Decizia penală nr. 630/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 630/R/2013
Ședința publică din 09 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. R., judecător JUDECĂTORI: M. B.
: A. D. L.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. V.
S. împotriva sentinței penale nr. 40 din 01 martie 2013 a Judecătoriei Jibou, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou dat în dosar nr. 171/P/2012 pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din
O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul M.
V. S. asistat de apărător ales, avocat Mircea P. din cadrul Baroului S. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul M. V. S., arată că își însușește recursul formulat de către apărătorul ales.
Apărătorul ales al inculpatului M. V. S. depune motive de recurs și împuternicire avocațială, care se atașează la dosar.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului M. V. S., arată că invocă două motive de nelegalitate și unul de netemeinicie ale hotărârii atacate. În acest sens, arată că la termenul de judecată din data de 4 octombrie 2012, respectiv în încheierea de la fila nr. 41 din dosar s-a consemnat că instanța de fond, procedând la verificarea din oficiu a regularității actului de sesizare potrivit disp. art. 300 alin. 1 Cod procedură penală a constatat că este legal investită în soluționarea cauzei și a procedat în consecință. Astfel, arată că în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou se menționează faptul că a fost începută urmărirea penală împotriva numitului M. V. S., acesta dobândind calitatea de învinuit, iar prin dispozitiv s-a dispus și punerea în mișcare a acțiunii penale anterior trimiterii în judecată a acestuia în stare de libertate. Mai invocă inadvertențe ale rechizitoriului, respectiv două motive de nulitate și anume faptul că la pagina 3, în capitolul privind caracterizarea învinuitului se face referire la învinuitul M. R., care este o persoană de vârstă medie, fără antecedente penale, căsătorit, fără ocupație. În acest sens, susține că
inculpatul în cauză are un alt nume, are vârsta de 22 de ani, nu este căsătorit și
are ocupație. Astfel, în partea de dispozitiv a rechizitoriului se menționează de citarea în calitate de inculpat a numitului M. R. V., dar cu indicarea domiciliului inculpatului M. V. S., respectiv din satul V., nr. 38 și lasă la aprecierea instanței analizarea existenței neregularități actului de sesizare întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou raportat la cele două inadvertențe evidențiate. În contextul expus, consideră că instanța de fond nu a fost legal sesizată raportat la mențiunile ce vizează o persoană distinctă de cea a inculpatului M. V. S. .
Astfel, confirmă că în baza Legii nr. 2/2013, care a intrat în vigoare în data de 12 sau 13 februarie 2013 prin publicarea în Monitorul Oficial, a fost abrogat motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 2 Cod procedură penală și că hotărârea instanței fondului a fost pronunțată la data de 1 martie 2013, respectiv ulterior intrării în vigoare a textului legal, dar apreciază că disp. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală permit verificarea cauzei sub toate aspectele.
În concluzie, consideră că constatarea neregularității actului de sesizare a instanței de fond ar impune casarea cu trimitere spre o nouă judecată aceleiași instanțe.
De asemenea, susține ca al doilea motiv de nelegalitate a hotărârii instanței de fond este în faptul că s-a constatat în mod eronat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, în temeiul căruia s-a dispus și condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia potrivit disp. art. 81 din Codul penal. În acest sens, confirmă că în faza urmăririi penale inculpatul a declarat în fiecare dintre declarațiile date, aflate la filele 14, 17, 18, 32, că recunoaște comiterea faptei constând în aceea că a condus un autovehicul pe un drum public sub influența băuturilor alcoolice și că anterior a consumat trei beri Tuborg. De asemenea, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală acesta a declarat că nu dorește efectuarea unui raport de expertiză medico-legală pentru calcularea retroactivă a alcoolemiei, respectiv raportat la momentul depistării sale în trafic. În faza de judecată inculpatul a solicitat efectuarea expertizei, care a fost întocmită de către Institutul Medico-Legal Cluj, iar instanța de fond a considerat în mod greșit că din probele existente la dosarul cauzei ar rezulta faptul că inculpatul conducea autovehiculul pe drumul public având o îmbibație alcoolică în sânge mai mare de 1 g‰. Astfel, potrivit buletinului de analiză toxicologică existent la fila nr. 27 în dosarul de urmărire penală valorile
alcoolemiilor stabilite în urma recoltării celor două probe biologice la un interval orar de o oră au fost de 0,75 și de 0,95, respectiv că prima valoare era sub valoarea de 0,8 prevăzută de disp. art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Conform raportului de expertiză, valoarea teoretică a alcoolemiei ar putea fi mai mare de 0,8, cu referire la probe inexistente la dosar, iar potrivit metodologiei matematico-toxicologice în vigoare la recalculare s-a ținut cont atât de faza toxico-cinetică cât și de intervalul de timp existent între evenimentul rutier și prima recoltare, calculul matematic efectuându-se în baza datelor certe, respectiv valorile alcoolemiilor stabilite la analiză, orele recoltărilor, greutatea și declarațiile inculpatului referitoare la consumul de băuturi alcoolice și alimente raportate la intervale orare precise. Susține că cei doi medici care au întocmit raportul de expertiză au efectuat constatări inventate, singurul aspect cert fiind cantitatea de alcool declarată de către inculpat, respectiv 1500 ml bere Tuborg și faptul că
acesta are 63 de kg. În partea introductivă a raportului de expertiză medico- legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei, la capitolul constatări, se susține că inculpatul M. S. a declarat că a consumat în intervalul orar 23:30 - 00:30 de 3 ori câte 500 ml bere Tuborg, fără aport alimentar și arată că
inculpatul nu a efectuat declarații cu privire la aportul alimentar, nefiind întrebat cu privire la acest aspect.
Totodată, precizează că valorile alcoolemiilor pe care instanța de fond ar fi putut să le aibă în vedere erau cele din buletinul de analiză toxicologică pentru faptul că concentrația alcoolului în aerul expirat a fost de 0,61 mg/l, dar apreciază că singura valoare indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă alcoolemia legală este cea determinată prin analiza sângelui din momentul recoltării probelor biologice. Astfel, susține că singura probă care putea fi avută în vedere era cea rezultată din buletinul de analiză toxicologică de la fila nr. 27 din dosar, respectiv 0,95 și 0,75, că se impunea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a pentru motivul prev. de art. 10 lit. d Cod procedură penală, constatarea
faptului că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru că valoarea mai mare de 0,8 nu a putut fi dovedită în momentul depistării inculpatului în trafic de către lucrătorii de poliție și că se putea dispune achitarea acestuia sau în baza art. 11 pct. 2 lit. d pentru motivul prev. de art. 10 lit. b1Cod procedură penală, pentru că valoarea alcoolemiei a fost cea menționată și pentru argumentele de practică judiciară și de analiză a evoluției legislației în domeniu, respectiv a dreptului comparat. În acest sens, arată că anterior anului 2002 alcoolemia, care constituia pragul dintre contravenție și infracțiune era aceea de 1 g ‰, iar ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 195/2002 aceasta a devenit 0,8 g ‰. Astfel, practica Parchetelor era ca în situația alcoolemiei de 1,10 - 1,15 să se dispună netrimiterea în judecată și aplicarea unor sancțiuni administrative în temeiul art. 181Cod penal. Ulterior, datorită unei directive s-a stabilit că aceasta nu se mai aplică și că se impune trimiterea în judecată chiar cu o valoare de 0,81 g ‰. Susține că și legiuitorul a avut dubii și că nu a fost întotdeauna foarte convins cu privire la pragul dintre contravenție și infracțiune.
În concluzie, solicită aplicarea textelor de lege anterior invocate, iar în ipoteza constatării vinovăției inculpatului arată că instanța de fond nu a făcut aplicarea disp. art. 74 lit. a și c Cod penal. Susține că, în mod cert, inculpatul a avut un comportament onest, nu a mai fost confruntat cu răspunderea penală, respectiv nu a mai săvârșit infracțiunii și că a avut o atitudine sinceră de recunoaștere întrutotul a faptelor, pe care le-a regretat. În acest sens, apreciază ca fiind incidente disp. art. 76 lit. d din Codul penal, privind reducerea pedepsei sub minimul de 1 an închisoare stabilit de către instanța de fond.
Reprezentanta M. ui P., referitor la primul motiv de nelegalitate ce vizează nulitatea actelor de urmărire penală solicită a se avea în vedere că motivele invocate nu se regăsesc în art. 197 alin. 1 sau alin. 2 din Codul penal, nefiind astfel o nulitate absolută sau relativă. Apreciază ca fiind esențial în cauză faptul că s-a început urmărirea penală față de inculpat, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de acesta, fiind trimis în judecată și că este o eroare de consemnare a datelor, dar fără a fi o nulitate absolută.
Raportat la celelalte motive de nelegalitate și netemeinicie invocate susține că s-a dovedit cu certitudine că alcoolemia în momentul comiterii faptei a fost peste limita legală, în același sens fiind și raportul de expertiză medico-legală. Astfel, deși sunt consemnate valori diferite consideră că esențial este faptul că în mod cert există o alcoolemie peste limita legală. Susține că s-a dovedit din actul de constatare al organelor de poliție că inculpatul a condus cu o alcoolemie peste
limita legală, cu viteză și că nu a oprit la semnalul regulamentar al poliției, aspect care semnifică un pericol mai mare al faptei.
Mai arată că instanța de fond a aplicat o pedeapsă suspendată condiționat și consideră că nu se impune aplicarea art. 181din Codul penal. În consecință, solicită respingerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului M. V. S., în replică, concluzionează că se poate începe urmărirea penală față de o persoană și că se poate pune în mișcare urmărire penală față de o persoană, dar că se poate trimite în judecată o altă persoană, respectiv că rechizitorul poate fi întocmit în orice modalitate.
Inculpatul M. V. S., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă faptul că a condus sub influența băuturilor alcoolice.
C U R T E A
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou din data de _
, inculpatul M. V. S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drum public, având în sânge o alcoolemie peste limita legală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 (1) din
O.U.G. 195/2002.
S-a reținut prin actul de sesizare al procurorului că în data de_ după ce a consumat băuturi alcoolice inculpatul a condus un autoturism pe drum public având in sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală .
Inculpatul a recunoscut ca a consumat trei beri inainte de a se urca la volan, dar solicita calcularea retroactiva a alcoolemiei .
Prin sentința penală nr. 40/_ a Judecătoriei Jibou, pronunțată în dosar nr._ , în baza art. 87(1) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul M. V. S. fiul lui S. și Terezia, născut la_, în Jibou, jud. S., cetățean român, fără antecedente penale, necăsătorit, studii 12 clase, domiciliat în loc. V., nr. 38, com. Năpradea, jud. S., la pedeapsa de 1 ( un ) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, având în sânge o imbibație alcoolică peste limita legală .
În baza art. 81 si art. 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani care constituie termen de încercare pentru inculpat .
În baza art. 359 C.pr.pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni .
S-a făcut aplicarea art. 71(1) Cod penal cu art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, iar în baza art. 71 (5) Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal .
În baza art. 191 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
La data de_, în jurul orei 02, 00, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Secției 5 de Poliție Rurală Hida desfășurau activități de control și supraveghere a traficului în loc. Gîlgău Almașului, pe DN 1G. In aceste împrejurări au efectuat semn pentru oprirea regulamentară a autoturismului marca VW Jetta cu numărul de înmatriculare_ .
Conducătorul auto nu a oprit la semnalele agenților de poliție, ci a virat pe o stradă la dreapta, conducând cu viteză, iar după ce a parcurs o distanță de aproximativ 2 km, autoturismul s-a împotmolit în zăpadă. Echipajul de poliție a ajuns în acel loc și a identificat conducătorul auto în persoana inculpatului M.
V. S. .
Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest marca Drager care la ora 02, 03 a indicat valoarea de 0, 61 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Conform prevederilor art. 193 alin.l din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc Jibou unde i-au fost recoltate două probe în vederea stabilirii alcoolemiei. Conform buletinului de analiză toxicologică nr. 242/IX/a/125, 126 la ora 03,40 nivelul alcoolemiei învinuitului a fost de 0,95 %, iar la ora 04,40 de 0,75% .
In cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că nu dorește efectuarea unei expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei și a precizat că în noaptea respectivă a fost la discotecă în loc. Chechiș, unde a consumat circa 3 beri Tuborg a câte 0, 5 1, cu alcool, apoi a condus autoturismul pe drumurile publice, avându-i ca pasageri în acesta pe martorii Sabadîș D., Zaharie A. și T. D.
.
Starea de fapt expusă mai sus reiese din procesul verbal de sesizare din oficiu (f 8), proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f 9, 10), declarațiile date în calitate de făptuitor și învinuit (f 14-16, 18), declarațiile martorilor Sabadîș D., Zaharie A. și T. D. (f 19-22), rezultatul testării cu aparatul alcooltest (f 17) și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie (f 27).
Din cuprinsul raportului de expertiza medico - Legala privind calculul retroactiv al alcoolemiei nr. 8637/IX/d/288/_ rezulta ca la ora evenimentului rutier 2,00 inculpatul M. V. S. putea avea o alcoolemie mai mare decat 0,80% in sange, cu o valoare teoretica apropiata de 1,25 % (f. 68- 69).
În drept, fapta inculpatului M. V. S., care în data de data de _
, după ce a consumat 1500 ml. bere cu alcool, între orele 01,00 - 02,00, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 1G din loc. Chechiș spre loc. Gîlgău Almașului, iar în urma recoltării probelor biologice și a analizelor de laborator s-a stabilit că a ora 03,40 avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur in sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care o
îmbibație alcoolică in sange peste limita legala, fapta prevazuta de art. 87(1) din
O.U.G. nr. 195/2002 .
Pedeapsa legală pentru această infracțiune este închisoarea de la 1 an la 5
ani.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu
intenție indirectă, întrucât a prevăzut pericolul pe care îl reprezintă acțiunea sa de a conduce pe drumurile publice un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, și cu toate că nu a urmărit un asemenea rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui, aspect demonstrat prin atitudinea indiferentă a acestuia față de starea în care se afla.
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal (dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală), instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drum public, având în sânge o alcoolemie peste limita legală.
Referitor la modul de executare al pedepsei, având în vedere că pedeapsa închisorii aplicată nu este mai mare de 3 ani, iar inculpatul nu este recidivist, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate a inculpatului, astfel în baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei susmenționată pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, în condițiile art. 82 Cod penal.
Cu privire la pedepsele accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal., având în vedere criteriile prevăzute de
art. 71 (3) C.pen. instanța a apreciat ca fiind necesar și aplicarea acestor pedepse accesorii în sarcina inculpatului (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în
funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Așadar, instanța a făcut aplicarea art. 71(1) Cod penal și art. 71(5) Cod
penal.
De asemenea, în baza art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția
inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni .
În temeiul art. 171 (3) Cod procedură penală asistenta juridica obligatorie a inculpatului în cursul judecății a fost asigurată prin apărător ales ( f. 47) .
Văzând și prevederile art. 189 și art. 191 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat să suporte și cheltuielile judiciare avansate de stat apreciate la suma de
500 lei, pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea și conservarea mijloacelor materiale de probă .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul M. V. S., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului.
În motivarea recursului au fost invocate două motive de nelegalitate și unul de netemeinicie ale hotărârii atacate.
În acest sens, arată că la termenul de judecată din data de 4 octombrie 2012, respectiv în încheierea de la fila nr. 41 din dosar s-a consemnat că instanța de fond, procedând la verificarea din oficiu a regularității actului de sesizare potrivit disp. art. 300 alin. 1 Cod procedură penală a constatat că este legal
investită în soluționarea cauzei și a procedat în consecință. Astfel, arată că în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou se menționează faptul că a fost începută urmărirea penală împotriva numitului M. V. S., acesta dobândind calitatea de învinuit, iar prin dispozitiv s-a dispus și punerea în mișcare a acțiunii penale anterior trimiterii în judecată a acestuia în stare de libertate.
Mai invocă inadvertențe ale rechizitoriului, respectiv două motive de nulitate și anume faptul că la pagina 3, în capitolul privind caracterizarea învinuitului se face referire la învinuitul M. R., care este o persoană de vârstă medie, fără antecedente penale, căsătorit, fără ocupație. În acest sens, susține că inculpatul în cauză are un alt nume, are vârsta de 22 de ani, nu este căsătorit și are ocupație. Astfel, în partea de dispozitiv a rechizitoriului se menționează de citarea în calitate de inculpat a numitului M. R. V., dar cu indicarea domiciliului inculpatului M. V. S., respectiv din satul V., nr. 38 și lasă la aprecierea instanței analizarea existenței neregularități actului de sesizare întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou raportat la cele două inadvertențe evidențiate. În contextul expus, consideră că instanța de fond nu a fost legal sesizată raportat la mențiunile ce vizează o persoană distinctă de cea a inculpatului M. V. S. .
Astfel, confirmă că în baza Legii nr. 2/2013, care a intrat în vigoare în data de 12 sau 13 februarie 2013 prin publicarea în Monitorul Oficial, a fost abrogat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 2 Cod procedură penală și că hotărârea instanței fondului a fost pronunțată la data de 1 martie 2013, respectiv ulterior intrării în vigoare a textului legal, dar apreciază că disp. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală permit verificarea cauzei sub toate aspectele.
În concluzie, consideră că constatarea neregularității actului de sesizare a instanței de fond ar impune casarea cu trimitere spre o nouă judecată aceleiași instanțe.
De asemenea, susține ca al doilea motiv de nelegalitate a hotărârii instanței de fond este în faptul că s-a constatat în mod eronat ca fiind întrunite elementele
constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, în temeiul căruia s-a dispus și condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an
închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia potrivit disp. art. 81 din Codul penal.
În acest sens, confirmă că în faza urmăririi penale inculpatul a declarat în fiecare dintre declarațiile date, aflate la filele 14, 17, 18, 32, că recunoaște comiterea faptei constând în aceea că a condus un autovehicul pe un drum public sub influența băuturilor alcoolice și că anterior a consumat trei beri Tuborg.
Totodată, precizează că valorile alcoolemiilor pe care instanța de fond ar fi putut să le aibă în vedere erau cele din buletinul de analiză toxicologică pentru faptul că concentrația alcoolului în aerul expirat a fost de 0,61 mg/l, dar apreciază că singura valoare indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă alcoolemia legală este cea determinată prin analiza sângelui din momentul recoltării probelor biologice.
Astfel, susține că singura probă care putea fi avută în vedere era cea rezultată din buletinul de analiză toxicologică de la fila nr. 27 din dosar, respectiv 0,95 și 0,75, că se impunea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a pentru motivul prev. de art. 10 lit. d Cod procedură penală, constatarea faptului că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru că valoarea mai mare de 0,8 nu a putut fi dovedită în momentul depistării inculpatului în trafic de către lucrătorii de poliție și că se putea dispune achitarea acestuia sau în baza art. 11 pct. 2 lit. d pentru motivul prev. de art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, pentru că valoarea alcoolemiei a fost cea menționată și pentru argumentele de practică judiciară și de analiză a evoluției legislației în domeniu, respectiv a dreptului comparat. În acest sens, arată că anterior anului 2002 alcoolemia, care constituia pragul dintre contravenție și infracțiune era aceea de 1 g ‰, iar ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 195/2002 aceasta a devenit 0,8 g ‰. Astfel, practica Parchetelor era ca în situația alcoolemiei de 1,10 - 1,15 să se dispună netrimiterea în judecată și aplicarea unor sancțiuni administrative în temeiul art. 181 Cod penal. Ulterior, datorită unei directive s-a stabilit că aceasta nu se mai aplică și că se impune trimiterea în judecată chiar cu o valoare de 0,81 g ‰.
În concluzie, se solicită aplicarea textelor de lege anterior invocate, iar în ipoteza constatării vinovăției inculpatului arată că instanța de fond nu a făcut aplicarea disp. art. 74 lit. a și c Cod penal, inculpatul a avut un comportament onest, nu a mai fost confruntat cu răspunderea penală, respectiv nu a mai săvârșit infracțiuni și că a avut o atitudine sinceră de recunoaștere întrutotul a faptelor, pe care le-a regretat. În acest sens, fiind incidente dispozițiile privind reducerea pedepsei sub minimul de 1 an închisoare stabilit de către instanța de fond.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că în data de_, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN1G, din localitatea Chechiș spre localitatea Gâlgău Almașului, și în urma recoltării probelor biologice s-a stabilit că avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Deși inculpatul a recunoscut comiterea faptei, precizând că înainte de a se urca la volan a consumat trei beri, acesta a contestat valoarea alcoolemiei și a solicitat în cursul cercetării judecătorești efectuarea unei expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei.
Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei rezultă că la ora producerii evenimentului rutier (ora
02.00) inculpatul putea avea o alcoolemie mai mare de 0,80 gr. %0 cu o valoare teoretică apropiată de 1,25 gr. %0.
În consecință, instanță reține că în mod corect prima instanță a reținut
vinovăția inculpatului, sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Astfel, că nu se impune pronunțarea unei soluții de achitare fundamentată pe prevederile art. 10 lit. d C.pr.pen.
În cauză nu se impune nici pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe prevederile art. 10 lit. b1C.pr.pen., în considerarea faptului că anterior anului 2002, alcoolemia care constituia pragul dintre contravenție și infracțiune era de 1 la %0, iar alcoolemia inculpatului se situează în jurul acestei valori. Astfel, nu se poate susține că fapta inculpatului este lipsită de gradul de pericol social al unei
infracțiuni, în condițiile în care, ignorând normele legale în vigoare, inculpatul a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, după un consum însemnat de băuturi alcoolice, punând în pericol siguranța participanților la traficul rutier.
Sunt neîntemeiate, de asemenea, și susținerile inculpatului, potrivit cărora instanța de fond nu a fost legal sesizată, întrucât actul de trimitere în judecată conține unele inadvertențe. Aspectele învederate însă de inculpat în susținerea acestei apărări nu se regăsesc în dispozițiile art. 197 C.pen., astfel că în cauză nu se poate vorbi despre o nulitate absolută a actului de sesizare al instanței.
Soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate și nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. a, c C.pen. Astfel că nici această critică formulată de inculpat nu subzistă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată este legală și temeinică, astfel că, având în vedere și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. V. S., domiciliat în comuna Năpradea, sat V., nr. 38, jud. S., împotriva sentinței penale nr. 40 din 1 martie 2013 a Judecătoriei Jibou.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 75 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. a Flavia.
Obligă pe recurentul M. V. S. să plătească în favoarea statului suma de 275 lei cheltuieli judiciare, din care 75 lei reprezentând onorariu avocațial partial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. R. | M. | B. | A. D. L. |
GREFIER
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: F.A.
| ← Decizia penală nr. 428/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... | Decizia penală nr. 1684/2013. Infractiuni rutiere-circulația... → |
|---|
