce privește critica parchetului referitoare la modalitatea în care instanța de fond a înțeles să analizeze îndeplinirea condiției prev.de art.143 C.pr.pen., raportat la existența unor probe sau indicii temeinice, solicită a se remarca împrejurarea că Ministerul Public a fost primul care a insistat pe starea de fapt. În speță, discutăm despre infracțiuni de prejudiciu, respectiv evaziune fiscală, unde indisolubil mai mult sau mai puțin problema se rezumă la cuantumul prejudiciului. Cuantumul prejudiciului este legat de pericolul social pentru ordinea publică și de pericolul concret pentru ordinea publică. Pentru acest motiv, apreciază că în mod corect instanța a analizat câteva chestiuni, fără să antameze fondul cauzei, punând pe tapet problema cuantumului prejudiciului, cu trimitere și la art.148 lit.f C.pr.pen.
Din acest punct de vedere, în mod corect s-a arătat că inculpatul este administrator a două societăți și nu există vreun element care să justifice aserțiunea parchetului în sensul că inculpatul ar controla patru societăți.
Referitor la cele două societăți comerciale administrate de inculpatul M. I., arată că prejudiciul estimat de către DGFP este sub 100.000 lei.
Referitor la art.148 C.pr.pen., susține că în motivele de recurs se invocă textul legal care face trimitere la existența unor probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică iar motivarea instanței de fond are în vedere tocmai acest aspect, respectiv că nu s-a reușit a se acredita ideea că dacă inculpatul nu ar fi arestat, ordinea publică ar avea de suferit.
Nu în ultimul rând, solicită a se da eficiență recomandărilor CEDO, care, în nenumărate cauze a arătat că nu este obligatoriu ca atunci când parchetul formulează o propunere de arestare aceasta trebuie să și fie admisă, recomandând orientarea către orice alternative care să servească cât mai bine comunitatea.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul administrează două societăți comerciale, cu cifre de afaceri remarcabile și are un număr semnificativ de angajați.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii primei instanțe.
Apărătorul ales al inculpatului M. I., av.N. V. , solicită a se avea în vedere profilul moral și caracterul inculpatului, faptul că din toate adresele emise de către organul fiscal rezultă că inculpatul și-a exprimat disponibilitatea de a se reține și acoperi întregul prejudiciu, în ideea finalizării unui control declanșat în urmă cu 1 an și 6 luni și care periclita în continuare o investiție majoră de câteva zeci de miliarde de lei realizată pe fonduri europene.
Toate acestea reflectă că inculpatul dorește clarificarea problemelor în sensul bunei credințe pe care a manifestat-o în mod constant.
Cât privește prejudiciul cauzat, arată că a înregistrat la organul fiscal contestația cuvenită, cea mai mare parte din acest prejudiciu estimat reflectând raporturi comerciale cu alte societăți și nicidecum cu cele pentru care s-au conexat dosarele.
In acest sens, apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul M. I. , având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Inculpatul P. D. I., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului, arătând că a colaborat cu organele de urmărire penală.
Inculpatul C. G., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii primei instanțe.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 13 din 11 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a T. ui S. în temeiul art. 149 indice 1 alin. 9 Cod procedură penală, raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală a fost respinsă propunerea
ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, prin care s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpații M. I., fiul lui I. și F., născut la data de 30 ianuarie 1966, în SS, CNP 1., C. G., fiul lui G. și Ana, născut la data de_, în comuna IP, jud. S., CNP 1., P. D.
-I., fiul lui D. și M., născut la data de 23 iulie 1988 în SS, CNP 1.
.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin sesizarea înregistrată sub numărul de mai sus, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a
propus instanței, în conformitate cu prevederile art. 149¹, raportat la art. 148 lit. f C.p.p., luarea măsurii arestării preventive față de inculpații: M. I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală in formă continuată prevăzută de dispozitiile art. 9 alin. 1 lit c) si alin 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; C. G. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală in formă continuată prevăzută de dispozitiile art. 9 alin. 1 lit c) si alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; P. D. I., cercetat pentru complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26Cod penal, raportat la art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, în privința sa fiind solicitată luarea măsurii arestării în lipsă.
Analizând propunerea formulată în raport cu actele dosarului de urmărire penală și cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de_ a fost începută urmărirea penală împotriva învinuitului M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală in formă continuată prevăzută de dispozitiile art. 9 alin. 1 lit c) si alin 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., iar prin ordonanța din data de 10 aprilie 2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni. Inculpatul a fost reținut pentru o durată de 24 de ore prin ordonanța din 10 aprilie 2013, începând cu ora 10.45 până în data de 11 aprilie 2013, ora 10.45 (fila 21).
În privința stării de fapt, organele de urmărire penală au reținut în sarcina inculpatului M. I. , că în calitate de administrator de drept sau de fapt al SC Agro Exodus SRL, SC R. TCM SRL, SC Petro Construct SRL, SC IMB Biseder SRL, a înregistrat în contabilitate facturi fiscale ce nu aveau la baza operațiuni reale, pentru a diminua sumele datorate bugetului de stat cu titlu de impozit pe profit și TVA, astfel:
În privința SC AGRO EXODUS SRL, în care inculpatul are în prezent calitatea de asociat, și administrator alături de soția sa M. Artimizia F. s-a reținut că au fost înregistrate în contabilitate: în perioada 03 noiembrie 2009 - 31 decembrie 2010, un număr de 239 facturi fiscale emise de către SC Domy General Group SRL, facturi ce nu au la bază operațiuni comerciale reale, valoarea totală a facturilor fiind de 927.729,48 lei cu TVA aferent de 1. lei; în perioada 03 ianuarie 2011 - 30 aprilie 2011 un număr de 39 facturi fiscale emise de către SC IMB Biseder SRL, facturi ce nu au la bază operațiuni comerciale reale, valoarea totală a facturilor fiind de 154.142,01 lei cu TVA aferent de 36.994,08 lei; în perioada 04 ianuarie 2011 - 28 februarie 2011 un număr de 31 facturi fiscale emise de către SC Sabou Societate de Construcții SRL, facturi ce nu au la bază operațiuni comerciale reale, valoarea totală a facturilor fiind de 1. lei cu TVA aferent de 29.499 lei; în perioada 03 ianuarie 2011 - 30 aprilie 2011 un număr de 39 facturi fiscale emise de către SC IMB Biseder SRL, facturi ce nu au la bază operațiuni comerciale reale, valoarea totală a facturilor fiind de 154.142,01 lei cu TVA aferent de 36.994,08 lei; în perioada 01 aprilie 2011 - 29 aprilie 2011 un număr de 21 facturi fiscale emise de către SC URB SKF SRL,
facturi ce nu au la bază operațiuni comerciale reale, valoarea totală a facturilor fiind de 81698 lei cu TVA aferent de 19.608 lei; în perioada 21 noiembrie 2009 -
decembrie 2009 un număr de 36 facturi fiscale emise de către SC Cami Construct SRL, facturi ce nu au la bază operațiuni comerciale reale, valoarea totală a facturilor fiind de 151.261 lei cu TVA aferent de 28.739 lei; în perioada 03 01 aprilie 2011 - 29 aprilie 2011 un număr de 7 facturi fiscale emise de către SC Bartha Trans ATi SRL, facturi ce nu au la bază operațiuni comerciale reale, valoarea totală a facturilor fiind de 27990 lei cu TVA aferent de 6718 lei.
În privința SC Petro Construct SRL în care inculpatul M. I. are calitatea de asociat, iar administrator este inculpatul C. G. s-a reținut că
au fost înregistrate în contabilitate: în perioada 2009 - 2011 un număr de 268 facturi fiscale emise de către SC Domy General Group SRL, în valoare totală de
1.7. lei, cu TVA aferent de 348.760 lei; în perioada 2009 - 2011 un număr de
facturi fiscale emise de către SC IMB Biseder SRL, în valoare totală de
127.150 lei, cu TVA aferent de 32.796 lei; în perioada 2009 - 2011 un număr de
31 facturi fiscale emise de către SC Sabou Societate de Construcții SRL, în valoare totală de 120.450 lei, cu TVA aferent de 28.367 lei; în perioada 2009 - 2011 un număr de 92 facturi fiscale emise de către SC URB-SKF SRL, în valoare totală de 371.764 lei, cu TVA aferent de 89.223 lei; în perioada 2009 - 2011 un număr de 20 facturi fiscale emise de către SC Bartha Trans SRL, în valoare totală de 75810 lei, cu TVA aferent de 18.194 lei; în perioada 2009 - 2011 un număr de
12 facturi fiscale emise de către SC Cami Construct SRL, în valoare totală de
50.424 lei, cu TVA aferent de 4.580 lei.
În privința SC R. TCM SRL, în care inculpatul M. I. are calitatea de asociat și administrator, s-a reținut că au fost înregistrate în contabilitate: în semestrul IV 2010 un număr de 56 facturi fiscale emise de către SC Domy General SRL în valoare de 225.806,45 lei cu TVA aferent de 54.193,55 lei; în semestrul I 2011 un număr de 11 facturi fiscale emise de SC IMB Biseder SRL, în valoare totală de 43.745 lei, cu TVA aferent 10.499 lei; în semestrul I 2011 un număr de 10 facturi fiscale emise de către SC Sabou Societate de Construcții SRL în valoare totală de 39.585 lei cu TVA aferent de 9.500 lei.
În privința SC Ima P. enter SRL, în care calitatea de asociat și administrator aparține fiicei inculpatului M. I., s-a reținut că au fost înregistrate în contabilitate: în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2010 un număr de
50 facturi fiscale emise de către SC Domy General SRL în valoare totală de 201.613 lei cu TVA aferent în sumă de 48.387 lei.
Prin rezoluția din data de_ a fost începută urmărirea penală împotriva învinuitului C. G., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală in formă continuată prevăzută de dispozițiile art. 9 alin. 1 lit c) si alin 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., iar prin ordonanța din data de 10 aprilie 2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni (fila 16-19). Inculpatul a fost reținut pentru o durată de 24 de ore prin ordonanța din 10 aprilie 2013, începând cu ora 12.10 până în data de 11 aprilie 2013, ora 12. (fila 26).
Sub aspectul stării de fapt, organele de urmărire penală au reținut în sarcina inculpatului C. G. că, în calitate de administrator al SC Petro Construct SRL, a înregistrat în contabilitatea acestei societăți mai multe facturi fiscale ce nu aveau la baza operațiuni comerciale reale în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit și al TVA către bugetul de stat.
Referitor la această societate s-a reținut că au fost înregistrate în contabilitate următoarele facturi fiscale: în perioada 2009 - 2011 un număr de 268 facturi fiscale emise de către SC Domy General Group SRL, în valoare totală de 1.7. lei, cu TVA aferent de 348.760 lei; în perioada 2009 - 2011 un număr de 32 facturi fiscale emise de către SC IMB Biseder SRL, în valoare totală de
127.150 lei, cu TVA aferent de 32.796 lei; în perioada 2009 - 2011 un număr de
31 facturi fiscale emise de către SC Sabou Societate de Construcții SRL, în valoare totală de 120.450 lei, cu TVA aferent de 28.367 lei; în perioada 2009 - 2011 un număr de 92 facturi fiscale emise de către SC URB-SKF SRL, în valoare totală de 371.764 lei, cu TVA aferent de 89.223 lei; în perioada 2009 - 2011 un număr de 20 facturi fiscale emise de către SC Bartha Trans SRL, în valoare totală de 75810 lei, cu TVA aferent de 18.194 lei; în perioada 2009 - 2011 un număr de
12 facturi fiscale emise de către SC Cami Construct SRL, în valoare totală de
50.424 lei, cu TVA aferent de 4.580 lei
Prin rezoluția din data de_, împotriva învinuitului P. D. -I. , a fost începută urmărirea penală pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1, lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; 215 alin.1, 2 și 3 C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p.; 312 alin. 1 C.p.; 281 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În privința acestui inculpat instanța a constatat că inițial actele de cercetare au fost efectuate în dosarul nr. 149/P/2011 al P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj. Inculpatul a fost cercetat în acel dosar pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, existând
inițial indicii că, în calitate de administrator al SC Domy General SRL nu a înregistrat mai multe facturi fiscale în contabilitate. Pe parcursul efectuării actelor de cercetare penală s-a constatat că societatea inculpatului a emis mai multe facturi fiscale către SC Agro Exodus SRL, SC Petro Construct SRL, SC Ima P. enter SRL și SC R. TCM SRL, iar inculpatul a adus la cunoștința organelor de
poliție că nu reflectau operațiuni comerciale reale, context în care s-a apreciat oportună disjungerea cauzei dispusă prin ordonanța din data de 3 aprilie 2013 (fila 87 din dosar). Astfel din dosarul nr. 149/P/2011 în care inculpatul P. D.
I. era cercetat și pentru alte infracțiuni s-a dispus disjungerea cauzei în privința efectuării cercetărilor asupra relațiilor comerciale desfășurate între SC Domy General SRL pe de o parte și SC Agro Exodus SRL, SC Petro Construct SRL, SC Ima P. enter SRL și SC R. TCM SRL pe de altă parte, fiind constituit dosarul nr. 151/P/2013.
Prin rezoluția din data de 3 aprilie 2013 (depusă la fila 88 vol.I) s-a dispus conexarea dosarului nr. 151/P/2013 la dosarul nr. 73/P/2012 în care se efectuau cercetări față de făptuitorii M. I., C. G., M. Artemisa și M. Andrada sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin ordonanța din data de 05 aprilie 2013 procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului P. D. I. din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (fila 15 vol. I). Prin ordonanța din data de 10 aprilie 2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul P. D. I., pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (fila 20).
Sub aspectul stării de fapt, procurorul a reținut în sarcina inculpatului P.
D. -I. că, în calitate de administrator al SC Domy General Group SRL, a emis numeroase facturi fiscale care nu aveau la bază operațiuni comerciale reale, facturi care au fost înregistrate ulterior în contabilitatea SC Agro Exodus SRL, SC Petro Construct SRL, SC Ima P. enter SRL și SC R. TCM SRL. S-a arătat că facturile fiscale au fost înregistrate în contabilitatea societăților sus-menționate astfel: în perioada 2009 - 2011 în contabilitatea SC Agro Exodus au fost înregistrate un număr de 268 facturi fiscale emise de către SC Domy General Group SRL, în valoare totală de 1.7. lei, cu TVA aferent de 348.760 lei; în perioada 2009 - 2011 în contabilitatea SC Petro Construct SRL au fost înregistrate un număr de 268 facturi fiscale emise de către SC Domy General Group SRL, în valoare totală de 1.7. lei, cu TVA aferent de 348.760 lei; în semestrul IV 2010 în contabilitatea SC R. TCM SRL au fost înregistrate un număr de 56 facturi fiscale emise de către SC Domy General SRL în valoare de 225.806,45 lei cu TVA aferent de 54.193,55 lei; în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2010 în contabilitatea SC Ima
P. enter SRL au fost înregistrate un număr de 50 facturi fiscale emise de către
SC Domy General SRL în valoare totală de 201.613 lei cu TVA aferent în sumă de
48.387 lei.
În concluzie s-a reținut de către procuror că într-o perioadă de aproximativ
1 an de zile inculpatul a emis facturi fiscale ce nu aveau la bază operațiuni comerciale reale către SC Agro Exodus SRL, SC Petro Construct SRL, SC Ima P. enter SRL și SC R. TCM SRL, în valoare totală de 105.998 lei cu TVA aferent de
639.003 lei.
La baza propunerii de arestare preventivă au stat în privința tuturor celor trei inculpați dispozițiile art. 143 și art.148 lit. f C.pr.pen., respectiv aceea că există probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, precum și faptul ca au comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea preventivă a unei persoane împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală presupune pe de o parte existența unor probe sau indicii temeinice ale săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, iar pe de altă parte existența a cel puțin unuia din cazurile reglementate de art. 148 C.p.p.
Analizând actele și lucrările efectuate până în acest moment al urmăririi penale, instanța a constatat anumite indicii că inculpații M. I., C. G. și
P. D. I. s-ar fi implicat în activități specifice de evaziune fiscală. În acest sens sunt relevante înscrisurile existente la dosar, rapoartele de constatare tehnico-științifice, declarațiile inculpatului P. D. I., ale învinuitului Cămăran S., declarațiile învinuiților Crăciunaș V. Petre, O. Dănuț care au relatat faptul că au fost întocmite facturi fiscale care descriau anumite operațiuni comerciale nereale, acestea fiind emise către SC Agro Exodus SRL, SC Petro Construct SRL, SC Ima P. enter SRL și SC R. TCM SRL.
Instanța a constatat însă că organele de urmărire penală nu au individualizat suficient faptele pe care le-au reținut în sarcina inculpaților M. I. și C. G. . S-a menționat în privința inculpatului M. I. că acesta ar fi cauzat bugetului de stat un prejudiciu total d 1.883.000 lei. Deși la momentul analizării propunerii de luare a măsurii arestării preventive instanța nu este chemată să analizeze corectitudinea încadrării juridice se impun a fi efectuate anumite mențiuni sub acest aspect, având în vedere că elementul central punctat de procuror în susținerea propunerii este legate de valoarea totală a prejudiciului, care ar fi rezultat din reținerea în sarcina inculpatului M. I. a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, fiind totalizate prejudiciile presupus cauzate de acesta prin activitățile desfășurate în cadrul celor patru societăți comerciale.
Astfel cum au arătat apărătorii inculpatului, până la această dată nu există elemente care să justifice ferm reținerea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată. Pentru reținerea rezoluției infracționale unice ar fi necesară stabilirea mai clară a contribuției inculpatului la săvârșirea faptelor în special a celor despre care procurorul susține că au fost comise de inculpat în calitate de administrator de fapt, respectiv în cadrul SC Petro Construct SRL și SC Ima P. enter SRL (se face menționează în cuprinsul referatului facturile fiscale fictive înregistrate în contabilitate, dar nu se arată în mod concret cine a efectuat aceste înregistrări). Deși s-a menționat că există probe că inculpatul este administratorul de fapt al acestor societăți, nu s-au indicat concret de către procuror aceste probe și nu au fost identificate de instanță în dosar.
Raportat la reglementarea legală în privința evaziunii fiscale, respectiv articolul 10 din Legea nr. 241/2005 care prevăd consecințele acoperirii prejudiciului în diferite faze ale procesului penal în ipoteza concretizării clare a participației inculpatului și în cazul în care nu s-a reținut forma continuată a
infracțiunii de evaziune fiscală, raportat la prejudiciile estimate de organele fiscale a fi create de către SC R. TCM SRL, SC IMA P. enter SRL, SC Agro Exodus SRL (adresa de estimare fila 92 Vol. I dosar urmărire penală), se poate aplica inculpatului pedeapsa amenzii penale sau amenzii administrative.
Un alt aspect relevant sub aspectul existenței indiciilor în sensul art. 143 Cod procedură penală este legat de faptul că până la această dată în privința celor trei societăți menționate anterior nu există decât estimarea efectuată de organul fiscal, viitoarea parte civilă din dosar în ipoteza în care se va constata că sunt probe suficiente pentru trimiterea inculpaților în judecată. Actele de control și deciziile de impunere întocmite de organele fiscale pot fi contestate de către contribuabil atât în baza procedurii stabilite de Codul de procedură fiscală, cât și în cadrul urmăririi penale prin solicitarea efectuării unei expertize judiciare. Singurul prejudiciu în privința căruia există o concluzie mai clară, emisă tot de organul fiscal, este cel care s-ar fi creat bugetului de stat de către SC Agro Exodus SRL, care astfel cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar cu ocazia dezbaterii propunerii de arestare preventivă a fost reparat prin compensare cu TVA-ul care trebuia recuperat de societate.
Astfel, instanța a constatat că există anumite indicii care relevă că inculpații s-ar fi implicat în acte de evaziune fiscală fără a se putea reține cu certitudine toate aspectele menționate de către procuror, cu referire la încadrarea juridică a faptelor, la prejudiciul total în sumă de 1.883.000 lei. Este de precizat că și în situația în care s-ar aprecia la acest moment procesual suficiente estimările organului fiscal, s-ar fi impus analizarea distinctă a situației inculpaților. Nu este întemeiată susținerea procurorului referitoare la faptul că toți inculpații ar fi contribuit la cauzarea către bugetul de stat a respectivului prejudiciu, în condițiile în care inculpații P. D. -I. și C. G. nu au
legătură decât cu 1 din cele patru societăți despre care se susține că sunt administrate de inculpatul M. I. .
Trecând la analizarea temeiului de arestare, instanța a constatat că în propunere a fost reținut temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv faptul că aceștia au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Independent de incidența sau nu a dispozițiilor art. 9 alineat 2 din Legea nr. 241/2005, aspect care urmează a se stabili, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de evaziune fiscală în forma reglementată de art. 9 alin. 1 lit. c este mai mare de 4 ani închisoare.
În privința celei de-a doua condiții, prevăzută de litera f a art. 148 în mod cumulativ, instanța a constatat că propunerea procurorului nu conține o motivare concretă, individuală pentru fiecare inculpat, din care să reiasă că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât așa cum s-a arătat anterior participația lor desprinsă până la acest moment procesual din actele de urmărire penală diferă.
În cuprinsul motivării propunerii s-au făcut referiri de ordin general în privința pericolului concret pentru ordinea publică. Singurul element concret care rezultă a fi avut în vedere în această privință este legat de gravitatea faptei, prin prisma prejudiciului presupus a fi cauzat de inculpați, care așa cum s-a arătat anterior nu poate fi reținut cu certitudine atâta timp cât rapoartele de inspecție fiscală nu sunt finalizate. Oricum gravitatea faptei privită singular nu
poate fi suficientă pentru a se justifica luarea măsurii arestării preventive, aspect care rezultă atât din dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, cât și din
jurisprudența instanțelor interne și jurisprudența CEDO.
Pornind de la scopul măsurilor preventive, instanța a constatat că articolul 136 alin. 1 Cod procedură penală prevede că acestea se impun a fi luate pentru a
asigura buna desfășurare a procesului penal, respectiv pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului. În această privință nici din propunerea de arestare preventivă și nici din actele dosarului nu reiese în privința niciunuia dintre inculpați că prin lăsarea în libertate ar împiedica buna desfășurare a procesului penal sau ar încerca să se sustragă urmăririi penale.
Singurul inculpat în privința căruia s-au făcut referiri implicite la o eventuală sustragere a fost P. D. I., față de care s-a formulat propunere de arestare preventivă în lipsă. Instanța a apreciat că organele de urmărire penală au tras concluzia în mod nejustificat că ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 150 Cod procedură penală doar raportat la faptul că a fost emis un mandat de aducere care nu a putut fi executat deoarece s-a constatat că inculpatul nu se afla la domiciliu. Din actele dosarului a reieșit în mod cert faptul că inculpatul P.
D. I. s-a prezentat la solicitarea organelor de urmărire penală ori de câte ori a fost necesar, fiind audiat în repetate rânduri de la momentul începerii urmăririi penale dispuse în privința sa încă prin rezoluția din data de 29 aprilie 2011 în dosar nr. 149/P/2011 al P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj. Inculpatul a arătat cu ocazia audierii de către judecător că organele de poliție cunoșteau faptul că este student la o facultate din altă localitate și că aveau numărul său de telefon mobil pe care l-a pus la dispoziție tocmai pentru a putea fi contactat.
Referitor la ceilalți doi inculpați instanța a constatat de asemenea că nu există date că au încercat să se sustragă cercetărilor, în condițiile în care organele de urmărire s-au sesizat încă din data de_, cunoșteau faptul că se efectuează cercetări referitoare la activitățile societăților comerciale, fiindu-le ridicate actele contabile aferente perioadelor care fac obiectul verificărilor. Astfel luarea măsurii arestării preventive nu poate fi justificată în privința inculpaților pentru asigurarea scopului măsurilor preventive astfel cum este reglementat de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Mergând mai departe cu analiza oportunității luării acestei măsuri instanța a constatat că dispozițiile art. 136 alineat 8 Cod procedură penală prevăd că la alegerea măsurii preventive se ține seama de scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În susținerea propunerii de arestare nu fost analizată situația personală a fiecărui inculpat, astfel cum impun dispozițiile legale și jurisprudența CEDO în mai multe hotărâri dintre care unele chiar împotriva României. De asemenea instanța a apreciat că inclusiv la redarea motivelor pentru care s-a apreciat că este întrunit temeiul prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală se impune analizarea distinctă a situației inculpaților.
Pentru a se reține că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, legiuitorul român a prevăzut necesitatea existenței unor probe certe. Doctrina și practica judiciară a nuanțat această cerință, fiind statuat că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptei, din modalitatea de săvârșire, persoana inculpatului, eventual valoarea prejudiciului cauzat, rezonanța socială a faptelor și impactul asupra opiniei publice, etc.
În propunerea formulată s-a apreciat că pericolul pentru ordinea publică nu reprezintă altceva decât temerea că odată pus în libertate inculpatul ar putea săvârși din nou fapte prevăzute de legea penală și temerea că punerea în libertate a acestuia ar declanșa puternice reacții și sentimente de insecuritate în rândul opiniei publice. Cu privire la primul aspect menționat instanța a constatat că nu există și nici nu au fost indicate date concrete că inculpații ar comite fapte prevăzute de legea penală dacă ar fi lăsați în libertate, presupunerea organului de urmărire penală în acest sens în absența unor elemente concrete nefiind suficientă. Referitor la sentimentul de insecuritate în rândul opiniei publice, instanța constată că în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului
a statuat că tulburarea ordinii publice poate fi luată în calcul ca motiv de luare sau menținere a arestării preventive în anumite situații excepționale și în măsura în care dreptul intern recunoaște această natură, însă acesta nu poate fi considerat relevant și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să indice că eliberarea deținutului ar tulbura cu adevărat ordinea publică (cauza Letellier împotriva Franței).
Transpunând aceste principii la cauza de față instanța a constatat că nu există fapte de natură să indice că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În aceeași cauză menționată anterior, Curtea Europeană a stabilit că instanțelor interne le revine sarcina de a motiva în mod concret pe baza faptelor relevante motivele pentru care consideră că ordinea publică ar fi efectiv amenințată dacă inculpatul ar fi liber. În cauza de față, faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt de natură economică și se reține că ar fi fost săvârșite în perioada 2009-2011, condiții în care nu s-a putut aprecia că la acest moment prin rezonanța socială au un impact deosebit și sunt de natură a tulbura ordinea și liniștea publică.
De asemenea instanța a constatat că nu există elemente legate de persoana inculpaților care să justifice concluzia că prezintă un pericol social concret. Nu rezultă din datele dosarului că inculpații s-ar mai fi implicat în comiterea altor fapte pentru a discuta de perseverența infracțională și periculozitatea acestora. Inculpatul P. D. I. nu este cunoscut cu antecedente penale, este student și a avut o comportare corespunzătoare pe parcursul urmăririi penale declanșate în privința sa încă din anul 2011. În luna februarie 2012 cu ocazia unei reaudieri inculpatul a declarat organelor de urmărire penală aspectele pe care le cunoștea în legătură cu emiterea facturilor către societățile despre care se susține de organele de urmărire penală că au fost administrate în fapt sau în drept de inculpatul M. I. . La acel moment inculpatul a fost reținut, însă procurorul a apreciat că nu se impune întocmirea propunerii de arestare preventivă pentru motivele menționate în rezoluția aplicată pe înscrisul de la fila 32 vol. I, fără ca până la această dată să apară alte elemente în privința sa care să justifice concluzia că prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul M. I. este o persoană integrată în societate, care este implicat în viața social-economică a orașului de domiciliu, în prezent fiind asociat și administrator al unor societăți comerciale, dintre care unele sunt implicate în derularea unor proiecte cu finanțare europeană, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în circumstanțiere la dosar. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penală și nu este cercetat pentru săvârșirea altor fapte penale în afara celor care fac obiectul prezentului dosar. Acesta a avut o atitudine procesuală corespunzătoare până în prezent și a arătat că în viitor va colabora atât cu organele fiscale, cât și cu organele de urmărire penală.
Inculpatul C. G. este administratorul SC Petro Construct SRL, nu are antecedente penale și nu există alte elemente în privința persoanei sale care să justifice necesitatea privării de libertate.
Pentru motivele expuse anterior, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru dispunerea măsurii arestării preventive față de inculpații M. I., P. D. - I. și C. G., nefiind necesară nici luarea unei măsuri restrictive de drepturi, în condițiile în care până la acest moment procesual din comportamentul inculpaților nu a rezultat că o astfel de măsură se impune pentru buna desfășurare a urmăririi penale sau pentru a împiedica sustragerea lor de la urmărire. Din dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală a reieșit că luarea oricărei măsuri preventive trebuie să aibă ca scop buna desfășurare a urmăririi penale sau împiedicarea sustragerii inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ solicitând instanței de control judiciar să constate că sunt îndeplinite condițiile legale referitoare la existența unor temeiuri de arestare și existența unor indicii de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților
M. I., C. G. și P. D. .
Ministerul Public a apreciat că soluția instanței ierarhic inferioare se bazează pe o interpretare aparte a cauzei din perspectiva unei lipsede celeritate a organelor de anchetă și ale unor indicii insuficiente cu privire la vinovăția inculpaților.
S-a mai susținut că lăsarea în libertate a inculpaților, raportat la probațiunea administrată, la complexitatea presupusei activități infracționale reținute în sarcina acestora, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și de aceea se impune arestarea preventivă a inculpaților.
A mai fost invederat și faptul că în această fază a procesului penal nu este necesară probarea cu certitudine a cuantumului prejudiciului cauzat prin acțiunile presupus ilicite ale inculpaților deoarece procesul penal este abia la început și art. 143 Cod procedură penală vorbește de existența unor indicii temeinice de vinovăție ori în această fază a procedurii este suficient actul de constatare întocmit de organele financiare pentru a stabili valoarea probabilă a pagubei.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea reține că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța ierarhic inferioară investită cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestului preventiv față de inculpații M. I., C. G. și P. D. a procedat la verificarea incidenței dispozițiilor art 143 Cod procedură penală și a vreunuia dintre temeiurile de arestare prevăzute de art 148 Cod procedură penală.
Astfel, în prima etapă a analizat dacă până la acest moment al procesului penal au fost administrate probe sau există indicii temeinice apte să convingă un observator obiectiv că inculpații ar putea fi autorii infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Reamintim că, în sarcina inculpatului M. I. organele de urmărire penală au reținut că acesta în calitate de administrator de drept sau de fapt al SC AGRO EXODUS SRL, SC R. TCM SRL, SC PETRO CONSTRUCT SRL și SC IMB BISEDER
SRL a înregistrat în contabilitate facturi fiscale ce nu aveau la bază operațiuni reale pentru a diminua sumele datorate bugetului de stat cu titlu de impozit pe profit și TVA.
S-a reținut că activitatea presupus infracțională reținută a inculpatului s-a desfășurat în perioada 2009- până la sfârșitul lunii aprilie 2011.
În ceea ce-l privește pe inculpatul C. G. s-a reținut că în calitatea sa de administrator la SC PETRO CONSTRUCT SRL a înregistrat în contabilitatea acestei societăți în perioada 2009-2011 un număr de 268 facturi fiscale emise de SC DOMY GENERAL GROUP SRL în valoare de17. lei în perioada 2009-2011 un număr de
32 facturi fiscale emise de SC IMB BISEDER SRL,în valoare de 127.150 lei, în aceeași perioadă un număr de 31 facturi fiscale emise de SC SABOU SOCIETATE DE CONSTRUCȚII SRL în valoare totală de 120.450 lei, 92 facturi fiscale emise de SC URB - SECA F SRL în valoare totală de 371.764 lei, 20 facturi fiscale emise de SC BARTA TRANS SRL în valoare totală de 75.810 lei, și 12 facturi fiscale emise de SC CAMI CONSTRUCT SRL în valoare totală de 50.424 lei, fără ca aceste facturi să aibă la bază operațiuni comerciale reale în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit și a TVA-ului.
Față de P. D. I. a fost începută urmărirea penală în 29 aprilie 2011 sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art 9 alin.1 lit b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, art 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal, art 312 alin.1 Cod penal, art 281 Cod penal, cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal reținându-se sub aspectul stării o de fapt că în calitate de administrator al SC DOMY GENERAL GROUP SRL a emis numeroase facturi fiscale ce nu aveau la bază operațiuni comerciale reale, facturi ce au fost înregistrate ulterior în contabilitatea societăților SC AGRO EXODUS SRL, SC PETRO CONSTRUCT SRL, SC IMA P. ENTER SRL și SC R. TCM SRL.
Precizăm că organele de urmărire penală au reținut că într-o perioadă de aproximativ de 1 an de zile acest inculpat ar fi emis facturi fiscale nereale în valoare totală de 3.105.998 lei.
În dosarul cauzei există până la acest moment indicii că ar fi fost comise niște acțiuni ilicite însă, așa cum a reținut și instanța fondului aceste probe nu sunt suficiente pentru a convinge un observator obiectiv că inculpații ar putea fi autorii faptelor reținute în sarcina lor.
Pe de o parte, s-a afirmat de către organele de anchetă că inculpații aveau calitatea de administrator de fapt sau de drept a societăților comerciale anterior menționate, fără ca să existe dovezi în acest sens.
Pe de altă parte, există unele contradicții între afirmațiile organelor de anchetă și afirmațiile inculpaților cu privire la obligațiile pe care aceștia le au față de bugetul statului.
Astfel, au fost depuse la dosar de către inculpatul C. G. certificatul fiscal din care rezultă că acesta nu are nici o datorie către bugetul de stat, precum și decontul TVA.
De asemenea, au fost contestate rapoartele de inspecție fiscală și deciziile de impunere întocmite în sarcina societății SC AGRO EXODUS SRL.
Pe de altă parte, vom mai observa că pretinsa activitate ilicită a inculpaților s-a desfășurat în perioada 2009-aprilie 2011 iar reprezentanții parchetului au formulat prezenta propunere de luare a măsurii arestului preventiv la mai bine de 2 ani de la momentul la care aceasta a încetat.
În aceste condiții, pare greu de crezut că persoanele care, timp de 2 ani de zile nu au mai comis fapte ilicite ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În condițiile date, propunerea de arestare preventivă apare ca fiind tardiv formulată, organele de anchetă nejustificând în nici un fel de ce doar cea mai extremă și mai severă dintre măsurile preventive poate fi luată față de inculpați, la acest moment și de ce nu ar fi suficientă o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Nu există nici un indiciu că inculpații lăsați în libertate ar încerca să se sustragă de la urmărirea penală sau de la judecată, ori ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, așa cum cere imperativ art 136 Cod procedură penală.
Ne însușim în totalitate aserțiunile instanței ierarhic inferioare cu privire la lipsa pericolului concret pentru ordinea publică ce ar putea fi generat de lăsarea în libertate a inculpaților la acest moment procesual și la un interval de timp considerabil de la data comiterii faptei.
Nici unul dintre inculpați nu are antecedente penale, sunt bine integrați în societate și s-au prezentat în fața organelor de urmărire penală, ori de câte ori au fost chemați.
Față de aceste considerente apreciem că hotărârea instanței fondului este legală și temeinică și în baza dispozițiilor art 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul parchetului conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva încheierii penale nr. 13/C/ din 11 aprilie 2013 a T. ui S. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 25 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu, av. Luca M., L. Kinga si av. M. Octavian.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
M. Ș. | L. | M. | , | M. | B. |
GREFIER
M. B.
Red.M.Ș./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.-Ancuța P.
| ← Încheierea penală nr. 21/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 1237/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
