Decizia penală nr. 583/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 583/R/2013
Ședința publică din 25 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | B., judecător |
JUDECĂTORI | : L. | H. |
: M. | R. | |
GREFIER | : L. | A. S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 1207 din data de 30 octombrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind pe inculpatul M. V. M., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., dat în dosar nr. 294/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul M.
V. M. asistat de apărător ales, avocat Lacrima C. Stan, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar (f. 16).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta M. ui P. arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 1207 din 30 octombrie 2012 a Judecătoriei C. -N., privind pe inculpatul
M. V. M., hotărârea instanței de judecată fiind criticată pentru netemeinicie, respectiv pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 72 din Codul penal, privind individualizarea pedepsei.
Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie peste limita legală, infracțiune prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, faptă comisă de către inculpat în data de 12 ianuarie 2010, la orele 01:40, acesta conducând autovehiculul pe drumurile din municipiul C.
-N., respectiv pe Calea Florești, unde a fost oprit de către organele de poliție, stabilindu-se că avea o alcoolemie peste limita legală. Alcoolemia stabilită în cauză nu a fost contestată de către inculpat, instanța de judecată reținând vinovăția acestuia și stabilind o pedeapsă de 6 luni închisoare, care a fost suspendată condiționat conform art. 81 din Codul penal.
Susține că pedeapsa aplicată este una mică și că aceasta nu poate să reflecte în niciun caz gradul de pericol social atât generic, dar și concret în cauză, respectiv situația din momentul depistării inculpatului de către
organele de poliție, constatându-se, potrivit actelor întocmite de către organele de poliție, că acesta conducea cu o viteză mare, avea o deplasare sinuoasă, precum și doi pasageri în autoturism. Apreciază că acest aspect semnifică existența unui pericol atât pentru inculpat, pentru cei din autoturism, cât și pentru ceilalți participanți la trafic.
De asemenea, apreciază că instanța de judecată a acordat în cauză circumstanțe atenuante cu foarte mare clemență în condițiile în care circumstanța de la art. 74 lit. c din Codul penal este reținută în mod greșit. În acest sens invocă cazierul auto al inculpatului de la fila nr. 17, acesta fiind înregistrat în evidențele rutiere cu foarte multe sancțiuni contravenționale și, inclusiv, conducere cu alcoolemie, respectiv nu mai puțin de 10 contravenții. Apreciază că acesta este un palmares de nedorit în condițiile în care infracțiunile de acest gen sunt un pericol pentru întreaga siguranță a circulației rutiere.
Referitor la nelegalitatea evidențiată arată că este reținut art. 74 lit. c din Codul penal, respectiv atitudinea de sinceritate și recunoaștere a inculpatului deopotrivă cu aplicarea art. 3201din Codul de procedură penală, privind procedura simplificată. Ori, susține că art. 74 lit. c din Codul penal poate fi reținut în varianta expusă doar atunci când sunt alte împrejurări decât cele care au determinat instanța să reducă oricum pedeapsa ca urmare a procedurii simplificate. Consideră că nu se poate ca aceeași împrejurare să fie valorificată de două ori pentru ca, în final, să se ajungă la o reducere a pedepsei.
În concluzie, solicită admiterea recursului Parchetului și modificarea în parte a hotărârii instanței de judecată în sensul de a se dispune majorarea pedepsei, menținând ca și modalitate de executare a acesteia suspendarea condiționată prev. de art. 81 din Codul penal.
Apărătorul ales al inculpatului M. V. M., în temeiul art. 38515cpt. 1 lit. b din Codul de procedură penală, solicită respingerea ca nefondat a recursului pentru argumentele aduse atât prin memoriul de recurs, cât și prin susținerea procurorului, respectiv din perspectiva netemeiniciei hotărârii sub aspectul pericolului social al faptei, cât și din perspectiva individualizării judiciare conform art. 72 din Codul penal, și anume posibilitatea coexistenței procedurii simplificate prev. de art. 3201alin. 7 din Codul de procedură penală cu reținerea efectelor circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c raportat la art. 76 din Codul penal.
Astfel, contestă motivul de recurs referitor la imposibilitatea sau greșita reținere a circumstanței atenuate prev. de art. 74 lit. c din Codul penal și arată că procedura simplificată prevăzută de art. 3201din Codul de procedură penală poate coexista cu reținerea circumstanței atenuante anterior redată, pentru că independent de faptul că acestea sunt prevăzute în coduri distincte, respectiv în Codul penal și cel de procedură penală, se referă la aspecte distincte. Susține că procedura prev. de art. 3201Cod procedură penală se referă la simplificarea procedurilor judiciare independent de poziția procesuală pe care o are inculpatul pe parcursul procesului, respectiv conduita pe care acesta o poate manifesta atât în faza de urmărire penală, cât mai ales în faza de judecată, nu are un impact direct și nu exclude reținerea circumstanței prev. de art. 74 lit. c din Codul penal. Precizează că aceasta din urmă se referă la conduita pe care inculpatul o poate avea și pe care a manifestat-o pe parcursul întregului proces și nu numai în fața instanțelor judecătorești în care își exprimă intenția de a adopta o procedură simplificată, respectiv independent de poziția procesuală.
Susține că în cauză inculpatul M. V. M. nu a avut o poziție procesuală distinctă în faza de urmărire penală față de faza de judecată, recunoscând practic comiterea faptelor, conduita acestuia neinfluențând maniera în care a ales să fie judecat.
În contextul în care procedura simplificată prev. de art. 3201Cod procedură penală permite doar diminuarea limitelor de pedeapsă cu o treime, în speță între 8 luni și 3 ani și 4 luni, apreciază ca fiind nejustificată
imposibilitatea reținerii și a argumentului referitor la reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal, care permite coborârea pedepsei până la minimul special de 15 zile.
Ca o motivație a coexistenței celor două instituții arată că acestea sunt diferite și, independent de poziția procesuală pe care o adoptă un inculpat, instituția circumstanței atenuate conferă inculpatului chiar un argument în plus atunci când alege o procedură simplificată ca cea prev. de art. 3201Cod procedură penală cum că limitele de pedeapsă care i se pot aplica pot fi coborâte mult chiar cu limita de 1/3 cât prevede procedura judiciară simplificată. Susține că instanța de judecată nu este ținută, respectiv nu este obligată ca o dată îmbrățișată procedura simplificată să aplice o pedeapsă în limitele coborâte cu o treime, instanța putând să coboare pedeapsa chiar și mai mult, așa cum permite o circumstanță atenuantă, fiind o argumentare care s-a adus în practica judiciară deseori, arătându-se că, practic, cele două instituții sunt diferite și că procedura prevăzută de art. 3201Cod procedură penală poate presupune chiar și la administrarea de orice alte probe independent de poziția pe care a manifestat-o inculpatul în proces.
Consideră că circumstanța prev. de art. 74 alin. 1 lit. c din Codul penal se referă la conduita procesuală pe care inculpatul a avut-o cu organele judiciare în special în sensul stabilirii situației de fapt, a declarației de recunoaștere avută în vedere la reținerea acestei circumstanțe, declarație care reprezintă mijloc de probă în acest sens prin coroborarea cu orice alte probe, inculpatul ajutând în acest fel la stabilirea cu exactitate a existenței faptei, a modalității de săvârșire a acesteia și împrejurările în care a fost comisă fapta respectivă.
Pentru considerentul expus, apreciază că se poate reține circumstanța atenuantă și față de faptul că inculpatul a dat o declarație de recunoaștere și în fața organelor de urmărire penală, cât și prin menținerea poziției în fața instanței judecătorești, precum și că se poate reține acest text de lege, care nu contravine procedurii simplificate de judecată.
În plus, în ipoteza eliminării art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal apreciază că inculpatului i s-ar crea o situație mai nefavorabilă, ceea ce semnifică că doar aplicarea art. 3201din Codul de procedură penală ar crea, prin reducerea doar cu o treime a limitelor de pedeapsă, o situație mai gravă inculpatului decât reținerea concomitentă și a acestui text.
În concluzie, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii primei instanței ca legală și temeinică și să se aibă în vedere că argumentele ce vizează temeinicia formulate de către Parchet în sensul că fapta ar prezenta un pericol social ridicat, alcoolemia fiind una destul de mare, respectiv de 1,05 și 0,95 solicită considerarea că aceasta nu este atât de mare față de limita permisă de 0,80. Apreciază că la valoarea de 0,95 nu se poate discuta despre o alcoolemie mare și că aceasta nu justifică un pericol social ridicat, fiind orientată spre limita legală.
De asemenea, față de întreaga conduită personală a inculpatului justificată prin recunoașterea faptei, consideră că se poate reține hotărârea ca fiind și temeinică în același context.
Inculpatul M. V. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise și solicită menținerea hotărârii atacate. De asemenea, precizează că a condus pe o distanță scurtă pentru a vizita niște prieteni, unde a servit un pahar de bere. Mai arată că abaterile anterioare sunt în același sens, respectiv mutarea unei mașini "de ici-colo";.
C U R T E A
Inculpatul M. V. M. a fost trimis in judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., din data de_, dosar parchet nr. 294/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având in sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală admisă, prev. și ped. de art.87 al.1 din OUG 195/2002, republicata.
Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
Prin sentința penală nr. 1207/_, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._ , a fost condamnat inculpatul M. V. M. - fiul lui M. I. si M. Ana, nascut la data de_ in mun. C. N., jud.
C., domiciliat in mun. C. N. str. P., nr. 4, ap. 2 jud. C., de cetatenie romana, cu studii medii, casatorit 2 copii minori, stagiul militar satisfacut, CNP 1., fara antecedente penale, pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica de peste 0.80 g/l alcool pur in sange, fapta prevazuta si pedepsita de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, modificat prin OUG nr.63/2006 si republicata, cu aplicarea art. 74 si art. 76 C.penal, art. 3201 C.pr.penala, la o pedeapsa de:
- 6 (sase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drum public a unui autovehicul de catre o persoana avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala.
In baza art. 71 C.pen., s-a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit.a Cod penal, numai cu privire la dreptul de a fi ales, pe durata prevazuta de art. 71 alin.2 C.penal.
In baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 6 luni închisoare, pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 6 luni, stabilit in conditiile art. 82 Cod penal .
In baza art.71 alin. 5 Cod penal, raportat la art. 64 lit. a C.penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
In temeiul art. 359 C.pr.pen., i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor prev. de art. 83 Cod penal, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In baza art. 191 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul sa plateasca statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma in care se include si onorariu de 200 lei in favoarea aparatorului din oficiu a inculpatului av. Boroteanu Meda, onorariu plătit din FMJ.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
In noaptea de_ inculpatul M. V. M. se găsea la volanul autoturismului marca Dacia cu nr. de inmatriculare_ pe care il
conducea pe Calea Florești din mun. C. -N. in jurul orelor 2,20. Deoarece inculpatul conducea cu o viteză mare a fost urmărit de către organele de poliție. Aparatul alcooltest a indicat o valoare de 0,43 mg/l.
Intrucat inculpatul emana miros de alcool a fost condus la IML C. unde i s-au recoltat probe biologice, stabilindu-se o alcoolemie de 1,05 gr.
%o la prima proba si de 1,95 %o la cea de a doua proba.
Atat in timpul urmaririi penale cat si in timpul cercetarii judecatoresti, inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, recunoasterea sa coroborandu-se cu celelalte probe administrate in cauza, respectiv: proces verbal de constatare, acte, depozitie martor.
Fapta inculpatului M. V. M. de a conduce pe drumurile publice un autovehicul avand o alcoolemie mai mare decat cea legala, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicata.
Instanța a reținut vinovăția inculpatului si ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art.72 C.pen., l-a condamnat pentru infractiunea savarsita la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Ținând seama de faptul că inculpatul are asigurată existența prin muncă nu are antecedente penale și are in intreținere doi copii minori la stabilirea cuantumului pedepsei instanța a făcut aplicarea circumstanțelor atenuante facultative prev. de art. 74, 76 C.pen.
Instanța a apreciat ca scopul prevenției generale si speciale poate fi atins si daca pedeapsa nu va fi executata in regim de detenție, astfel ca a făcut aplicarea art.81 C.pen. si a dispus suspendarea condiționata.
Conform art.82 alin.2 C.pen, instanța a fixat termenul de încercare de 2 ani la care se adăuga cuantumului pedepsei aplicate.
In baza art.71 alin. 5 Cod penal, raportat la art. 64 lit. a C.penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Potrivit art.83 C.pen. instanța a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare, a suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv asupra consecințelor ce rezulta din săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate in perioada termenului de încercare care ar avea ca rezultat executarea in regim de detenție atât a pedepsei stabilite in prezenta cauza cat si a pedepsei ce se va hotărî pentru infracțiunea viitoare care nu se cumulează, ci se executa separat.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform art.191 C.p.c.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, solicitând admiterea recursului și desființarea hotărârii atacate, cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuantum mai ridicat corespunzător stării de pericol social al faptei săvârșite, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea instanței de judecată pentru netemeinicie, respectiv pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 72 din Codul penal, privind individualizarea pedepsei.
Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie peste limita legală, infracțiune prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Susține că infracțiunea comisă de inculpat a fost în data de
12 ianuarie 2010, la orele 01:40, inculpatul conducând autovehiculul pe drumurile din municipiul C. -N., respectiv pe Calea Florești, unde a fost
oprit de către organele de poliție, stabilindu-se că acesta are o alcoolemie peste limita legală.
Recursul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. din _
s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că în noaptea de_, în jurul orelor 1.40, inculpatul a condus autoturismul Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, pe Calea Florești din municipiul
C. -N., având o alcoolemie de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge.
În ședința publică din_ inculpatul a precizat că recunoaște faptele reținute în cuprinsul actului de sesizare și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor ce au fost administrate în cursul urmăririi penale.
Reținând vinovăția inculpatului și procedând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța de fond a apreciat că în favoarea inculpatului se impun a fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C.pen., întrucât își are asigurată existența prin muncă, nu are antecedente penale și are în întreținere doi copii minori.
Reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului nu este justificată. Astfel, prin prisma criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., se impunea ca instanța de fond să aibă în vedere că fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social raportat la faptul că acesta a fost depistat conducând pe drumurile publice din C. -N., înțelegând să ignore normele ce reglementează circulația pe drumurile publice și punând în pericol siguranța traficului rutier, cât și pe cei doi pasageri aflați în autoturism, respectiv martorii Suciu C. și C. S. .
Probele administrate în cauză au relevat faptul că inculpatul a fost oprit în trafic întrucât conducea autoturismul cu viteză mare și avea o deplasare sinuoasă. Nu în ultimul rând, reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia nu este justificată nici prin prisma circumstanțelor personale, întrucât din fișa de cazier auto existentă la dosar rezultă că inculpatul a fost depistat și anterior sub influența băuturilor alcoolice fiind sancționat contravențional în 2005, respectiv în 2007.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că recursul declarat în cauză este fondat, cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, a cuantumului pedepsei aplicate și a termenului de încercare.
Raportat la criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C.pen., precum și la prevederile art. 320/1 alin. 7 C.pr.pen., Curtea apreciază că o pedeapsă de 1 an și două luni închisoare este în măsură să asigure reeducarea inculpatului.
Având în vedere pedeapsa aplicată inculpatului, și apreciind că reeducarea acestuia se poate realiza și fără executarea pedepsei în regim de detenție, instanța va dispune în temeiul art. 81, art. 82 C.pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și două luni și va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art. 189, art. 192 alin. 3 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N. împotriva sentinței penale nr. 1207 din 30 octombrie 2012 a Judecătoriei C.
N. pe care o casează doar cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului M. V. M. (cu datele personale la dosar) a cuantumului pedepsei aplicate si a termenului de încercare stabilit.
Rejudecând în aceste limite, majorează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M. V. M. de la 6 luni închisoare la pedeapsa de 1 an si 2 luni închisoare, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prev.de art. 74 si 76 Cod penal.
Menține suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani si 2 luni, prev.de art. 82 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Stabilește onorar apărător din oficiu parțial în sumă de 100 lei ce se va avansa din FMJ in favoarea av. Gatea R. .
Cheltuielile judiciare în recursul Parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțata in ședința publică din 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. B. | L. | H. | M. R. |
GREFIER
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: O.C.
| ← Decizia penală nr. 1134/2013. Infractiuni rutiere-circulația... | Decizia penală nr. 597/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... → |
|---|
