Decizia penală nr. 744/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.744/R/2013

Ședința publică din 29 mai 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: DP, judecător JUDECĂTORI: V. G.

SS

GREFIER: DS

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul T. L. L. împotriva sentinței penale nr.112 din 15 martie 2013 a Judecătoriei Zalău, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul i-a fost retras sau anulat, ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și menține recursul promovat în cauză.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Inculpatul solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.";a"; sau "c"; sau "d"; C.pr.pen. achitarea sa de sub învinuirea de a fi comis infracțiunea prev.de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, deoarece fapta nu există și a fost condamnat pe nedrept pentru o faptă pe care nu a comis-o. Susține că organele de poliție au comis un abuz prin faptul că nu i- au comunicat împrejurarea că nu are dreptul să conducă. Solicită, ca la pronunțarea soluției, să se aibă în vedere toate probele și actele existente la dosar.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Arată că la 25 aprilie 2012 i s-a comunicat inculpatului că nu are dreptul să conducă și a semnat personal de luare la cunoștință. Prin urmare, în mod corect a fost reținută vinovăția sa și a fost pronunțată soluția de condamnare.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa, deoarece nu este vinovat.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.112 din 15 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, în baza art. 86 alin. 2 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul T. L. L. , la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a teza a II-a, lit. b C.pen. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea integrală a pedepsei aplicate, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni stabilit potrivit art. 82 alin. 1 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.

În baza art. 191 alin 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 250 lei.

Pentru a dispune astfel instanța a reținut că la data de_, în jurul orelor 1600, inculpatul T. L. L. se afla la volanul autoturismului marca Subaru cu nr. de înmatriculare_, pe care-l conducea pe raza loc. Ciumărna jud. Sălaj, fiind surprins de aparatul radar omologat, în timp ce circula cu o viteză de 68 km/h în contextul în care limita maximă de viteză în localitate era de

50 km/h. Ca atare, inculpatul a fost oprit în trafic de un echipaj al poliției rutiere, fiindu-i solicitate documentele pentru control. Cu această ocazie, organele de poliție au întocmit procesul verbal seria CP nr. 1345274/_ prin care inculpatul a fost sancționat contravențional cu două puncte amendă în valoare de 140 lei și două puncte penalizare, pentru comiterea faptei prevăzute și sancționate de art. 99 alin. 2, rap. la art. 108 alin. 1 lit. a din OUG 195/2002 (f.7).

La data de_, cu ocazia implementării în baza de date a contravenției, organele de poliție au constatat faptul că inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, suspendarea operând pe perioada_ -_ . Ca atare organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea de către inculpatul T. L. L. a infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 rep (f.5).

Din analiza fișei de cazier auto (f.14-16) rezultă faptul că inculpatul figurează cu un număr foarte ridicat de încălcări ale legislației rutiere.

Se constată astfel că, în intervalul 16 martie 2011 - 5 mai 2011, inculpatul a comis 5 contravenții pentru care au fost aplicate sancțiuni contravenționale principale, dar și sancțiuni complementare constând în puncte de penalizare în conformitate cu legislația rutieră în vigoare.

În materia circulației rutiere, legislația cadru prevede în mod expres sancțiunile contravenționale complementare aplicabile în materie. Astfel, conform art. 108 alin. 1 din OUG 195/2002 rep.: "săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare";. Din analiza dispozițiilor art. 108 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. rezultă faptul că în funcție de gravitatea contravenției, sancțiunea complementară a aplicării punctelor de penalizare variază, putând fi aplicate minim două puncte penalizare și maxim șase puncte de penalizare.

Situația premisă a comiterii infracțiunii o constituie ipoteza săvârșirii în antecedență a unui număr de 5 contravenții (în perioada 16 martie 2011 - 5 mai 2011) în urma cărora s-au aplicat sancțiuni contravenționale complementare constând în puncte penalizare, totalul acestora fiind de 17 astfel de puncte. Cum contravențiile care au generat aplicarea acestor puncte penalizare s-au săvârșit într-un interval de cca. 50 zile (16 martie 2011 - 05 mai 2011), în conformitate cu

prevederile art. 103 alin. 1 lit. a din OUG 195/2002 rep., organele de poliție din cadrul IPJ C. au dispus suspendarea exercitării de către inculpatul T. L. L. a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe perioada_ -_ .

Înștiințarea cu privire la suspendarea exercitării dreptului de a conduce a fost comunicată inculpatului T. L. L. la data de_, acesta primind-o personal, pe bază de semnătură (f.19).

Din probatoriul administrat rezultă faptul că din cele 5 contravenții comise de inculpat în intervalul 16 martie 2011 - 05 mai 2011, un număr de 4 au fost constatate de organele de poliție din cadrul IPJ C., iar una de organele de poliție din cadrul IPJ Sibiu. Au fost efectuate verificări în ceea ce privește posibilele plângeri contravenționale împotriva proceselor verbale de contravenție, sens în care, după criteriul numelui învinuitului au fost interogate bazele de date electronice puse la dispoziție de site-urile instanțelor competente să soluționeze astfel de plângeri. Astfel, la Judecătoria C. N. au fost identificate 3 dosare având ca obiect plângeri împotriva proceselor verbale de contravenție formulate de inculpatul T. L. L. .

Detaliat, situația soluțiilor se prezintă după cum urmează (f.37-49):

  • în dosarul nr._, Judecătoria C. N. a admis excepția tardivității invocate de intimatul IPJ C. și a respins în consecință plângerea împotriva procesului verbal de contravenție ca fiind tardivă;

  • în dosarul nr._, Judecătoria C. N. a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de T. L. L. ;

  • în dosarul nr._, Judecătoria C. N. a admis în parte plângerea

formulată de T. L. L. în contradictoriu cu intimatul IPJ C. și în consecință a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Din dispozitivul acestei hotărâri rezultă faptul că plângerea viza procesul verbal nr. 7084851 din_, dar această faptă contravențională nu se regăsește între cele cinci pentru care s-au aplicat sancțiuni complementare, acumulându-se un total de 17 puncte de penalizare.

Din interogarea dosarelor înregistrate la celelalte instanțe de pe raza jud. C. (Judecătoria Dej, Judecătoria Gherla, Judecătoria Huedin și Judecătoria Turda), precum și a dosarelor înregistrate la instanțele de fond de pe raza jud. Sibiu (Judecătoria Sibiu, Judecătoria Mediaș, Judecătoria Avrig, Judecătoria Săliște și Judecătoria Agnita) rezultă faptul că nu a fost generat niciun rezultat care să corespundă criteriului de căutare utilizat la identificarea celor 3 situații de la Judecătoria C. N., respectiv numele părții aflate în proces: T. L. L. . Prin urmare rezultă că celelalte procese verbale nu au fost atacate.

Potrivit art. 118 din OUG 195/2002:

  1. Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta. Plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunțării hotărârii judecătorești.

(2) Dovada înregistrării plângerii depuse la judecătorie în termenul prevăzut la alin. (1) se prezintă de contravenient la unitatea de poliție din care face parte agentul constatator, care va efectua mențiunile în evidențe și îi va restitui permisul de conducere.

(3^1) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă.

  1. În termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a

    contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere.

  2. Neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin. (4), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.

Examinând aceste prevederi este evident faptul că în contextul în care plângerile împotriva proceselor verbale de contravenție au fost respinse în unele cazuri, iar în alte cazuri nici măcar nu au fost atacate, ele devenind executorii, cele 17 puncte de penalizare s-au cuantificat fără a exista vreun impediment din acest punct de vedere, astfel că dispoziția de suspendare a dreptului de a conduce pe o durată de 60 de zile este legală și justificată, întrucât inculpatul nu s-a prezentat la organele de poliție pentru a preda permisul de conducere. Practic, durata suspendării aferentă unui cumul de 17 puncte era de 30 de zile în conformitate cu prevederile art. 103 alin. 1 lit. a din OUG 195/2002 rep., însă datorită neprezentării inculpatului la Serviciul Rutier pentru predarea permisului de conducere, perioada suspendării se majorează cu 30 de zile în condițiile art. 103 alin. 7 din OUG 195/2002 rep.

În acest fel se justifică suspendarea dreptului de a conduce în cazul inculpatului pe o durată de 60 de zile, situația premisă comiterii infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 rep., fiind astfel realizată.

În conformitate cu dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen. probele nu au valoare dinainte stabilite, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma tuturor probelor administrate, iar declarațiile inculpatului în conformitate cu art. 69 C.proc.pen. pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Coroborând probele administrate, instanța constată dovedită vinovăția inculpatului T. L. L. cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul i-a fost retras sau anulat, ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 rep.

În drept:

Fapta inculpatului T. L. L. care, în data de_, a condus autoturismul marca Subaru cu nr._ pe raza loc. Ciumărna jud. Sălaj, în condițiile în care dreptul acestuia de a conduce autovehicule era suspendat de la_ până la data de_, suspendare care i-a fost adusă la cunoștință în_, deci anterior săvârșirii faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 rep.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul marca Subaru cu nr._ pe raza loc. Ciumărna jud. Sălaj, în condițiile în care dreptul acestuia de a conduce autovehicule era suspendat de la_ până la data de_, suspendare care i-a fost adusă la cunoștință în_, deci anterior săvârșirii faptei.

Urmarea imediată este reprezentată de crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice, legătura de cauzalitate rezultând ex re, din caracterul de pericol al infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002.

Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe, conform art. 19 alin.1 pct.1 lit.a din C.pen.,

inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei.

Având în vedere îndeplinirea condițiilor prev.de art. 345 alin.2 C.proc.pen., în sensul ca fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avuta în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C.pen., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, cele prevăzute de art 320 indice 1 alin 7 Cod procedura penală introdus prin Legea 202/2010, gradul de pericol social concret al faptei, fișa de cazier contravențional a inculpatului, împrejurarea că deși a luat la cunoștință despre suspendarea dreptului de a conduce acesta a ignorat rigorile legii continuând să conducă.

Prin urmare, în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 C.proc.pen., instanța l-a condamnat pe inculpatul T.

L. L. la pedeapsa de 5 luni închisoare, aceasta fiind în măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive si reeducative ale legii penale.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și Pârcălab contra României, precum și decizia LXXIV din_ a Înaltei Curti de

  1. si Justitie. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța a reținut astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeană a apreciat că orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmărească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proportionalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Conventie. Prin ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului, statele își asumă și obligatia prev. de art. 3 Protocol 1 de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret in condiții care sa asigure libera exprimare a opiniei cu privire la alegerea corpului legislativ, astfel că acestea trebuie sa asigure deținutului condițiile necesare exercitării efective a acestuia, chiar în condițiile unui regim privativ de libertate. În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptei, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a) si b C.pen, apreciind că

    interzicerea exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii, sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.

    De asemenea, prin Hotărârea S. și Pîrcălab contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C.pen., trebuie analizat tipul infracțiunii. Având în vedere că infracțiunea pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză este independentă de autoritatea părintească și de modul în care inculpatul și-ar putea exercita drepturile și îndeplini obligațiile părintești, instanța nu a aplicat ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.d, e C.pen.

    Prin urmare, în temeiul art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. alin. 1 lit. a (teza a II a), b C.pen. pe întreaga durată a executării pedepsei, începând din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie.

    În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, în raport de situația de fapt și de criteriile de individualizare anterior menționate, instanța a apreciat că scopul acesteia va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.pen. pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. De asemenea, instanța a apreciat faptul că simpla pronunțare a pedepsei este un avertisment suficient pentru inculpat și a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 5 luni conform art. 82 alin. 2 C.pen. Totodată în baza art. 71 alin. 5 C.pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

    În baza art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.

    În baza art.191 alin.1 C.proc.pen. instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 250 lei.

    Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul T. L. L., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând caza pronunțarea unei hotărâri prin care să fie achitat inculpatul în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a ,c sau d C.p.p.cu privire la infracțiunea prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, deoarece fapta nu există și că a fost condamnat pe nedrept pentru o faptă pe care nu a comis-o.

    Inculpatul arată că organele de poliție au comis un abuz prin faptul că nu i-au comunicat împrejurarea că nu are dreptul să conducă autovehicule.

    Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

    Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că la data de 15 mai 2012 inculpatul T. L. L. a condus autoturismul marca Subaru cu nr. de înmatriculare_ pe raza localității Cimărna jud. Sălaj, deși dreptul de conducere a acestuia a fost suspendat de la data de 8 aprilie 2012 și până la data de 6 iunie 2012, suspendare adusă la cunoștință inculpatului la data de 25 aprilie 2012.

    Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căruia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002.

    Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, prevalându-se de disp. art.320/1 C.p.p.

    Pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege, ținându-se seama de disp. art.72 C.p. și art.320/1 alin.7 C.p.p., aplicându-i o pedeapsă de 5 luni închisoare, care a fost suspendată condiționată pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni potrivit art.81 și art.82 C.p., atrăgându-i atenția asupra disp. art.83 C.p. cu motivarea că reeducarea acestuia se poate realiza și fără executarea pedepsei, pe motiv că inculpatul nu are antecedente penale.

    Solicitările inculpatului referitoare la achitarea sa în baza art.10 lit.a ,c sau d C.p.p. sunt neîntemeiate.

    Potrivit art.10 lit.a ,c și d C.p.p. acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: a) fapta nu există; c) fapta nu a fost săvârșită de învinuit sau inculpat și d) faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

    Achitarea inculpatului nu poate fi dispusă în baza disp. art.10 lit.a C.p..p. pe motiv că fapta nu există, întrucât există o faptă penală pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, faptă recunoscută de către acesta.

    Nici în baza art.10 lit.c C.p.p. nu poate fi achitat inculpatul, deoarece fapta a fost comisă de acesta și nu de o altă persoană.

    La fel, nu poate fi achitat inculpatul în baza art.10 lit.d C.p.p. pe motiv că faptei îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii, întrucât acesta a condus pe drumurile publice un autovehicul, deși dreptul acestuia de a conduce autovehicule pe drumurile publice a fost suspendat la data de 8 aprilie 2012, suspendare adusă la cunoștință inculpatului la data de 25 aprilie 2012, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată.

    Având în vedere că nu se impune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a ,c sau d C.p.p. pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpatul T. L. L. împotriva sentinței penale nr.112 din 15 martie 2013 a Judecătoriei Zalău urmează să fie respins, ca nefondat.

    În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.

    PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

    DECIDE:

    Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. L. L.

    , fiul lui

    M.

    si E., născut la_, în C. -N., studii superioare, CNP 1.

    ,

    domiciliat în C. -N., Aleea S., nr. 1, ap. 18 împotriva sentinței penale nr. 112 din 15 martie 2013 a Judecătoriei Zalău.

    Obligă pe recurentul T. L. L. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.

    Definitivă.

    Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2013 .

    PREȘEDINTE

    JUDECĂTORI

    DP

    V.

    G.

    SS

    GREFIER

  2. S.

Red.V.G./S.M.D.

2 ex./_ Jud.fond.barbura T

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 744/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice