Decizia penală nr. 825/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.825/R/2013
Ședința publică din 10 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: L. M.
M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata M. D. împotriva sentinței penale nr.138 din 5 aprilie 2013 a Judecătoriei Sălaj, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata M. D. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebată fiind de către instanță, inculpata M. D., arată că își menține recursul formulat.
Instanța, din oficiu, raportat la disp.art.278/1 al.10 C.pr.pen., pune în discuția părților inadmisibilitatea căii de atac formulată în cauză.
Reprezentantul M. ui P. , consideră excepția întemeiată având în vedere că hotărârea nu beneficiază de o cale de atac, fiind definitivă prin efectul legii.
Prin urmare, solicită admiterea excepției.
Inculpata M. D. , solicită respingerea excepției și judecarea recursului pe fond.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 138 din 5 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în baza art.2781alin.8 lit. a) Cod procedură penală s- a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta M. D., domiciliată în mun. Z., str. V. G., nr. 19, bl. E6/A, ap. 19, jud. Sălaj și menține rezoluția procurorului din data de_ pronunțată în dosarul nr. 448/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj prin care s-a dispus în temeiul art. 10 alin.1 lit. a Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii
B. A., B. I. - V. și B. I. -D., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligată petenta la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pe rolul Judecătoriei Z. a fost înregistrată la data de_ sub nr._ plângerea petentei M. D.
împotriva rezoluției procurorului din data de_ dată în dosarul 448/P/2012
al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj. Petenta este nemulțumită de soluția dată de procuror și solicită trimiterea în judecată a făptuitorilor. Petența susține atât în scris cât și în fața instanței că soția și copiii numitului B. I. ,condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna sa, au cunoscut despre faptele acestuia, au fost de față când petenta a dat banii, iar fiica lui B. I., B.
I. V. a fost cea care a conceput și scris contractele. În plus petenta susține că nu și-a putut recupera banii de la B. I. întrucât cu acești bani a cumpărat bunuri pe numele copiilor săi, motiv pentru care solicită ca aceștia să fie obligați să o despăgubească.
A fost atașat dosarul penal nr. 448/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar petenta a depus la dosarul cauzei înscrisuri în copie ( f. 28- 30).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin plângerea depusă în data de_ la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și precizată prin înscrisul înregistrat la data de_, petenta
M. D. a solicitat cercetarea făptuitorilor B. Alexandru și B. V. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Petenta a arătat că aceasta a fost înșelată de B. I. - tatăl, respectiv soțul făptuitorilor, cu suma de 29 000 lei și 1600 euro, iar cei trei făptuitori au fost complici la fapta condamnatului B. I., contractele au fost redactate de B. I., întreaga familie a fost prezentă la momentul semnării contractelor, iar sumele de bani cu care a fost păgubită a fost folosite în interesul copiilor lui B. I., făptuitorii B. I. și B. Alexandru. Petenta a mai solicitat ca bunurile făptuitorilor să fie puse sub sechestru, doar astfel putând să își recupereze paguba.
Au fost efectuate cercetări în dosarul 1580/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, preluat ulterior sub nr. 448/P/2012 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, față de făptuitorii B. A., B. I. V. și B.
I. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la înșelăciune, iar prin referatul organului de cercetare penală din data de_ s-a propus neînceperea urmării penale față de cei teri făptuitori în temeiul art. 10 alin.1 lit. d C.p.p., apreciindu-se că există un dubiu în ce privește vinovăția acestora.
Prin rezoluția din data de_ 2 procurorul în temeiul art. 10 alin.1 lit. a
C.p.p. a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii B. A., B. I.
V. și B. I. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 și 3 C.p.. procurorul a reținut că în sarcina făptuitorilor nu s-a putut reține săvârșirea vreunei infracțiuni întrucât între aceștia și persoana vătămată nu a existat nici un raport juridic, fapta reclamată de petentă nu există.
În temeiul prevederilor art. 278 alin.3 C.p.p. petenta M. D. a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj față de soluția de neînceperea a urmăririi penale, iar prin ordonanța nr. 5/II/2/2013 din_ prim-procurorul a respins ca nefondată plângerea formulată. Pentru a dispune această soluție, prim-procurorul a reținut că din probele administrate în cauză deși cei trei făptuitori au fost prezenți în momentul în care partea vătămată a plătit inculpatului B. I. sumele de bani, iar B. I. chiar a redactat contractele, nu rezultă că aceștia au săvârșit acțiunea de inducere în eroare a părții vătămate.
Față de soluția prim procurorului de respingere a plângerii, petenta a formulat, în termenul legal, în temeiul prevederilor art. 2781C.p.p. plângere la instanța de judecată.
Verificând admisibilitatea plângerii formulate de petentă în fața instanței de judecată, în temeiul art. 278 1C.p.p., instanța a constatat că au fost parcurse etapele obligatorii premergătoare adresării cu plângere instanței de judecată și au
2
fost respectate termenele prevăzute de lege în acest sens, conform art. 278 alin.3
C.p.p. și art. 2781alin.1 C.p.p.
Analizând cauza pe fond, având în vedere plângerea petentei, actele premergătoare și soluțiile date în cauză, instanța apreciază că în mod corect a fost reținută starea de fapt și existența impedimentul de punere în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. a C.p.p., faptele reclamate de către petentă - înșelăciune, inducere în eroare, nu există.
Prin sentința penală 23/_ a Judecătoriei Z. definitivă prin Decizia Penală 566/R/2012 inculpatul B. I. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, printre altele și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate M. D., fiind obligat pe latură civilă la plata către această parte vătămată a sumei de 29000 lei și 1600 euro.
Atât din conținutul plângerii penale, a declarației date în fața organelor de cercetare penală, dar și în motivarea plângerii formulate împotriva soluției procurorului, petenta M. D. deși susține că a fost înșelată și de membrii familiei inculpatului B. I., reclamă în concret următoarele fapte: făptuitorii B.
A., B. I. V. și B. I. D. au fost de față când aceasta a plătit banii inculpatului B. I., făptuitoarea B. I. la solicitarea tatălui său, B. I., a conceput și redactat contractele încheiate între petentă și B. I., banii primiți de inculpatul B. I. de la petentă ar fi fost folosiți pentru achiziționare de bunuri copiilor acestuia, precum și faptul că B. I. ar fi înstrăinat bunurile sale copiilor, motiv pentru care petenta nu îl poate executa silit. Nu a fost invocată de către petentă vreo înțelegere între acesta și vreunul dintre făptuitori, un act de inducere în eroare sau intervenția acestora în înțelegerea avută de petentă cu B.
I. . Față de toate aceste considerente în mod corect s-a reținut că fapta de inducere în eroare a petentei de către cei trei făptuitori B. A., B. I. V. și B. I. D. practic nu există, fiind incidentul cazul prev. de art. 10 alin.1 lit. a C.p.p. care împiedică începerea urmării penale în cauză. Așa cum declară deschis petenta, pe calea plângerii formulate dorește recuperarea pagubei produse prin fapta inculpatului B. I., care din informațiile petentei ar fi insolvabil.
În consecință, având în vedere toate considerentele expuse anterior, instanța a apreciat că plângerea formulată de petenta M. D. împotriva soluției de netrimitere în judecată dispusă de procuror prin rezoluția din data de_ dată în Dosarul nr.448/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și menținută prin rezoluția prim procurorului nr. 5/II/2/2013 este nefondată și, în baza art.2781alin.8 lit. a) Cod procedură penală, a respins-o, menținând rezoluția atacată prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii B. A., B. I. V. și B. I. D. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 și3 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta M. D. solicitând casarea în întregime a hotărârii atacate și tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.
Instanța din oficiu, la primul termen de judecată la care procedura a fost îndeplinită, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității formulării recursului împotriva sentinței penale nr. 138 din 5 aprilie 2013 a Judecătoriei Sălaj.
Reprezentanta M. ui P. a solicitat admiterea excepției având în vedere că hotărârilor pronunțate în baza dispozițiilor art 2781Cod procedură penală sunt definitive, legiuitorul neprevăzând vreo cale de atac cu privire la acestea.
3
Petenta a solicitat respingerea excepției invocate și judecarea pe fond a recursului.
Analizând excepția invocată, având în vedere că este vorba de o excepție preemptorie care, odată admis,ă face imposibilă analizarea fondului recursului, Curtea constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 138 din5 aprilie 2013 a Judecătoriei Sălaj a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de către petenta M. D. împotriva rezoluției procurorului din data de 10 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. 448/P/2012 a PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ prin care s-a
dispus în temeiul art 10 lit a Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii B. A., B. I. V. și B. I. D. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev de art 215 alin 1 și 3 Cod penal.
Conform art 2781alin 10 Cod procedură penală hotărârile pronunțate de instanță potrivit alin 8 sunt definitive, ceea ce înseamnă că ele nu pot fi atacate cu căi ordinare de atac precum apelul sau recursul.
În aceste condiții, recursul declarat de către petentă nefiind prevăzut de lege, este inadmisibil.
Raportat la cele de mai sus, instanța în baza dispozițiilor art 38515pct 1 lit a Cod procedură penală a respins recursul declarat de către petentă împotriva sentinței anterior menționate conform dispozitivului și a dispus obligarea acesteia potrivit art 192 alin 2 Cod procedură penală la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta M. D.
împotriva sentintei penale nr. 138 din 5 aprilie 2013 a Judecătoriei Z. .
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
ANA C. | L. | M. , | M. | Ș. |
GREFIER
M. B.
Red.M.Ș./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.-D. E. M.
4
| ← Sentința penală nr. 661/2013. Plângerea împotriva... | Încheierea penală nr. 22/2013. Plângerea împotriva... → |
|---|
