Sentința penală nr. 171/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA PENALĂ Nr.171/F/2013
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. A., judecător GREFIER: R. M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud reprezentat prin procuror:
P. IONELIA.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe petentul M. D. C., având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).
La apelul nominal efectuat în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat în fond la data de_, concluziile părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ petentul M. D. C. a formulat plângere împotriva Rezoluției din data de 28 iunie 2013, dată de către prim- procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud.
În motivarea plângerii se arată că în data de 10 mai 2012 a depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud o plângere împotriva agenților de poliție O.
M. și B. A. de la Secția 2 Poliție Prundu-B., prin care a solicitat cercetarea și trimiterea în judecată a acestora, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal și fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal, plângere care a făcut obiectul dosarului nr. 548/P/2012.
Se mai arată că prin Rezoluția din data de 23 iulie 2012, procurorul I. Gheorghe a dispus neînceperea urmăririi penale.
În data de 16 august 2012 a depus plângere la parchet împotriva acestei soluții.
Prin Rezoluția din data de 12 septembrie 2012, prim procurorul Șipoș D. a respins plângerea.
Prin Sentința civilă nr. 11051 din 13 noiembrie 2012, dată în dosarul nr. _
, instanța de judecată i-a dat dreptate în cauza civilă anulând procesul-verbal de amendă fals și abuziv întocmit de cei doi agenți de poliție reclamați.
Prin Sentința penală nr. 69/F/2013 din 4 aprilie 203 dată în dosarul nr. _
, instanța de judecată a admis plângerea formulată împotriva rezoluției procurorului și a celei menținute de prim procuror, pe care le desființează, trimițând totodată cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
În data de 5 iunie 2013 procurorul I. Gheorghe a dispus din nou neînceperea urmăririi penale împotriva celor doi agenți de poliție.
În data de 26 iunie 2013 a depus din nou plângere la parchet împotriva soluției procurorului, iar prin Rezoluția din data de 28 iunie 2013, prim procurorul adjunct Angela Sângeorzan a respins din nou plângerea sa.
Ca urmare, s-a adresat instanței de judecată pentru a obține o dreaptă judecată a cazului pe care l-a reclamat.
Consideră că cercetarea efectuată de dl. procuror este superficială, evazivă și neconformă cu o adevărată dorință de aflare a adevărului și o justă soluționare a cauzei. Cei doi agenți de poliție l-au amendat în mod nejustificat săvârșind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor sale, iar ca să-și acopere această faptă, au comis un fals intelectual prin menționarea în procesul-verbal încheiat a unor fapte nereclamate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin Rezoluția procurorului din data de 05 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr. 548/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, s-a dispus, în temeiul art. 288 alin. 6 și art. 10 lit. d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de O. M. și B. A., pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal și fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal.
S-a reținut că susnumiții lucrează în calitate de agenți de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B. -Năsăud, și fac parte din structurile poliției judiciare, și că M. D. C. a solicitat cercetarea penală a celor doi agenți de poliție sub aspectul comiterii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal și fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, arătând că în seara zilei de_, în jurul orelor 23,30, a reclamat faptul că în loc. Colibița, la o casă de vacanță situată la intersecția DJ 173/A cu Drumul Blajului, la o cabană aflată în apropierea casei sale, mai mulți tineri ascultă muzică în curte, cu boxele date la maxim, și în jurul unui foc de tabără produc o foarte mare gălăgie, perturbând grav liniștea publică la acea oră târzie din noapte. Ca urmare a reclamației făcute prin Serviciul 112, la fața locului s-au deplasat cei doi agenți de poliție, O. M. și B.
A. și Beșa S. . Aceștia, la fața locului nu au constatat să existe gălăgie, muzică ori foc de tabără așa cum au fost sesizați, la nicio casă de vacanță din zonă, aceasta după ce au efectuat și o pândă în apropierea cabanei despre care se făcuse vorbire în sesizare. Echipajul de poliție a luat legătura telefonic cu M. D. C. și au convenit să aibă o discuție cu privire la cele sesizate. În fața porții casei sale, cei trei polițiști au discutat cu acesta cu privire la aspectele sesizate și la faptul că sesizarea nu se confirmă, neexistând nici muzică, nici gălăgie, nici foc de tabără. Din acest motiv i s-a atras atenția lui M. D. C. că urmează să fie sancționat contravențional pentru faptul că în mod abuziv a făcut sesizarea. Aceste aspecte rezultă din rapoartele întocmite de către cei trei polițiști.
Apoi, echipajul de poliție a plecat, iar agentul O. M., în aceeași noapte, a întocmit procesul-verbal seria CP nr. 0003237/_, prin care i s-a aplicat lui M.
D. C. o amendă contravențională în sumă de 350 lei, pentru fapta prev. de art. 4 lit. a din Legea nr. 61/1991, în acest proces-verbal consemnându-se doar faptul că urmare verificărilor, nu a existat foc de tabără, însă nu și aspectele cu privire la gălăgie și muzică.
M. D. C. a susținut că nu a reclamat existența focului de tabără, ci doar muzică dată tare și prin faptul că în procesul-verbal s-a inserat existența acestui foc, agenții de poliție au realizat un fals.
Din declarația martorului Tănase A. rezultă că el a fost cel care a preluat apelul și a discutat telefonic cu M. D. C., și că acesta a reclamat atât existența focului de tabără cât și gălăgie, solicitând să se ia măsuri pentru restabilirea liniștii publice.
S-a solicitat SPS - Direcția pentru Apel Unic de Urgență înregistrarea convorbirii telefonice de la data și ora reclamate. În urma audierii convorbirii stocate pe CD-ul trimis, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat cu această ocazie, M.
D. C. a reclamat următoarele: "vă sun din Colibita, de la nr. 229/A, mă numesc M.
, locuiesc aici, aceeași problemă, același grup, foc de tabără în fața cabanei, muzică la 12 noaptea în boxe în fața cabanei, urlă toată Colibița, lacul are luciu de apă, se transmite unda sonoră, un ecou în toată așezarea";.
Convorbirea expusă mai sus are legătură cu faptul că în seara precedentă, respectiv la data de_, în jurul aceleiași ore, M. D. C. a reclamat de asemenea gălăgie și muzică tare, iar operatorul de serviciu de la 112, i-a răspuns că tinerii au voie să asculte muzică în aer liber și la o oră târzie, întrucât sunt într-o stațiune turistică. S-a constatat că operator de serviciu a fost agentul Gălușcă Ieronim
M., precum și faptul că în timpul convorbirii dintre acesta și apelant, acesta din urmă i-a spus că muzica s-a oprit și nu mai este nevoie de intervenția unui echipaj de poliție. Polițistul l-a îndrumat să depună o reclamație scrisă. Cu privire la aceste aspecte, M. D. C. nu a depus plângere penală împotriva polițistului, solicitând doar conducerii IPJ B. -Năsăud să i se atragă atenția, să se informeze și să cunoască legile. În consecință se apreciază că în sarcina lui Gălușcă Ieronim M. nu se poate reține existența vreunei fapte penale ci eventual un avertisment, o atenționare a sa de către conducerea IPJ B. -Năsăud.
Având în vedere aceste aspecte, prin Rezoluția din data de_ s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi agenți de poliție pentru faptele reclamate, concluzionându-se că aceștia nu și-au încălcat atribuțiunile de serviciu iar fapta reținută în procesul-verbal de contravenție corespunde realității pentru că existența focului de tabără a fost reclamată, chiar dacă în procesul-verbal nu s-au consemnat și aspectele cu privire la muzică și gălăgie.
Împotriva acestei soluții M. D. C. a făcut plângere, ce a făcut obiectul dosarului nr. 479/II/2/2012.
Prin Rezoluția din data de_ a prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, dată în dosarul nr.479/II/2/2012, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate. S-a reținut că deși în procesul- verbal s-au făcut mențiuni doar în legătură cu focul de tabără reclamat nejustificat, fără a se mai aminti de sesizarea în legătură cu zgomotul produs de muzică, această situație nu poate fi asimilată elementului material al laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual, deoarece în cuprinsul actului nu au fost atestate acte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului. Pe de altă parte, omisiunea făptuitorilor de a menționa în cuprinsul procesului-verbal toate aspectele în legătură cu sesizarea, nu este de natură să producă consecințe juridice privind valabilitatea actului încheiat. S-a mai reținut că probele administrate nu relevă neîndeplinirea de către polițiști a vreunui act, sau îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor pe care agenții de poliție le aveau în legătură cu normala desfășurare a raporturilor de serviciu în care erau implicați.
Împotriva acestor soluții, M. D. C. a făcut plângere la Tribunalul B. - Năsăud, iar prin Sentința penală nr. 69/F/2013 a Tribunalului B. -Năsăud, s-a admis plângerea formulată de către M. D. C., pe care le-a desființat, trimițându-se cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere următoarele:
S-a apreciat că în cauză nu au fost efectuate cercetări suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, dat fiind faptul că nu au fost administrate probe care să ateste sau nu cu certitudine existența aspectelor sesizate, rapoartele organelor de poliție nefiind edificatoare, atâta vreme cât sunt reprezentate de variantele intimaților, sau vizează aspecte relatate de către părți. S-a reținut că plângerea petentului nu s-a rezumat la o reclamație privind existența unui foc de tabără, motivul determinant al acestuia fiind existența gălăgiei produse de un grup de tineri, de natură să deranjeze odihna celor aflați în jur, la care petentul a adăugat, ca o completare a descrierii conduitei tinerilor respectivi, existența unui foc de tabără, iar în consecință, menționarea focului de tabără neputând fi privită ca element autonom al sesizării. De asemenea, instanța a constatat că nu au fost audiați intimații O. M. și B. A., nu a fost audiat martorul semnatar al procesului-verbal de contravenție, numitul Neuc D., acte ce urmează a fi efectuate. Se face vorbire de atașarea la dosarul cauzei a dosarului civil nr._, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 11051/2012 a Judecătoriei B., prin care a fost admisă plângerea contravențională a petentului și s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenție și în cadrul căruia a fost audiat un martor care urmează să fie audiat și de către procuror.
S-a mai menționat de către instanță că este necesar, cu ocazia reinstrumentării cauzei, să fie identificate și audiate și alte persoane care au luat cunoștință în vreo modalitate despre evenimentele reclamate (localnici, persoane aflate în trecere prin zonă), identificarea tinerilor despre care petentul a afirmat că au făcut gălăgie și foc de tabără și audierea acestora, și se va administra orice altă probă apreciată ca fiind necesară.
Urmare a dispozițiilor instanței, au fost reluate cercetările, constatându-se următoarele: a fost reaudiat M. D. C. și întrebat în legătură cu faptul dacă a reclamat pe lângă gălăgie și existența unui foc de tabără, acesta arătând că a fost o descriere a faptului că era gălăgie și împrejurările în care aceasta se putea produce, că în seara precedentă, când de asemenea a reclamat existența gălăgiei a fost personal la acea cabană și a văzut în curte, în fața cabanei un foc mic în jurul căruia erau mai mulți tineri, băieți și fete cu berile în mână. Le-a atras atenția să dea muzica mai încet și i s-a spus că este proprietatea lor și l-au scos afară. Acesta a fost motivul pentru care, când a doua seară a sunat reclamând gălăgie, a bănuit că acei tineri se aflau din nou în fața focului în curtea cabanei. M. D. C. a preciza că acel grup de tineri au închiriat cabana de la un cetățean din B. pe care nu îl cunoaște. De asemenea, a
precizat că nu cunoaște vreo persoană din grupul de tineri care au închiriat cabana și pe care să-i propună a fi audiați ca martori în cauză. Acesta recunoaște că în momentul când a discutat cu polițiștii la poarta casei sale, într-adevăr se auzea muzică dar încet și că i s-a spus că nu ar trebui să fie deranjat, întrucât aceasta nu se aude din casă. A precizat de asemenea, că după circa 5 minute de la plecarea polițiștilor, din nou muzica a început să cânte și că el a sunat și a discutat cu agentul
B. în telefonul căruia se auzea de asemenea muzică, fapt ce nu se confirmă.
Au fost audiați agenții de poliție B. A., O. M. și Beșea S., toți trei precizând că își mențin în totalitate aspectele relatate în rapoartele întocmite și existente la dosar și că după mai mult de un an de zile nu mai rețin exact ce s-a întâmplat. Toți trei au precizat faptul că sesizarea s-a referit la foc de tabără dar și la gălăgie, și că după deplasarea la fața locului neconstatând existența faptelor reclamate, agentul O. M. a fost cel care a întocmit procesul-verbal de contravenție. Nu au putut releva elemente noi care să schimbe starea de fapt reținută inițial.
Martorul Nechiti Liviu L., propus de către M. D. C. și care a depus mărturie și în fața instanței civile cu ocazia anulării procesului-verbal de contravenție, a arătat că în seara respectivă se afla în vizită la casa acestuia, că și el a auzit muzică tare de la o cabană, fără să poată preciza de la care anume cabană, cui aparține, câte eprsoane s-ar fi aflat la această cabană de unde se auzea gălăgie, sau cine ar fi fost aceste persoane. Acest martor a mai arătat că în seara respectivă el nu a văzut ca la cabana de unde se auzea muzica să fi fost vreun foc de tabără și totodată a precizat că în momentul când M. D. C. a purtat discuția cu polițiștii, la poartă, în zonă nu se auzea niciun fel de gălăgie de muzică sau de altfel.
Martorul P. D. a arătat în declarația dată, că la data respectivă se afla în Colibița, unde avusese ceva lucrări de executat. La întoarcere pe drum, fiind cu mașina a fost oprit de polițiști. A constatat că era agentul Beșea S. care îi fusese coleg de școală și îi era prieten, însoțit de către B. A. și de încă un polițist. Martorul precizează că nu era gălăgie, nu se auzea muzică și nu a observat existența vreunui foc de tabără în momentul când s-a întâlnit cu polițiștii.
Martorul Neuc D. a arătat că era de serviciu ca agent de pază la Primăria Bistrița-B. într-o noapte de la sfârșitul lunii aprilie 2012, a fost chemat la postul de poliție de cei trei agenți și i s-a spus și lui că M. D. C. a reclamat un foc de tabără și gălăgie, și că verificând aspectele nu s-a confirmat nimic. A semnat procesul-verbal întocmit de către O. M. la poziția martor asistent. De asemenea, l-a însoțit pe O. M. când acesta a afișat la poarta domiciliului lui M. D. C. procesul-verbal de contravenție. Nu cunoaște, pentru că nu a văzut ce s-a întâmplat în Colibița.
Cu privire la admiterea plângerii contravenționale formulate de M. D. C. împotriva procesului-verbal de contravenție, prin Sentința civilă nr. 11051/2012 a Judecătoriei B., aceasta a fost admisă iar procesul-verbal a fost anulat. R. nea pentru care instanța a procedat astfel este justă, și a avut în vedere faptul că în momentul sesizării la numărul 112, într-adevăr tulburarea liniștii publice prin muzică, gălăgie sau alte astfel de evenimente să fi existat și să se fi produs, iar până la sosirea la fața locului a organelor de ordine, faptul că fi încetat, având în vedere că s-a scurs un interval de timp. Însăși agenții de poliție recunosc că într-adevăr, ar fi putut ca în
acest interval de timp dintre momentul sesizării și momentul sosirii la fața locului, evenimentul ce a deranjat liniștea publică și care a stat la baza sesizării să fi încetat.
Anularea de către instanță a procesului-verbal de contravenție nu presupune săvârșirea, de către organul constatator și care a încheiat actul a unei fapte penale, în speță fals în înscrisuri oficiale. A interpreta legea în acest sens, ne-am baza pe o logică strâmbă, pentru că s-ar presupune că orice act constatator, orice act al procurorului, orice hotărâre judecătorească, în situația în care un organ, o instanță superioară, ar infirma, ar anula, ar casa actul ori hotărârea judecătorească cel ce a emis actul respectiv să fie pasibil de a răspunde penal. În speța de față, este adevărat că în procesul-verbal s-a consemnat existența doar a focului de tabără și că la fața locului cele reclamate nu se confirmă, fără a se menționa și faptul că s-a reclamat gălăgie și muzică, dar actul nu conține fapte ireale, chiar dacă incomplete, pentru că reclamația s-a referit și la focul de tabără.
De altfel, procesul-verbal de contravenție a fost anulat pentru motivul că instanța a reținut și existența, în reclamația depusă de către M. D. C. a tulburării liniștii publice prin muzică și gălăgie, chiar dacă actul anulat nu avea mențiunile respective.
Pentru considerentele expuse, în sarcina celor doi agenți de poliție nu pot fi reținute infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual, urmând a se dispune neînceperea urmării penale.
Împotriva acestei rezoluții, M. D. C. a formulat plângere, prin care a solicitat cercetarea și trimiterea în judecată a agenților de poliție O. M. și B.
A. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal și fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal.
În motivarea plângerii arată că prin Sentința penală nr. 69/F/2013, judecătorul care a analizat plângerea, a admis faptul că există faptele săvârșite de cei doi agenți de poliție și a cerut procurorului să efectueze în cadrul cercetării penale mai multe acțiuni, ca de exemplu, ascultarea tuturor martorilor, identificarea proprietarului cabanei și audierea celor care au făcut gălăgie, verificarea listingului convorbirilor telefonice mobile dintre el și agentul de poliție B., etc. Consideră că toate acestea nu au fost efectuate și că ancheta efectuată de procuror este superficială, având în mod evident, o tentă partinică în sensul disculpării celor doi agenți de poliție.
Mai arată că din înregistrările de la serviciul 112, din registrele de serviciu ale Poliției județene și din declarația ofițerului de serviciu din acea seară (Tănase A.
), rezultă clar că a reclamat tulburarea liniștii și ordinii publice și nu focul de tabără. Ofițerii de poliție l-au amendat în mod abuziv pentru apelul nefundat la 112, iar ca să justifice acest fapt, au trecut în mod fals în procesul-verbal, cum că ar fi reclamat foc de tabără. Prin aceasta au dorit să ascundă indolența și lipsa de apetit pentru a rezolva reclamația făcută, și bănuiește, să-l protejeze pe proprietarul cabanei unde se desfășura petrecerea respectivă.
Ca urmare a celor descrise, consideră că cercetarea efectuată de dl. procuror este superficială, evazivă și neconformă cu o adevărată dorință de aflare a adevărului și o justă soluționare a cauzei. Consideră că cei doi agenți de poliție l-au amendat în mod nejustificat, săvârșind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor sale, iar ca să-și acopere această faptă, au comis un fals intelectual prin menționarea în procesul-verbal încheiat, a unor fapte nereclamate.
Prin Rezoluția nr. 437/II/2/2013 din data de 28 iunie 2013, dată de prim- procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, s-a respins ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de petentul M. D. C., împotriva Rezoluției nr. 548/P/2012 din data de_ .
Examinând plângerea formulată, s-au constatat următoarele:
Numiții O. M. si B. A. (agenți de poliție în cadrul IPJ B. - Năsăud-poliția judiciară-Postul de poliție Prundu- B. ), au fost cercetați penal sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 Cod penal și de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal.
Cercetările penale s-au realizat, urmare depunerii plângerii penale din data de 10 mai 2012, de către petentul M. D. C. .
În concret, acesta a arătat că:
1). La data de_, a reclamat, la Serviciul 112, faptul că la această dată, în jurul orelor 23,30, la o casă de vacanță din localitatea Colibița, aflată în vecinătatea casei sale de locuit "mai mulți tineri fac gălăgie mare, ascultă muzică în curtea cabanei și astfel tulbură liniștea publică". Cu această ocazie i s-a răspuns că fiind o stațiune turistică, aspectele reclamate "sunt permise".
2). În următoarea zi de_, acesta a reclamat, din nou, la Serviciul 112, faptul că și la această dată, în jurul orelor 23,00, la aceiași casă de vacanță din localitatea Colibița, aflată în vecinătatea casei sale de locuit "mai mulți tineri fac gălăgie mare, ascultă muzică în curtea cabanei și astfel tulbură liniștea publică".
Prin urmare, la fața locului au sosit agenții de poliție menționați, care nu au luat nici o măsură, dar mai târziu, au întocmit procesul verbal nr. 000 3237/_, de sancționare contravențională cu amenda de 350 lei, a petentului, reproșându-i că fapta sesizată nu se confirmă, respectiv că acesta a efectuat un apel nefondat la Serviciul 112, privitor la "un foc de tabără", ce nu s-a confirmat în teren, respectiv la
"intersecția cu drumul Blajului" (art.4 lit.a din Lg.61/1991).
Urmare cercetărilor penale efectuate în cauză, prin ordonanța procurorului nr.548/P/2012 din data de_, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, față de agenții de poliție O. M. și B. A., motivat de împrejurarea că aceștia nu și- au încălcat atribuțiile de serviciu, iar fapta reținută în procesul-verbal corespunde realității, din examinarea transcrierii convorbirii telefonice, stocate pe CD, în cadrul Serviciului 112, rezultă că în realitate, la data de_, petentul a sesizat inclusiv faptul că ,, tinerii au făcut un foc de tabără, în fața cabanei, că au ascultat muzică în jurul focului de tabără, la un nivel sonor ridicat și că luciul apei din apropiere, transmite unda sonoră (ecoul) în toată așezarea, fiind tulburată liniștea publică" (art.228 al.6 Cpp și art. 10 lit.d Cpp).
S-a mai menționat că la apelul telefonic din data de_, a răspuns numitul GALUSCA IERONIM, operator de serviciu, căruia petentul i-a spus la un moment dat, că întrucât liniștea publica nu mai era tulburată, nu mai era nevoie de intervenția unui echipaj de poliție, prin urmare, petentul fiind îndrumat să depună reclamație scrisă.
În cauză s-a formulat plângere contra soluției, și prin ordonanța prim- procurorului nr.479/II/2/2012 din data de_, s-a dispus respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată, întrucât procurorul a constatat în mod corect, că nu sunt întrunite sub aspect obiectiv, elementele infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 Cp și de fals intelectual, prev. de art. 289 Cp.
Prin SP 69/F/2013 din data de_ a Tribunalului B. -Năsăud (dos. nr._
), s-a dispus admiterea plângerii petentului Muntean D. C., desființarea rezoluției procurorului din data de_ și a rezoluției prim-procurorului nr.479/II/2/2012, din data de_, trimițând cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
S-a motivat că soluțiile au fost dispuse, doar pe baza procesului-verbal de sancționare contravențională, planșe foto, rapoarte întocmite de către agenții de poliție GALUSCA IERONIM, și respectiv O. M. și BUTNARIU A., fișa de intervenții la eveniment, raportul agentului de poliție Beșa S., declarația martorului Tănase A. (agent de poliție) și procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, cu ocazia celor două sesizări ale Serviciului 112.
S-a reținut că probațiunea cauzei este insuficientă, nepermițând aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, și că împrejurarea legată de focul de tabără, nu se impunea a fi apreciată ca un element autonom al sesizării, atâta timp cât de fapt s-a sesizat și gălăgia efectuată de tinerii respectivi în zonă-fapt real, din contră, împrejurarea legată de focul de tabără fiind un element adiacent al sesizării.
În cauză nu au fost luate declarații făptuitorilor, respectiv celor doi agenți de poliție și nu a fost audiat martorul asistent de la întocmirea procesului-verbal de sancționare contravențională a petentului, și nici alți martori care ar fi cunoscut aspecte legate de faptele cercetate.
Mai mult, fiind atașat dosarul nr._ al Judecătoriei B., s-a constatat că prin SC nr. 11051/2012, a fost admisă plângerea contravenientului, cu anularea procesului-verbal de sancționare contravențională nr.0003237/_ .
Astfel, s-a menționat că se impune reinstrumentarea cauzei, sub aspectul tuturor celor precizate.
Urmare completării probațiunii cauzei, conform îndrumărilor din hotărârea judecătorească, prin ordonanța procurorului nr.548/P/2012 din data de_, s-a dispus din nou, neînceperea urmăririi penale față de agenții de poliție, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal și de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, motivat de faptul ca în cauză nu sunt întrunite sub aspect obiectiv, elementele acestor infracțiuni (art.228 al.6 Cpp rap.la art. 10 lit.d Cpp).
În concret, au fost audiați numiții B. A. și OLTEAN M. (făptuitori), Besa S. (agent de poliție), martorul Nechiti Liviu L. (propus de petent), martorul
P. D. (aflat în zonă) și martorul Neuc D. (care a semnat procesul-verbal de sancționare contravențională). De asemenea, s-au efectuat aprecieri și cu privire la procesul civil, care a avut drept urmare, anularea amenzii contravenționale, aplicată petentului.
Ordonanța menționata a fost comunicată petentului, fiind primită la data de _
.
Prin urmare, în cauza a fost depusă din nou, de către petent, în termen legal de
20 zile, de la comunicare, respectiv la data de_, plângere contra soluției, motivat de faptul că: cercetările penale, dispuse prin hotărârea judecătorească menționată, s-au efectuat superficial, cu tenta de părtinire/disculpare a agenților de poliție (nefiind audiați toți martorii, respectiv soția petentului); agenții de poliție au procedat la sancționarea abuzivă cu amenda a petentului, care în realitate ar fi sesizat la Serviciul 112, numai tulburarea liniștii publice în cabana unde era o petrecere (și nu și focul de tabără); în mod greșit s-a apreciat de către procuror, că în sarcina
agenților de politie nu pot fi reținute infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 Cod penal și respectiv falsul intelectual, prev. de art.289 Cod penal, atâta timp cât petentului i s-a aplicat o amendă, iar fapta reținută în procesul-verbal de sancționare contravențională era alta decât cea comisă în realitate.
Analizând soluția atacată, rezultă că: în cauză, s-au respectat îndrumările date prin SP nr.69/F/2013, fiind efectuată probațiunea învederată de instanța de judecată, chiar dacă nu s-a procedat la începerea urmăririi penale față de făptuitori, întrucât și într-o asemenea situație, urmărirea penală se poate începe, doar daca sunt întrunite condițiile legale, respectiv dacă nu există unul din cazurile prev. de art. 10 Cpp, dispozițiile instanței de judecata fiind obligatorii doar sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate (art. 273 al. 1/2 Cpp); s-a reapreciat probațiunea cauzei, reținându-se în mod corect, că s-au întocmit acte de către agenții de poliție-procesul verbal de sancționare contravențională-care corespundea adevărului, întrucât împrejurarea sesizării că tinerii au efectuat un foc de tabără, la intersecția unor drumuri publice, a fost reclamată, ori aceasta nu a fost reală. Sub acest aspect, sesizarea Serviciului 112, a fost un apel nereal, fiind comisă contravenția prev. de art. 4 lit.a din Lg. 61/1991).
Aspectul menționat rezultă în mod clar, din transcrierea convorbirilor purtate cu ocazia sesizărilor depuse la Serviciul 112(aflate la dosarul cauzei).
-împrejurarea că sesizarea s-a referit și la o împrejurare reală, a tulburării liniștii publice, nu are importanță penală, ci doar o importanță din punct de vedere civil, ceea ce a putut duce la anularea pe calea plângerii, la instanța de judecată, în proces civil, a procesului-verbal de sancționare contravențională, a petentului;
-pronunțarea SC nr. 11051/2012 din_, nu presupune în mod automat reținerea comiterii unor infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, sau de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, în sarcina agenților de poliție, chiar daca s-a anulat procesul-verbal de sancționare contravențională, motivat de faptul că la încheierea procesului-verbal, agenții de poliție au efectuat "verificări neprofesionale", în sensul unor verificări superficiale, care nu ar fi permis la acel moment, aprecierea existenței unui apel nejustificat la Serviciul 112;
-cercetările penale, într-o cauză penală, pot stabili orice altă situație decât cea rezultată dintr-un proces civil, ori în cauză s-a făcut clar dovada unei sesizări nereale sub un anumit aspect, ceea ce înseamnă că în cauză nu sunt întrunite din punct de vedere obiectiv elementele infracțiunii cercetate. Chiar dacă s-ar aprecia că agenții de poliție trebuiau să aibă în vedere faptul că sesizarea a fost unitară, conținând și aspecte reale, și deci că apelul la Serviciul 112, a fost real, atunci se impune a se aprecia că agenții de politie au acționat fără vinovăție, respectiv fără intenția de a aduce atingere drepturilor persoanei, prin încheierea cu intenție de acte necorespunzătoare adevărului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că, ulterior pronunțării Sentinței penale nr.69/F/2012 a Tribunalului B. -Năsăud, prin care a fost admisă plângerea petentului M. D. C. a fost reaudiat acesta, au fost audiați intimații B. A. și O. M., numitul Beșa S., precum și martorii Nechiti Liviu L., P. D., și Neuc D. (acesta din urmă fiind martorul semnatar al procesului-verbal de contravenție).
Declarațiile intimatului B. A. au relevat faptul că acesta, la data de _
, fiind în executarea serviciului de patrulare schimbul III (între orele 22 și 6), împreună cu numiții O. M. și Beșa S., având ca responsabilitate zona Văii B.
, a fost apelat de către ofițerul de serviciu de la Dispeceratul Poliției mun.B., fiind sesizat despre faptul că a fost înregistrat apelul numitului M. D. C., care a reclamat faptul că la Podul Blajului, la intersecția DJ173A cu Drumul Blajului, la o casă de vacanță, este un foc de tabără și ceva tineri fac gălăgie, motiv pentru care a cerut intervenția organelor de ordine la fața locului.
S-a deplasat la fața locului împreună cu colegii săi, au constatat că cele reclamate nu se confirmă, după care au efectuat o scurtă patrulare în zonă, și s-au întâlnit cu numitul P. D. (cunoștință a numitului Beșa S. ), care a fost întrebat dacă a văzut în zonă vreun foc de tabără sau a auzit gălăgie, muzică dată la maxim la vreo casă de vacanță, acesta arătând că nu a sesizat o atare stare de lucruri. În consecință, intimații s-au deplasat, însoțiți de colegul lor, la domiciliul numitului M.
D. C., l-au contactat telefonic, acesta întâlnindu-i pe intimați la gardul proprietății sale, unde a avut loc o discuție civilizată, în cadrul căreia a fost întrebat unde se petrec cele sesizate, petentul răspunzând că se agită peștii în lacul de acumulare Colibița, din cauza undelor sonore.
I s-a cerut să spună clar ce dorește, ocazie cu care petentul a răspuns că a consumat ceva băuturi alcoolice și l-au deranjat zgomotele de pe lacul de acumulare În consecință, i s-au adus la cunoștință petentul faptul că cele sesizate nu se confirmă, după care intimatul O. M. i-a cerut să semneze procesul-verbal de contravenție, pentru că fusese sancționat, petentul refuzând însă, astfel că intimații au plecat de la fața locului, întocmind ulterior actele necesare, atestând intervenția la
evenimentele semnalate.
În ceea ce privește întâlnirea cu martorul P. D., a arătat că aceasta a avut loc în timpul nopții, înainte de orele 24,00, deși martorul a afirmat că i-a întâlnit pe polițiști seara pe lumină.
Intimatul a recunoscut faptul că, în momentul în care petentul a sesizat organele de poliție, este posibil să fi fost muzica dată tare și gălăgie, însă până la sosirea la fața locului să fi încetat. A arătat că în mod cert nu a existat foc de tabără, întrucât s-ar fi văzut urme vegetale, jar, cenușă, etc., și că ținând cont de zona Colibița, fiind munte, este posibil ca ecoul pretins existent să fi avut ca sursă alte zone.
A mai arătat că în aprecierea sa, procesul-verbal de contravenție a fost încheiat de numitul O. M., astfel că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de fals intelectual, dar nici de cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Intimatul O. M., spre deosebire de intimatul B. A., a afirmat că l- au întâlnit pe petent, care le-a relatat că la drumul "Blajului"; este un foc de tabără și gălăgie, după care s-a constatat că cele sesizate nu se confirmă, fapt pentru care i s-a adus la cunoștință acestuia că va fi sancționat contravențional, nemenționând însă că petentul ar fi refuzat semnarea actului sancționator. Procesul-verbal de contravenție a fost redactat la sediul Postului de Poliție B. -B., în lipsa petentului, dar în prezența martorului Neuc D., paznic de serviciu. Nu a menționat că petentul ar fi afirmat că a consumat alcool, restul depoziției sale cuprinzând în principal aceleași elemente existente în declarația intimatului B. A. .
Martorul Beșa S., colegul intimaților, confirmă versiunea intimatului B.
, cu deosebirea că menționează în debutul declarației sale că obiectul sesizării a fost doar existența unui foc de tabără, fără a se face vorbire de gălăgie, și că intimatul nu a indicat vreo cabană sau locuință ce ar aparține vreunei persoane, care să fie sancționabilă (cum a șa ), relatând în final că este posibil ca în momentul în care s-a făcut sesizarea să fi fost muzică și gălăgie în zonă, iar până la sosirea organelor de poliție (cca. 15-25 de minute), acestea să fi încetat.
Contrar celor afirmate de către polițiști, martorul Nechiti Liviu M. arată că la data evenimentelor reclamate se afla la cabana din Colibița a petentului, alături de petent și de soția sa, M. M., și că în seara respectivă, până în jurul orelor 23,00, se auzea muzică tare și gălăgie de la o cabană aflată la o distanță de 500 de metri sau mai puțin de cabana petentului, nesesizând existența unui foc de tabără; martorul însă, fiind obosit, a rămas în cameră.
A remarcat totuși că într-un moment în care gălăgia încetase, după orele 23,00, petentul s-a deplasat la poartă, de unde s-a întors, arătând că fusese apostrofat de polițiștii care veniseră la fața locului, întrucât nu se mai auzea muzică.
La circa 10 minute după ce revenise în cameră, în urma discuției petentului cu polițiștii, s-a auzit din nou muzică din zona acelei cabane, martorul neputând preciza din direcția căreia, dat fiind numărul mare de cabane existent în zonă.
În consecință, petentul i -a sunat din nou pe polițiști, întrebându -i "nici acum nu se aude muzica?";, după care i -a relatat ma rtorului că polițiștii ur mau să verifice din
nou situația . Martorul a precizat că "muzica era d eranjantă, nu te puteai odihni";, însă, fiind obosit, a adormit.
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, este definită la art.246 din Codul penal ca fiind fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, în prezenta cauză plângerea petentului vizând întreaga conduită a intimaților, de tratare cu superficialitate a reclamației sale (prin efectuarea de verificări superficiale, printr- o atitudine de nepăsare față de situația sa), cât și încheierea unui proces-verbal de contravenție în mod netemeinic și nelegal.
Infracțiunea de fals intelectual este definită la art.289 din Codul penal ca reprezentând falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.
În consecință, raportat la conținutul textelor de lege menționate, la cel al plângerii petentului și la conduita adoptată de organele de poliție, se apreciază că era necesar ca în cauză cercetările penale să clarifice dacă exista sau nu o sursă de zgomot în sensul celor reclamate de către petent, și dacă neidentificarea sursei respective, urmată de întocmirea procesului-verbal de contravenție avea la bază intenția directă sau indirectă a intimaților de a trata superficial situația reclamată, și de a-l sancționa de petent în mod injust, consecutiv.
Legat de conținutul reclamației - la f.48 a dosarului de urmărire penală se află transcrierea convorbirii telefonice din data de_, avute între petent și operatorul de serviciu de la SUU 112, primele afirmații ale petentului fiind :"; M. mă numesc, din Colibița, 229 A, am vrut să reclam tulburarea liniștii publice. La ora
12 noaptea, aici la o cabană, niște tineri din oraș, cu boxe de 50 W, puse în geam, urlă cât e depresiunea de mare, cât e lacul, nu se mai liniștesc. Înțeleg până la 10, hotărârea Consiliului local spune că până la 10 au voie. Dar după 10 trebuie să închidă";. În continuare, petentul indică și locația: "la 229 A (Colibița), că eu acolo locuiesc. Lângă, o să știe polițistul local, lângă cabana Ana și D. a lui Coruțiu, acolo locuiesc eu, la 229 A și câteva cabane în aval e locul unde e muzica. Deci eu aștept echipajul la poartă la mine."; Și apoi, petentul afirmă: " ei acum, când au văzut că am sunat la poliție și la jandarmi, au oprit-o, dar o să dea drumul iar, după ce plec eu de aici o să-i dea iar drumul";. "În momentul asta îs în fața cabanei, tinerii or oprit muzica, că ei mă văd vorbind la telefon, o venit 2 fete la mine și o zis: "domnule, hai că oprim, că nu știu ce, că tinerii, bărbații ăștia, mai viteji, au zis: du-te de aici, eu sunt în vacanță";. "După părerea mea, aici e chestie de ordine publică";. Ofițerul de serviciu i-a recomandat petentului ca în cazul în care tinerii aceia mai pun muzică, să sune din nou, întrucât va fi trimis un echipaj, dacă nu, o reclamație la poliție, care trebuie să găsească o soluție.
La f.47 a dosarului de urmărire penală se află transcrierea convorbirii telefonice din data de_, avute între petent și operatorul de serviciu de la SUU 112, primele afirmații ale petentului fiind: "aceeași problemă ca și ieri, vă sun din Colibița, de la nr.229 A, mă numesc M., locuiesc aici, aceeași problemă, același
grup, foc de tabără în fața cab anei, muzica la 12 noaptea în boxe în fața cabanei, urlă
toată Colibița, lacul are luciu de apă, se transmite unda sonoră, un ecou în toată
așezarea; ieri am fost la ei, am discutat cu ei, te ignoră, au spus că fac ce vreau, că e proprietatea lor…Noi am hotărât în Consiliul local al comunei B. -B., sat
Colibița, să nu mai fie muzică afară după ora 10,00 . Nu se respectă absolut deloc, și trebuie să vă sunăm pe la 12 noaptea, pentru a face aceste reclamații. Eu vin de acolo și o să stabilim cu poliția și cu jandarmeria niște lucruri foarte clare să știm cum să facem, cum se impune ordinea publică, pe cine sunăm, eu m-am săturat să sun la 112 la 12 noaptea, să vă spun că nu putem dormi, nici copii, noi suntem localnici. Noi nu venim în B. să punem muzică la blocuri. Ei vin aici, îi primim, să vină în vacanță, dar să nu pună muzica la 12 noaptea. Și când te duci la ei să-ti spună, du-te de aici, fac ce vreau, am închiriat cabana, fac ce vreau.";
În continuare se indică locația: "după ce treceți de Ariniș, urmează intersecția cu drumul Blajului, după ce treceți de intersecție, cam a 2-a sau a 3-a clădire, după ce ați trecut de intersecția cu drumul Blajului. Se aude din toate direcțiile"; Analizându-se conținutul sesizărilor, se observă că în prima petentul nu face vorbire despre vreun foc de tabără, iar în cea de-a doua precizează că sesizează organele de poliție cu aceeași problemă ca și în prima, adăugând ca element descriptiv al conduitei tinerilor, focul de tabără. După cum se poate observa, în afirmațiile efectuate în continuare, se face vorbire doar despre faptul că muzica și gălăgia sunt deranjante, motiv pentru care se cere sprijinul forțelor de ordine. Faptul că organele de poliție au reținut doar elementul descriptiv menționat, și nu cel ce reprezintă temeiul plângerii nu poate fi imputat petentului, mai ales în maniera încheierii unui proces-verbal de contravenție, iar aspectul că acesta a fost anulat de către instanța civilă nu are relevanță în ceea ce privește întrunirea elementelor
constitutive al infracțiunii de abuz în serviciu.
Plecând de la înțelesul expresiei "liniște publică";, art.3 pct.25 al Legii nr.61/1991, sancționează "producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin
strigăte sau larmă,"; de unde rezultă că un foc de tabără nu ar fi putut el însuși crea o afectare a liniștii publice, fiind un element care în mod evident completa la modul descriptiv starea de fapt deranjantă pentru petent, aspect constatat de instanța civilă, și subliniat de instanța penală, în cuprinsul Sentinței penale nr.69/2013 a Tribunalului
-Năsăud, aceasta fiind esența reclamației.
Ca atare, se impunea a se stabili care este motivul pentru care, deși sesizarea petentului a fost efectuată în mod cert pentru motive de tulburare a liniștii publice, iar elementul "foc de tabără";, a fost menționat ca element adiacent și descriptiv (aspect constatat atât de instanța penală, cât și de cea civilă), intimații l-au sancționat pe petent pentru reclamarea în mod nereal a elementului adiacent, și nu a celui ce formează elementul principal al sesizării - respectiv tulburarea liniștii publice. În mod firesc, ar fi trebuit, în cazul în care ar fi constatat că nu se confirmă existența zgomotului, ca intimații să îl sancționeze pe petent pentru acest motiv, și nu pentru inexistența focului de tabără, care nu este un element de tulburare a liniștii publice sau unul de pericol, în accepțiunea dispozițiilor Legii nr.61/1991.
Faptul că intimații fuseseră anunțați de către ofițerul de serviciu că obiectul sesizării este existența gălăgiei, și faptul că petentul nu a fost sancționat pentru reclamarea în mod nereal a existenței tulburării liniștii publice, coroborate, poate conduce la ipoteza că aceasta a existat, că intimații aveau la cunoștință acest lucru, însă, cu toate acestea, nu au intervenit pentru aplanarea ei, și că în mod neîntemeiat au reținut ca element al reclamației existența focului de tabără, aspect care nu putea fi analizat însă ca având o existență autonomă.
Vor fi întrebați intimații asupra motivului pentru care nu au efectuat verificări la cabana sau cabanele indicate de către petent. Chiar dacă acesta ar fi consumat în prealabil băuturi alcoolice (față de momentul întâlnirii cu intimații), și nu ar fi fost în măsură să relateze locația de unde provenea zgomotul (ipoteză avansată de intimați, dar nedovedită), polițiștii aveau datele cabanei respective, sau mai precis ale zonei în care se afla aceasta, care fuseseră furnizate ofițerului însărcinat cu înregistrarea sesizărilor de către petent.
Din transcrierea înregistrării convorbirii telefonice din data de_, dintre petent și ofițerul de serviciu, rezultă în mod cert faptul că acesta din urmă i-a solicitat petentului să indice locul amplasării cabanei, petentul arătând că "după ce treceți de Ariniș, urmează intersecția cu drumul Blajului, după ce treceți de intersecție, cabana este pe stânga, cam a 2-a sau a 3-a clădire, după ce ați trecut de intersecția cu drumul Blajului";. În mod evident, așa cum au arătat martorul Nechiti I., petentul, și chiar și intimații, la sosirea organelor de poliție, persoanele care au provocat tulburarea liniștii publice au stopat această activitate, reluând-o ulterior, ca urmare a plecării polițiștilor, situație despre care chiar intimații au arătat că este posibilă. O acceptare a faptului că la momentul sosirii organelor de poliție - vizibil - se stopează activitatea ilicită, după care se reia, că organele de poliție ar fi conștiente de acest aspect, însă nu se iau măsuri, conduce la inutilitatea vreunei sesizări și a oricărei intervenții, și în final la deturnarea scopului existenței unor forțe de ordine.
Faptul că la momentul sosirii organelor de poliție persoanele pretins vinovate de tulburarea liniștii publice au stopat activitatea de tulburare a liniștii publice nu exonera organele de poliție de a efectua verificări la cabanele din zonă, indicate de către petent ofițerului de serviciu, și a constata efectiv dacă sunt sau nu ocupate de vreo persoană, ce trebuia interpelată în ceea ce privește aspectele reclamate de către
petent, iar scurta patrulare în zonă, descrisă de către intimați, nu indică nici măcar la modul aproximativ locurile verificate - vor fi întrebați intimații de asemenea care este motivul pentru care au omis a proceda în acest fel. În legătură cu acest aspect, este de observat că, deși prin Sentința penală nr.69/2013 a Tribunalului B. - Năsăud s-a stabilit necesitatea efectuării de cercetări în ceea ce privește verificarea de minime cercetări în ceea ce îi privește pe ocupanții cabanei la data respectivă, pentru stabilirea cu certitudine a existenței sursei de zgomot, aceasta nu s-a realizat.
Apoi, intimații nu au fost întrebați dacă au fost sunați de către petent după părăsirea zonei în cauză, dacă se auzea muzica prin telefon, și care este motivul pentru care nu s-au întors sau nu au luat alte măsuri spre a remedia situația reclamată, deși au afirmat acest lucru. Chiar dacă genul de tulburare a liniștii publice reclamat era unul de o gravitate redusă față de alte sesizări, organele de poliție erau datoare să ia măsuri și pentru rezolvarea situației învederate de către petent.
În consecință, vor fi reaudiați intimații în sensul celor arătate mai sus, vor fi audiați și ofițerii de serviciu de la Serviciul de sesizări, pentru a relata ce informații au dat intimaților despre aspectele reclamate de către petent, dacă le-au relatat toate datele furnizate de către acesta, inclusiv locația în care se afla sursa de zgomot, urmând a se adresa toate întrebările ce vor apărea ca fiind necesare soluționării cauzei, ca și a se administra toate probele ce vor fi apreciate ca necesare în acest sens.
Pentru aceste considerente, în baza art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală va fi admisă plângerea formulată de petentul M. D. C., împotriva Rezoluției procurorului din data de_, dată în dosarul nr. 548/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, menținută prin Rezoluția din data de_, dată în dosarul nr. 437/II/2/2013, privind pe intimații O. M. și B. A., pe care le desființează și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Conform art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite plângerea formulată de petentul M. D. C., fiul lui Radu I. și Steluța Olimpia, născut la data de_ în Dej, jud. C., domiciliat în com. B. -
B., sat Colibița, nr. 229 A, jud. B. -Năsăud, CNP-1., împotriva Rezoluției procurorului din data de_, dată în dosarul nr. 548/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, menținută prin Rezoluția din data de_, dată în dosarul nr. 437/II/2/2013, privind pe intimații O. M. și B.
, pe care le desființează și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. R. M.
Red/dact G.A/R.M. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI SENTINȚEI PENALE Nr.171/F/2013
Admite plângerea formulată de petentul M. D. C., fiul lui Radu I. și Steluța Olimpia, născut la data de_ în Dej, jud. C., domiciliat în com. B. -
, sat Colibița, nr. 229 A, jud. B. -Năsăud, CNP-1., împotriva Rezoluției procurorului din data de_, dată în dosarul nr. 548/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, menținută prin Rezoluția din data de_, dată în dosarul nr. 437/II/2/2013, privind pe intimații O. M. și B.
A., pe care le desființează și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. R. M.
Pentru conformitate cu originalul,
| ← Sentința penală nr. 476/2013. Plângerea împotriva... | Decizia penală nr. 4/23. Plângerea împotriva soluţiilor... → |
|---|
