Încheierea penală nr. 1398/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1398/R/2013
Ședința publică din data de 25 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: I. A C. M. JUDECĂTORI: V. C.
: C. I.
GREFIER: G. I. -B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism Serviciul Teritorial C. - reprezentant prin procuror DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud împotriva încheierii penale nr.142/F/_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. I., în stare de arest preventiv, asistat de către apărător ales - avocat S. Vlad din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Apărătorul ales al inculpatului depun la dosarul cauzei concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul M. ui P., în temeiul art.38515pct.2 lit.d C.p.p. solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii penale nr.142 a Tribunalului Bistrita Năsăud și rejudecând cauza, să dispună respingerea cererii de liberare sub control judiciar formulată de către inculpatul L. I. și prin urmare menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
În esență, critică încheierea penală întrucât în opinia sa aceasta este neîntemeiată din perspectiva dispozițiilor art. 1602C.pr.pen.
Conform dispozițiilor art.1602alin.1 C.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și a infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mică de 18 ani. Din redactarea și lecturarea acestui text rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept absolut al inculpatului, ci este o posibilitate dată instanței de judecate care poate să hotărască dacă inculpatul aflat în stare de arest poate fi liberat pe control judiciar, în acest sens trebuie analizate temeinicia și oportunitatea acesteia.
În ceea ce privește analiza de temeinicie Î. Curte de Casația și Justiție a statuat în repetare rânduri că, în mod evident trebuie să ne raportăm la existența unei stări de arest preventiv. În speță temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive există în continuare în cauză, dat fiind și faptul că s- a dispus prelungirea acestei masuri.
În ceea ce privește analiza de oportunitate, instanța trebuie să se raporteze la circumstanțele reale și personale din cauză, ori, potrivit art.1602alin.2 C.pr.pen care statuează că, liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea inculpatului de a săvârși noi infracțiuni. Există riscul ca odată pus în libertate inculpatul să continue săvârșirea unor infracțiuni legate de droguri
Raportat la motivele expuse și la perseverența infracțională a inculpatului apreciază că nu este oportună lăsarea în libertate în acest moment a inculpatului și ca atare solicită admiterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită respingerea recursului formulate de DIICOT.
Instituția liberării provizorii sub control judiciar este prevăzută pentru a da posibilitatea inculpatului să ceară lăsarea sa în stare de libertate sub control judiciar până la finalizarea procesului penal.
Solicită instanței să constate admisibilitatea în principiu a cererii și oportunitatea admiterii acesteia..
Precizează faptul că, antecedentele penale ale inculpatului nu reprezintă un temei pentru luarea sau prelungirea măsurii arestului preventiv, acestea vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei, însă în acest moment după 4 luni de arest preventiv aceasta perioadă este mai mult decât suficientă. Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că ceilalți inculpați din prezenta cauză au beneficiat de punerea în libertate, sau mai mult față de unii dintre acești nu s-a luat nicio altă măsură preventivă.
Se face vorbire de o serie de acte care trebuie întocmite și care nu îl privesc pe acest inculpat, este vorba de transcrierea unor convorbiri telefonice, audierea altor consumatori, confruntarea anumitor coinculpați, astfel că, în opinia sa inculpatul nu va avea cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal. Solicită instituirea în sarcina inculpatului a unor obligații pe care acesta se obligă să le respecte.
Solicită instanței să aibă în vedere faptul că gradul de pericol social pe care inculpatul și fapta acestuia o prezintă, și să analizeze cu temeinicie recursul formulat de către DIICOT, întrucât inculpatul trebuie să beneficieze de egalitate de tratament în fața legii astfel cum au beneficiat și ceilalți coinculpați.
În ceea ce privește situația personală a inculpatului, acesta așa cum reiese din actele depuse la dosarul cauzei are un loc de muncă, există o adeverință și o caracterizare a acestuia de la locul de muncă; concubina acestuia este însărcinată iar mama sa este grav bolnavă.
Învederează faptul că inculpatul va respecta toate obligațiile care îi vor fi impuse și nu va influenta în vreun fel bunul mers al procesului penal, respectiv nu se va sustrage și nu va influenta depoziția vreunui martor sau parte din acest dosar.
Pentru toate considerente expuse, apreciază că, scopul măsurii arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurat și prin lăsarea acestuia în libertate sub control judiciar, sens în care solicită respingerea recursului declarat de DIICOT.
În replică, reprezentantul M. ui P., contrar celor susținute de apărare apreciază că antecedența penală a inculpatului este și trebuie să fie un criteriu de analiză a oportunității cererii de liberare provizorie sub control judiciare. Antecedența penală face distincția între inculpatul L. I. și inculpații fără antecedente penale.
În replică, apărătorul ales al inculpatului solicită instanței să constate că din totalul de aproximativ 7.000 file cât conține dosarul de urmărire penală, ceea ce îl privește pe inculpatul L. I., mai exact convorbirile telefonice sunt
succint expuse pe o întindere de cca.120 file. Consideră că față de alți inculpați cu antecedente penale și care au beneficiat de liberare cu atât mai mult este îndreptățit și inculpatul L. I. să beneficieze de același tratament.
Inculpatul L. I., având ultimul cuvânt, arată că susține întrutotul concluziile apărătorului său ales. Solicită respingerea recursului formulat de DIICOT, cu mențiunea că va respecta toate obligațiile care îi vor fi impuse de către instanța de judecată și se va prezenta în fata organelor de urmărire penală și în fata instanței de judecată ori de câte ori va fi necesar.
C U R T E A :
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.142 din 14 octombrie 2013 Tribunalul Bistrița Năsăud în temeiul disp. art. 160 ind. 8a alin. 2 Cod procedură penală a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul L. I.
, fiul lui I. și A., născut la data de_, în C. -Napoca, jud. C., domiciliat în C. -Napoca, str. Minerilor nr. 66A, jud. C., CNP - 1., aflat în prezent în arestul IPJ Bistrița-Năsăud, ca fiind întemeiată și, în consecință: s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Potrivit art. 1608aalin. 3 Cod procedură penală rap. la art. 1602alin. 3 lit. a-e Cod procedură penală, pe timpul liberării provizorii inculpatul va respecta următoarele obligații:
să nu depășească limita teritorială a țării, decât în condițiile stabilite de instanță;
să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la Poliția mun. C. -Napoca - organul de poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1602alin. 31Cod procedură penală, s-a impus inculpatului ca, pe timpul liberării provizorii, să nu se apropie de inculpații și martorii din prezenta cauză, să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art. 1602alin. 32Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului cu privire la necesitatea respectării obligațiilor stabilite, că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua, față de el, măsura arestării preventive.
S-a atras atenția inculpatului cu privire la disp. art. 16010alin. 1 lit. a, b Cod procedură penală.
S-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor și instituțiilor cuprinse în disp. art. 145 alin. 21Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rezoluția din_ dată de procurorul din cadrul Direcției de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, a fost începută urmărirea penală față de numitul L. I. pentru comiterea
infracțiunilor de constituire/aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev.de art.7 al.1 din L.39/2003 și de efectuare fără autorizație de operațiuni cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive prev. de art.16 al. 1 din L.194/2011 cu aplic. art.41 al.2 C.p. și art. 33 lit. a C.p.
Prin Încheierea penală nr. 44/CC/_ pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul penal nr._, s-a admis propunerea formulată de procurorul din cadrul Direcției de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud și în consecință :
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului L. I., zis "Piți";, fiul lui I. și A., născut la_ în municipiul C. -Napoca, CNP 1., pentru comiterea infracțiunilor de constituire/aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art.7 al.1 din L.39/2003 și de efectuare fără autorizație de operațiuni cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive prev. de art.16 al.1 din L.194/2011 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că :
- în primăvara anului 2013, inculpații L. I., Blenche A. I., Bența
R. Dan, Petruț I. C., C. V. Gelu și AN "S. "; s-au constituit într-un grup infracțional organizat coordonat de către inculpatul L. I., pe care ulterior l-au sprijinit și învinuiții Baias Tomas Ștefan, Hlodec G. G., în scopul comiterii infracțiunii continuate de efectuare fără autorizație de operațiuni cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive prev. de art.16 al.1 din L.194/2011 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, prin procurarea în scop de comercializare, deținere fără drept și comercializarea în mai multe rânduri a mai multor cantități din diferite substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive precum: 4 - MEC (4- Metiletcatinonă), J_ 210 (calificate în raportul anual EMCDDA Europol 2010 privind implementarea deciziei nr.2005/387/JHA a Consiliului UE - Anexa 2 pozițiile 17, 28 și 15 ca făcând parte din cele 41 de noi substanțe psihoactive raportate pentru prima dată în anul 2010), AM-2201 și 2- Pyrolidinovalerophenone (raportate de aceeași instituție ca făcând parte din cele
49 de noi substanțe psihoactive raportate pentru prima dată în anul 2011) cunoscute pe piața consumatorilor sub denumiri precum "Maraciuca Ice";, " Althea Officialis";, "Damiana";, "CM Extreme";, "CM 21";, "Crank"; "Headshot Radio";,
"Jazz Blueberry"; - care se prezintă sub forma unor fragmente vegetale mărunțite de culoare verde-oliv care se consumă prin fumare - "Super Gold";, "Crystal Diamonds"; - care se prezintă sub forma unei substanțe cristaline de culoare albă care se consumă prin ingerare sau prizare.
După ce inculpatul L. I. procura și deținea fără drept diferite cantități din aceste substanțe, de fiecare dată le porționa împreună cu unii membrii ai grupului infracțional în pliculețe conținând cantități de 0,25-0,50 grame pe care punea la dispoziția celorlalți membrii ai structurii sale pentru a le vinde cu prețuri cuprinse între 20-40 lei/pliculeț de 0,25-0,50 gr. mai multor tineri consumatori din C. -Napoca sau din alte localități care veneau în municipiul C.
-Napoca pentru a cumpăra astfel de substanțe, care erau cunoscuți de ei ca și consumatori.
După ce intrau în posesia pliculețelor cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive primite de la L. I., învinuiții Blenche A. I., Bența R. Dan, Petruț I. C., C. V. Gelu și AN "S. "; se grupau câte doi- trei pentru a se deplasa cu câte un autoturism închiriat - precum cel marca Matiz cu nr. de înmatriculare_, ș.a. - pe raza municipiului C. -Napoca și vindeau aceste substanțe consumatorilor care îi contactau telefonic, lucrând în schimburi. Altfel spus, acești învinuiți vindeau la stradă cantitățile de substanțe psihoactive primite de la L. I., iar la ieșirea din schimb fiecare preda sumele de bani obținute conducătorului grupului, L. I. . În această modalitate, activitatea infracțională a continuat până la formularea propunerii de arestare, respectiv reținerii inculpatului.
Recursul declarat de inculpați împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă, inclusiv al inculpatului L. I. s-a respins, ca nefondat, prin încheierea penală nr. 976/R/17 iulie 2013 a Curții de Apel C. .
Prin încheierea penală nr. 50/CC/31 iulie 2013 a Tribunalului Bistrița- Năsăud pronunțată în dosar nr._ s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, inclusiv a inculpatului L. I., cu 30 de zile,
încheiere rămasă definitivă prin respingerea recursurilor declarate în cauză.
Prin încheierea penală nr. 55/CC/26 august 2013 a Tribunalului Bistrița- Năsăud pronunțată în dosar nr._ s-a dispus prelungirea arestării preventive a mai multor inculpați, inclusiv a inculpatului L. I., cu 30 de zile,
încheiere rămasă definitivă prin încheierea penală nr.1060/R/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. la 28 august 2013.
Prin încheierea penală nr. 62/CC/27 septembrie 2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosar nr._ s-a dispus prelungirea arestării preventive a mai multor inculpați, inclusiv a petentului inculpat L. I., cu 30 de zile, încheiere rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 1250/R/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. la_, prin respingerea recursurilor declarate în cauză.
Instanțele care au dispus arestarea preventivă și ulterior prelungirea măsurii preventive au reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați și că sunt incidente disp. art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura și gravitatea faptelor comise, caracterul organizat al activităților ilicite desfășurate, riscul ca inculpații să continue activitatea infracțională, cu atât mai mult cu cât, marea lor majoritate nu au o sursă licită de venituri, împrejurări de natură a crea în comunitatea locală un sentiment de insecuritate în situația în care organele judiciare nu ar reacționa prompt și eficient împotriva celor bănuiți ca autori ai unor astfel de infracțiuni.
În privința altor inculpați, pericolul pentru ordinea publică a fost dedus și din faptul că aceștia au suferit, anterior, condamnări penale sau li s-au aplicat sancțiuni cu caracter administrativ pentru fapte de natură penală (inculpații Varga A. Nicolaie, L. I., Kilin Robert Attila și Adam Arpad).
S-a mai reținut că pe parcursul urmăririi penale, s-a început urmărirea penală și s-au extins cercetările pentru alte acte materiale, componente ale acelorași infracțiuni în ceea ce-i privește pe inculpații Dioszegi Florin, Kilin Robert Attila, Iuoraș A. L., Varga A. Nicolaie, Năsășan Florin Mihai, Adam Arpad, L. I. și Petruț I. C. .
La menținerea stării de arest s-a avut în vedere și proliferarea fenomenului de trafic și consum de droguri sau substanțe cu efecte similare, apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpaților, față de amploarea activității infracționale desfășurate, ar crea, în comunitatea locală, un sentiment de insecuritate, determinat de lipsa unei reacții prompte și eficiente a autorităților împotriva acelor bănuiți ca autori ai unor asemenea infracțiuni.
S-a ținut seama și de durata relativ scurtă scursă de la data arestării preventive a inculpaților, care nu justifică aprecierea că pericolul social pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpaților s-ar fi diminuat considerabil.
Examinând cererea petentului prin prisma dispozițiilor legale care reglementează liberarea provizorie sub control judiciar, instanța a constatat că aceasta întrunește cerințele textului legal.
Astfel, condiția impusă de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile în cazul cărora se poate acorda liberarea este îndeplinită.
Totodată, în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Chiar dacă temeiurile arestării preventive subzistă, astfel cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa, persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită perioadă de timp nu mai este suficientă, autoritățile trebuind să analizeze situația personală a acuzatului mai în detaliu și să găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție.
S-a impus a se avea în vedere și faptul că inculpatul a fost audiat de către organele de urmărire penală, acceptând să dea declarație cu privire la faptele pentru care este cercetat.
Nu s-a putut reține că, în raport de gravitatea faptelor aflate în curs de cercetare, cererea de liberare provizorie sub control judiciar ar fi neîntemeiată. O astfel de apreciere ar institui o prevalență a criteriilor subiective asupra celor obiective, reprezentate de cerințele textului legal incident,
Măsura arestării preventive - în acord cu jurisprudența CEDO și cu practica instanțelor naționale - este o măsură de excepție, care trebuie luată și menținută doar în situația în care niciuna dintre celelalte măsuri preventive nu este potrivită datelor speței.
Gradul de pericol social al faptelor investigate nu trebuie confundat cu pericolul concret pentru ordinea publică, acesta din urmă fiind necesar a fi stabilit în baza unor probe certe, probe care nu se regăsesc la dosarul cauzei.
Gravitatea faptelor nu poate legitima o lungă detenție provizorie, câtă vreme sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de lege pentru a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Soluția instanței, de a admite cererea formulată și a dispune liberarea provizorie sub control judiciar este în concordanță și cu dispozițiile art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit cărora "orice persoană arestată sau deținută…are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere";, dar și cu jurisprudența instanței europene.
Astfel, în mai multe cazuri Curtea a arătat că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă nu pot fi negate (împiedică persoana suspectă să fugă, se evită distrugerea unor probe, se împiedică săvârșirea unor noi infracțiuni), dar că aceasta are și o serie de inconveniente, reprezentând o atingere adusă prezumției de nevinovăție, producând o ruptură în mediul familial și profesional, putând constitui uneori un mijloc de presiune asupra inculpatului, pentru a-l constrânge să mărturisească.
Temerea că acuzatul urmează să se sustragă de la proces nu este suficientă, ea trebuie analizată în raport de datele personale ale inculpatului, respectiv dacă are loc de muncă, o stabilitate familială, dacă are cazier, etc. (cauza Neumaister contra Austriei).
În speță, a fost dovedit că inculpatul realizează venituri licite, beneficiază de stabilitate locativă, profesională și familială.
În cauza Labita contra Italiei, Curtea a statuat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură există
indicii certe cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, să aibă o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
Din cazierul inculpatului a rezultat că acesta a fost condamnat anterior la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 321 alin.1 Cod penal, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.321 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, pedepse ce s-au contopit în pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, prin sentința penală nr. 226/2012 a Judecătoriei C. -Napoca. Totodată, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 26419/2011 a Judecătoriei C. -Napoca la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal. Prin ordonanța din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, dată în dosar nr. 11.063/P/2010, i s-a aplicat sancțiunea amenzii administrative de 100 lei, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal.
După cum s-a observat, în antecedentele penale ale inculpatului nu se regăsesc infracțiuni de natura celor pentru care acesta este cercetat.
Prin activitatea desfășurată de organele de anchetă se presupune că, la acest moment, gruparea infracțională a fost anihilată și ecoul faptelor cercetate s- a estompat, astfel că, dacă la începutul anchetei, în urmă cu mai bine de 3 luni de zile, se putea aprecia că tulburarea liniștii publice era certă, această tulburare nu mai legitimează detenția după o perioadă de timp, doar dacă ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată, condiție care, în speță, se apreciază a nu fi
îndeplinită.
Nu poate fi ignorată nici împrejurarea că admiterea cererii se impune și pentru echitate, alți inculpați, cercetați în dosar pentru același gen de infracțiuni, chiar mai grave sau care se prezumă, în baza probațiunii administrate până la acest moment, că au implicat o activitate infracțională mult mai amplă, sunt cercetați în stare de libertate, fie pentru că instanța a apreciat că față de aceștia se impune luarea unei măsuri preventive mai blânde, atunci când a dispus măsura arestării preventive față de alți inculpați - inclusiv față de petentul inculpat L. I. -, fie pentru că, ulterior, cu privire la unii inculpați nu s-a mai menținut starea de arest, dispunându-se luarea unei măsuri preventive mai puțin aspre (obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea), fie pentru că s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar (în cazul inculpatului C. V. Gelu).
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că cererea inculpatului este fondată astfel că, în baza disp.art.1608aalin.2 Cod procedură penală rap. la art. 1602alin.1 și 2 Cod procedură penală va fi admisă, dispunând-se liberarea provizorie sub control judiciar a celui în cauză.
Potrivit disp. art. 1608aalin.3 Cod procedură penală, pe timpul liberării provizorii inculpatul a respectat obligațiile impuse prin disp.art.1602alin.3 lit. a-e Cod procedură penală, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
În plus, conform disp. art.1602alin.31lit.c Cod procedură penală, instanța a impus inculpatului obligația de a nu se apropia de inculpații și de martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.1602alin.32Cod procedură penală referitoare la necesitatea respectării de către inculpat a obligațiilor stabilite, atrăgându-i-se atenția că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce îi revin, s-a luat față de acesta măsura arestării preventive.
Totodată, s-a dispus comunicare prezentei încheieri organelor și instituțiilor cuprinse în disp. art. 145 alin.21Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT Biroul Teritorial Bistrița Năsăud solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se respingă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul L. I. .
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, apreciindu-se în mod greșit că, nu există date din care să rezulte că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influentarea unei părți sau martori, din dosarul de urmărire penală și de asemenea, că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. S-a apreciat că, raportat la gravitatea faptelor și la persoana inculpatului, care are antecedente penale, fiind condamnat pentru infracțiuni de ultraj și lovire, nu se poate considera că pericolul concret pentru ordinea publică ce a fost avut în vedere în momentul arestării s-a diminuat, iar termenul rezonabil al arestării preventive nu a fost depășit.
În motivele de recurs s-a mai susținut că inculpatul nu a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare, a avut un rol de coordonator a grupului infracțional exercitând chiar și o presiune asupra celorlalți inculpați cerându-le să dea anumite rapoarte privind activitatea infracțională desfășurată.
În ceea ce privește admiterea cererii de liberare sub control judiciar pe motive de echitate, prin comparație cu alți inculpați cercetați în dosar pentru același gen de infracțiuni, care au fost puși deja în libertate, s-a arătat că acesta nu poate constitui un argument juridic pentru ca instanța de judecată să dispună punerea în libertate a unui inculpat.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Inculpatul L. I. a fost arestat preventiv la data de 5 iulie 2013 pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.16 alin.1 din Legea nr.194/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, reținându-se că există date și indicii temeinice privind săvârșirea acestor fapte, pedepsele stabilite de lege pentru infracțiunile respective sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, condiții impuse de disp.art.143 și 148 lit.f C.pr.pen.
Starea de fapt este cea care a fost reținută de instanța de fond și este evidențiată în prezenta hotărâre.
Măsura arestării preventive a fost prelungită în mod succesiv până la 3_
, ultima dată prin încheierea penală nr.62 din 27 septembrie 2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, definitivă la 1 octombrie 2013 prin respingerea recursului inculpatului de către Curtea de Apel C. .
Cu privire la condițiile de admisibilitate a liberării provizorii sub control judiciar, în mod corect instanța de fond a apreciat că cererea întrunește condițiile prevăzute de lege, că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat și s-a dispus arestarea sunt sancționate cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar în dosar nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească și alte infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Referitor la aceste din urmă condiții prevăzute de art.1602alin.2 C.pr.pen., în care nu se acordă liberarea provizorie, este de precizat că textul de lege este
incident în situația în care se evidențiază în cursul procesului anumite elemente care conduc la concluzia că inculpatul trebuie să fie împiedicat să săvârșească alte infracțiuni de același gen sau altă natură, cum ar fi anumite acte pregătitoare sau probe din care rezultă astfel de activități, precum și împrejurări referitoare la conduita sa în eventualitatea în care ar fi lăsat în libertate.
Cu toate acestea, cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată doar pentru că cele două condiții impuse de art.1602C.pr.pen. sunt îndeplinite, ci trebuie analizată și oportunitatea unei astfel de punere în libertate prin prisma gravității faptelor, a persoanei inculpatului, atât anterior, cât și ulterior săvârșirii infracțiunii pentru care s-a dispus arestarea.
În această situație, pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar reprezenta și care de altfel a constituit motiv pentru a se dispune arestarea preventivă, trebuie reanalizat în funcție de evoluția procesului și de persoana inculpatului.
În cauza de față, având în vedere durata de timp relativ scurtă de la momentul luării măsurii arestării preventive, raportat la complexitatea cauzei, conduita inculpatului și a organelor judiciare, gravitatea faptelor, nu se poate considera că pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl reprezintă, a dispărut, sau s-a diminuat pentru ca durata arestării să fie considerată nerezonabilă.
De asemenea, în condițiile în care inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni de violență, punerea sa în libertate sub control judiciar nu oferă suficiente garanții că acesta lăsat fiind în libertate nu va mai săvârși fapte penale și că prezența sa în rândul comunității nu ar crea în continuare un sentiment de insecuritate, care persistă la o durată de aproximativ 3 luni de zile de la luarea măsurii arestării.
În consecință, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul L. I. nu este întemeiată și se impune a fi respinsă, astfel că în baza art.38515pct.2 lit.d C.pr.pen., recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița Năsăud este întemeiat și va fi admis.
Văzând și disp.art.192 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT Biroul Teritorial Bistrița Năsăud împotriva incheierii penale nr. 142 din 14 octombrie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pe care o casează în întregime si rejudecând cauza, respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de către inculpatul L. I., aflat in prezent in Arestul IPJ Bistrița Năsăud.
Cheltuielile judiciare in recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25 octombrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | ||||
I. A C. M. | V. | C. | C. | I. | G. I. B. |
red.C.I./A.C.
3 ex. - _
jud.fond.B. D.
| ← Decizia penală nr. 116/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 263/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
