Decizia penală nr. 988/2013. Înșelăciune

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 988/R/2013

Ședința publică din 24 iulie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	R., judecător
JUDECĂTORI	: L.	M.
	: V.	G.
G.: L.	A.	S.

Ministerul Public reprezentat prin VIOLETA TRĂISTARU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. B. G. Z. împotriva sentinței penale nr. 1339 din data de 30 mai 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. M., privind pe inculpatul B. G. Z. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, dat în dosarul nr. 1426/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și 37 lit. b Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul B. G.

Z., în stare de arest, asistat de avocat Vomir Bizo D. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat SA -S., ambele din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar ( f. 9, 13 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Inculpatul B. G. Z., întrebat fiind, arată că a examinat actele dosarului și că este de acord să fie asistat de avocatul substituent. De asemenea, susține că a formulat recurs, întrucât apreciază cuantumul pedepsei aplicate ca fiind prea mare raportat la poziția sa de recunoaștere a săvârșirii faptei.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului B. G. Z., solicită admiterea recursului inculpatului, în temeiul disp. art. 385¹⁵pct. 2 lit. d Cod procedură penală, casarea sentinței nr. 1339/2013 a Judecătoriei B. M. și, rejudecând, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei, potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal. În consecință, solicită stabilirea unei pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.

Astfel, în concordanță cu susținerile inculpatului, expuse și în memoriul depus la dosarul cauzei, apreciază cuantumul pedepsei aplicate de către instanța de fond ca fiind excesiv raportat la împrejurarea că prejudiciul cauzat părților vătămate este în valoare de 932 de lei, respectiv una destul de redusă. Mai arată că infracțiunea de înșelăciune este prin natura ei o infracțiune contra patrimoniului și consideră că poate avea influență în procesul de stabilire și individualizare a pedepsei cuantumul prejudiciului cauzat părților vătămate. În

acest sens, susține că un prejudiciu mult mai mare nu poate fi echivalat cu cel în cuantum de 900 de lei, reținut în speță.

Precizează că inculpatul a avut o atitudine sinceră, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond, acesta uzând de dispozițiile art. 320¹Cod procedură penală, aspect care rezultă din declarațiile inculpatului. De asemenea, evidențiază împrejurarea în care practic inculpatul a comis faptele, respectiv faptul că acesta era lipsit de resurse financiare și avea probleme de sănătate, cu precizarea că suferă de epilepsie, sens în care există acte medicale la dosar - filele nr. 75 - 86 din dosarul de urmărire penală.

Susține că, deși pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului va fi una cu executare în regim de detenție, pentru că acesta a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, aceasta din urmă nu poate constitui un temei pentru reținerea unei pedepse într-un cuantum atât de ridicat.

În consecință, raportat la aspectele anterior menționate și la prejudiciul extrem de redus cauzat părților civile, pe care inculpatul este de acord să-l recupereze, consideră că se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicat de către instanța de fond. Cu onorariu FMJ.

Reprezentanta M. ui P. consideră că recursul inculpatului este nefondat pentru considerentele rezultate chiar din motivarea soluției atacate.

Cu privire la criticile aduse de către inculpat, susține că circumstanțele în care a fost comisă activitatea infracțională denotă o perseverență infracțională în comiterea unui gen de infracțiuni similare sau chiar identice, care a condus instanța la concluzia corectă a necesității sancționării drastice a inculpatului, elemente care sunt explicate în cuprinsul soluției, din perspectiva corectă a aplicării art. 72 din Codul penal.

Astfel, consideră, în concordanță cu prima instanță, că urmarea, care constituie de fapt principalul motiv al criticilor aduse, legate de pedeapsă, deși se constituie în sume, la prima vedere, reduse, trebuie apreciată în raport de modul în care a fost concepută activitatea infracțională, inculpatul pretinzând desfășurarea unor activități de asistență juridică autorizate față de persoane

fizice. În acest sens, susține că acesta nu avea cum să solicite sume mai mari raportat și la patrimoniul părților vătămate, pentru care sumele erau semnificative din perspectiva fie și a faptului că puteau fi folosite pentru a se achita contravaloarea unor servicii prestate unor avocați adevărați, care să-i ajute să -și problemele juridice.

Raportat și la nerecuperarea prejudiciului nici până în prezent apreciază că apare la fel de semnificativ și, prin urmare, opinează că, raportând toate criteriile la dispozițiile legale și principiul de individualizare general din art. 72 Cod penal, soluția este corectă, chiar în condițiile art. 320¹Cod procedură penală, din perspectiva tuturor elementelor de natură agravantă și a stării de recidivă reținute.

În consecință, solicită menținerea soluției atacate ca efect al respingerii recursului ca nefondat.

Inculpatul B. G. Z., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, reducerea cuantumului pedepsei și, chiar dacă nu face obiectul cauzei, oferă cu titlu de exemplu faptul că în cursul săptămânii anterioare un coleg deținut, care a comis o infracțiune de tentativă de omor, respectiv contra vieții, a beneficiat de aceeași pedeapsă.

În concluzie, apreciază că pedeapsa ce i-a fost aplicată este "destul de mare";.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.1339 din_, Judecătoria Baia Mare în baza art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. b cod penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod de procedură penală, a condamnat pe inculpatul B. G. Z. , CNP 1., fiul lui B. și T., născut la data de_ în B. M., județul Maramureș, de cetățenie română, studii 12 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, recidivist, domiciliat în B. M., str. Mărășești, nr. 11/1, județul Maramureș, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal.

În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat prin Încheierea penală nr. 812/_ a

Judecătoriei B. M. .

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive de la_ la zi.

În baza art. 14 Cod de procedură penală, rap. la art. 346 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor către părțile civile, după cum urmează:

-302 lei către partea civilă F. G. domiciliat în B. M., str. Pădurarilor, nr. 63, jud. Maramureș;

-630 lei către partea civilă I. eva domiciliată în C., str. H. cului, nr. 3, jud. Maramureș.

În baza art. 191 alin. 1 cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 de lei cheltuieli judiciare către stat, sumele de 600 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul urmăririi penale și la propunerea de arestare preventivă către av. Bindea I. și 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul judecății către av. Giurgiu A., urmând a fi avansate din fondurile M. ui Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În data de_, inculpatul B. G. Z. s-a deplasat pe b-dul Republicii din municipiul B. M., în preajma palatului de justiție, unde în jurul orei 10:00, în fața blocului unde sunt mai multe cabinete de avocatură, a început să racoleze persoane care aveau afaceri judiciare cărora li se prezenta ca fiind avocat și se oferea să le rezolve diferite probleme.

La un moment dat, inculpatul a observat un bărbat mai învârstă pe nume

F. Gyorghy (f. 6-7, 8-9 din dosarul de urmărire penală), care căuta un avocat pentru a-l ajuta în efectuarea demersurilor legale în vederea întabulării unui teren.

Acestuia, inculpatul i s-a recomandat cum că ar fi avocat care-i poate rezolva problema solicitându-i părții vătămate, copii de pe toate actele pe care le are asupra sa. Cei doi s-au deplasat împreună, la un birou de copiat acte (fapte surprinse de camera de supraveghere și atașate la dosar cu planșă foto f.37-39 din dosarul de urmărire penală) din apropiere, unde s-au efectuat aceste duplicate, care au fost predate de victimă, inculpatului. Asigurându-l că restul demersurilor le va întreprinde singur, inculpatul i-a solicitat părții vătămate suma de 300 de lei, drept contravaloare a pretinselor prestații juridice ce urmau a se efectua.

Din cauza faptului că G. F. nu avea atâția bani la el, cei doi s-au deplasat la domiciliul părții vătămate, unde, după ce victima a intrat în casă și a luat banii, inculpatul a primit suma cerută, în taxiul în care aștepta în stradă. După predarea "onorariului";, inculpatul i-a spus părții vătămate în mod

mincinos, că numele său este "Bolchiș"; și a plecat lăsându-l să creadă pe partea vătămată că se vor întâlni la palatul de justiție, în data de_ .

Inculpatul, a aruncat actele primite de la F. G. într-un coș de gunoi, iar banii i-a cheltuit în scop personal.

În data de_, B. G. Z., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în timp ce se deplasa spre palatul de justiție, pe b-dul Republicii, acesta a abordat o doamnă, și anume pe I. E. (f. 11-12, 13 din dosarul de urmărire penală), care mergea spre palatul de justiție, cu scopul de a finaliza o procedură de executare silită, ce era demarată împotriva sa.

Profitând și de data aceasta de naivitatea victimei, prin prezentarea sa ca și angajat al Judecătoriei B. M. inculpatul, acesta i-a solicitat părții vătămate să-l urmeze, până în preajma cabinetului executor judecătoresc Vucea G. (f. 339 din dosarul de urmărire penală). Aici, i-a spus victimei că îl cunoaște pe executor și luând actele (somația) și suma de 630 lei de la aceasta a intrat în biroul executorului (fapt confirmat și de martora Coste A. (fila 30 din dosarul de urmărire penală), sub pretextul că se interesează de procedura ce trebuie urmată. Acolo a întrebat de executor, fără a face altceva, și la scurt timp a ieșit, solicitând victimei să se deplaseze la un biroul de copiat acte, pentru a efectua o copie a cărții de identitate sub pretextul că ar fi necesară la achitarea sumei datorate. Partea vătămată a crezut cele pretinse de inculpat și a plecat, însă la întoarcere a constatat că inculpatul a dispărut, moment în care după ce a efectuat verificări la biroul executorului Vucea G. a constatat că a fost înșelată.

Inculpatul a cheltuit în scop personal banii astfel obținuți.

Starea de fapt s-a probat cu: procesul verbal de consemnare a plângerii, declarațiile părții vătămate F. G., I. E., declarațiile martorilor Petrovan Romeo O., Boldiș I., Coste Mădăras A. A., S. Iosif, Vucea G., proces verbal de redare a înregistrărilor video cu planșă foto și cd atașat, proces verbal de recunoaștere după planșa foto, proces verbal, acte medicale, înscrisuri, declarațiile inculpatului B. G. Z. .

În drept, fapta inculpatului B. G. Z. care după considerarea ca executată a unei pedepse a închisorii, aplicată pentru comiterea unei infracțiuni cu intenție, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de_ și_ în preajma "Palatului de Justiție"; din Municipiul B. M., a indus în eroare, prin arogarea de calități juridice (avocat, angajat al judecătoriei) mincinoase, pe numiții F. G. și respectiv I. E., convingându-i pe aceștia să-i plătească pretinse servicii de natură juridică și cauzând astfel un prejudiciu total în cuantum de 930 de lei în patrimoniul părților civile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracțiunea a fost săvârșită printr-o acțiune de inducere în eroare a părților vătămate, cărora, inculpatul li s-a prezentat drept avocat sau angajat al Judecătoriei B. M. (ceea ce nu corespundea realității), scopul urmărit fiind acela de le determina pe părțile vătămate să-i achite sume de bani reprezentând contravaloarea unor așa-zise servicii de natură juridică.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită de inculpat cu intenție directă, acesta dându-și seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare care are drept urmare cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul părților vătămate și urmărind producerea acestui rezultat.

La individualizarea și dozarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (limite care au fost reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod de procedură

penală), împrejurările săvârșirii faptei (inculpatul a pretins că are calitatea de avocat sau de angajat al Judecătoriei B. M., profitând astfel de naivitatea părților vătămate de la care a pretins și a primit diferite sume de bani), urmarea produsă (partea vătămată F. G. a predat inculpatului suma de 302 de lei, iar partea vătămată I. E. suma de 630 de lei, sume pe care aceștia nu le-au mai recuperat), dar și persoana inculpatului.

Astfel, acesta are multiple condamnări pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului, fiind recidivist postexecutoriu, raportat la sentința penală nr. 1682/_ din dosarul nr. 9838/2010 a Judecătoriei B. M., definitivă prin decizia penală nr. 267/A/_ a T. ului Maramureș.

Inculpatul a fost eliberat din detenție la data de_, având un rest de pedeapsă de executat de 38 de zile.

După împlinirea acestui termen și considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune și a uneia de sustragere de înscrisuri, aplicată prin decizia penală, mai sus amintită, inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune care face obiectul prezentei cauze.

Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. b cod penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod de procedură penală, a condamnat pe inculpatul B. G. Z.

, la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal, având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.

În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat prin Încheierea penală nr. 812/_ a

Judecătoriei B. M., apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și impun privarea de libertate a inculpatului.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive de la_ la zi.

În baza art. 14 Cod de procedură penală, rap. la art. 346 Cod de procedură penală, constatând că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită a fost săvârșită de inculpat cu intenție directă, și a cauzat un prejudiciu cert și nereparat în patrimoniul părților vătămate) a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor către părțile civile, după cum urmează: -302 lei către partea civilă F. G. și 630 lei către partea civilă I. E. .

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul B. G. Z. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie redusă pedeapsa aplicată acestuia.

În motivele de recurs, inculpatul prin apărătorul acestuia și memoriul depus la dosar a arătat că pedeapsa stabilită de instanța de fond este excesiv de mare, raportat la împrejurarea că prejudiciul cauzat părților vătămate este în valoare de 932 lei, respectiv una destul de redusă, că infracțiunea de înșelăciune prin natura acesteia, este o infracțiune contra patrimoniului și apreciază că poate

avea influență în procesul de stabilire și individualizare a cuantumului pedepsei aplicate în cauză.

Pe de altă parte, inculpatul a avut o atitudine sinceră, atât în cursul urmăririi penale, cât și la instanța de fond, acesta uzând de dispozițiile art.320¹C.pr.pen., iar inculpatul a comis faptele pe fondul unei lipse de resurse financiare și probleme de sănătate, iar faptul că inculpatul este recidivist, nu poate constitui un temei pentru aplicarea unei pedepse într-un cuantum ridicat.

Analizând sentința penală atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și acele care vor fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că inculpatul B. G. Z. în baza aceleiași rezoluții infracționale în zilele de 27 martie 2013 și 29 martie 2013 în preajma Palatului de Justiție din municipiul

B. M., a indus în eroare prin atribuirea de calități juridice mincinoase, respectiv avocat angajat al Judecătoriei, pe părțile vătămate F. G. și respectiv

I. E., convingându-i pe aceștia să-i plătească pretinse servicii de natură juridică și cauzând astfel un prejudiciu total în cuantum de 930 lei.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a solicitat aplicarea în cauză a dispozițiilor art.320/1 C.pr.pen., referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în situația în care acesta a solicitat judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizeză elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.b C.pen. Raportat la sentința penală nr.1682 din_ a Judecătoriei B. M. prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate din executarea căreia s-a liberat la data de_, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 38 zile, care s-a împlinit până la data săvârșirii prezentei infracțiuni.

Pedeapsa aplicată de instanța de fond a fost stabilită în limitele prevăzute de lege, ținându-se seama de dispozițiile art.72 C.pen.

Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei aplicate acestuia, raportat la faptul că a recunoscut și regretat fapta comisă, este neîntemeiată.

În cauză, nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a, b și c C.pen., deoarece inculpatul este recidivist, sens în care nu poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.a C.pen.referitoare la buna conduită a inculpatului anterior comiterii infracțiunii.

La fel, nu poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.b C.pen.referitoare la repararea prejudiciului, deoarece inculpatul nu a reparat prejudiciul cauzat părților vătămate.

Nici circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.c C.pen.nu poate fi reținută în cauză, avându-se în vedere că inculpatul a beneficiat de dispozițiile art.320/1 C.pr.pen., iar față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, pedeapsa de 4 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanța de fond, față de dispozițiile art.72 C.pen. este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, precum și scopului prevăzut în art.52 C.pen.

În condițiile aplicării dispozițiilor art.320/1 C.pr.pen., reținerea dispozițiilor art.74 alin.1 lit.c C.pen., nu poate fi valorificată ca reprezentând circumstanță atenuantă judiciară, deoarece ar însemna ca aceleași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Dispozițiile art.74 lit.c C.pen.pot coexista cu dispozițiile art.320/1 C.pr.pen. numai atunci când art.74 lit.c C.pen. reflectă o atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, alta decât comportamentul sincer.

Având în vedere că în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, cu reducerea pedepsei sub limita stabilită de instanța de fond, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., recursul formulat de inculpatul B. G. Z. împotriva sentinței penale nr.1339 din 30 mai 2013 a Judecătoriei B. M. urmează să fie respins, ca nefondat.

În baza art.88 C.pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv, începând cu data de 29 martie 2013, la zi.

Potrivit art.189 C.pr.pen., urmează să se stabilească în favoarea Baroului de avocați C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din fondul M. ui Justiției.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., inculpatul urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. G. Z., fiul lui B. și terezia, născut la_, aflat în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr.1339 din 30 mai 2013 a Judecătoriei B. M. .

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 29 martie 2013 și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av.S.

A. S. .

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 24 iulie 2013.

	PREȘEDINTE				JUDECĂTORI				G.
M.	R.	L.	M.	V.	G.	L.	A.	S.

red.V.G./A.C.

2 ex. - _

jud.fond.R. C.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← Decizia penală nr. 1108/2013. Înșelăciune		Decizia penală nr. 224/2013. Înșelăciune →

Decizia penală nr. 988/2013. Înșelăciune

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 988/2013. Înșelăciune