Decizia penală nr. 660/2013. Tâlhărie
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.660/R/2013
Ședința publică din 14 mai 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : I. | M. | , judecător |
JUDECĂTORI: V. | V. | A. | |
: L. | H. | ||
G.: L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și inculpații B. R. D., C. A. S. și M. SA, împotriva sentinței penale nr.646/_, pronunțată în dosar nr._ al T. ului Maramureș, inculpații fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr. 4395/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:
B. R. D. - tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21lit. a și b C.pen.,
M. SA - tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c, alin. 21lit. a și b C.pen., cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.,
C. A. S. - complicitate la furt calificat prev. și ped. de art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și e C.pen., cu aplic. art. 99 și urm. C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. R. D. personal, asistat de apărător ales, av.O. Chindriș, din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul M. SA, aflat în stare de arrest, asistat de apărător ales, av.O. Chindriș, din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. A. S., av.Urs L., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul C. A. S., părțile responsabile civilmente C. R. D., O. L., partea vătămată Z. E. E. și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. SA, av.M. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenele de judecată.
Apărătorul inculpaților B. R. D. și M. SA, depune la dosar o adeverință din care rezultă că inculpatul B. R. D. este înscris în la cursurile serale din cadrul Colegiului Tehnic Transilvania.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Reprezentantul Parchetului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului B. R. D., la o
pedeapsă cu executare în regim de detenție și cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.
Apărătorul inculpaților B. R. D. și M. SA, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună reindividualizarea pedepselor pentru ambii inculpați. Arată că noile limite de pedeapsă care au fost reținute de instanța de fond prin reținerea concomitentă a art.320/1 C.pr.pen. și a circumstanțelor atenuante, sunt minim 3 luni și maxim 4 ani și 8 luni, de aici trebuind să se pornească la gradul de pericol social al faaptei. Apreciază că hotărârea instanței de fond sub aspectul individualizării cuantumului pedespei este neîntemeiată întrucât s-au orientat spre maximul pedepsei și față de circumstanțele cauzei și persoana inculpaților, o pedeapsă orientată spre minim ar fi fost suficientă pentru atingerea scopului pedepsei. Referitor la inculpatul
B., consideră că o pedeapsă mai redusă i-ar da posibilitatea să se reeduce mai repede și în acest fel să aibă șanse mai mari să-și continue studiile. Cu privire la inculpatul
M., pedeapsa fiind cu executare, orice reducere a acesteia ar duce la punerea în libertate mai repede și reinserția socială în societate. Raportat la modul în care au înțeles inculpații să se raporteze la faptă, conștienntizând gravitate ei, consideră că se poate admite recursul astfel cum a fost formulat în scris.
Apărătorul inculpatului C. A. S., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., cu motivarea că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura subiectivă. Din relatările inculpatului consemnate în referatul de evaluare psiho socială rezultă că acesta a fost întrebat de către inculpatul B. dacă cunoaște pe cineva care deține un telefon performant, iar inculpatul C. i-a spus că are un coleg. Ulterior acesta a fost vizitat la școală, ocazie cu care a indicat-o pe partea vătămată ca având acel telefon perfomant. Consideră că din întreaga probațiune rezultă că inculpatul C. nu a avut cunoștință că ceilalți inculpați intenționau să sustragă telefonul de la partea vătămată. În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen. și art.18/1 C.pen., considerând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este minor, nu s-a mai confruntat cu legea penală, este elev, iar din referatul de evaluare rezultă că implicarea acestuia a avut loc fără a cunoaște inițial latura ilicită a situației și este puternic afectat de urmările produse. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, cu privire la recursul inculpatului B. R. D., solicită respingerea lui ca nefondat, apreciind că s-a procedat la o corectă individualizare a pedepsei iar în ceea ce privește recursul inculpatului M. SA, de asemenea, solicită respingerea lui ca nefondat întrucât prima instanță a motivat pe larg de ce nu a reținut apărările invocate și de ce s-a apreciat că s-a făcut dovada vinovăției.
Apărătorul inculpaților B. R. D. și M. SA, în ceea ce privește recursul parchetului, solicită respingerea lui ca nefondat.
Inculpatul B. R. D., având ultimul cuvânr, solicită aplicarea unei pedepse având ca modalitate de executare, suspendarea condiționată arătând că regretă foarte mult cele întâmplate și dorește să-și continue studiile.
Inculpatul M. SA, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate achiesând concluziilor puse de apărătorul său.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 646 din 14 martie 2013 a Judecătoriei B. M., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 345 alin. 2 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul
R. D. , având CNP 1., născut la data de_ , în B. M., jud. Maramureș, fiul lui S. D. și A., studii 11 clase, elev colegiu, cetățean român, fără ocupație și fără loc de muncă, domiciliat în B. M., str. P., nr. 87/19, jud. jud. Maramureș, în prezent arestat în Penitenciarul Gherla, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a și b C.pen., cu aplic. art. 74 lit. a, b și c C.pen. rap. la art. 76 lit. c C.pen. și incidența art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 86 ind. 1 și 86 ind. 2 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de 4 ani închisoare, pe un termen de încercare de 6 ani și 6 luni, și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 C.pen..
În temeiul art. 71 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II C.pen. și, în baza art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b teza II C.proc.pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat conform Încheierii penale nr. 2174/_ .
În baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare, durata reținerii și arestării preventive, începând cu_ până la zi, inculpatul urmând a efectua diferența de pedeapsă.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș;
să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Datele prevăzute la literele b), c) și d) se comunică Serviciului menționat la litera a). În temeiul art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. a și d C.pen., pe durata termenului de încercare,
s-a impus inculpatului obligația să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare, precum și să nu intre în legătură cu partea civilă Z. E. E. .
Supravegherea executării obligației prev. de art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. a C.pen. se face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În baza art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 alin. 3 C.pen., a consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, precum și referitor la neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 345 alin. 2 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul M. SA , având CNP 1., fiul lui L. și A., născut la data_, în B. M., jud. Maramureș, cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, domiciliat în B. M., str. M., nr. 1A/12, jud. Maramureș, locuiește efectiv în B. M., str. G. nr. 104/50, jud. Maramureș, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a și b C.pen., cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., a art. 74 lit. b și c C.pen. rap. la art. 76 lit. c C.pen. și incidența art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 83 C.pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.
1821/_ pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei B. M., definitivă prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, pedeapsă care va fi executată în întregime, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpa tu l să e xe cu te p ed e ap sa cum u lată rezu lta n tă a în ch isorii d e 4 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a C.pen..
În baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, măsură luată prin Încheierea penală nr. 2323/_ .
În baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare, durata reținerii și arestării preventive, începând cu_ până la zi, inculpatul urmând a efectua diferența de pedeapsă.
În temeiul art. 345 alin. 2 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul N. F. V.
, având CNP 1., fiul lui V. și I., născut la data_, în B. M., jud. Maramureș, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, căsătorit, domiciliat în B. M., str. G., nr. 108/3, jud. Maramureș, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și e C.pen., cu aplic. art. 74 lit. a și c C.pen. rap. la art. 76 lit. d C.pen. și incidența art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen., la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
În baza art. 81, 82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 10 luni, ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, și conform art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II C.pen. și, în baza art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 345 alin. 2 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul CÂMPAN A.
, având CNP 1., fiul lui R. D. și L., născut la data_, în loc. B. M.
, jud. Maramureș, cetățean român, studii 6 clase, elev, domiciliat în B. M., str. G., nr. 109/56, jud. Maramureș, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și e C.pen., cu aplic. art. 74 lit. a C.pen. rap. la art. 76 lit. d C.pen. și incidența art. 99 C.pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 81, 82 și 110 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 2 luni, ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, și conform art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II C.pen. și, în baza art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 118 alin. 5 C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor sume de bani: 600 lei de la inculpatul B. R. D., 600 lei de la inculpatul M. u SA, 350 lei de la inculpatul N. F. V., 50 lei de la inculpatul minor C. A. S. .
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații B. R. D. și M. SA, pentru S.N.D.G.J.
S-a luat act că prejudiciul material cauzat prin infracțiune fost recuperat prin restituirea telefonului mobil.
În temeiul art. 14 C.proc.pen. rap. la art. 1357 și 1382 cod civil (NCC), a fost obligat în solidar inculpatul B. R. D. și M. SA, la plata despăgubirilor civile reprezentând daune morale în favoarea părții civile Z. E. E. asistat de părinți, în sumă de 5.000 lei.
În temeiul art. 191 C.proc.pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în sumă de 1.100 lei, astfel după cum urmează:
inculpatul B. R. D., la plata sumei de 700 lei, din care din care 400 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu Bindea I., în faza de urmărire penală, care se va avansa din fondurile M. ui Justiției;
inculpatul M. SA la plata sumei de 400 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul parțial al apărătorului din oficiu C. C., în faza de judecată, care se va avansa din fondurile M. ui Justiției;
inculpatul N. F. V., la plata sumei de 200 lei;
inculpatul C. A. S., la plata sumei de 200 lei.
În temeiul art. 193 alin. 1 și 4 C.proc.pen., au fost obligați inculpații B. R. D.
, M. SA, N. F. V. și C. A. S., la plata cheltuielilor de judecată în favoarea părții civile Z. E. E. asistat de părinți, în sumă de 700 lei reprezentând onorariu avocațial, respectiv câte 175 lei fiecare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 4395/P/2012 din_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare au fost trimis în judecată inculpații B. R. D. și M. SA, cu datele personale menționate în dispozitivul sentinței, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a și b C.pen.. Cu privire la al doilea inculpat s-a reținut în sarcina acestuia starea de recidivă postcondamnatorie.
Prin același act de inculpare, au fost trimiși în judecată inculpații N. F. V. și minorul C. A. S. . Aceștia din urmă pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma complicității, prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și e C.pen..
Inculpații majori au recunoscut comiterea faptei, recunoașterea lor coroborându-se cu probele de la dosar, respectiv procesul verbal de consemnare a plângerii părții vătămate, declarațiile părții vătămate, procesul verbal de conducere în teren și planșa foto aferentă, procesul verbal de recunoaștere din grup și planșa foto aferentă, procesul verbal de depistare, procesul verbal de confruntare, procesul verbal de reconstituire și planșa foto aferentă, dovezi de ridicare predare, declarații învinuiți, declarații martori Sebestin Iosif, Botoș Simion, Criste O. A., Meze M. Paul, și ale inculpaților, din care primii trei au solicitat judecarea sa în baza probelor administrate de parchet, conform procedurii simplificate.
Trecând la soluționarea cauzei, în baza probatoriului administrat de parchet și însușit de inculpat potrivit art. 3201din C.proc.pen., privitor la inculpații B. R.
D., M. SA și N. F. V., respectiv raportat la probatoriul administrat în cauză, față de inculpatul minor Cîmpean A. S., instanța a reținut în fapt următoarele:
În cursul lunii septembrie 2012, inculpatul C. A. S. i-a relatat inculpatului B.
R. D., la cererea acestuia din urmă, despre faptul că are un coleg de școală, care deține un telefon mobil marca Samsung Galaxy S 3, motiv pentru care inculpatul s-a decis să i-l sustragă, cu ajutorul prietenilor săi.
Inculpatul C. A. S., elev în cadrul Școlii generale, i-a arătat inculpatului major B. R. D. partea vătămată Z. E. E. .
În aceste condiții în data de_, în jurul orei 14:30, inculpatul B. R. D. în baza unei înțelegeri prealabile, s-a întâlnit cu inculpatul M. SA și cu inculpatul
N. F. V. și s-au deplasat la Școala Generală cu clasele I-VIII - Octavian Goga, unde învăța partea civilă Z. E. E., minor în vârstă de 13 ani. Inculpatul B. R.
D. a luat legătura telefonic cu inculpatul C. A. S. care i-a indicat-o pe partea vătămată, Z. E. E., care se afla în fața școlii.
Inculpații B. R. D. și M. SA, împreună cu inculpatul N. F. V. s-au deplasat cu mașina marca Hyundai pe strada Cuprului din B. M., pe unde urma să se deplaseze partea vătămată, cunoscând traseul acesteia de la inculpatul C. A. S.
. Inculpații B. R. D. și M. SA au coborât din autoturism, iar inculpatul N.
F. V. a rămas așteptându-i pe strada Horea (alăturată străzii Cuprului) conform înțelegerii anterioare, în scopul facilitării părăsirii cât mai rapide a locului faptei.
Inculpații B. R. D. și M. SA au observat-o pe partea vătămată Z.
E., de la distanță, îndreptându-se spre ei și s-au apropiat de acesta.
După ce inculpații au ajuns în dreptul părții vătămate, inculpatul B. a prins-o cu putere cu antebrațul de gât pe aceasta, iar cu cealaltă mână a amenințat-o cu un obiect tăietor înțepător pe care i l-a ținut la gât.
În acest timp inculpatul M. SA i-a aplicat mai multe lovituri cu mâna în ceafa părții vătămate, iar inculpatul B. R. D. i-a solicitat părții vătămate să-i dea telefonul mobil.
Partea vătămată Z. E. E. a refuzat și a început să strige după ajutor, încercând să scape. Inculpatul B. a introdus mâna cu forța în buzunarul drept al pantalonilor părții vătămate și i-a sustras telefonul mobil, marca Samsung Galaxy S3.
Astfel, inculpatul M. SA a lovit-o pe partea vătămată în continuare în ceafă, cu mâna. După ce au sustras telefonul, cei doi și-au pus gluga în cap pentru a nu fi recunoscuți și au fugit înspre str. Horea din municipiul B. M. .
Inculpatul B. R. D. a vândut telefonul mobil sustras, cu suma de 1.600 lei, martorului Criste O., fără ca acesta din urmă să cunoască proveniența bunului.
Martorul Criste O. a vândut la rândul lui telefonul mobil numitului Meze M. Paul, de unde în cursul cercetărilor telefonul a fost recuperat.
Inculpatul B. R. D. a împărțit banii obținuți cu ceilalți, astfel: inculpatul M. a primit suma de 600 lei, inculpatul N. F. 350 lei, iar inculpatul C. A. 50 lei.
Pentru prejudiciul material cauzat în valoare de 2.600 lei, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză față de autorii faptei, întrucât acesta a fost recuperat.
În drept, faptele inculpaților se prezintă astfel:
Fapta inculpatului B. R. D. , care în data de_, în jurul orei 14:30, împreună cu inculpatul M. SA a de posedat-o pe partea vătămată Sziga E. E., în vârstă de 13 ani, de un telefon mobil marca Samsung Galaxy S3, după ce a prins-o de gât cu antebrațul și a amenințat-o cu un obiect tăietor înțepător, în timp ce aceasta se întorcea de la școală pe str. Cuprului din municipiul B. M., cauzând un prejudiciu de 2600 lei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. c, alin.2 ind.1 lit. a și b C.pen., pentru care instanța a aplicat acestuia pedeapsa de 4 ani închisoare, executarea acesteia a fost suspendată sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani și 6 luni.
Având în vedere că acest inculpat este arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, în baza art. 350 C.proc.pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.
R. D., arestat conform Încheierii penale nr. 2174/_ .
Conform art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de_ până la zi, inculpatul urmând a efectua diferența de pedeapsă.
În temeiul art. 71 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.
64 alin. 1 lit. a teza II C.pen., apreciindu-se că exercitarea dreptul de a fi ales este incompatibil cu faptele săvârșite de inculpat.
În temeiul art. 81, rap. la 86 ind.1 alin. 1 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani și 6 luni, dispunând ca, conform disp art. 863alin. 1 C.pen., pe durata supravegherii să fie luate față de inculpat următoarele măsuri de supraveghere:
să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș;
să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. Datele prevăzute la b, c, d se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă
Tribunalul Maramureș, căruia i se încredințează supravegherea.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. a și d C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul are următoarele obligații: să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare, precum și să nu intre în legătură cu partea vătămată și civilă
Z. E. E., acestea fiind apreciate de instanță ca necesare în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpatul B. .
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind. 4 C.pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Fapta inculpatului M. SA , care în data de_, în jurul orei 14:30, i-a aplicat mai mutle lovituri cu mâna pe ceafă prății vătămate Z. E. E., în vârstă de 13 ani, în timp ce inculpatul B. R. D. a prins-o cu antebrațul de gât și a amenințat-o cu un obiect tăietor înțepător, după care a introdus mâna în buzunarul părții vătămate și i-a luat telefonul marca Samsung Galaxy S3, cauzând un prejudiciu de 2600 lei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. c, alin.2 ind.1 lit. a și b C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., pentru care instanța va aplica acestuia pedeapsa de 3 ani închisoare.
Inculpatul M. SA comis infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a C.pen..
Primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alinl1 din OUG nr. 195/2002, aplicată prin Sentința penală nr. 1821/_, rămasă definitivă prin nerecurare.
În cursul termenului de încercare, inculpatul a comis infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar, fiind îndeplinit și cel de-al doilea termen al recidivei.
Potrivit art. 83 C.pen., revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii este obligatorie, conform art. 83 alin. 1 C.pen., dacă în cursul termenului de incercare cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune intenționată pentru care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare.
Iar când se revocă suspendarea condiționată, instanța dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Pentru acest motiv, ținând cont de dispozițiile legale incidente precum și de Decizia ÎCCJ nr. 1/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, în baza art. 83 C.pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată
inculpatului, conform celor de mai sus, pedeapsă care a fost executată în întregime, alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca incu lpa tu l să
e xe cu te p ed ea p sa cum u lată rezu lta n tă a în ch isorii d e 4 an i, cu ap lica rea a rt. 7 1, 64 lit. a teza a II-a C.pen., în regim d e de ten ție .
În baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată rezultantă de 4 ani închisoare, durata reținerii și arestării preventive, începând cu_ până la zi, inculpatul urmând a efectua diferența de pedeapsă.
Fapta inculpatului N. F. V. , care în data de_, în baza unei înțelegeri prealabile, i-a transportat cu autoturismul personal pe inculpații B. R. D. și M.
SA pe str. Cuprului din B. M., în scopul sustragerii telefonului mobil aparținând părții vătămate Z. E. E., care se întorcea de la școală, iar ulterior comiterii faptei a participat la comercializarea bunului sustras, împărțind banii obținuți, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a și e C.pen., pentru care instanța va aplica acestuia pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, instanța, în temeiul art. 81, 82 C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și
10 luni, atrăgând atenția acestuia asupra prev. art. 83 C.pen., cu privire la condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
Inculpatului i s-a interzis dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen., fapta acestuia fiind incompatibilă cu respectul și încrederea pe care comunitatea le datorează autorităților publice, pedeapsă accesorie a cărei executare a fost suspendată pe perioada termenului de încercare conform art. 71 alin. 5 C.pen..
Fapta inculpatului C. A. S., care în luna septembrie 2012, în baza unei înțelegeri prealabile, i-a furnizat inculpatului B. R. D., date privind persoana părții vătămate Z. E. E., programul de școală și traseul urmat de acesta de la școală la domiciliul său, în scopul ca inculpații să-i sustragă telefonul mobil marca Samsung Galaxy S3, ulterior primind o sumă de bani din comercializarea acestuia, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt califica, prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a și e C.pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C.pen., pentru care instanța va aplica acestuia pedeapsa de 8 luni închisoare.
Instanța a reținut în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului și constatând îndeplinite și prev. art. 81 și 82 respectiv a art. 110 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 2 luni, atrăgând atenția inculpatului asupra prev. art. 83 C.pen., cu privire la condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în situația săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare stabilit.
Cu privire la inculpatul minor C. nu s-au putut reține apărările avocatului ales, al acestuia în sensul dispunerii de către instanță a achitării acestui inculpat, raportat la lipsa săvârșirii faptei invocate respectiv lipsa vinovăției, întrucât din probele existente la dosarul cauzei, reiese cu claritate că acest inculpat știa despre faptul că inculpatul B. dorea să sustragă un telefon mobil, iar despre deținătorul - parte vătămată Z., a fost informat de către inculpatul C. . Iar această împrejurare a fost confirmată de către însăși inculpatul C. cu ocazia declarației olografe, date în fața lucrătorului de poliție în prezența directorului școlii generale unde învață. Apoi, însăși martorul Boje D. A. eta - director al școlii audiat în fața instanței (f. 163) a relatat că inculpatul C. a fost lăsat să declare tot ce știe în legătură cu fapta imputată, fără să se exercite presiuni asupra lui. Așa fiind declarația olografă a inculpatului minor C. (f. 51 d.u.p.) se coroborează cu restul probelor administrate în cauză - declarațiile celorlalți inculpați, din care rezultă fără dubiu
că acesta a avut gradul său de participație la săvârșirea infracțiunii în forma complicității, respectiv ajutorul dat inculpatului B. cu privire la informațiile oferite despre victima infracțiunii de furt, fără de care era în contextul cauzei puțin probabilă săvârșirea faptelor penale de către inculpați, inclusiv primirea unei părți din suma de bani obținută în urma săvârșirii infracțiunii după vânzarea telefonului mobil sustras prin violențe de către inculpații B. și M., la care și-a adus contribuția prin asigurarea locului faptei și a scăpării de către inculpatul N. .
În conformitate cu prev. art. 63 C.proc.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, însă declarațiile părților - inculpaților, pot servi la aflarea adevărului, în măsura în care se coroborează cu restul probelor, condiție îndeplinită în cauză. Astfel din atitudinea procesuală a inculpatului minor care s-a prevalat de dreptul la tăcere, raportat la depoziția sa olografă cu privire la care s-a dovedit că a fost dată fără a fi supus unei presiuni, rezultă că inculpatul B. a aflat informații de la inculpatul minor C. pentru a săvârși fapta, în lipsa acestora fiind puțin probabil că ceilalți inculpați să fi cunoscut date concrete cu privire la persoana părții vătămate constituită parte civilă în cauză. Iar fapta reținută în sarcina inculpatului minor C., reiese și din depoziția acestuia dată în etape actelor premergătoare începerii urmăririi penale.
Așadar, inculpatul minor C. a săvârșit infracțiunea în forma complicității anterioare, nemijllocite, comisive prin acțiunea de adunare a informațiilor.
În cazul inculpatului minor C. nu s-a putut reține lipsa de vinovăție invocată de apărătorul ales prin concluziile scrise, și nici chiar culpa, respectiv complicitatea improprie, deoarece acesta a înțeles totuși ca urmare a săvârșirii faptei să primească suma de bani oferită pentru ajutorul dat, de către inculpatul B. .
Iar în raport de cele ce preced, fapta reținută în sarcina inculpatului minor este probată, iar față de gravitatea acesteia ținând cont și de pericolul social, instanța nu a putut dispune achitarea inculpatului nici chiar în față de disp. art. 18 ind. 1 C.pen. și art. 10 alin. 1 lit. b ind. 1 C.proc.pen..
Întrucât inculpatul prin fapta sa a adus atingere valorilor sociale apărate de legea penală, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal în sensul interzicerii drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, aceasta fiind apreciată cu incompatibilă cu infracțiunea săvârșită de inculpați, iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, suspendă și executarea pedepselor accesorii arătate mai sus.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C.pen. respectiv: lipsa antecedentelor penale ale inculpaților B.
, N. și C., pericolul social concret al faptei, participația fiecărui inculpat la comiterea faptei, inițiativa comiterii faptelor reținute în sarcina inculpaților, modul de săvârșire a faptelor, leziunile suferite de victima infracțiunii, care nu au fost dovedite totuși cu un certifcat medico-legal deși a fost supusă unor agresiuni fizice de către inculpații B. și
M., precum și atitudinea sinceră a inculpaților în raport cu autoritățile judiciare, acest ultim aspect fiind reținut și ca circumstanță atenuantă judiciară, conform art. 74 lit. a și c rap. la art. 76 lit. c respectiv lit. d C.pen., conform dispozitivului.
S-a reținut în cazul inculpaților B. și M. și i s-a dat eficiență și circumstanței atenuante judiciare, prev. de art. 74 lit. b C.pen., constând în autorul dat organelor judiciare, pentru recuperarea prejudiciului.
De asemenea, în cauză limitele pedepsei au fost reduse cu o treime, potrivit disp. art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen., în cazul inculpaților care s-au prevalat de procedura abreviată a recunoașterii vinovăției (B., M. și N. ).
În cazul inculpatului minor C., instanța a avut în vederea starea minorității acestuia și lipsa antecedentelor penale, inclusiv concluziile Referatului de evaluarea
psihosicială, separat de împrejurarea că acesta a declarat cu ocazia acordării ultimului cuvânt, împrejurarea că regretă fapta.
Pentru individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicată inculpaților, J. ecătoria a apreciat în raport cu împrejurările concrete ale speței și cu nevoile de apărare socială, faptul că scopul pedepsei va putea fi atins în cazul inculpaților B., N. și C.
, și fără executarea acesteia, sens în care s-a dat eficiență prevederilor art. 86 ind. 1 și urm. și respectiv art. 81 C.pen., pentru ultimii doi.
În privința inculpatului B. instanța a apreciat că, raportat la persoana și vârsta acestuia, la conduita lui anterioară comiterii infracțiunii, ținând seama de timpul scurs de la comiterea faptei, de împrejurarea că inculpatul a fost privat de libertate în prezenta cauză începând cu data de_ și până în prezent, perioada detenției - pe durata reținerii și arestului preventiv, fiind un avertisment serios și suficient pentru inculpat, scopul pedepsei poate fi atins în prezent și fără privare de libertate, impunându-se însă o supraveghere mai atentă a conduitei inculpatului și o consiliere adecvată a acestuia pentru a preveni reintrarea sa în câmpul infracțional.
Executarea în regim de detenție a pedepsei este o măsură prea severă față de vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale și activitatea concretă infracțională ce face obiectul prezentului dosar, toate acesta coroborate cu Concluziile Referatului de evaluare psihosocială întocmit în cauză.
În consecință instanța a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului B. este modalitatea potrivită să asigure atingerea scopului preventiv, educativ și sancționator al pedepsei, având în vedere și împrejurarea că acesta este elev în an terminal la liceu, și starea de libertate permite continuarea și finalizarea studiilor.
Astfel, instanța a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților B., M. și C., corespund sub aspectul naturii - neprivativă de libertate și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorilor, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei, tocmai pentru ca aceasta să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii. S-a avut în vedere în cazul inculpatului B. și situația personală a acestuia aceasta reieșind și din înscrisurile depuse în circumstanțiere, conform art. 320 ind. 1 alin. 2 Cod proc. pen., în probațiune (f. 226 - 228).
În situația inculpatului B., acesta se va supune obligațiilor și măsurilor de supraveghere stabilite menționate în dispozitivul prezentei hotărâri, în caz contrar beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei putând fi revocat.
Nu a putut fi suspendată însă executarea pedepsei aplicate inculpatului M., față de antecedența penală a acestuia și săvârșirea infracțiunii în termenul de încercare, raportat la condamnarea anterioară.
Conform prev. art. 88 C.pen., din pedepsele aplicate inculpaților cercetați în stare de arest preventiv, s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive, aceștia urmând a efectua diferența de pedeapsă.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, aplicate inculpaților, deși art. 71 alin. 2 din Codul penal s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a - c, în cazul condamnării inculpaților la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr. 74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin
efectul legii ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen..
Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptei săvârșite impune a se retine nedemnitatea în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, activități ce presupun responsabilitate civică si încrederea publică, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepselor aplicate. Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, instanța a apreciat că în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art. 64 lit. a teza I C.pen..
În temeiul art. 118 alin. 5 C.pen., s-a dispus confiscarea sumelor de bani produse prin infracțiune de cei patru inculpați, în măsura în care fiecare din acești au beneficiat de pe urma vânzării bunului - telefon mobil înstrăinat pentru suma de terților, astfel: 600 lei de la inculpatul B. R. D., 600 lei de la inculpatul M. u SA, 350 lei de la inculpatul N. F. V., 50 lei de la inculpatul minor C. A. S. .
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații B. R. D. și M. SA, autori ai infracțiunii de tâlhărie, pentru S.N.D.G.J.
Instanța a constatat privitor la prejudiciul material cauzat prin infracțiune, că nu există constituire de parte civilă, întrucât acesta fost recuperat de partea civilă prin restituirea telefonului mobil.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată minoră Z.
E. E. - reprezentată în proces respectiv asistată de părinți în raport de vârsta sa, s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaților B. și M., autori ai infracțiunii de tâlhărie, la plata despăgubirilor civile constând în daune morale în sumă de
5.000 lei.
Chiar dacă prejudiciul patrimonial a fost integral recuperat, nu se poate omite împrejurarea că prin fapta inculpaților B. și M., părții vătămate i s-a creat o stare de puternică temere. Raportat la vârsta părții vătămate - 13 ani, este justă susținerea față de locul săvârșirii infracțiunii - în loc public - pe stradă, că acesteia îi este frică să mai circule pe stradă, această stare fiind resimțită și în prezent conform depoziției martorului audiat în cauză (f. 224), care a declarat că victima infracțiunii, minoră, circulă însoțit și în prezent.
Instanța a constatat că inculpații au săvârșit în mod direct, împotriva părții civile, o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, în cauză fiind vorba de o răspundere civilă delictuală solidară și îndeplinite condițiile acesteia, conform art. 1357 și 1382 Cod civil, în vigoare la data săvârșirii faptei și anume: existența unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei de tâlhărie comisă de inculpații B. și M. și vinovăția acestora sub forma intenției.
Astfel ținând cont de agresiunea fizică a părții vătămate, pentru sustragerea fără drept din posesia acestuia a unui telefon mobil performant, imposibilitatea acesteia de a se apăra în raport de numărul și statura inculpaților, modul și locul agresiunii victimei, determină concluzia existenței unei suferințe fizice și a unei traume psihice, neîndoielnic, cu consecința unei temeri, angoase victimei.
Instanța a reținut situația de fapt expusă, constată îndeplinite condițiile art. 1357 și urm. din Noul Cod civil, ale răspunderii civile delictuale, fapta ilicită a inculpaților constând în violențele exercitate de catre inculpați, împreună, asupra părții vătămate minore - elev, care se întorcea de la școală pe stradă, prejudiciu suferit de acesta fiind cert și nereparat încă, partea vătămată dovedind că a suferit un prejudiciu moral, cauzat în mod direct de faptele reținute în sarcina inculpaților, ce au acționat cu vinovăție, după cum s-a reliefat în
cele ce preced, aceștia neputând invoca vreo cauză exoneratoare de răspundere, conform legii.
Întrucât delictul este imputabil ambilor inculpați, aceștia au fost obligați în solidar să despăgubească pe partea civilă asistată de părinți.
Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate. Daunele morale sunt definite ca fiind atingerile aduse uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane, ele nefiind susceptibile de evaluare bănească.
Criteriile de apreciere a prejudiciilor morale nu au la bază criterii exacte, științifice, deoarece există o incompatibilitate între caracterul moral nepatrimonial al daunelor și cuantumul bănesc patrimonial al despăgubirilor.
În aprecierea importanței prejudiciului moral, trebuie avute în vedere repercusiunile prejudiciului moral asupra stării generale a sănătății, precum și asupra posibilității persoanei de a se realiza deplin pe plan social, profesional și familial.
Sub aspectul întinderii daunelor morale pretinse de partea civilă, în baza acelorași texte legale va obliga pe inculpații Borbolovici și M. (acesta din urmă s-a și angajat prin Memoriul depus la data dezbaterii cauzei, să suporte acestea daune - f. 225) în solidar la plata sumei de 5.000 lei, cu acest titlu, reținând că prejudiciul moral suferit de partea civilă este cert, fiind cauzat de suferința fizică și morală determinată coroborat cu urmarea produs în planul suferințelor sufletești încercate de aceasta.
Așadar, instanța a reținut că răspunderea civilă în cauzele penale este atrasă în limitele consecințelor păgubitoare ale faptelor autorilor și numai în măsura în care prejudiciul a fost provocat de aceștia, acest lucru fiind însă dovedit cu prisosință, în cauză. Pentru cele ce preced, soluționând acțiunea civilă conform art. 346 C.proc.pen., în temeiul art. 14 C.proc.pen. rap. la art. 1357 și 1382 Cod civil au fost obligați în solidar inculpații B. R. D. și M. SA, la plata despăgubirilor civile reprezentând
daune morale în favoarea părții civile Z. E. E. asistat de părinți, în sumă de 5.000 lei.
În temeiul art. 191 alin. 1, 2 și 3 C.proc.pen., inculpații aflați în culpă infracțională și procesuală, au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, inclusiv a onorariilor apărătorilor din oficiu chiar și în faza de urmărire penală, ce au fost avansate conform art. 189 C.proc.pen., din fondurile M. ui Justiției, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
De asemenea, toți inculpații au fost obligați conform prev. art. 193 alin. 1 și 4 C.proc.pen., la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu purtarea procesului penal de către partea vătămată, reprezentând onorariu avocațial, acesta fiind dovedit conform chitanței depusă la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și de inculpații B. R. D., M. SA și C. A. S. .
Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a criticat sentința instanței de fond ca fiind netemeincă cu privire la soluția adopată față de inculpatul B. R. D. și a solicitat casarea solutiei atacate în aceste limite și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună executarea în regim de detenței a pedepsei aplicate susnumitului inculpat.
Recursul a fost motivat, în esență, că față de pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, modalitatea de comitere (pe timp de zi, împreună cu alte persoane, împotriva unui minor) si persoana inculpatului care este cercetat în alte cauze pentru fapte similare se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Inculpații B. R. D. și M. SA, la rândul lor, au criticat sentința primei instanțe ca netemeincă si au solicitat casarea hotărârii atacate si pronunțarea unei
decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului sancțiunilor aplicate motivând că inculpatii au conștientizat gravitatea faptelor comise, manifestă regret și că o pedeapsă orientată spre minimul special ar fi fost suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de lege.
Inculpatul C. A. S. a invocat nelegalitatea sentinței atacate și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.proc.pen., cu motivarea că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura subiectivă, iar în subsidiar, să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen. și art.18/1 C.pen., considerând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În motivarea recursului inculpatul C. A. S. a arătat că probele cauzei evidențiază că nu a cunoscut scopul pentru care i s-au solicitat informații de către coinculpati în legătură cu persoana părții vătămate, respectiv că intenționau să sustragă telefonul victimei. Referitor la petitul subsidiar, arată că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, că este minor si nu s-a mai confruntat cu legea penală, iar din referatul de evaluare rezultă că este puternic afectat de urmările produse.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza în conformitate cu disp. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt corectă, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpaților B. R. D. și M. SA, care au recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 320/1 din Codul de procedura penala, ajungând în final la concluzia corectă că inculpații au comis infractiunile care fac obiectul cauzei.
Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la criticile formulate următoarele:
Din perspectiva art.62 Cod Procedură Penală instanța este datoare ca în vederea aflării adevărului judiciar să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, probe ce nu au o valoare dinainte stabilita (art.63 alin.2 Cod Procedură Penală).
De asemenea inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție garantată de prevederile art.5/2 Cod Procedură Penală, sarcina administrării probelor în procesul penal revenind organelor de urmărire penală și instanței de judecată. Totodată, inculpatului îi este recunoscut dreptul de a nu face nici o declarație în fata organelor judiciare exercitându-și dreptul la tăcere, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția (art.66 alin.1 Cod procedură penală). Cu toate acestea, în cazul în care există probe de vinovăție inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Pe de altă parte, conform art.69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Or, fată de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului Curtea concluzionează că prezumția de nevinovăție garantată de dispozițiile art.5/2 Cod procedură penală și art.66 Cod procedură penală de care se bucură inculpatii a fost răsturnată, faptele și vinovăția acestora rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă din
procesul verbal de consemnare a plângerii părții vătămate, declarațiile părții vătămate, procesul verbal de conducere în teren și planșa foto aferentă, procesul verbal de recunoaștere din grup și planșa foto aferentă, procesul verbal de depistare, procesul verbal de confruntare, procesul verbal de reconstituire și planșa foto aferentă, dovezi de ridicare predare, declarațiile martori Sebestin Iosif, Botoș Simion, Criste O. A., Meze
M. Paul și declarațiile inculpaților.
Așa fiind, prima instanța a stabilit corect că în data de_, în jurul orei 14:30, în baza unei înțelegeri prealabile, în vederea sustragerii telefonului apartinând părtii vătămate Z. E. E., inculpații B. R. D., M. SA și N. F. V. s- au deplasat cu mașina marca Hyundai pe strada Cuprului din B. M., pe unde urma să se deplaseze partea vătămată și, în timp ce inculpatul N. F. V. a rămas în mașină așteptându-i pe strada Horea (alăturată străzii Cuprului), inculpații B. R. D. și M.
SA au coborât din autoturism, s-au apropiat de partea vătămată, după care inculpatul B. a prins-o pe victimă cu putere cu antebrațul de gât, iar cu cealaltă mână a amenințat-o cu un obiect tăietor înțepător pe care i l-a ținut la gât, timp în care inculpatul
M. SA i-a aplicat mai multe lovituri cu mâna în ceafa părții vătămate. Pentru că victima a strigat după ajutor și a refuzat, la solicitarea inculpatului B. R. D., să-i dea telefonul mobil acesta din urmă a introdus mâna cu forța în buzunarul drept al pantalonilor părții vătămate și i-a sustras telefonul mobil, marca Samsung Galaxy S3, iar inculpatul M. SA a continuat să lovească pe partea vătămată cu mâna în ceafă. Inculpatii au fugit imediat si au plecat cu masina aflată pe strada Horea. Bunul a fost vândut de inculpatul B. R. D. cu suma de 1.600 lei, martorului Criste O. care, la rândul lui, a vândut telefonul mobil martorului Meze M. Paul, de unde în cursul cercetărilor telefonul a fost recuperat, ambii cumpărători necunoscând provenienta telefonului. Banii au fost împărtiti între inculpate, respectiv câte 600 lei inculpatii B. R.
D. si M. SA, inculpatul N. F. suma de 350 lei, iar inculpatul C. A. suma de 50 lei.
De mentionat este faptul că inculpatul C. A. este cel care a furnizat inculpatului B. R. D. informatii cu privire la persoana victimei, respectiv referitor la marca telefonului detinut, programul scolar, traseul urmat spre domiciliu, clasa la nivelul căreia urma cursurile si, totodată, i si l-a indicat ca persoană inculpatului B. R. D. pentru identificare, susnumitul inculpat minor având cunostintă că scopul tuturor demersurilor era acela de a i se sustrage victimei telefonul mobil.
Apărarea inculpatului C. A. potrivit căreia nu ar fi cunoscut că inculpatul B.
R. D. intentiona să sustragă telefonul mobil apartinând părtii vătămate este nefondată.
Curtea observă ca inculpatul minor C. A., în declaratia olografă (f.51 dos.u.p.) descrie amănuntit modul în care s-au derulat faptele si care a fost contributia sa, indicând fără dubiu că stia că inculpatul B. R. D. i-a solicitat toate informatiile deoarece dorea să sustragă telefonul victimei. Mai mult, inculpatul minor indică si faptul că a fost informat permanent asupra actelor întreprinse de inculpatii majori, atât când primul demers a esuat, cât si atunci când actiunea acestora s-a finalizat potrivit scopului urmărit. De asemenea, inculpatul minor a recunoscut că a primit 50 lei de la inculpatul B. R.
D., stiind că provine din vânzarea telefonului sustras si că reprezintă o recompensare a contributiei sale. Chiar dacă este singura declaratie a inculpatului minor, aceasta a fost dată în prezenta directorului școlii generale unde învață, martora Boje D. A. eta (f. 163 dos.fond) arătând că inculpatul C. a fost lăsat să declare tot ce știe în legătură cu fapta imputată, fără să se exercite presiuni asupra lui, iar cele relatate în această declaratie se coroborează cu declartiile coinculpatilor din cauză.
Totodată, instanța de fond a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia fapta inculpatului C. A. nu prezintă gradul de pericol social al unei infractiuni.
Referitor la aplicarea art.18/1 C.pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului. Totodată, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
În cauză, actele de sprijin acordate de inculpatul minor s-au dovedit a fi deosebit de consistente si, în realitate, esentiale în comiterea faptelor de către ceilalti inculpati deoarece, în lipsa informatiilor provenind de la susnumitul inculpat (în special cu privire la marca telefonului, persoana detinătorului si date legate de programul acestuia), actiunile acestora nu ar fi fost posibil a fi realizate cu repeziciunea, clandestinitatea si finalitatea dovedită. În acest context, fapta inculpatului minor nu poate fi caracterizată ca fiind în mod vădit lipsită de importantă si că a adus o atingere minimă uneia din valorile apărate prin textul de incriminare.
Asa fiind, având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (si necontestata de către inculpatii majori), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente (tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin.
21lit. a și b C.pen. pentru inculpatii B. R. D. si M. SA, respectiv complicitate la furt calificat prev. și ped. de art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și e C.pen., cu aplic. art. 99 și urm. C.pen. pentru inculpatul minor C. A. S. ).
Referitor la pedepsele aplicate inculpatilor, diferentiate între autor si complice, Curtea constată ca acestea au fost în mod corect individualizate, atât sub aspectul duratei, cât si al modalitatii de executare, printr-o evaluare corespunzatoare a tuturor criteriilor prevazute de art.72 din Codul penal si tinându-se seama de scopul urmarit prin stabilirea acelor pedepse, potrivit art. 52 C.pen.
În acest sens, Curtea retine ca pedepsele sunt proportionale cu gravitatea faptei savârsite de fiecare dintre inculpati si, în acelasi timp, juste în raport cu datele personale favorabile acestora. În acest context, desi nu poate fi ignorat faptul că inculpatii au inteles sa-si asigure mijloacele financiare prin comiterea de acte de sustragere și au cauzat un prejudiciu substantial a cărui recuperare a fost posibilă ca urmare a interventiei operative a organelor abilitate, că în procesul infractional a fost antrenată o persoană minoră si că actiunea s-a exercitat asupra unui copil cu o capacitate redusă de apărare si, prin urmare, fiind mai facilă realizarea scopului urmărit prin infractiune, se remarcă (cu exceptia inculpatului M. ) că restul inculpatilor nu sunt cunoscuti cu antecedente penale si înca din faza de urmarire penala, au înteles sa adopte o conduita procesuala sincera si cooperanta, manifestata ca atare si în cursul judecatii.
Referitor la inculpatul B. R. D., pe lângă aspectele mentionate mai sus, rezultă conform înscrisurilor prezentate în recurs (f. 59 dos.recurs) urmează cursurile scolare serale la Clolegiul Tehnic Transilvania. De asemenea, din continutul referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Maramureș (f. 155 dos.fond) rezultă că susnumitul manifestă regret, conștientizează consecințele menținerii unei conduite delicvente, exprimă sentimente de empatie față de victimă și interes pentru continuarea pregătirii scolare, precum și faptul că arestarea preventivă a avut un rol de exemplaritate și l-au determinat să se orienteze spre preocupări exclusiv dezirabile. Totodată, se concluzionează că șansele de integrare în societate sunt sporite prin continuarea pregătirii școlare.
Asa fiind, raportat la toate aceste împrejurari faptice obiective, Curtea constata ca aplicarea pentru inculpatul B. R. D. a unei pedepse care sa fie supusă
executarii efective, în regim de detentie, este excesiva, constituind o masura represiva disproportionata si injustă.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpati au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la retinerea circumstantelor atenuante si coborârea sancțiunilor sub minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, dar și totalității urmărilor faptelor din perspectiva atingerii aduse relatiilor sociale referitoare la patrimoniul altor persoane si integritătii fizice a acesteia.
Pentru aceste motive, Curtea concluzionează că pedepsele stabilite de către instanța de fond sunt juste și proporționale, in masura sa asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acestora, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că vor contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatilor.
Totodată, aplicarea pedepsei accesorii s-a impus raportat la natura si gravitatea faptelor comise, dispozitia primei instante fiind în acord cu Decizia nr.74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,precum si cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Pentru toate aceste motive Curtea concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate ca atare astfel că recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen.
Potrivit art. 88 C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B. R.
D. timpul arestului preventiv, din perioada 8 octombrie 2012 - 14 martie 2013, iar pentru inculpatul M. SA începând cu data de 19 octombrie 2012 și până în prezent.
Inculpatilor li s-a asigurat asistentă juridică din oficiu astfel că în baza art. 189 C.proc.pen. se va stabili suma de câte 300 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu ce se va avansa din FMJ in favoarea BCAJ C. .
In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga recurentii să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorar avocațial, iar în temeiul art. 192 al. 3 C.proc.pen. restul cheltuielilor vor rămâne în saecina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BAIA MARE și de inculpații B. R. D., M. SA și C. A.
S. împotriva sentinței penale nr. 646 din 14 martie 2013 a Judecătoriei B. M. .
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B. R. D. timpul arestului preventiv, din perioada 8 octombrie 2012 - 14 martie 2013, iar pentru inculpatul M. S.
A. începând cu data de 19 octombrie 2012 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 300 lei ce se va avansa din fondul
M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezentând onorariu avocațial, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
I. | M. V. | V. | A. | L. | H. |
G. ,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
J. .fond. I. B.
| ← Decizia penală nr. 1257/2013. Tâlhărie | Decizia penală nr. 1122/2013. Tâlhărie → |
|---|
