Decizia penală nr. 937/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 937/R/2013
Ședința publică din data de 03 iulie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: C. I. JUDECĂTORI: V. V. A.
: M. Ș. GREFIER: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - AURELIA SLABU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr.189 din 19 februarie 2013 a Judecătoriei C. -N. inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 7942/P/2008 din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. e, al.2 lit. b C.pen. cu aplic. art.41 al.2 C.pen. și art.37 lit. b C.pen. și instigare la mărturie mincinoasă prev. și ped. de art.25 rap. la art. 260 al. 1 C.pen. cu aplic. art.37 lit. b C.pen., ambele în condițiile art.33 lit. a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. I. asistat de către apărător ales Suciu V. și apărătorul desemnat din oficiu av. Torok Pali Erzsebet, din cadrul Baroului C. cu delegație avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul arată că își menține recursul formulat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. I. solicită instanței să constate că mandatul său își încetează efectele întrucât s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului. Solicită acordarea onorariului din FMJ pentru studiu dosar.
Apărătorul ales al inculpatului, arată că inculpatul dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs.
Reprezentanta M. ui P., arată că nu se opune.
Curtea, procedează la ascultarea inculpatului M. I. cele declarate fiind consemnate în procesul verbal de la dosarul cauzei, fila 31.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, să dispună reindividualizarea pedepsei, raportat la declarația de recunoaștere a inculpatului dată azi în faza instanței.
Apreciază pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare aplicată de prima instanță ca fiind exagerată, raportat la faptul că, inculpatul a recunoscut și este de acord să achite despăgubirile civile.
Reprezentanta M. ui P., arată că, inculpatul a fost audiat în fața instanței de fond unde a negat comiterea faptei, iar instanța a pronunțat hotărârea de condamnare raportat la probele care au fost administrate, iar această revenire a
inculpatului asupra declarației nu poate să aibă o valoare juridică prea mare. Inculpatul a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiunii de furt calificat, în formă continuată și o instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, iar conform cazierului judiciar, inculpatul are cinci astfel de condamnări pentru infracțiunea de furt calificat. În opinia sa, raportat la aspectele menționate nu se impune reducere pedepsei aplicate inculpatului.
Atrage atenția asupra unei erori din conținutul sentinței penale, în sensul că, sporul de pedeapsă este de 3 luni în considerentele hotărârii, însă, în dispozitiv este vorba de un spor de 9 luni, pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani și 9 luni închisoare. Raportat la acest ultim motiv solicită instanței admiterea recursului inculpatului, să se constate că este vorba de un spor de pedeapsă de 3 luni, iar pedeapsa de executat este de 3 ani și 9 luni închisoare în regim de detenție.
Inculpatul M. I., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței hotărârea ce o va pronunța în cauză.
C U R T E A,
Deliberând reține că,
Prin sentința penală nr.189 din 19 februarie 2013 Judecătoria Cluj-Napoca în baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e al. 2 lit. b din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b și art. 41 al. 2 din C.pen. a condamnat pe inculpatul M. I., fiul lui V. și E., născut la data de_ în mun. D., jud. Hunedoara, domiciliat în mun. D., str. 1 Mai nr. 27, et. 2, ap. 202, jud. Hunedoara, posesor al C.I. seria HD nr. 3., având CNP 1., studii 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 654/21 martie 2001 pronunțată de către Judecătoria Arad.
În baza art. 25 din C.pen. rap. la art. 260 al. 1 din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b din C.pen. a fost condamnat inculpatul M. I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă.
S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 654/21 martie 2001 pronunțată de către Judecătoria Arad.
În baza art. 33 lit. a din C.pen. s-a constatat că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.
În baza art. 34 lit. b din C.pen. s-au contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, stabilește pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu 9 luni urmând ca inculpatul să execute 3 ani și 9 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 998-999
C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de G. I. M. REMUS și obligă pe
inculpatul M. I. la plata către acesta a sumei de 2000 de lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 998-999
C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de P. G. și obligă pe inculpatul M.
I. la plata către acesta a sumei de 210 de lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 998-999
C. civ., s-a admis în partea acțiunea civilă formulată de V. M. și obligă pe inculpatul M. I. la plata către acesta a sumei de 2400 de lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de
1.250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriu nr. 7942/P/2008 întocmit la data de_ de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și înregistrat pe rolul aceste instanțe sub dosar nr._ s-a dispus punerea în mișcare și trimitere în judecată a inculpatului
M. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, al. 2 lit. b C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b C. pen., și instigare la mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 25 rap. la art. 260 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.. Totodată, s-a dispus încetarea urmăririi penale față de ANTAL L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 260 alin. 1 C. pen..
În fapt, s-a reținut că în data de_, în jurul orelor 13:00, în timp ce se afla lângă podul rutier de pe str. A. Vlaicu, inculpatul M. I. s-a apropiat de partea vătămată V. M. și i s-a adresat cu formula ,,Ce faci Petrică";, după care a îmbrățișat-o prietenește și a lovit-o de câteva ori cu mână peste buzunarul din spate a pantalonilor. De acolo, cu un gest rapid, inculpatul a sustras un portofel în care se afla o sumă de bani în monedă națională și străină și acte de identitate. În aceeași zi, în jurul orelor 13:40, în timp ce se afla pe podul dintre P-ța. Gării și Autogara
,,Betta";, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată G. I. M. REMUS, pe care, pretinzând că o cunoaște, având ca și cunoștință comună un oarecare ,,Petrică";, a îmbrățișat-o prietenește, după care a prins-o cu mâinile de gulerul sacoului și profitând de faptul că partea vătămată avea în fiecare mână câte o plasă a introdus mână în buzunarul interior de la piept al părții vătămate de unde a sustras un portofel în care se afla o sumă de bani în monedă națională și străină. În aceeași
locație, în data de_, în jurul orelor 15:30, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată P. G. pe care, pretinzând că o cunoaște a salutat-o întinzându-i mâna, după care a tras-o prietenește înspre el, întrebând de copiii unui oarecare ,,N. șor";. Inculpatul a introdus mâna în buzunarul de la piept interior al hainei părții vătămate de unde a sustras un portofel în care se afla o sumă de bani în monedă națională și străină și acte de identitate.
De asemenea, s-a reținut că în timpul urmăriri penale inculpatul a negat săvârșirea faptelor susținând că la momentul comiterii primelor două fapte se afla în Paris, iar în cazul ultimei se afla la domiciliul său din D. împreună cu concubina acestuia ANTAL L. . Fiind audiată ca și martor ANTAL L. a confirmat alibiul inculpatului. Într-o declarație ulterioară, ANTAL L. a revenit asupra declaraților date arătând că nu poate preciza cu certitudine când a revenit de la Paris cu
inculpatul, iar în ceea ce privește fapta din_ a arătat că este posibil ca
inculpatul să se fi aflat în C. -N. . ANTAL L. a mai arătat că inculpatul MTRU I. i-a cerut în mod expres să declare mincinos în fața organelor de urmărire penală, iar aceasta a acceptat din dorința de a-l ajuta.
În vederea soluționării cauzei, în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare (f. 8 d.u.p.), procesul verbal de consemnare a plângerii (f. 9, 24, 34 d.u.p.), declarațiile părților vătămate G. I. M. REMUS (f. 10, 12 d.u.p.), V.
M. (f. 25 d.u.p.) și P. G. (f. 35-40 d.u.p.), procesele-verbale de recunoaștere de pe planșă foto (f. 14-18, 29-33, 40-45 d.u.p.), procesele-verbale de recunoaștere din grup (f. 49-53), declarațiile martorilor HARNA V. (f. 60 d.u.p.) și ANTAL L. ( f. 61 d.u.p.), raportul de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat (f. 67-76 d.u.p.), declarațiile inculpatului M. I. (f. 77-79, 81-92 d.u.p.) și declarațiile inculpatei ANTAL L. (f. 84-85 d.u.p.).
În data de_, în jurul orelor 13:00 inculpatul M. I., aflându-se în zona podului rutier de pe str. A. Vlaicu, s-a apropiat din spate de partea vătămată V. M.
, în vârstă de 71 de ani la data comiterii faptei, a bătut-o prietenește cu mâna pe umăr și a întrebat-o: ,,Ce mai faci Petrică ?";. Partea vătămată s-a întors, moment în care inculpatul, insistând pe faptul că se cunosc, a luat-o în brațe și a bătut-o cu mâna peste buzunarul din spate de la pantaloni. Profitând de bulversarea părții vătămate, inculpatul i-a sustras acesteia din buzunarul din spate de la pantaloni portofelul în care se afla suma de 1700 de lei, 200 de euro și acte de identitate. Câteva minute mai târziu partea vătămată a constatat lipsa portofelului și a sesizat organele de cercetare penală (declarație parte vătămată f. 79 d.i., f. 24 d.u.p.).
Cu ocazia procedeului probatoriu al recunoașteri după fotografii, în aceeași zi, partea vătămată a identificat cu ușurință autorul faptei în persoana inculpatului
M. I. (procesul-verbal de recunoaștere după planșă fotografică f. 29 d.u.p., declarație parte vătămată f. 20 d.u.p., declarație martor asistent PODAR MICU I. f. 80 d.i, f. 19 verso, 21 d.u.p, declarație martor asistent BRÂNZAȘ V. E. f. 59 d.u.p., f. 22 verso, 23 d.u.p.). Partea vătămată a declarat în fața instanței că la poliție a recunoscut-o pe persoana care i-a sustras banii în modalitatea descrisă mai sus pentru că la acea dată a privit-o cu atenție: după ce am fost luat în brațe de acea persoană m-am uitat la ea și i-am spus că nu o cunosc - fila 79. Martorii asistenți au declarat că nu au văzut sau sesizat ca organul de cercetare penală să-i fi pus sau sugerat părții vătămate persoana pe care să o indice din fotografii.
La aceeași dată, în jurul orelor 13:30 inculpatul M. I., în timp ce se afla pe podul dintre P-ța. Gării și Autogara ,,Betta"; a acostat-o pe partea vătămată G. I.
M. REMUS, în vârstă de 75 de ani la data comiterii faptei, întrebându-o dacă nu-l cunoaște pe ,,Petrică"; și dacă nu-l recunoaște pe el. În momentul în care adresa aceste întrebări părții vătămate, inculpatul a îmbrățișat-o prietenește. Ulterior, continuând discuția cu aceasta, inculpatul, acționând sub forma unui gest amical, a prins-o pe partea vătămată cu mâinile de gulerul sacoului și profitând de faptul că aceasta avea ambele mâini ocupate, a introdus repede mâna în buzunarul interior al sacoului de unde a sustras un portofel în care se afla suma de 300 de dolari SUA,
100 de dolari canadieni 45 de euro și 800 de lei, după care a alergat la un autoturism parcat la câțiva metri distanță, a urcat în acesta și a plecat (declarație parte vătămată f. 125 d.i., f. 10 d.u.p.)
În aceeași zi, partea vătămată G. I. M. REMUS a sesizat organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea faptei, care au procedat la administrarea procedeului probatoriu al recunoașterii din fotografii, ocazie cu care partea vătămată
l-a identificat fără nicio ezitare pe autorul faptei ca fiind inculpatul M. I. (procesul-verbal de recunoaștere după planșă fotografică f. 14 d.u.p., declarație martor asistent PODAR MICU I. f. 80 d.i, f. 19 verso, 21 d.u.p, declarație martor asistent BRÂNZAȘ V. E. f. 59 d.u.p., f. 22 verso, 23 d.u.p.)
La data de_, aflat pe str. Giordano Bruno din Mun. C. -N., inculpatul s-a apropiat de partea vătămată P. G., în vârstă de 56 de ani la data faptei, i-a întins mâna ca și cum ar cunoaște-o, iar când aceasta la rându-i i-a întins mâna inculpatul a tras-o ușor spre el și a întrebat-o dacă-l nu-l recunoaște, precum și despre copii unui anumit ,,N. șor";. Profitând de starea de confuzie a părții vătămate, inculpatul a introdus mâna în buzunarul hainei acesteia de unde a sustras un portofel ce conținea suma de 130 de lei și 20 de euro și acte de identitate. După ce partea vătămată a susținut că nu îi cunoaște, inculpatul s-a îndepărtat de aceasta, a traversat strada și a plecat. Câteva minute mai târziu partea vătămată a constatat lipsa portofelului și a sesizat organele de poliție
(declarație partea vătămată f. 48 d.i., f. 35-37 d.u.p.).
În ziua comiterii faptei, partea vătămată P. G. l-a identificat fără nicio ezitare, în cadrul procedeului probatoriu al recunoașterii din fotografii, pe autorul faptei ca fiind inculpatul M. I. (procesul-verbal de recunoaștere după planșă foto
f. 41 d.u.p., declarație parte vătămată f. 39 d.u.p., declarație martor asistent PRIGOANĂ TEODOR REMUS f. 46 verson, 47 d.u.p., declarație martor asistent FULOP CSABA ZOLTAN f. 48 d.u.p.) Cu aceeași ușurință a fost identificat inculpatul de partea vătămată P. G. și cu ocazia procedeului probatoriu al recunoașteri din grup (procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup f. 49 d.u.p., declarație parte vătămată f. 40 d.u.p., declarație martor asistent T. SANDRA f. 54 verson d.u.p., 55 d.u.p., declarație martor asistent VINCELLER IANCOS f. 56 verso d.u.p., 57 d.u.p.). În fața instanței a declarat că la poliție la fila a treia din albumul foto l-am recunoscut pe inculpat după fizionomie pentru că nu l-am putut uita - fila 48).
Instanța a reținut că modul de operare a inculpatului a fost identic în toate cele trei cazuri. Astfel, acesta identifica persoane cu vârste înaintate, le aborda susținând că este o cunoștință, le strângea în brațe sau se apropia foarte mult de acestea și profitând de starea de confuzie în care se găseau părțile vătămate le sustrăgea acestora portofelul din buzunar. Este evident că inculpatul pretindea că este un cunoscut al părților vătămate pentru a le distrage acestora atenția suficient de mult cât să poată duce la îndeplinire rezoluția infracțională. Instanța a remarcat faptul că în cazul faptelor săvârșite în data de_ inculpatul a făcut trimitere la același personaj ,,Petrică"; în scopul de a distrage atenția părților vătămate, în timp ce în fapta din_ a inventat un nou personaj, în același scop, ,,N. șor";. Totodată, părțile vătămate, înainte cu câteva minute înainte de a se întâlni cu inculpatul fie au plătit facturi la agenții bancare (partea vătămată P. G. ), fie se pregătea să plătească o factură (partea vătămată V. M. ).
De asemenea, instanța a reținut că toate cele trei procedee probatorii de recunoaștere după fotografii au fost realizate imediat după săvârșirea faptelor și în cazul tuturor părțile vătămate l-au identificat cu ușurință pe autorul faptei ca fiind inculpatul M. I. . La fel s-a întâmplat și în cazul procedeului recunoașteri din grup realizat în cazul părții P. GARVRILĂ.
În tot cursul urmăririi penale și a judecății inculpatul s-a apărat susținând în ceea ce privește faptele din_ acesta nu se afla în țară, fiind la Paris, iar în
cazul faptei din_ se afla la domiciliul acestuia din D. . Instanța va înlătura apărarea acestuia pentru considerentele ce urmează.
În primul rând, instanța a înlăturat declarația martorului HARNA V. (f. 60 d.i, f. 60 d.u.p.) ca neconcludentă. Astfel, martorul HARNA V. a arătat că știe faptul că inculpatul s-a întors în țară în decembrie 2009 întrucât în cursul sărbătorilor de iarnă din anul 2008-2009 s-a întâlnit cu acesta la piața din D. . Or, dacă inculpatul era în România în cursul sărbătorilor de iarnă nu înseamnă că acesta nu putea fi în țară și la un moment anterior.
În al doilea rând, în ceea ce privește declarațiile martorei ANTAL L. instanța a reținut faptul că acestea sunt contradictorii și oscilante. Dacă în prima declarație dată în fața organelor de urmărire penală martora a arătat că inculpatul a venit în țară din Franța în data de_, iar în data de_ se afla cu ea la D. (f. 61 d.u.p), pentru ca într-o declarație ulterioară să spună că nu știe exact când a revenit inculpatul din Franța și nici dacă în data de_ era cu ea la D. (f. 86 verso d.u.p., dată în fața procurorului), iar în fine, în fața instanței să revină și să arate că este sigură că inculpatul s-a întors în România în data de 25, însă nu este sigură în ce lună, octombrie sau noiembrie, arătând însă că în data de_ inculpatul era cu ea la D. (f. 49 d.i.). În ceea ce privește fapta din ianuarie 2009, instanța reține că nu are nicio relevanță faptul că, așa cum susține martora ANTAL L. și inculpatul, acesta se afla în data de_ la D., atâta timp cât din probatoriu administrat în cauză rezultă că fapta a fost săvârșită în data de_ . În continuare, instanța a apreciat că nu poate fi primită alegația martorei cum că a declarat că nu știe când s-a întors inculpatul în țară în urma presiunilor exercitate de polițistul ,,Florea"; atâta timp cât această declarație a fost dată în fața procurorului în prezența avocatului. De altfel, conform testării poligraf realizate în faza de urmărire penală cu acordul martorei, la întrebarea ,,minți când spui că în_ M. I. se afla în Franța";, martora a răspuns ,,Nu";, însă la acest răspuns au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat (f. 70 d.u.p.). Totodată, între martoră și inculpat există de asemenea contradicții în ceea ce privește data întoarcerii din Franța. Astfel, în declarațiile date în faza de urmărire penală (f. 77 verso-78, 81 verso d.u.p.) inculpatul arată că s-a întors în țară în luna octombrie 2008 în data de 10 sau 11. Pentru toate aceste motive instanța a înlăturat declarațiile date de martora ANTAL L. .
În al treilea rând, instanța a avut în vedere rezultatul testării poligraf efectuată în faza de urmărire penală cu acordul inculpatului. Conform raportului de constatare tehnico-științifică la întrebările: ,,În data de_ d-ta l-ai îmbrățișat pe
V. M. pentru a-i fura portmoneul?";, ,, În data de_ d-ta i-ai furat lui V.
M. portmoneul cu acte și bani?";, ,,D-ta ai luat 1700 de lei și 200 de euro din portmoneul lui V. M. ?"; și ,,În perioada septembrie 2008-ianuarie 2009 ai comis furturi din buzunare în C. -N. ";; inculpatul a răspuns negativ însă au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat (f. 70 d.u.p.).
În fine, instanța a apreciat că scriptele depus la doar (f. 110 d.i.) eliberat de autoritățile franceze, deși poartă data de_ nu este o probă a faptului că inculpatul se afla la aceea dată în Franța. De altfel, pe acest înscris este menționat expres faptul că acesta nu poate fi utilizat ,,ca un mijloc de a proba prezența pe
teritoriul Parisului sau în zonele limitrofe acestuia";. Deși s-au făcut demersuri de către instanța de judecată acel centru nu a răspuns adreselor emise de către instanță.
Despre fapta de determinare a mărturiei mincinoase:
Martora ANTAL L. se află în relație de concubinaj cu inculpatul, având cu acesta mai mulți copii. În data de de_, anterior ca martora ANTAL L. să dea declarația în fața organelor de urmărire penală, inculpatul i-a solicitat acesteia să declare că la data săvârșirii faptelor din_ acesta se afla împreună cu ea în Paris. În acest sens, martorul a declarat că ,,eu i-am solicitat concubinei mele Antal L. doar să spună adevărul, respectiv că m-am întors în România în decembrie 2008"; (f.
79 d.u.p.). Astfel, inculpatul ,,i-a solicitat"; concubinei sale să spună ,,adevărul";, însă nu s-a mărginit la atât, i-a indicat și în ce constă acest adevăr, respectiv să declare că s-a întors în România în decembrie 2008. Martora ANTAL L. s-a conformat indicațiilor primite de la inculpat, relatând organelor de urmărire penală că la epoca faptelor din_ inculpatul se afla la Paris. Având în vedere că, așa cum a stabilit instanța anterior, inculpatul era în România la aceea dată, prin
,,solicitarea"; adresată concubinei sale, inculpatul a instigat-o pe aceasta la declararea unor fapte neadevărate.
De altfel, declarația dată de inculpat în fața instanței de judecată este cel puțin paradoxală (f. 47 d.i.). Astfel, pe de-o parte acesta arată că ,,nu i-am spus să declare că ne-am întors din Franța în octombrie sau noiembrie";, iar pe de altă parte arată că ,,i-am spus lui Antal L. să spună adevărul dacă va fi întrebată când ne-am întors din Franța, respectiv octombrie-noiembrie 2008";. Așadar, deși inculpatul nu i-a spus martorei să declare că s-au întors din Franța în octombrie sau noiembrie 2008, i-a solicitat acesteia să spună adevărul, respectiv că s-au întors din Franța în perioada respectivă.
Din toate declarațiile inculpatului a reieșit că acesta i-a solicitat martorei ANTAL L. să declare că acesta s-a întors din Franța în perioada octombrie- noiembrie 2008, contrar adevărului și cu scopul de a-l plasa pe inculpat la o distanță mare de locul săvârșirii faptelor din data de 30 septembrie 2008. Acționând în acest fel, inculpatul a determinat-o pe martoră să dea o declarație neconformă cu realitatea în fața organelor penale.
Fapta inculpatului M. I. care, după executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 654/21 martie 2001 pronunțată de către Judecătoria Arad la data_, în jurul orei 13:00, în timp ce se afla în zona podului rutier de pe str. A. Vlaicu, i-a sustras din buzunar părții vătămate V. M. un portofel în care se afla o sumă de bani și acte de identitate, în aceeași zi i-a sustras un portofel părții vătămate G. I. M. REMUS în care se afla pe podul dintre P-ța. Gării și Autogara ,,Betta";o sumă de bani, iar în data de_, în timp ce se afla pe str. Giordano Bruno, i-a sustras părții vătămate P. G. un portofel în care se afla o sumă de bani și acte de identitate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, al. 2 lit. b C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b C. pen..
Sub aspectul laturii obiective, în cazul tuturor celor trei fapte săvârșite de inculpat există o acțiune de luare constând în sustragerea portofelelor părților vătămate, iar această acțiune de luare s-a săvârșit în scopul însușirii pe nedrept a conținutului portofelelor. Prin acțiunea de luare s-a produs o deposedare a părților vătămate urmată de o imposedare a inculpatului cu bunurile ce au constituit obiect al infracțiunii.
În ceea ce privește latura subiectivă, infracțiunea de furt trebuie săvârșită cu o intenție calificată prin scop, autorul trebuind să ia bunul în scopul însușirii pe nedrept. Îndeplinirea condiției în cauza de față rezultă din modul de derulare a activității infracționale. Inculpatul se prezenta părților vătămate ca fiind un
cunoscut al acestora, le strângea în brațe sau se apropia de acestea și profitând de secundele de confuzie astfel create le sustrăgea portofelele, iar pe urmă pleca. Toate acestea, coroborate cu lipsa consimțământului părților vătămate, conduc la concluzia că inculpatul a săvârșit faptele cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. a C. pen., acesta prevăzând și urmărind producerea rezultatului.
Raportul de cauzalitate reiese din modul de săvârșire a faptelor. Deposedarea proprietarilor autovehiculelor s-a realizat prin acțiunea de luare a inculpatului, existând astfel un nex cauzal între prejudiciu cauzat și îmbogățirea inculpatului.
Având în vedere că toate cele trei fapte au fost săvârșite într-un loc public, respectiv pe stradă, a fost reținută și forma calificată prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. e C. pen.. Totodată, raportat la faptul că în cazul părților vătămate V. M. și
P. G. au fost sustrase și acte de identitate, acte care servesc la legitimare și identificare, s-a reținut și forma calificată prevăzută de art. 209 alin. 2 lit. b. Cu privire la aceasta circumstanță, instanța a apreciat că prin raportarea la bunurile sustras, respectiv portofele, era absolut previzibil pentru inculpat că în acestea se vor găsi și acte de identitate, acesta acceptând acest lucru.
De asemenea, având în vedere faptul că în cazul tuturor celor trei acțiuni infracționale inculpatul a utilizat același mod de operare, cât și faptul că între aceste fapte nu s-a scurs o perioadă lungă de timp, instanța a apreciat că acesta a acționat în baza aceleași rezoluții infracționale. Astfel, considerând că cele trei fapte încadrează conținutul aceeași infracțiuni și au fost comise în realizarea aceleași rezoluții infracționale, instanța reține incidența dispozițiilor art. 41 alin. 2 C. pen..
În fine, prin raportarea la dispozițiile art. 37 lit. b C. pen. a rezultat că inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă mare post executorie. Astfel, prin sentința penală 654/_ a Judecătoriei Arad, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani cu executare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu. Inculpatul a fost arestat la data de_ și eliberat la data de_ cu un rest de pedeapsă de 423 de zile. Această condamnare întrunește condițiile pentru a fi calificată ca prim termen al recidivei mari post executorii, pedeapsa dispusă fiind mai mare de 6 luni, iar la baza acestei pedepse se află o infracțiune intenționată.
De asemenea, au fost îndeplinite condițiile privitoare la cel de-al doilea termen al recidivei, infracțiunea de furt calificat săvârșită de inculpat fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, iar faptele ce constituie obiectul prezentei cauze au fost săvârșite după considerarea ca executată a pedepsei dispuse prin sentința penală 654/_, fără însă să se fi împlinit termenul de reabilitare.
În baza celor anterior menționate, instanța a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 37 lit. b C. pen..
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 C. pen., și criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 alin. 1 C. pen..
Conform prevederilor art. 209 alin. 2, pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma prevăzută de acest alineat este închisoarea de la 3 la 15 ani.
În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei instanța a reținut că inculpatul și-a dezvoltat un adevărat modus operandi, acostând persoane de vârsta a treia pe stradă pretindea că este o cunoștință a acestora și le strângea în brațe sau se apropia foarte tare de acestea și profitând de stare de confuzie în care se aflau
victimele le sustrăgea portofelul. Acest mod de acționare relevă nu doar premeditarea cu privire la fapte, dar și un minuțios plan infracțional.
Instanța a reținut de asemenea faptul că inculpatul a negat constant săvârșirea faptelor și a încercat să inducă în eroare atât organele judiciare prin determinarea martorei ANTAL L. să susțină un alibi fals, cât și instanța de judecată prin prezentarea unui document emis de autoritățile franceze, care însă nu certifică prezența acestuia pe teritoriu francez la data faptelor. Totodată, a fost avută în vedere forma continuată a infracțiunii ce constituie obiectul cauzei, starea de recidivă post executorie în care a fost săvârșită aceasta și trecutul infracțional al inculpatului care relevă o adevărată specializare criminogenă a acestuia în materia infracțiunilor privitoare la patrimoniu.
În aceste condiții, în vederea formării unei atitudini corecte inculpatului față de legea penală și societate, în temeiul prevederilor art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, al. 2 lit. b C. pen. raportat art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b C. pen., instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
Fapta inculpatului care, după executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 654/21 martie 2001 pronunțată de către Judecătoria Arad, la data_ i-a solicitat martorei ANTAL L. să declare în fața organelor judiciar ca acesta s-a întors în țară doar în perioada octombrie-noiembrie 2008, deși acesta a fost în țară la data de_ întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. art. 25 rap. la art. 260 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen..
Latura obiectivă a infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a o convinge pe martora ANTAL L. să declare organelor de cercetare penală că acesta nu era în țară la data_ și că s-a întors doar în luna octombrie sau noiembrie a aceluiași an.
În privința laturii subiective instanța a reținut săvârșirea faptei cu intenție directă, inculpatul prevăzând și urmărind producerea faptei, respectiv determinare martorei să declare un lucru neadevărat. Astfel, acesta cunoscând faptul că era în țară la data de_ i-a solicitat martorei să declare contrar acestui fapt pentru a îngreuna astfel aflarea adevărului în cauză.
Urmare a solicitării acestuia, martora ANTAL L. a acționat în conformitate cu cele indicate de către inculpat, rezultând astfel raportul de cauzalitate între fapta de instigare a inculpatului și adoptarea rezoluției de către martoră.
De asemenea, prin raportarea la aceeași sentință penală 654/_ a Judecătoriei Arad inculpatul a săvârșit și această faptă în stare de recidivă mare post executorie.
Argumentele privitoare la primul termen al recidivei expuse în cazul infracțiunii de furt calificat se aplică tale quale și în ceea ce privește fapta de instigare la mărturie mincinoasă.
În ceea ce privește cel de-al doilea termen al recidivei, conform prev. art. 27
,,instigatorul și complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor";. Conform art. 260 alin. 1 C. pen. pedeapsa aplicabilă în cazul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă este închisoare de la 1 la 5 ani. A rezultat astfel că este îndeplinită condiția gravității prevăzută de art. 37 lit. b C. pen..
Așa fiind, având în vedere că și această faptă săvârșită după considerarea ca executată a pedepsei dispuse prin sentința penală 654/_, fără însă să se fi
împlinit termenul de reabilitare, instanța a reținut aplicabilitatea, și-n acest caz, a dispozițiilor art. 37 lit.b C. pen..
La individualizarea pedepsei aplicate pentru această faptă, instanța a avut în vedere aceleași criterii, respectiv scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 C. pen., și criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 alin. 1 C. pen..
În ceea ce privește pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, aceasta este, conform art. 25 rap. la art. 260 alin. 1, închisoarea de la 1 la 5 ani.
Raportat la pericolul social al faptei, instanța a reținut că inculpatul a determinat-o pe martora ANTAL L. să declare că la data săvârșirii faptelor din_ acesta nu era în țară în scopul susținerii unui alibi formulat de acesta în fața organelor de cercetare penală. Astfel, motivul determinant care a stat la baza acestei fapte este ideea inducerii în eroare a organelor judiciare cu privire la fapta de furt.
Instanța a avut de asemenea în vedere faptul că inculpatul a negat constant săvârșirea faptei, precum și faptul că aceasta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie.
Având în vedere toate acestea, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa închisori de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă.
De asemenea, cele două infracțiuni care constituie obiectul prezentei cauze au fost săvârșite de inculpat mai înainte de a fi fost condamnat pentru vreuna dintre ele, motiv pentru care instanța a constatat aplicabilitatea art. 33 lit. a și a contopit pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune conform art. 34 alin. 1 lit. b C. pen..
Astfel, instanța a stabilit ca pedeapsă de bază pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată, pe care o va spori cu 3 luni închisoare, raportat la gravitatea fiecărei infracțiuni, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța, raportându-se la decizia nr. LXXIV pronunțată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă în cauzele Hirst c. Marii Britanii și Sabou și Pârcălab c. României, a apreciat că raportat la fapta concret săvârșită de inculpat se impune, în baza art. 71 alin. 2 C. pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II a, și b. Astfel, caracterul antisocial al faptei și gravitatea acesteia conduc la incompatibilitatea inculpatului cu exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cu dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În latura civilă, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 998-999
C. civ., normă în vigoare la data săvârșirii faptei. Astfel, există o faptă ilicită constând în acțiunea inculpatului de sustragere a portofelului fiecărei victime, iar fapta a fost săvârșită cu vinovăție, există un prejudiciu reprezentat de suma de bani sustrasă de la victime, precum și un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, dat fiind că pierderea patrimonială suferită de fiecare victimă este urmarea directă și imediată a acțiunii ilicite comise de inculpat.
În ceea ce privește prejudiciul efectiv suferite de fiecare parte civilă, instanța a reținut că în etapa de urmărire penală partea vătămată G. I. M. REMUS s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2000 de lei, sumă ce conform probatoriului administrat se afla în portmoneul acestui sub formă de monedă
națională și valută. Partea vătămată V. M. s-a constituit în faza de urmărire penală parte civilă în cauză cu suma de 2500 de lei. Totuși, în declarația dată în fața instanței (f. 79) aceasta a precizat că prejudiciul efectiv suferit este de 2400 de lei, motiv pentru care acesta va fi prejudiciul reținut ca rezultând din comiterea faptei. În fine, partea vătămată P. G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 210 lei, prejudiciu probat prin probatoriu administrat.
Pentru toate aceste motive, instanța, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ. a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de părțile civile G. I. M. REMUS și P. GAVROILĂ și în partea acțiunea civilă formulată de partea civilă V. M. .
În temeiul art. 191 alin. 1 C. proc. pen., instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1250 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. În temeiul art. 191 alin. 1 cheltuielile cu avocatul din oficiu, în sumă de 300 de lei, rămânând în sarcina statului urmând a fi avansate din fondurile M. ui Justiției. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal inculpatul M. I.
, solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună reindividualizarea pedepselor, având în vedere că în fața instanței de recurs a recunoscut săvârșirea faptelor, a fost de acord să achite despăgubirile civile, iar pedeapsa rezultantă aplicată este prea mare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prima instanță pe baza probelor administrate în cursul urmăririi,penale și în faza de cercetare judecătorească, a stabilit o stare de fapt corespunzătoare precum și vinovăția inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e, alin.2 lit.b C.pen. cu aplicarea disp.art.41 alin.2 C.pen.și art.37 lit.b C.pen., precum și a infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, prev.de art.25 rap.la art.260 alin.1 C.pen., cu aplic.art.37 lit.b C.pen., reținându-se că inculpatul a mai fost condamnat anterior, la pedeapsa de 4 ani închisoare executată la data săvârșirii faptelor pentru care a fost cercetat în prezenta cauză.
Inculpatul a fost audiat în fața instanței de recurs, acesta declarând că își recunoaște vinovăția în legătură cu cele două infracțiuni, pentru care a fost trimis în judecată și solicită să fie judecat potrivit dispozițiilor art.3201C.pr.pen., însă având în vedere că pentru a fi aplicabile aceste dispoziții, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, inculpatul trebuie să declare că recunoaște săvârșirea faptelor până la începerea cercetării judecătorești, ori acest moment a fost depășit.
În consecință, nu se poate face aplicarea dispozițiilor art.3201C.pr.pen.și având în vedere că la individualizarea pedepselor, instanța de fond a ținut cont de toate criteriile prev.de art.72 C.pen., ținându-se seama de forma continuată a infracțiunii de furt calificat, modalitatea de comitere a acestuia, urmările produse și numărul părților vătămate, faptul că inculpatul nu a acoperit despăgubirile civile, de împrejurarea că inculpatul este recidivist, s-au aplicat pedepse înspre minimul prevăzut de lege, astfel că atitudinea sinceră a inculpatului în fața instanței de recurs, nu poate să producă niciun efect asupra modului de individualizare a pedepselor, raportat și la atitudinea acestuia din cursul urmăririi penale și din faza de cercetare judecătorească, când a negat comiterea faptelor și a prezentat instanței diferite versiuni în apărarea sa, care au determinat prelungirea procesului și au îngreunat desfășurarea cercetării judecătorești.
Astfel fiind, pedepsele aplicate sunt juste și proporționale și corespund scopului prevăzut de art.52 C.pen., iar operațiunea de contopire a pedepselor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art.34 lit.b rap.la art.33 lit.a C.pen., cu aplicarea
unui spor de 3 luni, care se justifică prin prisma acelorași dispoziții și ținând cont de faptele comise și persoana inculpatului.
În ceea ce privește mențiunea din dispozitivul hotărârii referitoare la sporul de pedeapsă aplicat, se observă că între acesta și minuta sentinței există o diferență, deoarece în minută se precizează că sporul este de 3 luni iar în dispozitiv 9 luni, însă cu toate acestea, pedeapsa rezultată este de 3 ani și 9 luni, apreciindu-se că este vorba doar de o eroare materială, care nu justifică admiterea recursului.
În consecință, recursul declarat este nefondat și va fi respins în baza art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul M. I., fiul lui V. și E., născut la_, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.189 din 19 februarie 2013 a Judecătoriei C. N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, av.Torok Pali Erzsebet.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 iulie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
C. I. V. V. | A. | M. | Ș. | G. I. -B. |
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.M. L.
| ← Decizia penală nr. 145/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 733/2013. Furt calificat → |
|---|
