Decizia penală nr. 96/2013. Evaziune fiscală

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR.96/A/2013

Ședința publică din 30 aprilie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE	: L.	H., judecător
JUDECĂTOR	: I.	M.
GREFIER	: L.	C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU

S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul P. F. A., împotriva sentinței penale nr.193/D/_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., în dosarul nr. 260/P/2011 pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.; evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005; evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța a constatat că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 193/D/_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., a fost condamnat inculpatul: P. F. A. , fiul lui A. și Cornelia, n. la data de_ în C. -N., jud. C., dom. în com. F., sat V. nr.114, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr.7., CNP 1., studii medii, administrator și asociat la SC V. Di P. S., fără antecedente penale,

În temeiul art. 9 al. 1 lit. b din L. 241/2005, la pedeapsa de: - 2 (doi) a ni ș i 2

(două) luni î nchis oare , pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al. 1 lit. c, art. 65 al. 2 și 3 și art. 66 C.pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 2 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a ocupa funcția de administrator la vreo societate comercială.

În temeiul art. 9 al. 1 lit. b din L. 241/2005, la pedeapsa de: - 2 (doi) aniînchisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 33 lit. a C.pen. s-a constatat că faptele sunt concurente iar în baza art. 34 lit. b C.pen. rap. la art. 35 al. 3 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de: - 2 (doi) a ni ș i 2 ( două) luni înc his oare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al. 1 lit. c, art. 65 al. 2 și 3 și art. 66 C.pen., interzice inculpatului pe o durată de 2 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a ocupa funcția de administrator la vreo societate comercială pe o durată de 2 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 71 al. 1 și 2 C.pen. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen..

În temeiul art. 346 al. 1 rap. la art. 14 al. 3 lit. a C.proc.pen. s-a admis acțiunea civilă a S. R., M. Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor P. e a Județului C. și în consecință a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. Di P. S. cu sediul social stabilit la adresa de domiciliu a inculpatului, evidențiată mai sus, să plătească în favoarea părții civile suma de 1.622.090 lei constând în TVA, dobânzi și penalități, urmând ca inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească și majorări de întârziere până la data plății efective.

În temeiul art. 191 al.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. emis sub nr. 260/P/2011 și înregistrat la Tribunalul Cluj la data de_ sub număr unic de dosar_ a fost trimis în judecată inculpatul P. F. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 al.2 C.pen., evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005 și evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit. b C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen..

S-a reținut în actul de sesizare al instanței faptul că inculpatul în calitate de asociat și administrator al SC V. Di P. S. din V., în perioada_ -_, în mod repetat dar pe baza aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în R. ia, deși în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziționate din Germania în valoare de 5.990.236 lei către diverse persoane fizice, avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar marja de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA corect în facturile emise, cauzând astfel un prejudiciu de 1.437.657 lei bugetului de stat.

În privința aceluiași inculpat se reține că în calitate de asociat și administrator al SC V. DI P. S. din V., în perioada_ -_, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în R. ia, cu ocazia vânzării unui autoturism uzat achiziționat din Germania în valoare de 17.768 lei către o persoană fizică, s-a sustras de la plata TVA în sumă de 4.240, 30 lei întrucât deși avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar la marja de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise.

De asemenea se mai reține față de inculpatul P. F. A. că în calitate de asociat și administrator al SC V. Di P. S. din V., în perioada_ -_, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în R. ia, cu ocazia vânzării unui autoturism uzat achiziționat din Germania în valoare de 21.550 lei către

o persoană fizică, s-a sustras de la plata TVA în sumă de 5.178 lei întrucât deși avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar la marja de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA- ului corect în facturile emise.

Inculpatul, audiat în faza de urmărire penală (f. 53-54, 56-57) și în fața instanței de judecată (f. 29), recunoaște că a calculat TVA doar la marja de profit și nu la întregul preț de vânzare al autoturismelor, procedând de această manieră deoarece a interpretat un articol din Codul Fiscal, în acest sens.

Din probele administrate în cauză instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Așa cum rezultă din propriile declarații ale inculpatului, ca și din actele de inspecție fiscală aflate la dosar, inculpatul P. F. A. este administrator și asociat unic al SC V. Di P. S. din satul V., com. F., jud. C. . Această societate a fost înființată în anul 2003 și are ca obiect principal de activitate comerț cu ridicata al materialului lemnos și al materialelor de construcție.

Așa cum rezultă din procesul verbal de inspecție fiscală nr. 125 din_ (f. 25-28 dos.u.p.), în perioada_ -_, la societatea mai sus amintită, organele de inspecție fiscală din cadrul A. -DGFP C., au efectuat o inspecție fiscală vizând modul de îndeplinire, de către societatea comercială vizată, a obligației fiscale de plată a TVA în perioada_ -_ în cadrul societății sus arătate (f. 25).

Din verificarea taxei pe valoare adăugată colectată, înscrisă în facturile emise de către SC V. Di P. S. în perioada noiembrie 2010 - februarie 2011, reprezentând vânzări de autoturisme în R. ia și a deconturilor de TVA întocmite pentru perioada verificată, precum și din documentele puse la dispoziție de Serviciul

Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatricularea Vehiculelor, s-a constatat că inculpatul P. F. A., cu ocazia vânzării unor autovehicule achiziționate de la diferiți vânzători din Germania, Austria, Belgia și Olanda, către diverse persoane fizice din R. ia, a aplicat cota de TVA doar asupra marjei de profit, cu toate că această taxă nu a fost achitată de societate, raportat la valoarea autoturismelor, nici la data achiziționării acestora.
Din facturile prezentate de SC V. Di P. S. rezultă că furnizorii societății au fost persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA care au declarat tranzacțiile ca și livrări intracomunitare. VIES sau S. ul de Schimb de Informații privind TVA-ul este un mijloc electronic de transmitere a informației referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA, la validitatea numerelor de înregistrare pentru TVA al companiilor înregistrate în UE și la livrările intracomunitare efectuate de furnizori din state membre.
Întrucât legislația referitoare la TVA este armonizată pentru toate statele membre ale UE, livrările intracomunitare de bunuri second hand, care trebuie să îndeplinească anumite condiții, nu trebuie cuprinse în declarația recapitulativă privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare, însă, în cazul de față, din declarațiile depuse de vânzătorii de autoturisme din UE de la care SC V. Di P. S. a achiziționat autoturismele revândute în R. ia nu rezultă că aceste bunuri ar fi supuse regimului special aplicat bunurilor second hand.
SC V. Di P. S. prin inculpatul P. F. A. astfel a achiziționat bunurile din interiorul UE de la persoane impozabile revânzătoare care nu au aplicat regimul special și prin urmare bunurile nu au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate și societatea din R. ia nu avea dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunurile respective conform prevederilor art. 1522 alin. 6 și 10 din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit acestor texte de lege, persoana impozabilă revânzătoare va aplica regimul special pentru livrările de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități, altele decât operele de artă livrate de autorii sau succesorii de drept ai acestora, pentru care există obligația colectării taxei, bunuri pe care le-a achiziționat din interiorul Comunității, de la unul dintre următorii furnizori:
1. o persoană neimpozabilă;
2. o persoană impozabilă, în măsura în care livrarea efectuată de respectiva persoană impozabilă este scutită de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. g);
3. o întreprindere mică, în măsura în care achiziția respectivă se referă la bunuri de capital;
4. o persoană impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea de către aceasta a fost supusă taxei în regim special.

Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunurile prevăzute la alin. 2 și 3, în măsura în care livrarea acestor bunuri se taxează în regim special.

Din verificările efectuate s-a constatat că la vânzarea autovehiculelor second hand pe teritoriul R. iei SC V. Di P. S. avea obligația de a aplica regimul normal de TVA în sensul de a colecta taxa pe valoare adăugată la prețul de vânzare al autovehiculelor second hand în sumă de 1.437.657 lei. În schimb inculpatul a calculat TVA doar la marja de profit deși TVA-ul se aplică la marja de profit la achizițiile intracomunitare doar dacă societatea și achiziția îndeplinesc anumite condiții. Ori, așa cum rezultă din procesul-verbal de inspecție fiscală, societatea de mai sus nu a îndeplinit aceste condiții, necesare aplicării regimului special de taxare deoarece: a) furnizorii societății sunt persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA care au declarat conform datelor din programul VIES aceste tranzacții ca și livrări

intracomunitare și nu fac parte dintre furnizorii prevăzuți de art. 1522 alin. 2 lit. a-d din Codul fiscal; b) vânzările efectuate de societățile din Germania către SC V. Di P.

S. au fost considerate de operatorii din Germania operațiuni scutite și nu livrări supuse regimului special de achitare a TVA.

Mai precis în urma verificării documentelor contabile organele de control au constatat că pentru achizițiile intracomunitare de bunuri - autoturisme second hand - furnizorii au aplicat regimul "taxarea inversă"; fapt ce obliga beneficiarul, în cazul nostru SC V. Di P. S. să aplice același regim de taxare. Societatea din urmă însă nu a aplicat regimul de taxare inversă care implică colectarea TVA asupra bazei de impozitare, la prețul de vânzare a autoturismelor second hand achiziționate din UE, inculpatul P. F. A. calculând, cu ocazia întocmirii facturilor de vânzare TVA, doar asupra marjei de profit.

Acest lucru se poate lesne observa din lecturarea facturilor emise de inculpat, în numele firmei pe care o administra, pe acestea fiind trecută distinct, marja de profit, invariabil 100 lei, la care a fost calculată TVA.

În această modalitate de operare inculpatul a omis evidențierea veniturilor societății sale, prin neincluderea TVA în prețul de vânzare al vehiculului.

Întrucât organele de inspecție fiscală dețineau date că inculpatul P. F. A. nu și-a încetat activitatea de evaziune fiscală nici după efectuarea controlului fiscal la care ne-am referit mai sus, comisarii Gărzii Financiare - Secția C. au efectuat un nou control la SC V. Di P. S. privind înregistrarea în evidența contabilă a achizițiilor intracomunitare efectuată de societate, de această dată fiind vizată perioada 30.03 -_ . În urma acestui controlul s-a stabilit, conform procesului verbal încheiat la data de_ (f. 43-48), că inculpatul cu ocazia revânzării unui autoturism marca Ford Fusion 1,4 TDCI, cumpărat din Germania, nu a colectat TVA la prețul de vânzare al autoturismului, ci doar la marja de profit, sustrăgându-se astfel de la plata TVA în sumă de 4.240,30 lei.

Ulterior reprezentanții Gărzii Financiare C. au constatat că prin același mod de operare, inculpatul nu a colectat și plătit în perioada 12.04 -_ TVA la vânzarea unui autoturism marca Ford Focus 1,6 TDCI cumpărat din Germania, sustrăgându-se astfel de la plata sumei de 5.178 lei către bugetul de stat.

În cauză a fost audiat în calitate de martor, contabilul firmei administrate de către inculpat, numitul Nazarie Vladimir M. (f. 58-61 și respectiv 41), care a arătat

că a întocmit evidențele contabile pe baza documentelor prezentate de inculpatul P.

F. A. .

Într-adevăr inculpatul a fost cel care s-a sustras de la plata TVA prin întocmirea unor facturi de vânzare în care a trecut fie o TVA modică de "24 lei"; așa cum rezultă din facturile aflate la f. 79-135, 149-182, fie a emis facturi fără să completeze rubrica privind TVA, astfel cum se evidențiază din facturile aflate la f. 136-148.

Așa cum s-a precizat și în literatura de specialitate, în cazul operațiunilor de tip

"achiziție intracomunitară"; de genul celor derulate de inculpat prin SC V. Di P. S., persoana obligată la plata TVA este clientul situat în R. ia în măsura în care livrarea nu a fost taxată în celălalt stat membru (a se vedea în acest sens D. Pătroi, F. Cuciureanu: TVA intracomunitar. Frauda carusel. Rambursarea TVA. Ed. C.H.Beck. B., 2009, pag. 17-27).

În drept, fapta inculpatului P. F. A. care în calitate de asociat și administrator al SC V. Di P. S. din V., în perioada_ -_, în mod repetat dar pe baza aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în R. ia, deși în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziționate din Germania în valoare de 5.990.236 lei către diverse persoane fizice, avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise, cauzând astfel un prejudiciu de 1.437.657 lei bugetului de stat, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 41 alin. 2 C.pen..

Fapta inculpatului P. F. A. care în calitate de asociat și administrator al SC V. Di P. S. din V., în perioada_ -_, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în R. ia, cu ocazia vânzării unui autoturism uzat achiziționat din Germania în valoare de 17.768 lei către o persoană fizică, s-a sustras de la plata TVA în sumă de 4.240,30 lei întrucât deși avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului P. F. A. care în calitate de asociat și administrator al SC V. Di P. S. din V., în perioada_ -_, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în R. ia, cu ocazia vânzării unui autoturism uzat achiziționat din Germania în valoare de 21.550 lei către o persoană fizică, s-a sustras de la plata TVA în sumă de 5.178 lei întrucât deși avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

La dozarea și cuantificarea pedepselor aplicabile inculpatului, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite în legea specială pentru infracțiunile pentru care inculpatul este judecată și anume închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi. De asemenea a luat în considerare gradul de pericol social al faptei, concretizat în primul rând în urmarea de rezultat destul de consistentă, de peste un milion de lei, dar și în modul de operare destul de neelaborat și chiar pueril conceput, modalitatea în care inculpatul a înțeles să omită înregistrarea unor venituri în contabilitate, fiind destul de la vedere, aspecte ce sunt evidențiate de chiar facturile fiscale întocmite. A avut în vedere însă și perseverența infracțională a inculpatului, care după ce a fost atenționat, într-o primă etapă, de către organele financiare de control, a persistat în ideea avansată că calculul său se bazează pe un text legal din Codul Fiscal, cu toate că a fost atenționat că interpretează greșit acea lege.

Instanța a luat în considerare și datele referitoare la persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, dar care, deși recunoscând faptele în materialitatea lor, a invocat interpretarea într-un anume fel a unor dispoziții din codul Fiscal, respectiv art. 1522, cu toate că el, în calitate de administrator al unei firme, avea obligație de a se informa în legătură cu interpretarea corectă a unor dispoziții

legale echivoce.

Sintetizând aceste argumente, instanța a aplicat inculpatului, pentru prima infracțiune de evaziune fiscală pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, și pedepse de câte 2 ani închisoare pentru celelalte două infracțiuni de evaziune fiscală.

Pentru fiecare infracțiune instanța a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator la vreo societate comercială, pe o durată de 2 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, conform art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al. 1 lit. c, art. 65 al. 2 și 3 și art. 66 C.pen..

Deoarece faptele au fost comise de inculpat mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în baza art. 33 lit. a C.pen. a constatat că faptele sunt concurente iar în baza art. 34 lit. b C.pen. rap. la art. 35 al. 3 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 2 ani și 2 luni închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator la vreo societate comercială pe o durată de 2 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii

În baza art. 71 al. 1 și 2 C.pen. a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen..

S-a apreciat că față de fenomenul quasigeneralizat de evaziune fiscală, numai pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție este aptă să realizeze atât prevenția specială dar și cea generală, prin crearea sentimentului de teamă, față de consecința pedepsei, și prin evitarea în acest fel a activităților cu caracter infracțional.

În cauză, partea vătămată A.N.A.F - D. C., s-a constituit parte civilă (f. 11) cu suma de 1.622.090 lei, sumă ce se compune din 1.437.657 lei reprezentând TVA și

184.433 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere. De asemenea partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata majorărilor de întârziere calculate la suma totală, până la data plății integrale.

Față de prevederile art. 1522 din L. 571/2003 privind codul Fiscal, instanța a apreciat că acțiunea civilă este fondată, și fiind îndeplinite și condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, pentru fapta prepusului, câtă vreme inculpatul a acționat în numele și pentru SC V. Di P. S., al cărei administrator era, în temeiul art. 346 al. 1 rap. la art. 14 al. 3 lit. a C.proc.pen. va admite acțiunea civilă a S. R.

, M. Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor P. e a Județului C. și în consecință a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. Di P. S. să plătească în favoarea părții civile suma de 1.622.090 lei constând în TVA, dobânzi și penalități, urmând ca inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească și majorări de întârziere până la data plății efective, acestea fiind calculate potrivit art. 120 al. 2 din OG 92/2003 privind codul de Procedură Fiscală.

În temeiul art. 191 al.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul P. F. A. .

Prin apelul declarat de Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a criticat sentința instanței de fond ca nelegală sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei comise în perioada_ -_ și a sancțiunii aplicate pentru aceasta și a solicitat desființarea soluției atacate în aceste limite și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped de art. 9 al. 1 lit. b, al. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. 41 al. 2 C.pen., cu

mentinerea celorlalte dispozitii ale sentintei apelate cu motivarea că prin infracțiunea comisă în perioada menționată s-a produs un prejudiciu în valoare de 1437657 lei, echivalentul a 342.299 Euro la un curs de 4,2403 lei ceea ce atrage calificarea infractiunii potrivit dispozitiilor arătate.

Inculpatul P. F. A. a criticat sentinta atacată ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat desfiintarea acesteia și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună, în principal, schimbarea încadrării juridice într-o singură infractiune de evaziune fiscală si achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei prin retinerea circumstanțelor atenaunte prev.de art.74 lit.a și c și art.74 alin.2 C.pen..

Referitor la cererea principală inculpatul a arătat că sentința apelată care nu este motivată, fiind reluate argumentele din actul de sesizare, fără a se răspunde la toate argumentele părților.

Cu privire la încadrarea juridică arartă că actul administrativ fiscal emis de garda financiară nu este de natură a stabili că actiunea unei persoane constituie infracțiune, iar neplata unei taxe nu echivalează cu săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală atâta timp cât s-au evidentiat integral veniturile realizate.

Referitor la cererea subsidiară, solicită a se avea în vedere că este o persoană fără antecedente penale, a recunoscut în totalitate faptele care i se impută și a arătat că modalitatea de calcul s-a datorat modului în care a interpretat legislația, este o persoană integrată în societate și are un copil minor cu probleme medicale care necesită anumite tratamente de specialitate astfel că o modalitate de executare conform disp.art.86/1 C.pr.pen., este în măsură să asigure reinserția sa socială.

Procedând la solutionarea apelurilor prin prism motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, precum si a dispozitiilor legale în materie, Curtea constată următoarele:

Instanta de fond a retinut o stare de fapt conform cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii, dar si potrivit declaratiilor inculpatului care a recunoscut-o întocmai.

Curtea constată că prima instantă a stabilit corect că inculpatul P. F. A., în calitate de asociat și administrator al SC V. Di P. S., începând cu_ vândut în R. ia, către diferite persoane fizice, mai multe autoturisme uzate, procurate din Germania, Austria, Belgia și Olanda si, desi avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar asupra marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise.

Actele inculpatului au fost constatate potrivit procesului verbal de inspecție fiscală nr. 125 din_ (f. 25-28 dos.u.p.), de unde rezultă că în perioada_ -_, inculpatul a achiziționat din Germania mai multe autoturisme sacond hand în valoare de 5.990.236 lei si a omis colectarea unei TVA în sumă de 1.437.657 lei, procesului verbal din_ (f. 43-48 dos.u.p.) de unde rezultă că în perioada_ -_ inculpatul a revândut un autoturism marca Ford Fusion 1,4 TDCI, achizitionat din Germania si a omis colectarea unei TVA în sumă de 4.240,30 lei, precum si potrivit procesului verbal din_ (f. 333 și urm. dos.u.p.) de unde rezultă că în perioada 14.04 -_ inculpatul vândut un autoturism marca Ford Focus 1,6 TDCI cumpărat din Germania si a omis colectarea unei TVA în sumă de 5.178 lei.

Totodată instanta de fond a stabilit corect că incupatul avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare si nu doar asupra marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, deoarece susnumitul a achiziționat bunurile din interiorul UE de la persoane impozabile revânzătoare care nu au aplicat regimul special și prin urmare bunurile nu au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate, consecinta fiind aceea că societatea din R. ia nu avea dreptul la deducerea

taxei datorate sau achitate pentru bunurile respective conform prevederilor art. 1522

alin. 6 și 10 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, Curtea retine existenta unei rezolutii infractionale unice în comiterea actelor retinute în sarcina inculpatului determinante fiind modul de operare, dar si persistența rationamentului invocat în sensul unei anumite interpretări date actelor normative care reglementează domeniul de activitate abordat prin societatea administrată de inculpat. Procesele verbale de constatare și inspecție fiscală emise de organele abilitate constituie acte administrative, supuse controlului si cenzurii instantei, si care se limitează la a constata aspecte privitoare la activitatea economică a inculpatului și la felul si cuantumul obligațiilor fiscale datorate de acesta, neavând aptitudinea de a statua asupra existentei vreunei fapte penale ori vinovătiei penale.

Totodată, Curtea constată că prejudiciul stabilit în cauză este mai mare de

100.000 Euro, echivalentul în monedă natională, fiind astfel incidente dispozitiile alineatului 2 a art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Asa fiind, Curtea concluzionează că sunt fondate criticile referitoare la încadrarea juridică, astfel că baza art. 379 pct. 2 lit. a C.proc.pen. se vor admite apelurile declarate în cauză, cu consecința desiințării în întregime a sentinei atacate, iar în temeiul art. 334 C.proc.pen. se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. si două infracțiuni de evaziune fiscală prev. și ped. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art.33 lit.a C.pen. într-o singură infracțiune de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b, alin. 2 din Legea nr. 251/2005 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen.

Curtea mai retine că infractiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 constă în omisiunea, în tot sau în parte, a evidentierii, în actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. Infracțiunea are ca situație premisă existența unei obligații legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activități prestate sau bunuri deținute.

În spetă, veniturile, precum si operatiunile au fost evidențiate în documentele contabile, au fost declarate organului fiscal si s-a achitat impozitul corespunzător care a fost calculat și vărsat cu ocazia încheierii fiecărui contract de vânzare-cumpărare, precum si parte din TVA, aspecte probate cu raportul de expertiză contabilă efectuat în calea de atac a apelului (f. 167 și urm. dos.apel).

Asa fiind, Curtea consideră că atâta timp cât organul fiscal a putut constata si verifica operatiunile comerciale efectuate, veniturile realizate si sursa acestora, precum și stabili eventualele taxe în sarcina inculpatului, determinarea cuantumului TVA datorată este o problemă de natură fiscală, care se reduce, în esentă, la modul de calcul al acesteia.

Altfel spus, omisiunea plății, totale sau partiale, a unei taxe legal datorate nu constituie infracțiunea de evaziune fiscală, dacă operatiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate ori bunul sau sursa impozabilă nu au fost ascunse. În acest caz, ia naștere doar obligația de plată a taxei respective, nu și răspunderea penală, iar fapta nu cade în sfera ilictului penal.

Pentru aceste motive în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a C.pr.pen., raportat la art. 10 lit.b C.pr.pen. se va dispune achitarea inculpatului P. F. A. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.b, alin.2 din Legea nr. 251/2005 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen.

Potrivit art. 346 al. 2 teza II C.proc.pen. latura civilă a cauzei va ramâne nesolutionată

Inculpatului i s-a acordat asistenta juridică din oficiu astfel că în baza art. 189 C.proc.pen. se va stabili suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ în favoarea BCAJ C. .

În temeiul art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

	PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E:
Admite apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul P.	F.
A.	împotriva sentinței penale nr.193/D/_, pronunțată în dosar nr._	al

Tribunalului C., pe care o desființează în întregime.

Rejudecând, în temeiul art. 334 C.proc.pen. dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 al. 1 lit. b din legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. și 2 infracțiuni de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. într-o singură infracțiune de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b, al. 2 din Legea nr. 251/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen.

În temeiul art.11 pct. 2 lit.a C.proc.pen., raportat la art. 10 lit.b C.proc.pen. achită pe inculpatul P. F. A. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.b, alin.2 din Legea nr. 251/2005 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen.

Lasă nesoluționată latura civilă a cauzei.

Stabilește suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu cwe se va avansa din FMJ în favoarea BCAJ C. .

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședinșa publică din_ .

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. H. I. M.

GREFIER,

L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_

Jud.fond. L. -A. C.

#Evaziune Fiscala. Spete

← Decizia penală nr. 127/2012. Evaziune fiscală		Sentința penală nr. 225/2013. Evaziune fiscală →

Decizia penală nr. 96/2013. Evaziune fiscală

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 96/2013. Evaziune fiscală