Decizia penală nr. 643/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALA NR. 643/R/2013
Ședința publică din data de 10 mai 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. | C. | |
JUDECĂTORI: I. | C. | M. |
: D. | P. | |
GREFIER: G. | I. | -B. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. - reprezentant prin procuror DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul A. R. S., împotriva încheierii penale nr. 33/CC/ din 08 mai 2013 a Tribunalului Bistrița- Năsăud, prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive, față de inculpatul recurent, acesta fiind cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 (modificata prin OUG nr. 6/2010), cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. si art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 441 alin.2 C.pen. si cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A. R. S. asistat de către apărător ales - avocat Kozak N. T., din cadrul Baroului Ialomita, cu delegație la dosar și apărătorul desemnat din oficiu - avocat Torok Pali Erzsebet, din cadrul Baroului C. cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul A. R. S. solicită instanței să constate că mandatul său își încetează efectele întrucât s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului. Solicită acordarea onorariului din FMJ pentru studiu dosar.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, solicita admiterea recursului formulat de către inculpat împotriva încheierii penale prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv in faza de urmărire penală. Solicita instanței casarea încheierii penale si rejudecând cauza să dispună in baza art. 146 al.111C.P.P. luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, arată că temeiurile care fost avute in vedere de către instanța de fond la luarea si prelungirea măsurii nu mai subzistă, iar instanța de fond în mod greșit a admis cererea de prelungire a măsurii arestului preventiv.
De asemenea, apreciază că procedura prelungirii măsurii arestului preventiv este excesivă față de scopul măsurilor preventive, astfel cum, este acesta descris in
art. 36 C.p.p., instanța putând lua față de inculpat o altă măsură alternativă a cărui scop poate fi atins prin luarea totodată a unor obligații suplimentare pentru a asigura prezenta inculpatului la desfășurarea procesului penal.
Chiar dacă organele judiciare trebuie să manifeste o fermitate față de asemenea fapte, trebuie avut in vedere si faptul că inculpatul are dreptul de a beneficia de un tratament echitabil și similar cu ceilalți inculpați din prezenta cauza. În speță este vorba de o cauza cu 6-7 inculpați, iar inculpatul A. R. S. este singurul față de care s-a luat măsura arestului preventiv, față de toți ceilalți luându-se măsura obligării de a nu părăsi țara. Apreciază că, inculpatul poate beneficia de același tratament întrucât a solicitat anterior luarea unei măsuri alternative, mai restrictive de libertate, față de ceilalți inculpati din cauza, si anume măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Învederează faptul că, inculpatul încă de la luarea față de el a măsurii preventive, a recunoscut in integralitate faptele reținute in sarcina sa, a colaborat cu organele judiciare si a dat declarații complexe. Raportat la cele expuse apreciază ca se poate luat față de inculpat o măsura mai puțin restrictivă.
Reprezentantul M. ui P., în temeiul art. 38515pct.1 lit.b C.p.p. solicita respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpat împotriva Încheierii penale 33/2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Apreciază încheierea penală recurată ca fiind legală, temeinică si laborios motivată. In mod corect instanta de fond -Tribunalul Bistrița-Năsăud, a apreciat că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de
inculpat subzista în cauză și impun prelungirea măsurii arestului preventiv.
In mod corect, instanța de fond a reținut ca sunt întrunite cumulativ in acest moment condițiile prevăzute de art. 143 C.p.p., in sensul ca exista indicii si probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, respectiv sunt întrunite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 lit.f C.p.p. în sensul că pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunea prezumată a fi săvârșită de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare, iar cercetarea sa în acest moment în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, instanța a arătat și faptul că, în acest moment nu este oportuna luarea unei alte măsuri preventive decât cea a arestării, și a motivat in mod corect de ce se impune prelungirea măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește existenta indiciilor și temeiurilor care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, arată că instanța de fond le-a arătat în detaliu la pagina 10 din încheiere penală recurată. De asemenea, solicita să fie avut in vedere faptul că aceste indicii au fost analizate de instanța de fond, atât în data de_, cu ocazia luării măsurii arestării preventive, cât si la data de_ cu ocazia admiterii cererii de prelungire a măsurii arestării preventive; dar si de către instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel C., care a respins recursul formulat de către inculpat împotriva încheierii penale nr. 29/2013. Raportat la acest indicii și probe, având în vedere jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului, care statuează că atunci când se discuta despre
luarea, prelungirea, menținerea măsurii arestării preventive a unei persoane bănuite de a fi săvârșit o fapta sancționata de legea penală, aceste indicii si probe nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea persoanei respective, ci doar așa cum a arătat anterior și este consacrat si in dreptul național, la bănuiala rezonabil că ar fi săvârșit acele fapte.
În ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 148 C.p.p. în mod evident prima condiție este realizată deoarece pedeapsa prevăzuta pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, este de la 3 la 15 ani închisoare, deci in mod evident este mai mare de 4 ani închisoare. În ceea ce privește cea de a doua condiție, apreciază că în mod corect instanța fondului a arătat în încheierea penala recurată că, cercetarea în stare de libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Dincolo de gravitatea infracțiunii prezumate a fi săvârșita de către inculpat, instanța de fond a arătat în mod întemeiat că într-o perioada scurta de timp, de doar 6 luni, inculpatul a avut o activitate extrem de laborioasa în materie de droguri, vânzând atât droguri de risc, canabis, cât și substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive; de asemenea că, activitatea infracționala a fost oprita de intervenția organelor de urmărire.
De asemenea, este cunoscut si de notorietate impactul negativ pe care îl are asupra membrilor comunității consumul de astfel de substanțe pe fondul dezvoltării fără precedent a traficului și a consumului de droguri, dar mai ales a consecințelor negative, atât din punct de vedere fizic cât și psihic, uneori chiar catastrofal, pe care consumul unor astfel de substanțe îl are asupra unor persoane in vârsta din ce in ce mai tinere.
Instanța fondului a apreciat că, cercetarea în stare de libertate a unei persoane bănuite de a fi săvârșit astfel de infracțiuni grave, ar crea un sentiment de neîncredere cu privire la modalitatea în care reacționează instituțiile abilitate să combată acest fenomen și să aplice legea, precum și cele chemate să înfăptuiască justiția. De asemenea,instanța de fond a arătat și de ce nu este oportuna luarea altei măsuri, evident este vorba și de faptul că inculpatul nu a dovedit că are mijloace de subzistenta dobândite in mod legal și că, exista cel puțin prezumtiv pericolul ca acesta să comită din nou fapte penale pentru ași procura cele necesare traiului.
Raportat la cele mai sus expuse solicita respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat.
Inculpatul A. R. S., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, arată că se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat pentru audiere de către organele judiciar și de către instanță.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 33 din data de 8 mai 2013 pronunțată în dosarul nr_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud:
-s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului A. R.
S. , fiul lui Costel și Ștefania, născut la data de_, în Bistrița, domiciliat în Bistrița, str. I.P. Reteganul, nr. 7, jud. Bistrița-Năsăud, CNP - 1., cu încă 30 de zile, începând cu 11 mai 2013 și până la 9 iunie 2013.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată întrucât subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Astfel, sunt în continuare întrunite cerințele de art. 143 Cod procedură penală existând probe și indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, cele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nefiind înlăturate prin dovezi contrare, dimpotrivă completându-se cu alte probe, inclusiv cu declarația de recunoaștere parțială a inculpatului (vol.VI f.219).
Pe de altă parte, inculpatul continuă să se afle în situația prevăzută de art. 148 lit f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat acesta fiind închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă, așa cum a reținut și instanța care a dispus luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive, din chiar natura faptelor comise de acesta, din amploarea activității sale infracționale, caracterizată printr-o frecvență ridicată a operațiunilor ilicite cu droguri sau substanțe cu efect psihotrop efectuate de inculpat într-o perioadă scurtă de timp și care a fost stopată doar la momentul intervenției organelor de cercetare penală.
Mai mult, prin ordonanța emisă de procuror la 30 aprilie 2013 s-a dispus începerea urmăririi penale și extinderea cercetărilor față de inculpat pentru alte acte materiale componente ale infracțiunii prev. de art. 16 alin 1 din legea 194/2011 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal (vol.VI f.218).
Toate aceste aspecte, coroborate cu lipsa unui venit stabil din muncă justifică, totodată, temerea, că există riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să continue activitatea infracțională.
În fine, deși în perioada scursă de la arestarea inculpatului au fost efectuate mai multe acte de urmărire penală, față de complexitatea cauzei, aceasta nu a putut fi finalizată impunându-se continuarea acesteia prin identificarea și audierea unor persoane și realizarea și a celorlalte activități arătate pe larg în cuprinsul propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A. R. .
În susținerea recursului s-a precizat că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea arestării preventive și că se impune înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
A învederat că este singurul dintre inculpați care este arestat în cauză, că a recunoscut integral faptele și că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că în data de 12 aprilie 2013 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 și a infracțiunii de efectuare de operațiuni ilegale cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, constând în aceea că în ultimele 6 luni a vândut în mod repetat cannabis și diferite cantități de substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive unor tineri consumatori din județul Bistrița-Năsăud.
Curtea își însușește motivarea primei instanțe în sensul că, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică datorită
periculozității inculpatului ce rezultă din frecvența ridicată a operațiunilor cu droguri și cu substanțe psihoactive, din faptul că acesta nu avea alte surse de venit, precum și din aceea că activitatea infracțională a acestui inculpat a fost stopată doar prin arestarea sa.
Curtea nu poate primi motivul de recurs referitor la faptul că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea arestării preventive; dimpotrivă, s-au descoperit temeiuri noi ce justifică prelungirea arestării respectiv acte materiale noi componente ale infracțiunii de operațiuni cu substanțe psihoactive, prev.de art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011.
Ca atare, atitudinea sinceră a inculpatului nu poate fi reținută ca motiv de înlăturare a temeiurilor ce justifică arestarea.
Contrar susținerilor recurentului situația sa personală este diferită de a inculpaților prin aceea că, principala sa sursă de venit o constituiau operațiunile cu drogurile și cu substanțele menționate.
Justificat, prima instanță a reținut că urmărirea penală nu a putut fi terminată din cauza că sunt necesare efectuarea identificărilor mai multor persoane cu care inculpatul s-a întâlnit și a efectuat tranzacții, precum și pentru depunerea la dosar a raportului de constatare tehnico-științifică de la Laboratorul de analiză și profil al drogurilor C. .
În fine, Curtea apreciază că măsura arestării inculpatului recurent nu poate fi înlocuită cu o măsură preventivă neprivativă de libertate, tocmai datorită actelor de urmărire penală ce urmează a fi efectuate pentru a se evita riscul influențării persoanelor ce au efectuat tranzacții cu inculpatul, prin punerea în libertate a inculpatului recurent.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. R. S., detinut in Arestul IPJ Bistrița Năsăud împotriva încheierii penale nr. 33/c din 8 mai 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul
M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Torok Pali E..
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 mai 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
V. C. | I. | C. | M. , | D. | P. |
GREFIER
G. I. -B.
Red.C.V./M.N.
3 ex./_
Jud.fond.-P. L. E.
| ← Încheierea penală nr. 37/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 3/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
