Decizia penală nr. 823/2013. Infractiuni la regimul silvic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.823/R/2013
Ședința publică din 10 iunie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: ANA C., judecător
JUDECĂTORI: L. M.
M. Ș.
G.: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva sentinței penale nr.28 din 17 ianuarie 2013 a Judecătoriei S. u M., pronunțată în dosar nr._, privind pe
inculpatul P. TOADER trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor silvice prev. de art.32 al.2 din OG nr.96/1998 cu aplicarea art.37 lit.a și art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. T., av. Capătă Antoniu Domițian M., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind partea civilă R. N. a P. -
DS B. M. - O. SS u M. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M. ui P. susține recursul așa cum a fost formulat, solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe și a dispune restituirea cauzei în vederea refacerii raportului de expertiză medico-legală ca probă esențială, determinantă, necesară, utilă și concludentă din perspectiva obiectivelor impuse de instanță, ca urmare a constatării nulității absolute a actelor pe care instanța și-a bazat soluția dată în cauză.
Apreciază că situația este simplă și nu poate fi remediată în recurs deoarece impune o facere a acestei probe în condiții procedurale legale, chiar dacă instanța de fond a considerat că responsabilitatea acestor concluzii aparține medicilor legiști.
În esență, susține că într-adevăr expertiza efectuată în cauză și mai ales completarea la raportul de expertiză medico-legală, confirmă nerespectarea dispozițiilor care reglementează activitatea medico-legală în ceea ce privește efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice ale cărei dispoziții nu au fost respectate nici sub aspectul formei și nici sub aspectul modului de derulare a acestei expertize.
Pe de o parte, ea nu a fost realizată de către specialiștii din comisia la care se referă textele de lege în vigoare, iar pe de altă parte, nu a fost efectuată cu examinarea persoanei a cărei expertizare se cere, aspect impus imperativ de toată legislația în vigoare. De altfel, acest aspect rezultă clar din cuprinsul actelor, respectiv din raportul de expertiză medico-legală nr.383/2012 în finalul părții
descriptive medicul legist arătând că examenul psihiatric pe baza căruia s-au format concluziile, datează din luna iulie, efectuat de alți medici, iar în ceea ce privește completarea dispusă de instanță nu se oferă nici o explicație din nici o perspectivă a acestei situații.
Prin urmare, consideră că pentru a dispune o soluție de achitare este necesară internarea persoanei pe perioada prevăzută de lege, ținerea sub supraveghere și întocmirea unui raport psihiatric amănunțit din care să rezulte dacă persoana este diagnosticată cu această boală și dacă aceasta are o evoluție de natură a atrage consecințe în plan penal sau procesual penal .
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. T. , în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale atacate.
În susținerea poziției procesuale învederează că în mod corect instanța de fond a dispus în privința inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 al.1 lit.e C.pr.pen., coroborat cu art.48 C.pen., achitarea inculpatului.
Împrejurarea că instanța de fond nu a încuviințat cererea reprezentantului parchetului de efectuare a unui nou raport de expertiză, nu înseamnă lipsirea de fundament legal a soluției adoptate. Pentru a dispune o nouă expertiză, este necesar să fie contradictorii concluziile rapoartelor de expertiză medico-legale nr.382/_ și nr.165/_ ceea ce nu este cazul în speță.
Faptul că raportul de expertiză medico-legală nr.383 din data de_ și completarea sa înregistrată sub nr.942 din data de_, se face de către un singur medic specialist și se referă la săvârșirea de fapte penale la date diferite față de cele din prezenta speță, nu justifică efectuarea unui nou raport de expertiză întrucât diagnosticul inculpatului, vârsta înaintată a acestuia și stadiul avansat al bolii implică un debut anterior faptelor pentru care este cercetat în speță.
În al doilea rând, arată că potrivit disp.art.385/6 teza II-a C.pr.pen., Ministerul Public putea solicita ca și probe efectuarea unei expertize și nicidecum admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru toate aceste aspecte, solicită respingerea recursului. Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.28 din 17 ianuarie 2013 a Judecătoriei S. u M., pronunțată în dosar nr._ , în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 alin1 lit. e din Codul de procedură penală coroborat cu art.48 Codul penal, s-a dispus achitarea inculpatului P. T. , născut la data de 26 octombrie 1926 în localitatea S., județul Maramureș, fiul lui I. și al Mariei, cetățean român, cu două clase, pensionar, căsătorit, fără copii minori în întreținere, cu antecedente penale, CNP 1., cu domiciliul în comuna S. nr. 444, județ Maramureș, cercetat sub aspectul săvârșirii unui concurs de infracțiuni format prevăzute de art.32 alin.2 din OG nr. 96/1998, cu aplicarea art.37 lit.a și art.33 lit.a Cod penal .
S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.
S-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.191 alin.1 Cod proc. pen. pentru acordarea cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1070/P/2006 din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecata a inculpatului P. T. , născut la data de 26 octombrie 1926 în localitatea S., județul Maramureș, fiul lui I. și al Mariei,
pentru săvârșirea unui concurs de infracțiuni format din două infracțiuni silvice prevăzute de art.32 alin. 2 din OG nr. 96/1998, cu aplicarea art. 37 litera a și art. 33 litera a cod penal.
În actul de sesizare a instanței a fost reținută următoarea situație de fapt:
Inculpatul P. T. este proprietarul unui teren împădurit situat pe raza comunei S. în locul numit "Colibi";.
În anul 2005 de pe acel teren inculpatul a tăiat, fără să posede forme legale mai mulți arbori de esență molid astfel încât prin sentința penală nr. 21/17 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației a fost condamnat la 7 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În data de 7 septembrie 2006 inculpatul s-a deplasat din nou în locul susmenționat de unde a tăiat 6 arbori de esență molid nemarcați pe care cu ajutorul martorilor P. Ovidiu și H. I. i-a încărcat pe remorca unui tractor și i-a transportat la locuința sa.
De asemenea, în luna iunie 2007 inculpatul P. T., a luat legătura cu martorul Bohotici I. care este proprietarul unei instalații de debitat în localitatea Mara și i-a cerut să trimită în locul numit " Colibi"; un tractor. Inculpatul i-a spus martorului că în locul respectiv are pădure proprietatea sa și dorește să taie ceva arbori pentru a obține cherestea.
Astfel, la data de 6 ianuarie 2007, inculpatul a tăiat de pe picior 11 arbori de esență molod nemarcați, pe care i-a încărcat cu ajutorul martorilor Bohotici I. și Bohotici Petru I. pe remorca unui tractor și i-a transportat în localitatea Mara.
Din calculul valorii pagubelor rezultă că prejudiciile cauzate fondului forestier național suspus regimului silvic au fost de 1620 lei și respectiv 1900 lei, prejudicii ce depășesc de peste 20 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă la data constatării.
În rechizitoriu s-a susținut că situația de fapt este sprijinită de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv: procesele verbale de constatare (f.7,15), planșele cu forografii judiciare (f.9-14, 17-24), adresele nr._ /_ și 2029/2007 eliberate de O. SS (f.28,29,30,35), declarațiile martorilor
H. I. (f.49), P. Ovidiu (f.50), Boloha Petru I. (f.51), Bohotici I. (f.55), Preoteasa Mircea (f.58) și Ananie I. (f.59), declarațiile inculpatului P. T. (f.39,41), procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.65).
Prin sentința penală nr.31 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de_ în dosarul nr._, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea unui concurs de infracțiuni format din două infracțiuni silvice prevăzute de art.32 alin.2 din OG nr. 96/1998, revocarea suspendării executării pedepsei de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.21 din 17 ianuarie 2006, stabilindu-se în sarcina inculpatului obligația executării pedepsei de 12 luni închisoare.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel inculpatul, soluționat prin Decizia penală nr. 124-A pronunțată de Tribunalul Maramureș la data de 19 iunie 2008, prin care s-a dispus casarea în întregime a hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
În considerentele instanței superioare, s-a reținut că instanța de fond s-a limitat la audierea martorilor în modalitatea foarte sumară în care s-a mărginit să consemneze doar că își mențin declarațiile din faza de urmărire penală,
încălcându-se astfel principiul nemijlocirii.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub dosar nr._ din 25 iulie
2008.
Prin încheierea din 07 mai 2009 (f.77), s-a apreciat incidența prevederilor
art.303 cod procedură penală, procedându-se la suspendarea cauzei.
Procesul a fost reluat, în speță dispunându-se încuviințarea administrării expertizelor medico legale, în lumina argumentelor expuse în cuprinsul încheierii din 11 octombrie 2012 (f.108).
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele aspecte:
Instanța a avut în vedere că actul de sesizare se referă la un concurs omogen de infracțiuni silvice, indicându-se sub aspectul comiterii acestora, datele de 07 septembrie 2006 și respectiv 6 iunie 2007.
S-a menționat că raportul de expertiză medico legală nr. 382 din 2 iulie 2012 întocmit de Serviciul de Medică Legală (f.106) atestă că inculpatul P. T. se confruntă cu lacunarism cerebral, sindrom abiotrofic cerebral, diagnostic în baza căruia s-a apreciat că inculpatul, la data de 07 septembrie 2006 nu avea discernământ.
Aceste concluzii au fost reiterate și întărite în cadrul completării nr. 942 din 06 decembrie 2012 aduse raportului de expertiză medico legală (f.121), ce poartă mențiunea expresă a inexistenței discernământului inculpatului la data de 6 iunie 2007, apreciindu-se că evoluția bolii cunoaște un proces de agravare și nu de ameliorare.
S-a impus a preciza că, având drept fundament concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.165 din 5 mai 2010 conform cărora inculpatul a fost lipsit de discernământ la data comiterii faptelor ce au format obiectul dosarului nr._, prin Decizia penală nr. 132/A pronunțată de Tribunalul Maramureș la data de 28 iunie 2010, s-a dispus desființarea în parte a sentinței penale nr. 319 din_ privitor la modalitatea de soluționare a laturii penale, în sensul dispunerii achitării inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10 lit.e cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori și furt de arbori, prevăzute de art.32 alin.3 din OG nr. 96/1998 și respectiv de art.98 alin.3 din Legea nr. 26/1996.
În raport de împrejurarea inexistenței discernământului inculpatului la datele de 07 septembrie 2006 și respectiv 6 iunie 2007, instanța a apreciat că sunt aplicabile prevederile art.48 Cod penal ce au în vedere iresponsabilitatea drept cauză a înlăturării caracterului penal al faptei.
Iresponsabilitatea privește incapacitatea psihică a persoanei atât sub raport intelectiv, când aceasta nu-și poate da seama de semnificația socială a acțiunilor sau inacțiunilor ei cât și sub raport volitiv când nu-și poate determina și dirija în mod normal voința.
Întrucât inculpatul nu a avut capacitatea psihică intelectivă și volitivă cu privire la acțiunile sale, această stare a existat în momentul săvârșirii faptelor și s-a cauzat lacunarismului cerebral cu care se confruntă, instanța a apreciat că în acest context, lipsește vinovăția inculpatului, fiind în prezența iresponsabilității care înlătură caracterul penal al faptei și pe cale de consecință răspunderea penală.
Această ultimă constatare a antrenat aplicabilitatea art.10 lit.e Cod procedură penală, ce stipulează că, în situația în care există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, exercitarea acțiunii penale este
împiedicată, iar soluția care se impune este cea de achitare în lumina prevederilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală.
În soluționarea prezentei cauze, esențiale s-au dovedit a fi și dispozițiile art.52 din Codul de Procedură Penală care statuează că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre definitivă";.
În cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete și există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula in
dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului. Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de vinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art.3 Cod procedură penală, se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile neputându-și forma o convingere care să se constituie într-o certitudine, soluția care s-ar impune ar fi de achitare.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e din Codul de Procedură penală.
Instanța a reținut că în cauză nu există constituire de parte civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI,
solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică sub mai multe aspecte.
În primul rând, instanța a reluat judecarea cauzei, după ce fusese suspendată pe motive medicale, fără să existe vreun act medico-legal care să ateste că inculpatul este apt să participe la judecată.
Apoi, instanța a pronunțat soluția de achitare, în baza unor probe nelegale, administrate cu încălcarea dispozițiilor legale în materie - Ordinul M. ui Justiției nr.1134/C/2000 pentru aprobarea Normelor privind efectuarea expertizelor, constatărilor și altor lucrări medico-legale, art.62-67, 116-135 C.pr.pen. în sensul că nu s-a efectuat o expertiză psihiatrică în cauză, de către o comisie specializată, prin examinarea nemijlocită a persoanei în cauză și care, să se pronunțe asupra discernământul inculpatului de la datele comiterii faptelor.
Mi mult, instanța a avut în vedere concluziile unei expertize medico-legale psihiatrice efectuate inculpatului, într-o altă cauză, în care s-a stabilit lipsa discernământului cu privire la o altă faptă.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
După cum știe, potrivit art.117 C.pr.pen. atunci când instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a inculpatului, este obligatorie efectuarea unei expertize psihiatrice.
Apoi, conform art.27 din Ordinul, mai sus menționat, evaluarea capacității psihice a unei persoane, în scopul stabilirii elementelor necesare pentru aprecierea responsabilității penale sau a responsabilității civile se face
obligatoriu de către o co mis ie de exper tiz ă,
iar potrivit art.28 din același Ordin,
expertiza medico-legală psihiatrică se face numai prin ex amin are a ne mijloc ită a persoanei, în cadrul unei comisii alcătuite dintr-un medic legist, care este președintele comisiei și 2 medici psihiatri; expertizele medico-legale psihiatrice se efectuează la sediul instituțiilor medico-legale, cu excepția, printre altele, a cazului bolnavilor psihici cronici, când transportul și examinarea acestora nu se pot face în siguranță deplină, când comisia de expertiza medico-legală psihiatrică efectuează examinarea în cadrul spitalelor de psihiatrie sau în cadrul secțiilor de psihiatrie ale spitalelor penitenciare.
În speță, instanța, pentru a verifica dacă subzistă cauza care a determinat suspendarea judecății, a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, care să stabilească dacă inculpatul poate participa la judecată, iar ulterior, a solicitat ca printr-o astfel de expertiză să se stabilească și dacă inculpatul a avut discernământ la data comiterii faptelor din prezentul dosar - 07 septembrie 2006 și, respectiv, 6 iunie 2007.
Printr-o expertiză medico-legală și completare la aceasta, efectuată de un medic legist (f.106-107,121 dos.fond) s-a stabilit că inculpatul nu avea discernământ la datele respective.
Pe de altă parte, instanța își bazează soluția, neîntemeiat, pe concluziile unei expertize medico-legale psihiatrice efectuate într-o altă cauză în care inculpatul a fost judecat tot pentru o infracțiune silvică, comisă însă la o altă dată și, pentru care s-a stabilit că nu a avut discernământ.
După cum se poate observa, instanța a luat în considerare o probă administrată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie - o expertiză medico- legală, dar nu psihiatrică, efectuată de un singur medic legist și nu o comisie de expertiză și, fără examinarea directă a persoanei expertizate, dar și o expertiză, psihiatrică, de data aceasta, dar efectuată într-o altă cauză.
Chiar dacă, într-adevăr, instanța a constatat că faptele din cele două dosare au fost comise la intervale apropiate de timp, nu era în competența ei să aprecieze că starea psihică a inculpatului nu ar fi putut suferi modificări și, nici nu putea lua drept fundament al soluției o expertiză dintr-o altă cauză sau o expertiză efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale.
Așa fiind, chiar dacă o astfel de probă ar putea fi readministrată de instanța de control judiciar, pentru a nu priva inculpatul de un nivel de jurisdicție, în ipoteza în care concluziile expertizei nu i-ar fi favorabile și, deci, i s- ar încălca dreptul la o apărare efectivă, se impune trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
În rejudecare, instanța, pentru a stabili dacă inculpatul a avut discernământ la momentul comiterii faptelor va dispune efectuarea unei expertizemedico-legale psihiatrice, în conformitate cu dispoz. art.117 C.pr.pen. și art.27-28 din Ordinul M. ui Justiției nr.1134/C/2000 pentru aprobarea Normelor privind efectuarea expertizelor, constatărilor și altor lucrări medico-legale.
În consecință, în baza art.38515pct.2 lit.c Cod proc.penală, se va admite recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI împotriva sentinței penale nr.28 din 17 ianuarie 2013 a acestei instanțe, ce va fi casată în întregime și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din FMJLC pentru apărătorul desemnat din oficiu, av. Capătă Antoniu Domițian.
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.38515pct.2 lit.c Cod proc.penală, admite recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI
împotriva sentinței penale nr.28 din 17 ianuarie 2013 pe care o casează în întregime si rejudecând:
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Sighetu Marmației.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, ce se va avansa din FMJLC pentru apărătorul desemnat din oficiu, av. Capătă Antoniu Domițian.
Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 10 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
ANA C. | L. | M. | M. Ș. |
G.
M. B.
Red.A.C./dact.H.C.
3 ex./_ .
J. .fond: M.R.P. .
| ← Sentința penală nr. 269/2013. Infractiuni privind Fondul... | Decizia penală nr. 149/2013. Infractiuni la regimul silvic... → |
|---|
