Decizia penală nr. 692/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.692/R/2013
Ședința publică din 21 mai 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : V. | V. A. |
JUDECĂTORI | : L. | H. |
: I. | M. | |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR -
SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. D., împotriva sentinței penale nr.82/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z.
, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_, pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat în formă continuată, prevăzute de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal și art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă aapărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Cuibuș C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul B. D. și părțile civile P. A. și P. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate având în vedere că inculpatul a regretat comiterea faptei, a cooperat cu organele de cercetare penală iar prejudiciul a fost parțial recuperat. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, apreciind ccă nu se impune reducerea pedepsei aplicate având în vedere că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei și este recidivist. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 82 din 27 februarie 2013 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) Cod penal, art.74 alin.1 lit.c) și art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul
B. D., fiul lui natural și V., născut la data de_, în localitatea Jibou,
jud.Sălaj, cetățean român, studii generale, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, fără ocupație și loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale,
domiciliat în localitatea M. P., nr.115, comuna Mirșid, jud.Sălaj, CNP 1.
, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal, art.74 alin.1 lit.c) și art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul
B. D. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a) raportat la art.34 lit.b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu privare de libertate.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală și art.1357 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. A., domiciliată în localitatea M. -P., nr.103, comuna Mirșid, jud.Sălaj și a fost obligat inculpatul B. D. la plata sumei de 120 lei către partea civilă, reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală și art.1357 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă
P. I., domiciliat în municipiul Z., str.Gh.D., nr.48, bl.D48, sc.A, ap.19, jud.Sălaj și obligă inculpatul B. D. la plata sumei de 2.000 lei către partea civilă, reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat.
S-a luat act că părțile vătămate B. I., domiciliat în municipiul Z., str.Sf.V., nr.6, bl.A14, sc.C, ap.62, jud.Sălaj și T. C. C., domiciliat în municipiul Z., str.Gh.D., nr.38, bl.D38, ap.16, jud.Sălaj nu s-au constituit părți civile în cauză, deși prejudiciul cauzat nu a fost integral recuperat.
În baza art.118 alin.1 lit.e) Cod penal, s-a dispus confiscarea sumei de 120 lei de la inculpatul B. D., ca fiind dobândită prin săvârșirea infracțiunilor.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul B.
D. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 200 lei a fost avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj pentru apărătorul din oficiu, av.P. Alexandru.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ din Dosar nr.574/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. D. pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat în formă continuată, prevăzute de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal și art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de_ sub nr._
.
În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că învinuitul
D., în intervalul de timp cuprins între_ -_, de unul singur, pe timp de zi și timp de noapte, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin
escaladare și efracție a pătruns în imobilele nelocuite, proprietatea părților T.
și B. I., de unde a sustras bunuri, provocându-le un prejudiciu total de
64.500 lei, iar în cursul lunii ianuarie 2012, pe timp de noapte, de unul singur, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate P. A., de unde a sustras bunuri.
În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, s-au indicat următoarele mijloace de probă: plângeri părți vătămate (f.7, 38, 52, 65), declarațiile învinuitului B. D. (f.31-34, 86-87), declarația părții vătămate P.
A. (f.74), declarațiile părții vătămate P. I. (f.47-48), declarațiile părții vătămate P. I. (f.60-61), declarațiile părții vătămate B. I. (f.68-69), declarațiile martorei Oance A. (f.28-29), declarațiile martorei V. Erika-I. (f.38-39), declarațiile martorei Lăcătuș G. (f.40-41), declarațiile martorului asistent Cozac C. R. (f.42-43), proces-verbal de cercetare la fața locului din_, realizat la imobilul cu nr. 32, la care este atașată planșa fotografică ce conține un nr. de 9 fotografii (f.39, 40-46), proces-verbal de reconstituire (f.49), proces-verbal de cercetare la fața locului din_, realizat la imobilul cu nr.58/A, la care este atașată planșa fotografică ce conține un nr. de 5 fotografii (f.53-54, 55-59), proces-verbal de reconstituire (f.62), proces-verbal de cercetare la fața locului din_, realizat la imobilul cu nr.160 (f.66-67), proces-verbal de reconstituire (f.70), raport de constatare tehnico-științifică nr. 37723/_ (f.78-84), cazier judiciar învinuit (f.12-13).
Prin declarațiile din cursul procesului penal, părțile vătămate B. I. și T.
C. C. nu s-au constituit părți civile în cauză, deși prejudiciul cauzat nu a fost integral recuperat, constituiri de parte civilă fiind formulate de P. A. și P.
.
La termenul de judecată din_, inculpatul a solicitat ca judecata să fie făcută potrivit procedurii obișnuite de judecată, astfel că s-a dispus citirea actului de sesizare, iar inculpatul a fost de acord să fie audiat în cauză, acesta declarând că recunoaște săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței la punctele 1, 3 și 4, însă în privința faptei de la pct.1 nu recunoaște sustragerea tuturor bunurilor menționate în rechizitoriu și susținând că nu s-a deplasat niciodată la locuința părții civile P. I., aspecte consemnate în declarația de la fila 101.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Aproximativ la începutul lunii ianuarie 2012, într-o seară, în jurul orei 21:00, inculpatul B. D., de unul singur, s-a deplasat la locuința proprietatea părții vătămate P. A., situată în localitatea M. -P., nr.103, com. Mirșid, jud. Sălaj, despre care cunoștea că este plecată temporar în Spania, cu scopul de a sustrage bunuri. Escaladând o terasă, a ajuns pe acoperișul imobilului, unde a dislocat mai multe țigle creând un gol prin care a pătruns în pod, după care a coborât în cămară, de unde s-a deplasat în interiorul imobilului forțând ușa care era asigurată cu cheia și a început să caute bunuri prin cele 3 încăperi, luând o cutie cu bomboane de ciocolată, 2 sticle de whisky, 2 sticle de lichior și 2 parfumuri, după care cu bunurile asupra sa a părăsit locul faptei prin locul pe unde a pătruns. Cu ocazia cercetării la fața locului au fost ridicate de pe exteriorul ușii de acces în camera de zi, respectiv partea interioară a ușii de acces în camera de zi, fragmente de urme papilare fixate cu bandă adezivă (f.27), aspect fixat și în planșa fotografică în fotografiile cu nr. 15-16 (f.19), care în urma prelucrării în laborator, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 37723/_ s-au dovedit aparținând inculpatului B. D. (f.83).
Aproximativ pe la mijlocul lunii martie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în jurul orei 16:00, pe timp de zi, inculpatul B. D. s-a deplasat la imobilul aflat în construcție situat în localitatea M. nr.32, proprietatea părții vătămate P. I., cu intenția de a sustrage bunuri, unde cu ajutorul unei scânduri ce era rezemată de perete a forțat ușa de la garaj și a ridicat-o până a creat un gol, după care a introdus 2 bucăți de cărămidă pe care s-a sprijinit ușa, după care și-a introdus capul pe sub ușă astfel încât să poată vedea în interior. Întrucât bunurile văzute în interior nu au prezentat interes, a părăsit locul faptei fără a sustrage bunuri, astfel că acest act material a rămas în faza de tentativă. În momentul forțării ușii au fost distruse sistemele de închidere aducându-le în stare de neîntrebuințare.
În aceeași perioadă și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în jurul orei 16:00, pe timp de zi, inculpatul B. D. s-a deplasat la imobilul nelocuit proprietatea părții vătămate T. C. -C., situat în aceeași localitate la nr. 58/A, cu intenția de a sustrage cabluri electrice confecționate din cupru. Astfel, a pătruns în grădina imobilului printr-un loc în care gardul împrejmuitor lipsea, iar după ce a ajuns în curte, cu ajutorul unui cuțit a tăiat cablul de alimentare cu curent electric de la o betonieră ce avea o lungime de 20 metri, iar de lângă un fierăstrău circular a luat cablul de alimentare cu curent electric în lungime de cca 20 m, pe care le-a înfășurat și le-a transportat pe un câmp din apropiere unde prin incendiere a ars izolația, iar cuprul rezultat l-a predat sub formă de deșeu la un centru de colectare a fierului vechi situat pe str.Bujorilor din Z., primind în schimb suma de 60 lei.
Aproximativ în aceeași perioadă, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în jurul orei 22:00, pe timp de noapte, inculpatul B. D. s-a deplasat la imobilul nelocuit, proprietatea părții vătămate B. I., situat în aceiași localitate la nr.160, unde deține o casă de vacanță, cu intenția de a sustrage cabluri electrice confecționate din cupru. Astfel, a escaladat un gard situat în apropierea unei anexe gospodărești și stând pe gard a dislocat câteva bucăți de țiglă din acoperișul anexei, respectiv o șură, iar prin golul astfel creat a pătruns în pod, de unde a luat o țeavă confecționată din cupru având diametrul de 30 mm și lungimea de cca 2,5 m și un cablu de alimentare cu curent electric, ce avea lungimea de 40 m. și era confecționat din cupru. Cu bunurile asupra sa, a părăsit locul faptei prin locul în care a pătruns și s-a deplasat pe un câmp din apropiere, unde prin incendiere a ars izolația de pe cablul electric, iar cuprul rezultat l-a predat sub formă de deșeu la un centru de colectare a fierului vechi situat pe str.Bujorilor din Z. primind în schimb suma de 60 lei.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul B. D. a recunoscut comiterea a trei acte materiale care realizează elementul material al infracțiunii de furt calificat și săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, negând comiterea infracțiunii de furt calificat din dauna părții vătămate P. I. . În ceea ce privește acest act material, instanța a reținut că prin declarațiile din faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut și această faptă, furnizând amănunte cu privire la modul de comitere a infracțiunii, iar această declarație este susținută și se coroborează cu declarațiile părții vătămate P. I. și cu aspectele descrise în procesul-verbal de cercetare la fața locului și reliefate în planșele fotografice întocmite cu această ocazie și aflate la filele 39-46. prin urmare, instanța a apreciat ca fiind dovedite pe deplin situația de fapt reținută de instanță în integralitate și vinovăția inculpatului.
În drept, fapta inculpatului Brana D. de a pătrunde, fără drept, în cursul lunii ianuarie 2012, pe timp de noapte, în locuința părții vătămate P. Arminia, fără a avea consimțământul acesteia, a întrunit elementele constitutive ale
infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art.192 alin.1 și 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de pătrundere fără drept în locuința părții vătămate. Momentul consumării infracțiunii este marcat de pătrunderea fără drept a inculpatului în locuința părții vătămate, fără consimțământul acesteia, urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin încălcarea libertății părții vătămate privind locuința acesteia, iar legătura de cauzalitate dintre acțiunea ilegală de pătrundere și urmarea imediată rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Fapta săvârșită de inculpat este o violare de domiciliu în condițiile art.192 alin.2 Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită în timpul nopții.
Fapta aceluiași inculpat de a sustrage, pe timp de zi și noapte, prin escaladare și efracție, în intervalul de timp_ -_, în baza unei rezoluții infracționale unice, diverse bunuri în valoare totală de 64.500 lei din imobilele nelocuite ale mai multor părți vătămate a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 Cod penal raportat la art.209 alin.1 lit.g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a bunurilor din posesia părților vătămate fără consimțământul acestora. Momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunurilor din patrimoniul părților vătămate și trecerea lor în stăpânirea inculpatului. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părților vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acestora a bunurilor sustrase și, corelativ, aproprierea acestora de către inculpat. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părții vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Aspectul de calificare al infracțiunii este atras de întrunirea circumstanțelor agravante prevăzute de art.209 alin.1 lit.g) și i) Cod penal, având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită pe timp de noapte (două dintre actele materiale) și prin escaladare sau efracție.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul B. D. a săvârșit ambele infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a ) Cod
penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor acesteia, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că a pătruns în locuința părții vătămate și a sustras bunuri din imobilele părților vătămate, fără consimțământul acestora.
Raportat la intervalul scurt de timp dintre cele patru acte materiale, precum și la similitudinea modului de acționare, instanța a reținut că a existat o singură rezoluție infracțională din partea inculpatului, astfel încât s-a reținut forma continuată în cazul ambelor infracțiuni, prevăzută de art.41 alin.2 Cod penal.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului rezultă că acesta are antecedente penale, fiind condamnat la 2 pedepse cu închisoarea pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat și fiindu-i aplicată și o mustrare pentru fapte similare.
Prin sentința penală nr.674/_ a Judecătoriei Z., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, fiind arestat la_ și liberat condiționat la data de_, cu un rest neexecutat de 363 zile, pedeapsa considerându-se efectuată la data de_ .
Instanța a constatat că, întrucât inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune intenționată la data de_, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare după executarea condamnării de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.674/_ a Judecătoriei Z. și nefiind incidente dispozițiile art.38 Cod penal, în cauză sunt întrunite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma recidivei postexecutorii.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat în formă continuată, ambele în stare de recidivă postexecutorie, prevăzute de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal și art.208 alin.1 Cod penal, raportat la art.209 alin.1 lit.g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal. În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit,
împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă un pericol social mediu, motivat prin faptul că au fost comise pe timp de noapte și prin efracție și escaladare, dar și raportat la cuantumul ridicat al prejudiciului, recuperat însă în mare parte.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 32 ani, are studii generale, nu are ocupație sau loc de muncă și este necăsătorit, având antecedente penale pentru același gen de infracțiuni. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei și cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului.
Instanța nu a dat eficiență juridică art.42 Cod penal, în sensul că nu a aplicat un spor la pedeapsă, având în vedere că forma continuată a infracțiunii este o cauză facultativă de agravare a pedepsei, dar a ținut cont de această circumstanță la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
De asemenea, față de atitudinea inculpatului de pe parcursul procesului penal, s-a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.c) Cod penal și, făcându-se aplicarea prevederilor art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, s-au coborât pedepsele aplicate sub minimul special, respectiv sub 3 ani.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea de 2 ani și 6 luni pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată și de 2 ani pentru cea de violare de domiciliu va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Având în vedere că infracțiunile au fost comise înainte de a interveni o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, în cauză devin incidente dispozițiile art.33 lit.a) Cod penal referitoare la concursul real de infracțiuni, împrejurare față de care instanța a procedat la contopirea pedepselor aplicate inculpatului, în baza art.33 lit.a) raportat la art.34 lit.b) Cod penal, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare
cu privare de libertate, singura modalitate de executare posibilă având în vedere starea de recidivă postexecutorie.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului B. D. drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
Instanța a apreciat că, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, "deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de
Convenție, cu excepția dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată";. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea
funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Instanța a apreciat că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației.
Instanța a apreciat că întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.
De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că, părțile vătămate B. I. și
T. C. C. nu s-au constituit părți civile în cauză, deși prejudiciul cauzat nu a fost integral recuperat.
Față de pozițiile exprimate de părțile vătămate, instanța a luat act de acestea, însă, față de nerecuperarea unei părți a prejudiciului și de împrejurarea că inculpatul a beneficiat de o sumă de 120 lei prin săvârșirea infracțiunilor, care nu servește la despăgubirea persoanelor vătămate, s-a dispus confiscarea acestei sume, în temeiul prevederilor art.118 alin.1 lit.e) Cod penal.
Tot sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cauză au fost formulate două acțiuni civile, de către părțile civile P. Arminia și P. I. .
Legea civilă, mai exact, art.1357 cod civil prevede că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către părțile vătămate, existența unei fapte ilicite, în speță săvârșirea de către inculpat a
infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, fiind dovedită vinovăția acestuia și, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Întrucât repararea prejudiciului cauzat nu se poate realiza în natură, potrivit dispozițiilor art.14 alin.3 lit.b) Cod procedură penală, repararea pagubei s- a făcut prin echivalent, prin plata de despăgubiri, considerând dovedite despăgubirile materiale solicitate de partea vătămată P. I. în cursul urmăririi penale prin înscrisul depus la dosar la fila 100.
În ceea ce privește acțiunea civilă a părții civile P. Arninia, aceasta a fost admisă doar în parte, în limita sumei de 120 lei, aceasta fiind valoarea apreciată de către instanță ca fiind dovedită a bunurilor sustrase de către inculpat și recunoscute de către acesta ca fiind sustrase.
Pe cale de consecință, în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, raportat la art.1357 Cod civil, instanța a obligat inculpatul B. D. la plata sumelor de 120 lei către partea civilă P. Arminia și 2.000 lei către partea civilă P.
I., reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei totale de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei va fi avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj pentru apărătorul din oficiu, av.P. Alexandru, potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. D. , solicitând prin apărătorul său casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate având în vedere că inculpatul a regretat comiterea faptei, a cooperat cu organele de cercetare penală iar prejudiciul a fost parțial recuperat.
Analizând recursul formulat,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Pe baza probatoriului administrat în cauză,prima instanță a reținut o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat în formă continuată, prevăzute de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal și art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
De altfel,inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor,mai puțin fapta descrisă la pct.2 din starea de fapt,însă ,așa cum corect a reținut și prima instanță și această faptă este dovedită cu probele dosarului,respectiv cu declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale când a descris în mod detaliat această faptă (f.31-34),declarația acestuia coroborându-se cu declarațiile părții vătămate P. I. și cu aspectele descrise în procesul-verbal de cercetare la fața locului și reliefate în planșele fotografice întocmite cu acea ocazie și aflate la filele 39-46.
Trecând apoi la sancționarea inculpatului ,instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.72 C.pen. ,respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor, dar și atitudinea sinceră a acestuia și starea de recidivă postexecutorie,instanța analizând temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei. Mai mult,instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.c C.pen.,coborând astfel pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege .
Față de toate aceste aspecte,Curtea apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului,atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare, neimpunându-se modificarea acesteia,iar pedeapsa va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.
Prin urmare,în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. D. împotriva sentinței penale nr. 82 din 27 februarie 2013 a Judecătoriei Z. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.I.M./Dact.S.M 3 ex./_
Jud.fond. M. -C. Ș.
| ← Decizia penală nr. 939/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 941/2013. Furt calificat → |
|---|
