Încheierea penală nr. 77/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
ÎNCHEIEREA P. Ă NR.77/R/2013
Ședința publică din 31 Iulie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE A. -L. I.
Judecător L. -A. C. Judecător L. F. Grefier D. -P. O.
S-au luat spre examinare recursurile formulate în cauză de inculpații R. S.
V. și R. P. F. împotriva Încheierii penale nr.68/C/A/_ a Judecătoriei
C. -N., cauza având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații R. S. V. și R. P. F., ambii asistați de către apărătorul ales, av. Horea Pereat, cu delegație la dosar.
Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - S. Teritorial C. este reprezentat prin procuror: DORU DOBOCAN.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, inculpatul R. P.
F. arată că își menține recursul formulat în cauză și că nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de recurs, menținându-le pe cele date anterior.
La întrebarea instanței, inculpatul R. Sărin V. arată că își menține recursul formulat în cauză și că dorește să dea declarații în fața instanței de recurs, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
La întrebarea instanței, părțile arată că nu au cereri de formulat ori excepții de invocat.
Față de împrejurarea că nu sunt cereri de formulat ori excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpaților solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare formulate.
Consideră că măsura arestării preventive nu este justificată raportat la probatoriul aflat la dosarul cauzei. Încă de la început, inculpații au avut o poziție constantă și de recunoaștere, arătând că au primit acea sumă de bani ca urmare a vânzării unui animal, respectiv a unui cal.
Arată că inculpații sunt persoane simple care cresc animale, ocupându-se practic cu vânzarea acestora, astfel că este posibil ca în urma tranzacțiilor efectuate, acele hârtii să fi ajuns la inculpați, aceștia fără să aibă habar.
Arată că în luna aprilie 2012 învinuitul R. P. a cumpărat calul de la partea vătămată cu suma de 38 de milioane lei vechi, iar ulterior l-a vândut în piața de animale pentru suma de 41 de milioane lei vechi, astfel că după mai bine de 1 an și 2 luni de zile, se formulează propunere de arestare preventivă, respectiv în luna iulie 2013.
Pentru fapta de plasare de bancnotă falsă, se reține în sarcina inculpatului R.
P. acea cumpărare a unui cal, iar în sarcina inculpatului R. faptul că a achitat la magazinul sătesc din localitatea unde își are domiciliu, cu o bancnotă falsă de 200 de lei. Consideră că dacă inculpatul știa că acea bancnotă este falsă, în mod cert nu achita contravaloarea unor produse la magazinul sătesc din satul unde locuiește.
Arată că deși nu a văzut personal bancnotele, apreciază că raportat la poziția inculpaților, aceștia spun adevărul.
Mai arată faptul că în cauză s-au făcut interogatorii, filări din partea D.I.I.C.O.T.-ului, precum și anumite interceptări telefonice, dar din acestea, respectiv din conținutul lor, nu rezultă nimic concret raportat la obținerea banilor falși.
Apreciază că nu este dovedit în nici un fel faptul că inculpatul știau că acei bani sunt falși, iar raportat la probele administrate în faza de urmărire penală nu rezultă că inculpații ar fi vinovați de comiterea infracțiunii de plasare, de constituirea unui grup infracțional, ori de înșelăciune, deoarece inculpații nu știau că bani sunt falși.
Deși în acest dosar sunt cercetate mai multe persoane, acestea cu ocazia audierii, respectiv în declarațiile date nici măcar nu pomenesc numele inculpaților.
Consideră că măsura arestării preventive este una nejustificată astfel că nu se impune menținerea ei în continuare. Arată că inculpații sunt agricultori, au familii în întreținere și menținerea lor în stare de arest preventiv ar crea prejudicii majore.
Apreciază că măsura arestării preventive este nejustificată și chiar dacă rolul acestui proces este acela de a verifica dacă trebuie luată măsura arestării preventive, raportat și la fondul cauzei, consideră că se poate dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, arătând că inculpații nici măcar nu au pașapoarte. Solicită admiterea recursului formulat, respingerea propunerii de arestare formulate și a se lua față de inculpați o altă măsură preventive neprivativă de
libertate.
Arată că la instanța de fond, când a fost dispusă această măsură preventivă foarte mult au contat cazierele inculpaților, însă solicită a se avea în vedere că inculpatul R. a fost condamnat anterior pentru punerea în circulație de bancnotă falsă străină, iar inculpatul R. mai este cercetat într-un alt dosar, dar consideră că trecutul inculpaților nu trebuie avut în vedere întrucât aceștia nu se mai ocupă cu așa ceva.
Solicită instanței a avea în vedere că inculpații nu s-au mai ocupat de așa ceva, devenind practic victime în prezentul dosar, deoarece au primit acea sumă de bani pe care au dat-o mai departe fără a știi însă că acei bani sunt falși.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor formulate în cauză de către cei doi inculpați și menținerea încheierii penale nr.68/C/A/_ a Judecătoriei C. -N. prin care a fost luată față de aceștia măsura arestării preventive, apreciind că soluția primei instanțe este legală, temeinică și corect
motivată, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive.
Arată că în cauză există indicii și probe temeinice care conduc la bănuiala rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor reținute în sarcină.
Apreciază că în cauză sunt îndeplinite prevederile art.148 lit.f C.pr.penală întrucât pedepsele pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt prevăzute de legea cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
La dosarul cauzei, există indicii și probe temeinice din care rezultă că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor imputate, în acest moment fiind întocmit și rechizitoriul în cauză, iar la filele 10-12 se află mijloacele de probă.
Astfel că de la momentul luării măsurii arestării preventive de către Judecătoria Cluj-Napoca și până în prezent, la dosar au fost administrate alte probe. Solicită a se avea în vedere jurisprudența CEDO, care a statuat, prin hotărârile date, faptul că acele indicii și probe temeinice avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu trebuie să aibă forța juridică de a dispune condamnarea inculpaților, ci trebuie să conducă la bănuiala rezonabilă că aceștia
sunt autorii faptelor imputate.
Solicită instanței a înlătura argumentele aduse de apărare pe fondul cauzei, arătând că raportat la prevederile art.148 lit.f C.pr.penală, instanța de fond, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca a considerat în mod legal și temeinic că în cauză sunt îndeplinite cele două condiții, respectiv infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani (infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat în forma prev. de art.8 din Legea 39/2003, înșelăciune art.215 alin.1-3 Cod penal și punerea în circulație de valori falsificate au pedepse cuprinse între 3 și 15 ani închisoare, respectiv între 3 și 12 ani închisoare), iar cercetarea lor în stare de libertate ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică.
Dincolo de gravitatea infracțiunilor prezumate a fi săvârșite de către inculpați, gravitate materializată prin limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, solicită a se avea în vedere impactul negativ pe care îl are săvârșirea unor fapte de acest gen le provoacă în rândul membrilor comunității cu atât mai mult cu cât inculpații s-au adresat unor persoane simple, de la țară, profitând de nivelul scăzut, de informare a acestora.
Solicită a se avea în vedere și antecedența penală în aceeași materie a ambilor inculpați, astfel că cercetarea ori judecarea în stare de libertate a unor persoane prezumate a fi săvârșit astfel de infracțiuni grave, ar aduce la instaurarea unui sentiment de neîncredere a cetățenilor în modalitatea de asigurare al climatului de ordine publică de către instituțiile abilitate.
Inculpatul R. S. V., având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului formulat.
Inculpatul R. P. F., având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului formulat.
T. UL
Asupra recursurilor penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, tribunalul constată că Judecătoria Cluj-Napoca, prin încheierea penală nr.68/C/A/_, a dispus admiterea propunerii formulate de DIICOT- S. Teritorial C., având ca obiect luarea măsurii arestului preventiv față de inculpații R. S. -V. si R. P. -F. .
În baza art.1491 Cod procedură penală, art.148 lit. f, art. 143 si art.136 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. S. -V., pe o durată de 29 ( douăzeci si nou) zile cu începere din data de_ și până la data de_, inclusiv, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 alin. 1 și 2 C.pen., instigare la înșelăciune, în formă continuată, prev. și ped. de art. 25 C.pen. rap. la art. 215 alin. 1 - 3 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si falsificare de monede sau de alte valori, în formă continuată, prev. și ped. de art. 282 alin. 2 C.pen.,cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. și art. 37 lit. b C.pen.
În baza art.1491 Cod procedură penală, art.148 lit. f, art. 143 si art.136 lit.d Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. P. -F.
, pe o durată de 29 ( douăzeci si nouă) zile cu începere din data de_ și până la data de_ inclusiv, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 alin.1 și 2 C.pen., înșelăciune, în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 - 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si falsificare de monede sau de alte valori, în formă continuată, prev. și ped. de art. 282 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. și art. 37 lit. b C.pen.
Au fost respinse cererile formulate de inculpați de a se lua față de aceștia măsura de prevenție a obligării de a nu părăsi tara sau localitatea.
În baza art.193 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezenta încheiere, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut faptul că în cauză sunt probe și indicii temeinice care au condus la concluzia că acești inculpați s-ar face vinovați de comiterea faptelor penale reținute în sarcina lor, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune și se justifică privarea lor de libertate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambii inculpați, solicitând a fi cercetați în stare de libertate, susținând că ei nu au știut că acele bancnote ar fi false, la rândul lor fiind înșelați, ei nu au comis cu intenție vreo faptă penală, se pun la dispoziția organelor judiciare, respectând toate condițiile ce vor fi stabilite de către instanță atunci când se va lua o altă măsură preventivă însă neprivativă de libertate.
Analizând recursurile declarate în cauză, tribunalul apreciază că sunt nefondate și în temeiul art.385/15 pc.1 lit.b C.pr.pen., le va respinge. Aceasta deoarece prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele. La baza propunerii de arestare preventivă a inculpaților stau dispozițiile art. 143 și art. 148 lit f C.pr.pen., infracțiunile săvârșite de către inculpați se pedepsesc cu închisoarea mai mare de 4 ani existând probe certe că lăsarea lor în liberate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Într-adevăr arestarea preventivă a unei persoane împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală presupune pe de o parte existența unor probe sau indicii temeinice ale săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, iar pe de altă parte existența cel puțin al unuia din cazurile reglementate de art. 148 C.p.p.
Analizând actele și lucrările efectuate până în acest moment al urmăririi penale, instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile cerute de art. 143 C.p.p., existând indicii si probe temeinice că inculpații au comis faptele de care sunt acuzați.
Fără putință de tăgada stabilirea vinovăției inculpaților se va face desigur numai in urma cercetării judecătorești de către instanța investita cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrata in faza urmăririi penale pune insa in evidenta existenta unor indicii temeinice in înțelesul art. 143 C. proc. penala care justifica luarea măsurii preventive fata de inculpați. În cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.pr.pen., existând probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală. Indiciile temeinice, respectiv "motivele verosimile";, nu trebuie să aibă aceeași forță probantă ca cele necesare pentru a justifica o condamnare sau a formula o acuzare.
Cu privire la întrunirea condițiilor prev. de art.143 C.P.P. este necesar să existe probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte prev. de legea penală iar în conformitate cu prevederile art.5 alin.1 lit.c CEDO măsura arestării preventive poate fi luată atunci când există motive verosimile de a se bănui că s-a comis o faptă prev. de legea penală, Curtea înțelegând prin motive verosimile doar fapte, informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite fapta pentru care se ia măsura și care nu trebuie să fie de același nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau fundamentarea unei anumite acuzații. În speță săvârșirea de către inculpați a faptelor, așa cum a fost reținută în situația de fapt, rezultă indubitabil dintr-o serie de indicii temeinice și probe existente în cauză.
Existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații și din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către altă persoană în absența unei reacții ferme față de cei suspectați ca fiind autori ai unor asemenea fapte. Ca atare, la stabilirea pericolului public, nu trebuie avute în vedere doar datele legate de persoana inculpatului, ci și cele referitoare la fapte, nu de puține ori acestea fiind de natură să creeze la nivelul societății un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității dată fiind și recrudescența acestui fenomen.
În concret, pericolul social al faptelor rezultă din însăși starea de fapt reținută, respective folosire unor bancnote contrafăcute pentru achiziționarea diferitelor mărfuri in dauna mai multor părți vătămate, in zonele rurale, pentru a îngreuna depistarea lor. Lăsarea în libertate a inculpaților ar reprezenta și o evidentă încurajare a săvârșirii unor fapte similare atât de către aceștia cât și de către persoane care au această tendință, văzând lipsa de fermitate a justiției față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Iar lipsa de reacție a organelor judiciare, similară tolerării unor fenomene antisociale, este de natura a știrbi autoritatea organelor judiciare si de a atrage, mai ales la nivelul percepției comunități, un
sentiment de insecuritate. In privința gradului de pericol social pe care îl reprezintă inculpații este de reținuta ca aceștia au comis faptele in stare de recidiva, fiind condamnați anterior pentru fapte similare.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a dispus admiterea propunerii și a luat măsura arestului preventiv față de cei doi inculpați, soluție legală și temeinică ce va fi menținută de către instanța de control judiciar, prin respingerea recursurilor promovate în cauză.
În temeiul art.192 al.2 C.pr.pen., fiecare dintre inculpați va fi obligat să plătească câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului.
PENTUR ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
În temeiul art.385/15 pc.1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații R. S. V. , fiul lui V. și M., născut la_, reținut în A. I. C., și R. P. F. , fiul P. inei, născut la_, reținut în A. I.
C., împotriva încheierii penale nr.68/C/A /_ a Judecătoriei C. -N. .
În temeiul art.192 al.2 C.pr.pen., obligă pe fiecare dintre inculpați să plătească câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 iulie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | |
A. I. L. -A. | C. | L. F. |
GREFIER
D. -P. O.
Red.A.I./C.B./3 ex., _
Jud. fond: Chirilă O.
| ← Încheierea penală nr. 44/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 448/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
