Decizia penală nr. 58/22. Mentinere arest preventiv

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr._ /a4

R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL

DECIZIA PENALĂ NR. 58 Ședința publică de la 22 Iulie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE S. M., judecător Judecător B. D. Ț.

Judecător I. D. H.

I. -M. O., grefier șef secție penală

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de B. R., prim procuror adjunct.

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P. S. C. , în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, contra încheierii din_ a Judecătoriei

Z., pronunțată în dosar penal nr._, având ca obiect verificarea legalității arestării preventive.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent P. S. C.

, în stare de arest, asistat de apărător ales av. Tărău C. .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Întrebat fiind, inculpatul P. S. C. arată că își menține recursul declarat în cauză.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul în dezbateri.

Av. Crihan Tudor critică încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. Solicită admiterea recursului casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului, luându-se față de acesta măsura obligării de a nu părăsi țara. Instanța de fond a fost deja sesizată cu rechizitoriu, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a solicitat aplicarea disp.art.320/1 C.p.p. iar măsura obligării de a nu părăsi țara este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, inculpatul prezentându-se ori de câte ori va fi nevoie la instanța de judecată, astfel că nu există riscul sustragerii. Mai arată că oricum pedeapsa ce se va aplica va fi cu privare de libertate întrucât inculpatul este recidivist. Infracțiunile comise de acesta sunt una din culpă combinate cu două infracțiuni intenționate, ceea ce a atras arestarea lui a fost fuga de la locul accidentului deoarece s-a speriat. Inculpatul dorește să ia legătura cu părțile civile pentru a-i despăgubi și a-și putea crește și educa copilul în vârstă de 2 ani și a avea o viață normală. Apreciind că inculpatul merită o șansă, solicită admiterea recursului.

Procurorul arată că motivele care au determinat arestarea preventivă, cele prev.de art.148 lit.a și f C.p.p. subzistă și justifică în continuare menținerea măsurii, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat ca fiind nefondat, menținându-se starea de arest a acestuia. Inculpatul, imediat după

comiterea accidentului s-a sustras de la urmărire penală, fiind prins la Vama Borș în timp ce încerca să părăsească țara, a condus fără permis de conducere, iar în trecut a comis infracțiuni de tâlhărie și furt. Apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, chiar dacă infracțiunea este una din culpă, ea este totuși una foarte gravă.

Inculpatul P. S. C. regretă fapta comisă, a fost în stare de șoc și de aceea a fugit de la locul accidentului, nu a dorit să suprime viața cuiva. Însușindu- și concluziile apărătorului său, cere admiterea recursului.

T R I B U N A L U L:

Prin incheierea penala din data de_ a Judecatoriei Z. in baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160bCod procedură penală s-a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. S. C., fiul lui M. și M., născut la data de_, în localitatea Z., jud. S., cetățean român, studii gimnaziale, fără ocupație și loc de muncă, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, cu antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str. Tudor Vladimirescu, nr.38, bl. Dalia, sc. A, ap.3, jud. S., CNP 1., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 20/J din_ emis de Judecătoria Zalău

În baza art. 160balin. 3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului P. S. C. .

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ din dosar 1006P/2013, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P. S. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev. de art. 178 alin.2 C.p., art. 86 alin.1 și art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de_ sub nr._ acordându-se primul termen de judecata la data de_ .

Faptele reținute în sarcina inculpatului în actul de sesizare al instanței constau, în esență, în aceea că: În data de_ în jurul orei 23.15 inculpatul P.

S. C. în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ proprietatea lui Bircina N. A., pe b-dul M. Viteazu din mun. Z., în condițiile în care nu deținea permis de conducere, nu a acordat prioritate de trecere victimei T. Marinică P., ce traversa regulamentar pe trecerea de pietoni din zona Astralis, acroșând victima cu partea din față dreapta a autoturismului, victima fiind preluată pe parbriz, apoi căzând pe carosabil. Inculpatul a oprit autoturismul a coborât s-a îndreptat spre victimă pentru a-i vedea starea, apoi s-a urcat în autoturism și a plecat fără a acorda primele îngrijiri victimei și fără a anunța producerea accidentului rutier. Inculpatul a încercat ulterior să părăsească teritoriul României, fiind reținut în data de_ ora 22.15 în punctul de trecere a frontierei Borș. În urma accidentului victima T. Marinică a suferit leziuni traumatice, fiind transportat la S. J. Z. pentru îngrijiri medicale, unde în data de_ a decedat.

Analizând actele dosarului de urmărire penală instanța reține :

Față de învinuitul P. S. C. prin rezoluția din data de_ confirmată de procuror, a fost începută urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție și conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a deține permis de conducere, prev. de art. 184 alin.1 și 3 C.p., art. 86 alin.1 și art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 rep, cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.

Inculpatul a fost reținut la data de_ de către Poliția municipiului Z. pentru 24 de ore din data de_ ora 22.15 până la data de_ ora 22.15, iar prin ordonanța din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din dosar nr.1006/P/2013 a fost revocată această măsură preventivă, în temeiul art.140¹alin.3 Cod procedură penală, dispunându-se punerea de îndată în libertate a învinuitului la ora 15.30.

Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ din dosar nr.1006/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului P. S. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, părăsirea locului accidentului, prevăzută de art.89 alin.2 O.U.G.nr.195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 O.U.G.nr.195/2002, totul cu aplicarea art.37 lit.b) și art.33 lit.a) Cod penal.

Măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă de către Judecătoria Zalău prin încheierea nr. 26/A din data de_ dosar_, pe o durata de 29 zile, începând cu data de_ până la data de_ inclusiv.

Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului P. S. C. au fost cele prevăzute de art.148 alin.1 lit.

a) și f) Cod procedură penală. Judecătorul a reținut că inculpatul a părăsit locul producerii accidentului fără încuviințarea organului de poliție, intenționând să părăsească teritoriul țării, acesta fiind de altfel localizat și reținut la punctul de trecere a frontierei Borș, existând așadar riscul ca acesta să se sustragă de la urmărire penală sau judecată, impunându-se ca atare, în baza art.148 lit.a), luarea unei măsuri preventive privative de libertate față de acesta. Existența pericolului public se reține că rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul și din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către altă persoană în absența unei reacții ferme față de cei suspectați ca fiind autori ai unor asemenea fapte. De asemenea urmările faptelor inculpatului, de o gravitate necontestată, dar și atitudinea acestuia de a se urca la volan în condițiile în care nu deține permis de conducere, se apreciază de către judecător că sunt de natură a avea valoarea unor probe suficiente care să justifice pericolul concret pentru ordinea publică. Instanța a apreciat că măsurile preventive alternative oferite de Codul penal, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau obligarea de a nu părăsi țara nu sunt suficiente pentru garantarea desfășurării în bune condiții a procesului penal, tocmai prin prisma aspectelor reținute cu privire la persoana inculpatului, care s-a dovedit a fi o persoană cu perseverență infracțională deosebită în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, încercând totodată să se sustragă de la urmărirea penală.

După luarea măsurii arestării preventive, prin ordonanța procurorului din data de_ s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului P. S. C., în infracțiunile de ucidere din culpă, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev. de art. 178 alin.2 C.p., art. 86 alin.1 și art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.

Prin Încheierea din data de_, după înregistrarea dosarului la Judecătoria Zalău, în baza art.300¹alin.1 Cod procedură penală instanța constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. S. C. și în temeiul art. 300¹alin.3 Cod procedură penală a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.

Potrivit art. 3002C.p.p. instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând conform art.

160bC.p.p., respectiv să dispună în funcție de caz, revocarea sau menținerea

arestării preventive.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive, instanța constată că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică și legală, corespunzând și scopului prevăzut de art.136 Cod procedură penală, constând în buna desfășurare a procesului penal.

De asemenea instanța constată că temeiurile avute in vedere la luarea acestei masuri, respectiv cele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, art. art.148 alin.1 lit. a și f Cod procedură penală, subzistă si justifică in continuare privarea de libertate a inculpatului P. S. C. .

Astfel, instanța apreciază că din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală rezultă suficiente indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabila că inculpatul P. S. C. a săvârșit faptele pentru care a fost trimis in judecată. Pot fi reținute în acest sens declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, declarațiile martorilor P. M. - Andrada, Baidoc A. și Aciu Alin, raportul de constatare medico-legală nr.585/III/b/87 din_, procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei, procesul-verbal de imobilizare a autovehiculului și procesul-verbal de depistare a inculpatului întocmit de către S. Poliției de Frontieră Borș.

Instanța reține că probele sau indiciile temeinice în baza cărora se poate lua măsura arestării preventive nu trebuie să aibă greutatea celor care ar justifica trimiterea în judecată și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare (c. Murray c. Regatului Unit), acestea trebuie să fie suficiente pentru a crea o suspiciune întemeiată obiectiv.

În ce privește incidența cazului prevăzut de art.148 lit. a) Cod procedură penală, instanța apreciază că este probat faptul că inculpatul a încercat să fugă cu scopul de a se sustrage de la urmărire penală și judecată, iar raportat la momentul de față, în continuare există indicii suficiente care să conducă la convingerea că inculpatul odată pus în libertate va încerca în orice mod să se sustragă de la judecată sau de la executarea pedepsei. Atitudinea inculpatului imediată comiterii faptei și în ziua următoare, până la reținerea acestuia, este evidentă în sensul încercării acestuia în orice mod de a scăpa de răspunderea penală. Ținând cont de modul de derulare a evenimentelor ulterioare săvârșirii faptei, așa cum rezultă din procesele verbale de interceptări, declarațiile inculpatului și declarațiile martorei P.

M., soția inculpatului, singura preocupare a acestuia a fost să fugă și să nu fie găsit de organele de poliție. În ce privește apărarea inculpatului că ar fi fugit stăpânit de starea de șoc în care se afla, o asemenea apărare poate fi reținută ca verosimilă doar în ce privește plecarea înspre loc. Letca, imediată producerii accidentului, dar nu și ulterior, când din modul de acțiune și discuțiile purtate la telefon rezultă clar că nu acționează în virtutea stării de șoc în care se află, ci cu scopul precis de a nu fi găsit și a nu-i fi angajată răspunderea penală, fiind preocupat de acest aspect, de ancheta poliției și de posibilitatea de a fi ascuns adevărul în cauză. Fuga inculpatului nu trădează preocuparea inculpatului pentru starea victimei și nici preocuparea de a o despăgubi, așa cum acesta se apără, ci contrariul. Recunoașterea faptelor de către inculpat -intervenită ulterior, după cunoașterea probatoriului administrat în cauză (de altfel inițial se apără susținând că locul impactului nu a fost pe trecerea de pietoni f. - 42) și intenția manifestată de inculpat de a solicita judecarea cauzei în procedură simplificată nu poate fi reținută ca o garanție a prezentării acestuia la proces și a faptului că a renunțat la ideea inițială de a se sustrage de la răspundere penală. Ba chiar mai mult în aceste condiții, cunoscând antecedența sa penală și gravitatea crescută a faptelor (între timp, după luarea măsurii arestări preventive, urmarea faptelor s-a agravat prin decesul victimei, implicit și încadrarea juridică, respectiv pedepsele prevăzute de lege) inculpatul prefigurând posibilitatea aplicării unei pedepse, este și mai crescut riscul ca acesta să își pună în aplicare intenția inițială de a se sustrage de la judecată sau de la executarea pedepsei. Inculpatul prin apărările făcute -faptul că este căsătorit și are un copil - nu a prezentat o garanție suficientă în măsură să convingă instanța cu privire la prezentarea sa în fața instanței de judecată pe parcursul procesului penal. Din cele expuse anterior instanța apreciază că riscul ca inculpatul să se sustragă de la judecată și executarea pedepsei, reținut la momentul luării măsurii arestării preventive, nu numai că nu s-a estompat, ci, din contră, este apreciat ca fiind mai crescut, în consecință reține incidența în continuare a cazului prev. de art. 148 alin.1 lit. a C.p.p., care impune judecare cauzei cu inculpatul în stare de arest preventiv.

În ce privește incidența temeiul prev. de art. 148 alin.1 lit f C.p.p., instanța constată îndeplinite cele două condiții prevăzute de textul de lege, în sensul că pentru toate cele trei infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar din probele existente la dosar reiese că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul public concret reprezentat de lăsarea inculpatului în libertate subzistă în continuare și impune menținerea măsurii arestării preventive, pentru următoarele considerente:

În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol social concret, practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar potrivit căruia pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - totuși acestea prezintă puncte de interferență, astfel că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.

Pentru aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică reprezentat de

lăsarea în libertate a inculpatului, instanța nu poate face abstracție de gravitatea faptelor față de care instanța constată că există indicii temeinice în ce privește săvârșirea lor de către inculpat. Pericolul social concret se apreciază astfel și prin raportare la gradul de pericol social abstract al faptelor - ce rezultă din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar și prin raportare la modalitatea concretă de săvârșire a faptelor. Pornind de la modalitatea de comitere a faptei se poate reține atitudinea inculpatului de sfidare a normelor legale și a valorilor sociale protejate de acestea; nu este de neglijat dezinteresul manifestat față de dreptul la viață al fiecărei persoane, pe care l-a nesocotit atât prin urcarea la volanul unui autoturism fără a deține permis de conducere, având pasageri în mașină, dar și în momentul în care după ce a accidentat o persoană a părăsit locul accidentului lăsând victima fără ajutor.

Raportat la persoana inculpatului, instanța reține perseverența infracțională extrem de crescută a acestuia, faptul că pedepsele aplicate și perioada executată în regim de detenție nu au avut nici un rol de reeducare a acestuia și nu au fost măcar un avertisment pentru inculpat. Faptul că a fost condamnat anterior și eliberat din executarea pedepsei închisorii, cu doar un an în urmă, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, nu l-a împiedicat pe inculpat să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă deși nu deținea permis de conducere. O asemenea conduită a inculpatului

creează convingerea că nimic nu îl poare reține să conducă din nou și să genereze oricând o stare de pericol pentru viața persoanelor participantei la traficul rutier. În contextul dat, apărarea formulată de apărătorul inculpatului cum că acesta odată pus în libertate nu ar exista riscul să conducă deoarece nu are permis, apare hilară.

În apărare inculpatul prin apărător susține că decesul victimei nu are legătură cu temeiurile luării sau menținerii măsurii arestării preventive, întrucât aceasta nu are legătură cu conduita inculpatului, iar gravitatea faptelor nu este un temei pentru luarea măsurii arestării preventive. Este adevărat că agravarea în timp a urmărilor faptei reținute în sarcina inculpatului nu are legătură cu conduita ulterioară luării măsurii arestării preventive a inculpatului, dar nu poate fi neglijată această agravare a urmărilor faptei care în mod cert a avut un ecou în rândul opiniei publice. Sentimentul de insecuritate produs în rândul opiniei publice,de fapta și atitudinea inculpatului, reacția de teamă și dezaprobare, precum și așteptarea opiniei publice cu privire la reacția promptă și fermă a autorităților față de persoanele bănuite ca fiind autori ai unor asemenea fapte grave, aspecte reținute ca temeiuri ale luării măsurii arestării preventive, nu au avut cum să fie estompate de la momentul luării măsurii arestării preventive, prin decesul victimei la data de_ putând căpăta și o mai mare amploare.

Instanța va analiza și dacă pericolul concret reprezentat de inculpat, așa cum a fost analizat anterior, poate fi contracarat prin măsuri preventive mai puțin restrictive și limitative decât arestarea preventivă. În acest sens instanța are în vedere și dispozițiile art.5 din CEDO care prevede nu numai dreptul de a fi judecat intr-un interval rezonabil și de a fi eliberat in cursul procesului, ci și ca eliberarea poate fi condiționată de existenta unor garanții ca acuzatul se va prezenta la proces. Având în vedere jurisprudența CEDO în acest sens (c. Khudoyorov c. Rusiei) chiar dacă inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală și a recunoscut faptele, tocmai în acest context, inculpatul poate prefigura iminența aplicării unei pedepse

și pentru a evita acest lucru există posibilitatea să se sustragă de la judecată și executarea unei eventuale pedepse. O asemenea presupunere este susținută de atitudinea inculpatului ulterioară săvârșirii faptei, așa cum a fost argumentat anterior.

Întrucât din considerentele expuse mai sus, instanța a reținut că există riscul sustragerii inculpatului de la judecată, dar în același timp odată pus în libertate există riscul ca acesta să aducă încălcări normelor de conviețuire socială, măsurile preventive nerestrictive de libertate nu sunt în măsură să înlăture producerea unor asemenea riscuri.

Instanța apreciază că nici recunoașterea faptelor, nici perioada de arest preventiv efectuată și nici faptul că a fost încheiată urmărirea penală nu sunt de natură a duce la schimbarea temeiurilor avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, iar măsurile preventive alternative la detenție ar fi insuficiente pentru a înlătura această stare de pericol și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Totodată, buna desfășurare a procesului penal impune așa cum am arătat anterior luarea unei măsuri preventive privative de libertate, conform art.136 alin.1 Cod procedură, existând riscul sustrageri inculpatului de la judecată.

Raportat la perioada arestului preventiv de 2 luni de zile și la faptul că în această perioadă organele de urmărire penală au acționat cu celeritate, instanța apreciază că este respectat termenul rezonabil al arestării preventive.

În conformitate cu disp.art.3002Cod procedură penală, în baza actelor dosarului, pentru considerentele avute în vedere atât la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului, cât și pentru considerentele de mai sus, instanța constată că subzistă temeiurile concrete avute în vedere de instanța la

momentul luării măsurii arestării preventive, temeiuri care rezultă din modalitatea de săvârșire a faptelor, urmările produse, persoana inculpatului, sentimentul de insecuritate creat în rândul comunității locale, iar aceste temeiuri impun pe mai departe privarea de libertate a inculpatului.

Instanța constată că asistența juridică obligatorie a inculpatului a fost asigurată de către apărătorul ales av. Tărău C. .

Impotriva acestei hotatari a declarat recurs inculpatul P. S. C. solicitand admiterea recursului ,casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. In motivarea recursului a aratat ca instanța de fond a fost deja sesizată cu rechizitoriu, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, va solicita la judecata fondului aplicarea disp.art.320/1 C.p.p, apreciază că termenul rezonabil este mult depășit,iar masura arestarii preventive nu mai apare ca o măsură preventivă în înțelesul art.136 C.p.p.

Examinind recursul declarat de inculpat tribunalul a retinut ca acesta este nefondat,urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente

Analizând actele dosarului se retine că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ din dosar 1006P/2013, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P. S. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev. de art. 178 alin.2 C.p., art. 86

alin.1 și art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de_ sub nr._ acordându-se primul termen de judecata la data de_ .

Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului P. S. C. au fost cele prevăzute de art.148 alin.1 lit.

Instanța a constatat că este probat faptul că inculpatul a fugit inițial de la locul accidentului iar ulterior a încercat să părăsească țara, iar în contextul dat apreciază că scopul acestuia a fost de a se sustrage de la urmărire penală și judecată, nefiind plauzibile justificările inculpatului că ar fi intenționat să meargă la tatăl său după bani pentru a despăgubi persoanele vătămate. În condițiile în care inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind cercetat în mai multe dosare penale, finalizate cu condamnări definitive, potrivit fișei de cazier, acesta cunoștea mersul procesului penal, obligațiile pe care le are făptuitorul, inclusiv importanța prezenței sale în fața organelor judiciare pentru stabilirea adevărului în cauză, dar și influența unei atitudini sincere și cooperante asupra angajării răspunderii penale și individualizării pedepsei (aspecte care în prezent le invocă ca și o garanție a prezenței sale în fața instanței de judecată). Intenția declarată de inculpat de a ajuta victima și familia acesteia nu este credibilă, nefiind necesar să se deplaseze personal la tatăl său pentru a primi banii, în schimb prezența sa alături de victimă, în acel moment internată în spital în stare gravă, trăda o mai multă compasiune față de aceasta și interes pentru acoperirea prejudiciului produs prin faptele sale. În ce privește apărarea inculpatului că ar fi fugit stăpânit de starea de șoc în care se afla, o asemenea apărare poate fi reținută ca verosimilă doar în ce privește plecarea înspre loc. Letca, imediată producerii accidentului, dar nu și ulterior, când din modul de acțiune și discuțiile purtate la telefon rezultă clar că nu acționează în virtutea stării de șoc în care se află, ci cu scopul precis de a nu fi găsit și a nu-i fi angajată răspunderea penală, fiind preocupat de acest aspect, de ancheta poliției și de posibilitatea de a fi ascuns adevărul în cauză. Fuga inculpatului nu trădează preocuparea inculpatului pentru starea victimei și nici preocuparea de a o despăgubi, așa cum acesta se apără, ci contrariul.

Având în vedere atitudinea anterioară a inculpatului față de procesul penal, față de faptele săvârșite și mai ales față de starea victimei, instanța nu a putut reține ca garanții ale prezenței inculpatului în fața organelor judiciare afirmațiile acestuia că este interesat de despăgubirea părților vătămate și de a nu-și îngreuna situația juridică. Recunoașterea faptelor de către inculpat -intervenită ulterior, după cunoașterea probatoriului administrat în cauză (de altfel și în prezent susține existența unei culpe concurente a victimei în ciuda stării de fapt reținute de

procuror în rechizitoriu) și intenția manifestată de inculpat de a solicita judecarea cauzei în procedură simplificată nu poate fi reținută ca o garanție a prezentării acestuia la proces și a faptului că a renunțat la ideea inițială de a se sustrage de la răspundere penală. Ba chiar mai mult în aceste condiții, cunoscând antecedența sa penală și gravitatea crescută a faptelor (între timp, după luarea măsurii arestări preventive, urmarea faptelor s-a agravat prin decesul victimei, implicit și încadrarea juridică, respectiv pedepsele prevăzute de lege) inculpatul prefigurând posibilitatea aplicării unei pedepse, este și mai crescut riscul ca acesta să își pună în aplicare intenția inițială de a se sustrage de la judecată sau de la executarea pedepsei.

Nici argumentele invocate de către inculpat cu privire la faptul că are o familie și un copil de 2 ani, lângă care dorește să fie, nu sunt apreciate de instanță ca o garanție suficientă în măsură să convingă cu privire la prezentarea sa în fața instanței de judecată pe parcursul procesului penal,întrucât și la momentul producerii accidentului și ulterior la momentul fugii inculpatului, situația sa familială era aceeași. Inculpatul nu are un loc de muncă sau o sursă de venit, în consecință nu rezultă că ar avea o contribuție esențială pentru întreținerea familiei, aspect care să denote asumarea responsabilității inculpatului față de familia acestuia și să fie o garanție a faptului că va rămâne alături de familie, nu se va ascunde și nu va mai comite fapte penale.

Raportat la persoana inculpatului, instanța a reținut perseverența infracțională extrem de crescută a acestuia, faptul că pedepsele aplicate și perioada executată în regim de detenție nu au avut nici un rol de reeducare a acestuia și nu au fost măcar un avertisment pentru inculpat. Faptul că a fost condamnat anterior și eliberat din executarea pedepsei închisorii, cu doar un an în urmă, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, nu l-a împiedicat pe inculpat să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă deși nu deținea permis de conducere. O asemenea conduită a inculpatului creează convingerea că nimic nu îl poare reține să conducă din nou și să genereze oricând o stare de pericol pentru viața persoanelor participantei la traficul rutier.

Pornind de la aspectele reliefate anterior, instanța a apreciat că există riscul sustragerii inculpatului de la judecată, împrejurare de natură a împiedica buna desfășurare a procesului penal, iar odată lăsat în libertate există riscul ca acesta să comită din nou infracțiuni, în condițiile date nefiind întrunite condițiile acordării liberării provizorii.

Instanța a avut în vedere și dispozițiile art.5 din CEDO care prevăd nu numai dreptul de a fi judecat intr-un interval rezonabil și de a fi eliberat in cursul procesului, ci și că eliberarea poate fi condiționată de existenta unor garanții ca acuzatul se va prezenta la proces. Având în vedere jurisprudența CEDO în acest sens (c. Khudoyorov c. Rusiei) chiar dacă inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală și a recunoscut faptele, tocmai în acest context, inculpatul poate prefigura iminența aplicării unei pedepse și pentru a evita acest lucru există posibilitatea să se sustragă de la judecată și executarea unei eventuale pedepse. O asemenea presupunere este susținută de atitudinea inculpatului ulterioară săvârșirii faptei, așa cum a fost argumentat anterior.

Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului P. S. C. au fost cele prevăzute de art.148 alin.1 lit.

a) și f) Cod procedură penală. Instanta de fond in mod corect a reținut că inculpatul a părăsit locul producerii accidentului fără încuviințarea organului de poliție, intenționând să părăsească teritoriul țării, acesta fiind de altfel localizat și reținut la punctul de trecere a frontierei Borș, existând așadar riscul ca acesta să se sustragă de la urmărire penală sau judecată, impunându-se ca atare, în baza art.148 lit.a), luarea unei măsuri preventive privative de libertate față de acesta. Existența pericolului public se reține că rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul și din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către altă persoană în absența unei reacții ferme față de cei suspectați ca fiind autori ai unor asemenea fapte. De asemenea urmările faptelor inculpatului, de o gravitate necontestată, dar și atitudinea acestuia de a se urca la volan în condițiile în care nu deține permis de conducere, se apreciază de către judecător că sunt de natură a avea valoarea unor probe suficiente care să justifice pericolul concret pentru ordinea publică.

Or, așa cum de altfel a reținut și instanța de fond ,temeiurile care au determinat arestarea prevenyiva nu s-au schimbat,motiv pentru care având în vedere toate circumstanțele cauzei, persoana inculpatului, conduita acestuia, tribunalul reține că hotărârea pronunțată de judecătorie este temeinică și legală, astfel că, în baza art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod penal, urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului.

În baza art.192 alin.2 Cod pr. pen., obligă inculpatul la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru aceste motive,

În numele L E G I I D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. S. C., împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._ .

Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi,_ .

Președinte,			Judecător,		Judecător,	Grefier,
M. S.	Ț.	D.	B. H.	I.	O. I. -M.

← Decizia penală nr. 68/2013. Mentinere arest preventiv		Decizia penală nr. 540/2013. Mentinere arest preventiv →

Decizia penală nr. 58/22. Mentinere arest preventiv

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 58/22. Mentinere arest preventiv