Decizia penală nr. 946/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a2
DECIZIA PENALĂ NR. 946/R/2013
Ședința publică din data de 03 iulie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: C. I. JUDECĂTORI: V. V. A.
: M. Ș.
G.: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - AURELIA SLABU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. M. împotriva încheierii penale din 21 iunie 2013 a T. ui M., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș nr.211/P/2012 pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 175 alin.1 lit. c C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. M., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu - avocat Andrasoni Diana din cadrul Baroului C. cu delegație avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care
Inculpatul arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu. Depune la dosarul cauzei un memoriu în susținerea recursului formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului formulat de către inculpat, întrucât, în speță nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv. Inculpatul este arestat de peste un an de zile, iar cercetarea judecătorească este aproape terminată în acest moment.
Atât pericolul social cât și sentimentul de indignare publică s-au diminuat, și nu se pune problema influențării unor martori sau sustragerii de la judecată a inculpatului. Probele administrate în cauză și care există la dosarul cauzei sunt probe colaterale și nu directe, astfel încât, singurul lucru dovedit este că, decedatul a suferit o lovitura puternică iar inculpatul a acționat pe baza unor conflicte anterioare.
Apreciază că, în prezent pericolul pentru ordinea publică nu mai există deși infracțiunea săvârșită este una destul de gravă, conflictul având loc în cadrul familial.
Solicită să fie avută în vedere atitudinea inculpatului, respectiv faptul că, acesta a colaborat atât cu organele de urmărire penală, cât și cu instanța de
judecată, nu există probe sau indicii în sensul că inculpatul dacă ar fi cercetat în stare de libertate s-ar sustrage de la judecată sau ar împiedica bunul mers al
desfășurării procesului penal. Raportat la considerentele expuse solicită admiterea recursului formulat, cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentanta M. ui P., arată că, dosarul se află în faza de cercetare judecătorească și a fost înaintat la IML în vedere efectuării expertizei medico-legale.
Întreaga probațiune conformă existența indiciilor de comitere a infracțiunii de omor calificat. Temeiurile de arestat de la ultima verificare a stării de arest nu s-au modificat, suntem în prezenta unei infracțiuni grave contra vieții și chiar dacă a fost un conflict în familie așa cum susține apărătorul inculpatului, nu trebuia să se ajungă la luarea vieții unei persoane.
Apreciază că recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia.
Inculpatul T. M., având ultimul cuvânt, arată că a aplicat tatălui său o singură lovitură cu pumnul, după ce acesta anterior a sărit să îl lovească. Nu i-a aplicat tatălui său nicio lovitură cu coada de la mătură, iar imediat după ce a avut conflictul cu tatăl său, acesta s-a deplasat la un Bar din localitate de unde a fost dus ulterior cu ambulanța la S. din S. M. . Arată că, îi pare rău de cele întâmplate, nu a dorit nici un moment să își omoare tatăl, chiar dacă acesta i-a omorât mama când el avea doar 7 ani. Solicită să fie cercetat în stare de libertate, arată că a lucrat o perioadă de timp în străinătate și s-a întors în țară deoarece a suferit un accident în Italia.
C U R T E A,
Prin încheierea penală din 21 iunie 2013, Tribunalul Maramureș, a respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpatul T. M.
.
În temeiul art. 3002și a art. 160bCod procedură penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului T. M.
, (fiul lui N. și E., născut la_ în S. M., județul M., CNP 1.
, arestat preventiv, aflat în prezent la Penitenciarul Gherla) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la 17 mai 2012 în dosarul nr. 211/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. M. pentru infracțiunea de omor calificat prev.de art. 175 alin.1 lit.c C.penal.
La această instanță s-a format dosarul nr._, cauza fiind în prezent în faza de judecată.
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 3002și 160bC.pr.pen., precum și la examinarea cererilor formulate de acesta privind revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, tribunalul reține următoarele:
Prin încheierea penală nr. 191 din 9 aprilie 2012 a T. ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. M. pe o perioadă de 29 de zile (9 aprilie 2012 - 7 mai 2012 inclusiv), în temeiul art. 148 lit.f C.pr.pen.
În considerentele încheierii s-a reținut faptul că din probele de la dosar se poate reține caracterul plauzibil al acuzației aduse inculpatului în ce privește infracțiunea de omor calificat, respectiv că în data de 5 aprilie 2012, pe fondul unei relații tensionate preexistente, în timp ce se aflau la locuința comună din satul C.
, nr. 137, inculpatul i-a aplicat victimei T. N. (tatăl său) multiple lovituri la nivelul capului și al toracelui, afirmativ cu o coadă de mătură, cauzându-i mai multe leziuni care au dus la decesul ei.
Această încheiere a fost menținută prin încheierea penală nr. 612/R/2012 a Curții de Apel C. .
Prin încheierea penală nr. 243 din 3 mai 2012 a T. ui M. s-a prelungit cu 30 de zile durata arestării inculpatului (8 mai 2012 - 6 iunie 2012 inclusiv).
Raportat la ansamblul probelor aflate la dosar (o analiză a lor în detaliu în această fază a procesului penal nu este posibilă), văzând și faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru presupusa faptă pentru care a fost arestat preventiv, tribunalul apreciază că, în speță, există indicii în sensul celor prev.de art. 143 C.pr.pen. Există astfel indicii care să justifice presupunerea că în data de 5 aprilie 2012, pe fondul unei stări tensionate preexistente, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu o coadă de mătură tatălui său - victima T. N., la nivelul feței și a toracelui, iar din cauza acestora din urmă a decedat la data de 7 aprilie 2012.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura și din gravitatea presupusei fapte (dată de modalitatea în care se prezumă a fi fost comisă, de urmarea produsă - decesul victimei, de relațiile de rudenie existente între inculpat și victimă - fiu-tată), măsura obligării de a nu părăsi țara nefiind suficientă.
Intrucât măsura arestării preventive a inculpatului s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale existente în această materie, iar temeiul care a stat la baza luării ei se menține, se va respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat, cerințele prev. de art. 139 alin. 2 C.pr.pen. nefiind îndeplinite.
Durata arestării preventive a acestuia nu depășește limitele unui termen rezonabil, cercetarea judecătorească aflându-se spre finalul ei.
Pentru toate aceste considerente s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T. M. solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia, cu o altă măsură neprivativă de libertate și anume, obligarea de a nu părăsi țara.
În motivarea recursului s-a arătat că la acest moment, lăsarea în libertate a
inculpatului nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la timpul scurs de la data luării măsurii arestării preventive, nu mai există riscul influențării unor martori sau sustragerii de la judecată, probele ce se impun a mai fi administrate sunt probe indirecte, iar inculpatul nu poate împiedica bunul mers al procesului penal.
Analizând actele dosarului, Curtea reține că prima instanță în mod corect a apreciat că și în acest moment temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, respectiv se mențin indiciile care au condus la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în
judecată și anume, cea prevăzută de art.175 lit.c C.pen., iar lăsarea sa în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, probele administrate până în acest moment, în cursul cercetării judecătorești, nu au răsturnat situația de fapt inițială, care a fost stabilită pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și care, au condus la bănuiala legitimă că inculpatul este autorul infracțiunii de omor calificat, a cărei victimă a fost tatăl său, astfel că prevederile art.143 C.pr.pen. sunt aplicabile în continuare.
De asemenea, temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., în special teza a II-a este de actualitate, chiar dacă de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent, s-a scurs o perioadă de peste 1 an, având în vedere că în cazul unei
infracțiuni grave, așa cum este aceea de omor, în raport de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se justifică o măsură fermă cum este cea a arestării preventive, nu numai ca o reacție a autorităților față de comiterea unor astfel de fapte, dar și pentru prezervarea ordinii publice.
Termenul rezonabil al arestării nu a fost depășit prin prisma complexității cauzei, a conduitei inculpatului și a organelor judiciare, a gravității deosebite a faptei, limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, pentru aceasta.
Nu se justifică luarea unei alte măsuri preventive față de cele mai sus reținute, dar și față de împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, aceasta neoferind suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. M., aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 21 iunie 2013 a T. ui M.
.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Diana Andrașoni, sumă ce se va plăti din FMJ.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 iulie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |||
C. I. V. V. | A. | M. | Ș. | G. I. -B. |
red.C.I./A.C.
3 ex. - _
jud.fond.-B. C.
| ← Decizia penală nr. 208/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 68/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
