Decizia penală nr. 61/22. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
DECIZIA PENALĂ NR. 61 Ședința publică de la 22 Iulie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE S. M., judecător Judecător B. D. Ț.
Judecător I. D. H.
I. -M. O., grefier șef secție penală
DIICOT-Biroul Teritorial Sălaj este reprezentat de B. ușan D., procuror șef.
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații K. S. P., K. L.
I., în prezent deținuți în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr. 270 din_ a Judecătoriei Z., având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați, asistați de av. ales P. Mircea cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul recurenților inculpați, av. P. Mircea, depune la dosarul cauzei motivele de recurs și comunică un exemplar cu reprezentantul Ministerului Public.
La solicitarea instanței, recurenții inculpați arată că își însușesc recursul declarat de apărătorul ales av. P. Mircea.
Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă părților cuvântul în dezbateri.
Av. P. Mircea solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și, rejudecând, admiterea cererii privind liberarea provizorie sub control judiciar privind pe inculpații K. S. P., K. L. I. . Susține, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru liberarea provizorie, că faptele pentru care sunt cercetați nu mai au aceeași rezonanță în rândul societății ca acea avută în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, iar pericolul concret avut în vedere în momentul luării măsurii arestării preventive nu se poate identifica cu pericolul social al faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, perioada de arest preventiv a fost suficientă, și-a atins scopul.
Procurorul solicită instanței respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală. În cauză există suficiente probe, și nu indicii, cum că recurenții inculpați, odată puși în libertate, ar încerca zădărnicirea adevărului prin acte de violență și amenințări. S-a făcut o analiză a tuturor părților vătămate raportat la fiecare inculpat în parte și s-a stabilit numărul de părți vătămate pentru fiecare recurent inculpat în parte, perioada în care au împrumutat acestora bani și au exercitat asupra victimelor amenințări și acte de violență. În acest sens, cu privire la recurenții inculpați K. S. și K. L. I., se arată că au 16 acte materiale de camătă și 18 infracțiuni de șantaj în perioada februarie 2003-martie
2013. Potrivit disp.art.160/2 al.2 C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori.
Inculpata K. L. I., însușindu-și concluziile apărătorului său, cere admiterea recursului.
Recurentul inculpat K. Sandocan P. nu recunoaște comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa și cere ca, în urma admiterii recursului, să fie judecat în stare de libertate.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T. ,
Prin încheierea penală nr. 270/_ a Judecătoriei Z., în temeiul art. 1608aalin. 1, 6 C.p.p. s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul K. S. -P., fiul lui I. și R., născut la data de_ în localitatea J., jud.Sălaj, domiciliat în localitatea J., str.S., nr.81, jud.Sălaj, CNP 1., cetățean român, studii primare, fără ocupație și loc de muncă, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, fără antecedente penale
În temeiul art. 1608aalin. 1, 6 C.p.p. s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata K. L. I. poreclită "Pamela";, fiica lui P. și I., născută la data de_ în localitatea J. ,
jud.Sălaj, domiciliată în localitatea J., str.Tudor V., nr.108, jud.Sălaj, CNP 2.
, cetățean român, fără studii, fără ocupație și loc de muncă, căsătorită, fără antecedente penale.
În temeiul art. 192 alin. 2, 4 C.p.p. fiecare inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații K. S. P., K. L. I. sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art.8 din Legea nr.39/2003 respectiv inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani; art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, respectiv cămătărie, fapta fiind comisă în formă continuată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani și art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., respectiv șantaj, fapta fiind comisă în formă continuată și pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
În esență, s-a reținut că inculpații K. S. P. și K. L. I. au împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate Banța Giani C., Grebenar Marius, Lakatoș Iren, Grebenar Rita, Grebenar R. S., Varga Estera, Crăciun Aurora, Nagy Cerasela, Runcan M., Lăkătuș Iuliu, Lăcătuș Olga Rozalia, Rosmalint Vandana, Rosmalint Simina, Lakatoș P. ița, Lakatoș Nadia, Adam Iosif, Adam R. și Lakatoș Paul R., iar ulterior, prin folosirea de acte de violență și amenințare, le- au obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, dobânda percepută fiind de 100%, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul factorilor poștali Suteu Virginica și C. Sergiu Aurelian.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj din data de_ din dosar nr.11D/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003, art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal. Inculpații au fost reținuți pentru 24 de ore fiecare, astfel: K. S. -P. de la data de_ ora 23.30 până la data de_ ora 23.30, K. L. I. de la data de_ ora 00.20 până la data de_ ora 00.20, iar ulterior arestați preventiv pe o perioadă de 29 zile, în baza încheierii nr.17/A din data de_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z. . Prin încheierea penală nr. 23/A din data de_, nr. 28/A din data de_, nr. 36/A din data de_ s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților până la data de_ inclusiv.
În analizarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a reținut că admisibilitatea unei astfel de cereri presupune îndeplinirea anumitor condiții, prevăzute de art. 1602alin. 1 C.p.p. (cu privire la declanșarea procesului penal, să existe un inculpat față de care să fie dispusă măsura arestării, iar infracțiunea pentru care este cercetat, în cazul în care este intenționată, să nu fie sancționată de lege cu o pedeapsă mai mare de 18 ani închisoare).
Totodată se prevăd și condițiile cuprinse în dispozițiile art. 1602alin. 2 C.p.p.
din care rezultă că liberarea nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Aceste condiții se verifică succesiv cu ocazia admiterii în principiu a cererii de liberare, cât și cu ocazia analizării pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Instanța, analizând întregul probatoriu existent până la această dată, precum și condițiile enumerate mai sus, a apreciat că cererea inculpaților este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar presupune menținerea împrejurărilor legale care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, dar în procedura liberării organul judiciar poate aprecia că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
În sens larg dreptul inculpatului de a fi judecat în libertate chiar și restricționată (habeas corpus) este un drept esențial al său, care poate fi cenzurat numai după o atentă evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei. Instanța reține că, în esență, acordarea liberării provizorii sub control judiciar reprezintă o înlocuire a măsurii privative de libertate, respectiv cea a arestării preventive, cu o măsură neprivativă de libertate, însă păstrând temeiurile care au justificat măsura arestării preventive. Totodată, soluționarea cererii de liberare pe control judiciar implică faptul că rațiunile juridice care au impus luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive încă subzistă, de aceea analizarea prezentei cereri nu s-a făcut raportat numai la condițiile formale și substanțiale care impun măsura arestării preventive.
Conform art. 160^2 al. 1 din C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Instanța a reținut că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor concurente prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani; art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani și art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal; în cauză condiția privind limita pedepselor fiind îndeplinită.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este admisibilă dacă în cauză există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte; inculpații îndeplinesc și aceste condiții de admisibilitate deoarece nu există date din care reiese necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte asemenea fapte.
În al doilea rând nu se poate face abstracție nici de condițiile referitoare la temeinicia cererii în conformitate cu art. 160 indice 8a alin 6 C. proc. penală și care face necesară observarea condițiilor ce se impun a fi întrunite în momentul luării măsurii arestării preventive și prelungirii acesteia, ori în cauză există suficiente indicii și probe care să formeze bănuiala legitimă a unui observator obiectiv și independent că au fost comise fapte prevăzute de legea penală ,existând presupunerea verosimilă că persoanele respective - inculpații - au comis fapte prevăzute de legea penală.
S-a procedat la verificarea cererii sub aspectul condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 160 indice 2 alin. 1 C.p.p., cu privire la formularea acesteia în cadrul unui proces penal declanșat, la persoana care poate fi subiectul unei astfel de cereri, respectiv un inculpat față de care să fie dispusă măsura arestării și cu privire la sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul în cazul în care este vorba de o infracțiune intenționată, respectiv pedeapsa închisorii care să nu fie mai mare de 18 ani. Instanța a reținut că sunt îndeplinite aceste condiții, față de inculpați fiind luată măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, în baza încheierii nr.17/A din data de_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., prin încheierea penală nr. 23/A din data de_, nr. 28/A din data de_, nr. 36/A din data de_ s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților până la data de_ inclusiv; totodată pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați se înscrie în limita prevăzută de art. 160 indice 2 alin. 1 C.p.p.
În cadrul condițiilor de admisibilitate au fost analizate și dispozițiile art. 160 indice 2 alin. 2 C.p.p., care prevăd cazurile în care liberarea sub control judiciar nu se poate acorda, instanța constatând că în privința inculpaților nu există date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe aceștia să săvârșească alte infracțiuni sau că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
La aprecierea temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar instanța a avut în vedere atât aspecte legate de persoana inculpatului, cât și aspecte legate de faptele pentru care este cercetat.
Conform deciziei date în Recursul în Interesul Legii nr. 17/2011 instanța de judecată, în cadrul examinării temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Fără a se prejudeca fondul cauzei, instanța a reținut că inculpații K. S. P. și K. L. I. au împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate Banța Giani
C., Grebenar Marius, Lakatoș Iren, Grebenar Rita, Grebenar R. S., Varga Estera, Crăciun Aurora, Nagy Cerasela, Runcan M., Lăkătuș Iuliu, Lăcătuș Olga Rozalia, Rosmalint Vandana, Rosmalint Simina, Lakatoș P. ița, Lakatoș Nadia, Adam Iosif, Adam R. și Lakatoș Paul R., iar ulterior prin folosirea de acte de violență și amenințare, le-au obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, dobânda percepută fiind de 100%, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul factorilor poștali Suteu Virginica și C. Sergiu Aurelian.
Așa cum s-a reținut și cu prilejul luării și prelungirii măsurii arestări preventive, din modalitatea elaborată de săvârșire a faptelor, perseverența infracțională, contribuția concretă a inculpaților în activitatea infracțională a grupului, circumstanțele personale ale acestora, rezultă periculozitatea lor și temerea întemeiată că odată puși în libertate pot aduce atingere ordinii sociale și de drept. Raportat la perseverența în activitatea infracțională, modul concertat și minuțios organizat de acțiune, atitudinea lor față de victime, instanța nu poate valorifica lipsa antecedentelor penale a inculpaților K. S. P., K. L. I., ca fiind suficiente pentru a considera că lăsarea în libertate a acestora nu prezintă pericolul social pentru ordinea publică.
Lăsarea în libertate a inculpaților menționați anterior ar reprezenta și o evidentă încurajare în săvârșirea unor fapte similare de către aceștia, iar o astfel de măsură a organelor judiciare, similară tolerării unor fenomene antisociale, este de natură a știrbi autoritatea organelor judiciare și de a atrage, mai ales la nivelul percepției comunități, un sentiment de insecuritate.
Au fost expuse succint aspectele legate de starea de fapt conturată până la acest moment al cercetărilor, deoarece la analizarea temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar nu se poate face abstracție de natura faptelor pentru care este cercetat inculpatul, din perspectiva gravității acesteia și a rezonanței sociale. Instanța apreciază că faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt de o gravitate ridicată, iar urmările acestora sunt de necontestat.
Toate aspectele menționate anterior cu privire la natura faptelor care se presupune că au fost săvârșite de inculpați și la comportamentul acestora ulterior săvârșirii actelor materiale, justifică concluzia că se impune cercetarea lor în stare de arest, o eventuală admitere a cererii de liberare sub control judiciar neputând fi întemeiată exclusiv pe aspectele pozitive care caracterizează persoana inculpatului, de genul lipsei antecedenței penale, situația familială.
Analiza si verificarea condițiilor prevăzute de articolul 160 indice l Cod de procedură penală, nu echivalează cu o nouă soluționare a propunerii de arestare
preventivă. În afara condițiilor de fond prevăzute de art. 160 indice 2, alineatele 1 și 2, Cod de procedură penală, instanța a verificat problematica subzistenței temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, or, acestea se mențin și în prezent.
Instanța a reținut că pericolul social concret al inculpatului trebuie analizat în această procedură, în caz contrar orice inculpat urmând a fi liberat automat în momentul în care s-ar face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 160 indice 2, alin. 1 și 2, Cod de procedură penală, instanța nemaiavând vreun drept de apreciere asupra consecințelor pe care le-ar avea lăsarea inculpatului în libertate pentru ordinea publică; o astfel de situație este una inacceptabilă, inculpatul având doar o vocație de a fi liberat provizoriu sub control judiciar, îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art. 160 indice 2 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală neputând duce automat la punerea sa în libertate.
Raportat la gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, modalitatea concretă de comitere a acestora, inclusiv comportamentul inculpaților avut ulterior săvârșirii actelor materiale de executare, urmările grave produse -prejudiciul cauzat în dauna părților vătămate, sentimentul de insecuritate creat în rândul membrilor comunității, instanța a considerat că cererea inculpaților este neîntemeiată.
Instanța a apreciat că nu sunt încălcate dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la durata rezonabilă a detenției preventive, având în vedere că măsura arestării preventive a fost luată în data de_ și prelungită succesiv, iar până la acest moment procesual având în vedere și data soluționării cererii anterioare de liberare sub control judiciar au fost administrate mijloace de probă de către organul de urmărire penală, pentru lămurirea stării de fapt, s-a procedat la audierea părților vătămate, martorilor, inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului în vederea sesizării instanței de judecată. Astfel nu se poate aprecia că detenția provizorie dispusă în privința inculpaților s-a prelungit nejustificat dincolo de limite rezonabile, pentru a se impune admiterea cererii și cercetarea lor în stare de libertate.
Față de situația familială pe care inculpații K. S. P., K. L. I. au relevat-o, instanța a reținut că privarea lor de libertate are o influență negativă atât asupra situației materiale a familiei, cât și asupra celei afective, însă aceste împrejurări existau încă înainte de a începe punerea în operă a planului infracțional și înainte de începerea procesului penal, iar inculpații trebuiau să le aibă în vedere încă de la început.
Prin urmare, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de temeinicie pentru ca o asemenea cerere să fie admisă, astfel că, în temeiul art 160 indice 8a alin. 1, 6 C. proc. penală instanța a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpații K. S. P., K. L. I., ca neîntemeiată.
Împotriva Încheierii penale nr. 270/_ a Judecătoriei Z. au declarat recurs inculpații, arătând în motivare, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru liberarea provizorie, că faptele pentru care sunt cercetați nu mai au aceeași rezonanță în rândul societății ca acea avută în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, iar pericolul concret avut în vedere în momentul luării roi prelungirii măsurii arestării preventive nu se poate identifica cu pericolul social al faptelor pentru care inculpații sunt cercetați.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate,precum și din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, T. constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Inculpații K. S. P. și K. L. I. sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor concurente prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani; art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani și art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal, în cauză condiția privind limita pedepselor fiind îndeplinită.
S-a reținut în sarcina celor doi inculpați faptul că au împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate Banța Giani C., Grebenar Marius, Lakatoș Iren, Grebenar Rita, Grebenar R. S., Varga Estera, Crăciun Aurora, Nagy Cerasela, Runcan M., Lăkătuș Iuliu, Lăcătuș Olga Rozalia, Rosmalint Vandana, Rosmalint Simina, Lakatoș P. ița, Lakatoș Nadia, Adam Iosif, Adam R. și Lakatoș Paul R.
, iar ulterior prin folosirea de acte de violență și amenințare, le-au obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, dobânda percepută fiind de 100%, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul factorilor poștali Suteu Virginica și C. Sergiu Aurelian.
Prin încheierea penală nr. 17/A din data de_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile. Prin încheierile penale nr. 23/A din data de_, nr. 28/A din data de _
, nr. 36/A din data de_ s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților până la data de_ inclusiv.
Temeiurile arestării au fost cele prev. de art. 148 lit. b, e și f C.p.p.. Referitor la incidența în cauză a temeiurilor prevăzute de art. 148 lit. b și e C.p.p., instanța a apreciat că încercarea inculpaților de influențare a părților vătămate și a eventualilor martori ce urmează a fi audiați rezultă din cuprinsul declarațiilor părților vătămate și a martorilor audiați până la acel moment, declarații în care se arată în mod expres că s-au exercitat presiuni sau amenințări asupra lor și asupra membrilor familiilor lor de către toți inculpații. De asemenea, instanța a apreciat că din probele administrate rezultă presupunerea privind exercitarea de către inculpați de presiuni asupra părților vătămate sau încercarea realizării unor înțelegeri frauduloase cu acestea, a faptului că, odată puși în libertate, inculpații vor încerca să determine părțile vătămate să își schimbe declarațiile, în vederea împiedicării aflării adevărului în cauză, profitând în continuare de lipsa de pregătire intelectuală a acestora, de starea de nevoie în care ele se află și de starea de temere pe care chiar prezența inculpaților o creează în rândul părților vătămate. Cu privire la dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Codul de procedură penală, instanța a constatat că legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru faptele săvârșite, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea penală nr. 216/_ a Judecătoriei Z., s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de aceiași inculpați, recursul declarat în cauză fiind respins prin Decizia penală nr. 43/_ a
T. ui Sălaj.
În cazul în care instanța este sesizată cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, într-o primă fază se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază se soluționează cererea, după ascultarea învinuitului sau inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
Astfel, potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Față de inculpații K. S. P. și K. L. I. a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de
infracțiuni, prev. de art. 8 din din Legea nr.39/2003; cămătărie prev. art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și șantaj art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicare art. 33 lit. a C.p, în speță fiind îndeplinite astfel cerințele prev. de art.1602alin.1 Cod procedură penală.
Conform alin. 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este necesară, astfel încât, potrivit art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive să poată fi realizat și prin lăsarea inculpatului în libertate provizorie.
În acord cu Decizia nr.17/_ pronunțată de Înalta Curte de Casația și Justiție în recurs în interesul legii, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, instanța verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului. Altfel spus, se analizează dacă, în funcție de circumstanțele cauzei, o astfel de liberare este oportună.
Pentru soluționarea cererii de liberare provizorie, au fost avute în vedere natura și gravitatea faptelor, persoana inculpaților, dacă există sau nu date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni ori dacă aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, astfel încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei
desfășurări a procesului penal, să nu reprezinte un pericol concret pentru ordinea publică și să nu existe riscul săvârșirii altor infracțiuni.
În ce privește natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, s-a reținut că la dosarul de urmărire penală există indicii temeinice și probe, în sensul art. 143 C.p.p., din care rezultă presupunerea legitimă și rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele penale reținute în sarcina lor, fapte ce reliefează un grad de pericol social ridicat, atât prin importanța valorilor sociale lezate prin săvârșirea acestora, cât și prin modalitatea concretă de comitere.
Instanța a luat în considerare și circumstanțele personale ale inculpaților, dar, în același timp,astfel după cum instanța a menționat, nu se poate ignora faptul că inculpații sunt acuzați de infracțiuni de o gravitate deosebită. Gradul de pericol social al unor astfel de fapte este unul real și deosebit de ridicat, așa încât lăsarea în libertate a inculpaților nu poate fi oportună.
Liberarea provizorie trebuie să asigure, potrivit art. 136 alin.2 C.p.p., scopul instituit de legiuitor pentru luarea măsurilor preventive prin art. 136 alin. 1 C.p.p, și anume, a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Potrivit aliniatului 2 al art. 160 2C.p.p., pentru a lua măsura liberării provizorii sub control judiciar, instanța trebuie să constate că nu există date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului să săvârșească alte infracțiuni.
Având în vedere aspectele invocate mai sus și prevederile legale incidente, tribunalul constată că la acest moment subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă și, în pofida împrejurării că, formal, cererea inculpaților îndeplinește condițiile legale, pe fond, solicitarea inculpaților este neîntemeiată și se impune cercetarea lor, în continuare, în stare de arest.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este tocmai acela de a aduce în fața autorității judiciare competente persoana bănuită de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată, iar trimiterea în judecată nu are doar o semnificație formală, ci presupune audierea inculpatului de către instanță în cadrul cercetării judecătorești.
Deși faza de urmărirea penală este finalizată, tribunalul consideră că, raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, împrejurările producerii acestora, impactul pe care acuzele aduse l-au produs asupra societății și care nu a putut fi estompat prin trecerea timpului, circumstanțele personale ale inculpaților, în special atitudinea acestora față de faptele reținute în sarcina lor și gravitatea acestora, pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a inculpaților nu poate fi înlăturat decât prin menținerea stării de arest preventiv a acestora, iar scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar, întrucât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune judecarea în stare de arest preventiv.
Chiar dacă în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența CEDO, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, tribunalul reține că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi evaluată la stadiul actual al procedurii, prin raportare la natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, puternica rezonanța socială negativă a acestor fapte, necesitatea asigurării unei bune
administrări a probelor. Durata arestului preventiv se încadrează noțiunii de termen rezonabil, această durată nefiind în măsură a înlătura pericolul concret reprezentat de lăsarea în libertate a inculpaților. În aceste condiții, tribunalul apreciază că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor măsurii arestării preventive luată față de inculpați pot fi garantate numai prin menținerea acestora sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea lor în libertate provizorie sub control judiciar.
Pentru toate considerentele prezentate, constatând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, tribunalul va respinge, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, ca nefondate recursurile declarate de K. S. și K. L. I., împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei Z. ,dată în dosar nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații să plătească în favoarea statului câte 400 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații K. S. P. și K.
L. I., împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei Z. ,dată în dosar nr._ .
Obligă inculpații la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul T. ui Sălaj, azi,_ .
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
M. S. | Ț. | D. | B. H. | I. | D. | O. I. -M. |
Red.TDB/_
Dact. OIM/_ Ex.4
| ← Decizia penală nr. 14/6. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 116/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
