Decizia penală nr. 68/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a3
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
DECIZIA PENALĂ NR. 68
Ședința publică de la 12 august 2013 Completul compus din:
Președinte: M. S., judecător
: K. M., președinte tribunal
: C. D., judecător
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul recurent P. M., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, contra încheierii din_ a Judecătoriei
Z., pronunțată în dosar penal nr._, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive și cererea inculpatului P. A. având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpații recurenți P. M. și
P. A., în stare de arest, asistați de apărător desemnat din oficiu av. Șandor C. (delegații f.17 și 18).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebați fiind, inculpații P. M. și P. A. arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea inculpaților recurenți P. M. și P. A., av. Șandor C.
, solicită admiterea recursului inculpaților recurenți, casarea hotărârii instanței de fond și judecarea inculpaților în stare de libertate sub rezerva tardivității în ceea ce- l privește pe inculpatul P. A. . Consideră că perioada petrecută de inculpați în arest este suficientă ca măsura arestării preventive să-și atingă scopul prevăzut de legiuitor. Solicită a se lua față de cei doi inculpați o altă măsură preventivă restrictivă de libertate și nu privativă de libertate respectiv obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Solicită acordarea onorariului pentru apărarea din oficiu a inculpaților recurenți.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul recurent P. M. și ca tardiv a inculpatului P. A. considerând încheierea instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Consideră că
temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă în prezent iar pentru buna desfășurare a procesul penal se impune menținerea stării de arest a inculpaților. Solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul recurent P. M., având cuvântul, solicită judecarea sa în stare de libertate
Inculpatul recurent P. A., având cuvântul, solicită judecarea sa în stare de libertate luându-și totodată angajamentul că se va prezenta în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi chemat.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de_ a Judecătoriei Z. pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 139 alin. 1 C.p.p. s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca fiind neîntemeiată.
În baza art. 300 indice 2 din C.p.p. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și în baza art. 160 indice b alin. 3 C.p.p. și s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul P. M., fiul lui I. și V., născut la data de_ în Z., jud. S., cu domiciliul în com. Românași, sat C., nr. 146, jud. S., CNP 1., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (cinci acte materiale), prevăzută de art.208 alin.1 și 4, art.209 alin.1 lit. g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.a) Cod penal și art.75 lit.c) Cod penal.
Contra acestei soluții, au declarat recurs în termen inculpații, fără motivare.
Instanța verificând soluția atacată prin prisma motivelor invocate de apărătorii inculpaților în ședința de azi, cât și din oficiu, reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de _
, din Dosar nr.1095/P/2013, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1 și 4, art.209 alin.1 lit. g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.a) Cod penal și art.75 lit.c) Cod penal; inculpatul P. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev. de art. 208 alin.1 și 4, 209 alin.1 lit. g și i C.p. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., art. 75 lit. c C.p. și art. 37 lit. a C.p., respectiv art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., art. 75 lit. c C.p., și art. 37 lit. b C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. și în stare de libertate inculpatul L. M. -A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art.208 alin.1 și 4, art.209 alin.1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și cu aplicarea art.99 alin. 3 Cod penal.
În esență s-a reținut că inculpatul P. M. în datele de 29/_, 11/_ și 16/_, în baza unei rezoluții infracționale unice, după o prealabilă înțelegere, împreună cu inculpatul P. M., dar și împreună cu inculpatul minor L. M. -
A., pe timp de noapte, prin escaladare și efracție, a săvârșit 5 acte materiale de
furt calificat în dauna părților vătămate S. Jimmy’S C. C. S. Z. (Night Club Cleopatra), S. M. SS Z. (localul Cafe Rio), SS C. S.
Z. (Caffe Bijou), P. V. și C. I., sustrăgând diverse bunuri, inclusiv două autoturisme.
Prin încheierea nr. 30/A din data de_ (f.351) inculpatul P. M. a fost arestat preventiv pentru 29 de zile, de la 29 mai 2013 până la 26 iunie 2013 inclusiv. Prin încheierea din 22 iunie 2013 în baza art. 300 ind. 1 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului (f.13).
În fața instanței de judecată, audiat cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive inculpatul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Scopul măsurilor preventive conform art. 136 C.p.p. este de a asigura buna desfășurare a procesului penal, ori de a-l împiedica pe inculpat să se sustragă de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu că în cursul desfășurării procesului penal inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite, ca de exemplu atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol social grav (cauza Contrada c. Italiei, hotărârea din 14 ianuarie 1997; cauza Dinler c. Turciei, hotărârea din 31 mai 2005), acuzatul să se afle în stare de deținere, fără ca privarea de libertate să apară ca o anticipare a pedepsei închisorii (cauza Letellier c. Franței, hotărârea din 26 iunie 1991).
Temeiul avut în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de art.148 alin.1 lit. c și f) Cod procedură penală.
Potrivit art.3002Cod procedură penală, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând
conform art. 160 b Cod procedură penală, respectiv să dispună în funcție de caz, revocarea sau menținerea arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiul de drept avut în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive, prima instanță a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv cele ale art.143 Cod procedură penală și art.148 lit. c și f Cod procedură penală, corespunzând și scopului prevăzut de art.136 Cod procedură penală, constând în buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens, instanța a apreciat că la momentul dispunerii măsurii arestării preventive au existat indicii temeinice și probe, în sensul art.143 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea că inculpatul P. M., față de care se efectuează cercetarea, a săvârșit faptele, avându-se în vedere probatoriul administrat până la acel moment.
Astfel, indicii cu privire la săvârșirea faptei de furt calificat în formă continuată au rezultat din declarațiile inițiale ale inculpaților P. M. și P. A. de recunoaștere a faptelor care se coroborează între ele dar și cu declarațiile relevante ale părților vătămate I. B., Ș. Cornel, M. P., Borz I. D., P.
V. și C. I., declarațiile învinuitului (la acea dată) L. M. A., care a prezentat detaliat modul în care a participat la comiterea faptei împreună cu cei doi inculpați, declarațiile învinuitului (la acea dată) C. E. n Paul, declarațiile martorilor Boticaș Valentin-Doru, Boticaș Cosmin-Doru, Haiduc A. ; procesele-
verbale de percheziție întocmite cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la locuința inculpaților și învinuiților, unde au fost găsite atât o parte din bunurile sustrase, cât și diverse bunuri apte a fi folosite la spargeri, procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice întocmite cu aceste ocazii.
Instanța a constatat că în cauză au fost îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, instanța a reținut că în lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, sunt avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei, decurgând din modalitatea de săvârșire a acesteia, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.
Sub acest aspect, instanța a reținut că în privința inculpatului P. M. există indicii temeinice că ar fi comis un număr de cinci acte materiale de furt în mai puțin de o lună, fiind recidivist postcondamnatoriu, comițând faptele la foarte scurt timp de la liberarea sa condiționată, existând presupunerea că a atras în sfera infracțională împreună cu inculpatul P. A. și pe inculpatul minor (la acea data) L. M. -A. (f.49). Totodată există suficiente date din care să rezulte că inculpații pregătesc săvârșirea unei noi infracțiuni. Acest temei rezultă și din declarația numitului I. B. (f.140), care a auzit o înregistrare a unei convorbiri în cadrul căreia inculpatul P. M. prezenta intențiile sale infracționale legate de spargerea unui magazin de bijuterii din municipiul Z., convorbire purtată cu martorul C. E. n Paul și confirmată și de acesta (f.65).
De asemenea, s-a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și prin sentimentul de insecuritate pe care l-a provocat societății civile în raport de natura, gravitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârșite faptele, respectiv în mod repetat, săvârșind mai multe acte materiale după ce inculpatul a suferit condamnări anterioare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și chiar pentru infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav și a fost arestat în repetate rânduri, putându-se reține așadar o indiferență manifestă a inculpatului față de consecințele faptelor sale, față de ordinea de drept, probabil datorită obișnuinței infracționale; a acționat de fiecare dată pe timpul nopții, prin efracție și cu o pregătire prealabilă, folosind unelte care să asigure reușita activității infracționale, a acționat de fiecare dată în grup de mai multe persoane, prejudiciile produse în urma săvârșirii fiecărui act material sunt foarte ridicate și în mare parte nu pot fi reparate în natură. Sub acest aspect, instanța a considerat că lăsarea inculpatului în libertate ar putea încuraja și alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea un sentiment de insecuritate în rândul populației prin lipsa unei reacții ferme împotriva unor manifestări infracționale cu grad ridicat de periculozitate.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici contra României, a reținut că după o anumită perioadă de timp, instanțele naționale trebuie să ia în calcul măsuri alternative la măsura arestării preventive, în măsura în care acuzatul furnizează garanții menite să asigure prezența sa la proces.
Pe de altă parte, instanța s-a raportat, în analizarea actualității temeiurilor de arestare preventivă, la dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevăd, în art. 5 paragraf 3 că "Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.";
Termenul rezonabil prevăzut de norma mai sus menționată se calculează de la data la care persoana acuzată este reținută sau arestată (dies a quo) și se sfârșește la momentul pronunțării unei hotărâri de condamnare în primă instanță, chiar nedefinitivă (dies ad quem). Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Allenet de Ribemont c. Franței, hotărârea din 10 februarie 1995, în § 47 a stabilit că durata rezonabilă a procedurii se apreciază în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale, după următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru cel interesat a obiectului procedurii. Având în vedere gravitatea faptelor reproșate a fi comise, modalitatea de comitere a acestora, existența presupunerii că în activitatea infracțională a fost atras și un minor, faptul că în cauză s-a început cercetarea judecătorească urmând a fi administrate probe cu martori, raportat la data privării de libertate_, instanța reține că perioada de arest preventiv în care se află inculpatul P. M. nu încalcă termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraf 3 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Din analiza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului a rezultat fără echivoc că cercetarea în stare de arest preventiv a unor persoane acuzate de săvârșirea unor infracțiuni este justificată de existenta unei veritabile exigențe de interes public și pentru prezervarea ordinii publice, riscul sustragerii de la anchetă sau judecată, riscul unei înțelegeri secrete între coacuzați (elocvent în acest sens putând a fi reținută retractarea declarațiilor date anterior de către inculpați la data de_ (f.20), la_ (f.27) -pentru inculpatul P. M. ; la data de _
(f.41),_ (f.44),_ (f.46) -pentru inculpatul P. A. ; retractare care a avut loc la data de_ -f.17 inculpatul P. M., respectiv la data de_ -
f.32 inculpatul P. A. ), riscul de presiuni asupra martorilor, săvârșirea de noi infracțiuni ceea ce face necesar derogarea de la regula cercetării în stare de libertate.
În acest moment procesual, instanța a reținut pentru considerentele avute în vedere atât la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului, la momentul menținerii arestării preventive, cât și pentru considerentele de mai sus vizând analiza legalității și temeiniciei arestării preventive și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, că se mențin temeiurile de drept prevăzute de art.148 alin.1 lit.c și f Cod procedură penală. De asemenea, instanța a reținut că subzistența acestor temeiuri impune în continuare privarea de libertate a inculpatului P. M., iar singura măsură necesară și suficientă pentru realizarea scopului procesului penal rămâne măsura arestării preventive și prin urmare s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea ca fiind neîntemeiată, iar în baza art. 300^2 din C.p.p. rap. la art.
160b C. pr. penală și constatând legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a menținut măsura arestării preventiva față de inculpatul P. M. .
Prima instanță făcând o corectă apreciere asupra stării de fapt dedusă judecății raportat la persoana inculpatului precum și o judicioasă interpretare și aplicare alegii, în materie de arestare preventivă, tribunalul, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul
P. M., împotriva încheierii penale din data de_, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._ .
Totodată, în baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul P. M. la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S. .
În altă ordine de idei, se constată depus la dosarul cauzei un înscris (f.4), înaintat Judecătoriei Z. - după pronunțarea soluției, la data de_ -, prin care inculpatul P. A. formulează cerere de control judiciar sub supraveghere, până la rămânerea definitivă a sentinței de condamnare arătând că cunoaște toate obligațiile și se va supune acestora. Arată că nu va părăsi țara, localitatea sau domiciliul și se va prezenta în fața instanței ori de câte ori va fi chemat.
Prin urmare, fiind vorba de o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, adresată direct instanței de recurs, tribunalul, după deliberare, disjunge cauza cu privire la acest aspect și dispune formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la data de_, urmând a fi citat din nou inculpatul, la locul de detenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. M. împotriva încheierii penale din data de_, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._ .
Obligă pe inculpatul P. M. la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S. .
Disjunge cauza privind cererea formulată de inculpatul P. A. și înregistrată la data de_, în același dosar.
Dispune formarea unui nou dosar și stabilește termen de judecată, pentru soluționarea cererii, la data de_, cu citarea inculpatului la locul de detenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 august 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
M. | S. | K. | M. | C. D. | B. M. |
Red.MS/30.09.201
Dact.BM/_ Ex.4
Jud., fond/B. T. G.
| ← Decizia penală nr. 1082/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 577/2013. Furt calificat → |
|---|
