Încheierea penală nr. 3/2013. Prelungirea arestului preventiv

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

ÎNCHEIEREA PENALĂ din 3 decembrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: V.	V. A.	, judecător
JUDECĂTORI	: L.	H.
	: I.	M.
GREFIER	: L.	C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. I., împotriva încheierii penale nr.112/C/2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, prin care s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, în formă continuată, prev. de art.197 alin.1 și 3 teza I C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și tentativă de viol, prev.de art.20 rap. la art.197 alin.1 și 3 teza I C.pen., totul cu aplicarea art.33 lit.a C.pen..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. I. aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.N. A., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat în cauză.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Astfel, împrejurarea că urmărirea penală nu a fost finalizată nu constituie o piedică ca cercetarea inculpatului să se facă în stare de libertate cu atât mai mult cu cât regula desfășurării procesului penal este cercetarea în această stare. De asemenea, referitor la gravitatea faptei, nu contestă că aceasta este gravă însă nu poate fi un argument pentru menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a cooperat cu organele de cercetare penală, are un domiciliu stabil iar starea de arest are un impact negativ atât pentru el cât și pentru familia acestuia.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. În mod corect s-a apreciat că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate având în vedere și gravitatea faptei comise, perioada de timp în care s-au comise faptele precum și împrejurarea că partea vătămată prezintă incapacitate de exprimare a voinței și de a se apăra ferm. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatul C. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului cu consecința punerii sale în libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

C U R T E A

Prin încheierea penală nr. 112 din 28 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.

În baza art.155 și urm. C.pen.p., s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. I., fiul lui Mihail și Iolanta, născut la data de_ în mun. Aiud, jud. Alba, deținut în prezent în Arestul IPJ Cluj, CNP 1., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de_ și până la data de_, inclusiv.

În baza art. 192 al. 3 C.pen.p., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin propunerea înregistrată sub nr. de mai sus, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. I. , pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de_ până la data de_, inclusiv, arătând în motivare în esență faptul că, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, menținerea ei fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

Analizând propunerea în raport cu actele dosarului de urmărire penală și dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:

La data de_, prin rezoluția 1264/P/2013 a Parch. de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a dispus confirmarea începerii urmăririi penale față de învinuitul C. I., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de viol în formă continuată, prev. de art.197 al.1 și 3 teza I C.pen., cu aplic. art.41 al.2 C.pen. și tentativă la viol, prev. de art.20 rap. la art.197 al.1 și 3 teza I C.pen., totul cu aplic. art.33 lit.a C.pen.

Prin ordonanța cu numărul de mai sus, s-a dispus la data de_ punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului C. I., pentru comiterea infracțiunilor anterior amintite.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut în esență că, în primăvara anului 2013, la intervale de timp diferite, profitând de faptul că, pe fondul unei relații de concubinaj, frecventa locuința numitei Gal C., situată în com. Florești, str. Horea nr. 55, bl. A 23, ap. 1, jud. Cluj, a constrâns-o pe fiica acesteia Gal A. Silvana, în vârstă de 13 ani, prin amenințare, profitând de vârsta mică a acesteia, de starea de sănătate psihică și de imposibilitatea acesteia de a manifesta o opoziție fermă, să întrețină raporturi sexuale anale și orale.

Totodată, la data de_, în jurul orei 14,00, sus-numitul a intenționat să săvârșească o nouă infracțiune de viol asupra minorei Gal A. Silvana, care împlinise vârsta de 14 ani, scop în care prin constrângerea acesteia, a dezbrăcat-o și s-a dezbrăcat la rândul său, a determinat-o să-l urmeze în pat cu intenția de a întreține raporturi sexuale, activitatea infracțională acestuia fiind, însă, întreruptă de intervenția numitei Gal C., alertată de strigătele fiicei sale.

Prin Încheierea penală nr. 106/C/_ a Trib. Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de_ și până la data de_, inclusiv.

Ulterior, din cercetările penale efectuate în cauză a rezultat faptul că, toată aceasta activitate de abuz sexual asupra minorei Gal A. Silvana a fost facilitată de mama acesteia, Gal C. care, pe fondul relației de concubinaj cu inculpatul C. I., i-a înlesnit acestuia întreținerea de acte sexuale cu fiica sa minora, Gal A. Silvana, în vârstă de

13 și, respectiv, 14 ani, la domiciliul său din com. Florești, str. Horea nr. 55, bl. A 23, ap. 1, jud. Cluj, prin convingerea minorei în acest sens, prin diferite modalități, profitând de influența pe care o avea asupra acesteia dată fiind calitatea de mamă a învinuitei și faptul că minora este foarte ușor de manipulat pe fondul afecțiunilor psihice de care suferă.

Toate aceste aspecte coroborate cu faptul că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a relațiilor pe care le avea cu diferiți bărbați pe care îi aducea la domiciliu, precum și cu inculpatul C. I., învinuita a creat un cadru familial conflictual de natură să pună în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a minorei Gal A. Silvana, astfel cum rezultă și din sesizările Clinicii de Psihiatrie Pediatrică Cluj-Napoca care avea în evidență minora și din Raportul de E. luare Psihologică întocmit în cauză de D.G.A.S.P.C. - Centrul de Intervenție pentru Copilul Abuzat Cluj.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că, partea vătămată Gal A. Silvana este luată în evidență Clinicii de Psihiatrie Pediatrică Cluj-Napoca de la vârsta de

10 ani cu diagnosticul "Tulburare hiperkinetică de conduită (heteroagresivitate fizică). Tulburare obsesiv-compulsivă în remisie. Ataicuri motorii cronice. Retard psihic ușor QI- 68";, iar în perioada septembrie-octombrie 2013 aceasta s-a prezentat în mod repetat pentru a fi internată pe fondul unor episoade de agitație psihomotorie, auto și heteroagresivitate, survenite și pe fondul conflictelor avute cu mama sa.

Drept urmare, prin ordonanța procurorului din data de_, s-a dispus extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale și, ulterior, la data de_, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei GAL C. , pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la viol în formă continuată, prev. de art. 26 C.pen. rap. la art.197 al.1,2 și 3 teza I C.pen., cu aplic. art.41 al.2 C.pen. și rele tratamente aplicate minorului, prev. de art.306 C.pen., cu aplic. art.33 lit.a C.pen.

Totodată, prin aceeași ordonanță, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului C. I., din infracțiunile de viol în formă continuată, prev. de art. 197 al.1 și 3, teza I C.pen., cu aplic. art.41 al.2 C.pen. și tentativă de viol, prev. de art. 20 rap. la art.197 al.1 și 3 teza I C.pen., totul cu aplic. art.33 lit.a C.pen., într-o singură infracțiune de viol în formă continuată, prev. de art. 197 al.1 și 3 teza I C.pen., cu aplic. art.41 al.2 C.pen., săvârșită în perioada primăvara-toamna 2013.

Prin Încheierea penală nr. 110/C/_ a Trib. Cluj, s-a dispus arestarea preventivă și a inculpatei Gal C. pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de_ și până la data de_, inclusiv.

Ulterior, la data de_, prin ordonanța 1264/P/2013 a Parch. de pe lângă Trib. Cluj, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, în sensul reținerii și a circumstanței agravante prev. de art.197 al.2 lit.a C.pen.; iar în cazul inculpatei Gal C. și a formei agravante prev. de art.197 al.2 lit.b/1 C.pen.

În cauză subzistă indiciile temeinice prev. de art.68/1C.pen.p., din care rezultă presupunerea rezonabilă că, inculpatul este autorul pretinselor fapte pentru care sunt cercetat; aceste indicii sunt relevate de declarația părții vătămate, declarațiile martorilor direcți și indirecți audiați în cauză, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite la data de_ de Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj - Serviciul Criminalistic - în urma examinării cu tehnica poligraf a inculpaților C. I. și Gal C. -, înscrisurile întocmite de psihologi și medicii specialiști, raportul de evaluare psihologică, mesajele identificate pe telefoanele mobile aparținând inculpaților, declarațiile inculpaților C. I. și Gal C. .

Temeiul prev. de art. 148 al.1 lit.f C.pen.p. subzistă, având în vedere că, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru infracțiunea de care este acuzat sus-numitul;

Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică; probele în acest sens rezidă mai întâi din natura și gravitatea faptelor pretins comise, perseverența infracțională dovedită de caracterul repetat al acestora; circumstanțele obiective în care au fost săvârșite, urmările produse; nu în ultimul rând, valorile sociale lezate, sentimentul de insecuritate creat în rândul comunității, în cazul în care organele judiciare nu iau măsuri prompte împotriva celor bănuiți ca autori ai unor fapte de o asemenea gravitate.

Totodată, urmărirea penală nu a fost finalizată, pentru justa soluționare a cauzei și aflarea adevărului se impune completarea acesteia cu identificarea și audierea unor martori, testarea la poligraf a inculpatei Gal C., efectuarea unor eventuale confruntări, prezentarea materialului de urmărire penală.

Față de cele arătate, instanța a apreciat propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Trib. Cluj ca fiind întemeiată pentru buna desfășurare a procesului penal și, pe cale de consecință, a admis-o.

În baza art.155 și urm. C.pen.p., s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. I., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de_ și până la_, inclusiv.

În baza art. 192 al. 3 C.pen.p., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. I. , criticând solutia atacată ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat casarea încheierii atacate si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În motivarea recursului inculpatul a arătat, în esentă, nefinalizarea urmăririi penale nu a fost finalizată nu constituie o piedică ca cercetarea sa în stare de libertate. De asemenea, nu contestă gravitatea faptelor însă nu poate fi un argument suficient pentru menținerea măsurii arestării preventive. Solicită a se avea în vedere că nu are antecedente penale, a cooperat cu organele de cercetare penală, are un domiciliu stabil iar starea de arest are un impact negativ atât pentru el cât și pentru familia sa.

Procedand la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata urmatorele:

Prin încheierea penală nr. 106/C din data de 06 noiembrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, definitivă prin încheierea penală nr. 1305/R/_ a Curtii de Apel Cluj față de recurent s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv pe o durată de 29 de zile, cu începere din data de 6 noiembrie 2013 și până la data de 4 decembrie 2013, inclusiv, sub aspectul comiterii infracțiunilor de viol în formă continuată, prev. de art.197 al.1 și 3 teza I C.pen., cu aplic. art.41 al.2 C.pen. și tentativă la viol, prev. de art.20 rap. la art.197 al.1 și 3 teza I C.pen., totul cu aplic. art.33 lit.a C.pen.

la rândul său, a determinat-o să-l urmeze în pat cu intenția de a întreține raporturi sexuale, activitatea infracțională acestuia fiind, însă, întreruptă de intervenția numitei Gal C., alertată de strigătele fiicei sale.

Ca temei al luarii acestei măsuri s-au reținut dispozițiile art. 148 lit. f C.proc.pen.

Prin ordonanța procurorului din data de_, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului C. I., din infracțiunile de viol în formă continuată, prev. de art. 197 al.1 și 3, teza I C.pen., cu aplic. art.41 al.2 C.pen. și tentativă de viol, prev. de art. 20 rap. la art.197 al.1 și 3 teza I C.pen., totul cu aplic. art.33 lit.a C.pen., într-o singură infracțiune de viol în formă continuată, prev. de art. 197 al.1 și 3 teza I C.pen., cu aplic. art.41 al.2 C.pen., săvârșită în perioada primăvara-toamna 2013.

Potrivit art.155 C.proc.pen., arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea initială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Din analiza și coroborarea probelor administrate până în prezent rezultă presupunerea rezonabila că inculpatul recurent ar fi săvârșit infracțiunea de a cărei comitere este bănuit.

Fără a recurge la o enumerare punctuală, instanța se va rezuma la a reține că sub aspectul cerințelor art. 143 Cod procedură penală, sunt relevante procesul-verbal de depistare; declarația părții vătămate, declarațiile martorilor direcți și indirecți audiați în cauză, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite la data de_ de Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj - Serviciul Criminalistic - în urma examinării cu tehnica poligraf a inculpatului și a mamei părții vătămate, înscrisurile întocmite de medicii specialiști, mesajele identificate pe telefonul mobil aparținând inculpatului, care a fost ridicat și atașat la dosar; toate coroborate cu declarațiile date de inculpat care recunoaște parțial pretinsele fapte în materialitatea lor.

Referitor la temeiurile arestării, Curtea reține că potrivit art.148 lit. f C.proc.pen. măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetati inculpatii) este îndeplinită.

Referitor la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența CEDO, măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel că luarea, ca și menținerea ei trebuie dispuse doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinii publice este apreciată însă ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea persoanei respective ar tulbura în mod real ordinea publică. Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.

Sub acest aspect, Curtea constată că, în speță, existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, avându-se în vedere reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori. Prin

urmare la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere și date privitoare la faptă, date care în speță, sunt de natură a crea un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, în lipsa luării măsurii arestării preventive.

Din probele administrate în cauză, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică determinat de: natura faptei - infracțiunea de viol, sfera relațiilor sociale lezate - dreptul la viata intima, circumstanțele concrete în care a fost săvârșite fapta - inculpatul aflat in stare de ebrietate, a acționat deosebit de violent, profitând de minoritatea victimei si de starea de sănătate precară a acesteia, dar si de colaborarea mamei victimei (arestată la rândul ei în cauză, fiind suspectată de ajutorarea inculpatului în comiterea actelor).

În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate";. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acesteia.

În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, prin buna administrare a probelor în faza de urmărire penală.

Prin prisma acestor împrejurări, curtea apreciază că lăsarea inculpatului în libertate în acest moment procesual nu este oportună, tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptei neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.

În același timp, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptelor că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave (în sensul Recomandării R8011 pct. 4 al Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei) sunt cercetați în stare de libertate.

Împrejurările în care a fost comisă fapta presupun fără putință de tăgadă o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, fapta purtând o evidentă atitudine de sfidare a autorității publice, menită să vegheze la ordinea și liniștea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect și considerație.

Asa fiind, prelungirea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se luarea unei alte masuri preventive, neprivative de libertate.

În final, văzând și faptul că în cauză urmărirea penală nu a fost încă finalizată, impunându-se administrarea altor probe și efectuarea de acte de procedură, Curtea constată că prima instanță temeinic si fondat a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv a recurentului, motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.

În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D I S P U N E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. I. împotriva încheierii penale nr. 112 din 28 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj.

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 3 decembrie 2013.

	PREȘEDINTE,				JUDECĂTORI,
V.	V. A.	L.	H.	I.	M.

GREFIER,

L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_

Jud.fond. I. N. B.

← Decizia penală nr. 643/2013. Prelungirea arestului preventiv		Încheierea penală nr. 28/2013. Prelungirea arestului preventiv →

Încheierea penală nr. 3/2013. Prelungirea arestului preventiv

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 3/2013. Prelungirea arestului preventiv