Sentința penală nr. 251/2013. Înșelăciune
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
(Disjuns din dosar_ )
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA PENALĂ Nr. 251/2013
Ședința publică din data de 19 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. T.
Grefier: A. T.
S-a luat spre examinare cererea formulată de către reprezentanta părții civile C.
R. (în dosar nr._ din care s-a disjuns prezentul dosar), av. O. Nuți Ana, având ca obiect contestarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între inculpata G. M. și soțul acesteia, numitul G. I., în calitate de vânzători, și G. N. R., în calitate de cumpărătoare, având ca obiect nuda proprietate a apartamentului înscris în C.F. individuală nr.2. -C1-U14 C. -N., sub A1, nr. top 23273/7/S/XXIII, situat în C. -N., C. F., nr.81, ap.23, jud. C. .
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 17 iunie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19 iunie 2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
I N S T A N Ț A
Prin Sentința penală nr. 250/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în baza art. 215 alin. 1, 2 și 5 C.pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen, art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 2 C.pen a fost condamnată inculpata G. M. , pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în detenție și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.pen.
În baza art. 14 și urm., art. 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 din Codul civil anterior a fost obligată aceeași inculpată să plătească, printre altele, sumele de 295.450 euro și
68.140 lei, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data plății efective, în solidar, părților civile C. R. și C. P. ța-G., respingând restul pretențiilor acestor părți civile.
Pentru termenul de judecată din data de_ apărătoarea părților civile C.
R. și C. P. ța G. a solicitat în numele părții civile C. R. constatarea nulității absolute pentru cauză ilicită a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între inculpata G. M. și soțul acesteia G. I., în calitate de vânzători și G. N. R. (nora inculpatei) în calitate de cumpărătoare, având ca obiect nuda proprietate a apartamentului înscris în CF individuală nr. 2. -C1-U14 C. -N., provenită din conversia de pe hârtie a CF individuală nr. 54213 C. -N., sub A1, nr. top 23273/7/S/XXIII, situat în mun. C. -N., C. F., nr. 81, ap. 23, jud. C., în
subsidiar fiind formulată și o cerere de revocare a aceluiași contract, în ambele ipoteze solicitându-se repunerea părților în situația anterioară, respectiv revenirea apartamentului în proprietatea inculpatei și a soțului acesteia. Scopul acestui demers a fost acela de a exista în patrimoniul inculpatei bunuri care să poată să fie executate silit în vederea recuperării prejudiciului produs părții civile petente prin activitatea ilicită a inculpatei.
În ceea ce privește cauza ilicită, apărătoarea părții civile a arătat că atât inculpata cât și nora sa au fost de rea-credință la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, acesta fiind încheiat doar pentru a frauda interesele creditorilor prin scoaterea din patrimoniul inculpatei a respectivului imobil. Acest lucru ar fi dovedit prin faptul că nora inculpatei a cumpărat doar nuda proprietate, neavând nicio intenție de a locui în apartament, lăsând dreptul de uzufruct viager inculpatei și soțului acesteia.
În ceea ce privește cererea de revocare a aceluiași contract, apărătoarea părții civile arată că sunt îndeplinite cerințele art. 975 din vechiul cod civil pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni, respectiv, există un prejudiciu pentru partea civilă rezultat din încheierea actului a cărui revocare se solicită, iar inculpata se află în stare de insolvabilitate, singurul său venit fiind constituit din pensie, însă niciodată prejudiciul produs părții civile nu va putea fi acoperit din pensie.
Cererea a fost disjunsă din dosarul nr._ deoarece acțiunea penală și acțiunea civilă propriu-zisă se aflau în stare de judecată, iar instanța a presupus că soluționarea cererii, formulate doar la sfârșitul procesului penal, va dura mult timp, nefiind justificată trenarea judecării acțiunii penale pentru atât de mult timp. S-a format astfel dosarul nr._ . În dosarul nr._ au declarat apel împotriva sentinței penale amintite inculpata și părțile civile C. R. și C. P. ța G. .
G. N. R., nora inculpatei, a invocat prin apărătorul său în primul rând
excepția necompetenței materiale (funcționale) a instanței deoarece Tribunalul Cluj - secția Penală nu are competența funcțională de a judeca cereri de constatare a nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare și nici competența materială de a judeca în primă instanță astfel de acțiuni, excepție pe care instanța o va respinge deoarece potrivit art. 44 C.pr.pen. "instanța penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă de care depinde soluționarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competența altei instanțe. Chestiunea prealabilă se judecă de către instanța penală potrivit regulilor și mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparține acea chestiune.";
Întrucât pe parcursul derulării procesului penal s-au formulat cereri de instituire a sechestrului asigurător asupra respectivului apartament în vederea acoperirii prejudiciului, instanța a considerat că stabilirea valabilității contractului de vânzare- cumpărare în cadrul cererii formulate de partea civilă constituie o chestiune prealabilă în sensul art. 44 C.pr.pen..
S-a invocat apoi nulitatea cererii raportat la prevederile art. 194 și 196 C.pr.civ., excepția netimbrării acțiunii, excepția lipsei de interes și excepția prematurității cererii.
În opinia instanței, alin. 2 al art. 44 C.pr.pen. "se judecă de către instanța penală potrivit regulilor și mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparține acea chestiune"; se referă la regulile și mijloacele de probă prevăzute de dreptul civil substanțial și nu la procedura civilă, fiind de neacceptat ca în cadrul unui proces penal inculpata să capete calitatea de pârâtă, partea civilă pe aceea de reclamantă și să se plătească taxa de timbru reglementată de Legea nr. 146/1997. În aceeași ordine de idei, cererea nici măcar nu trebuie redactată în scris, darămite să
trebuiască să respecte regulile din Noul Cod de procedură civilă prevăzute de art. 194 și 196.
Desigur că este imposibil de stabilit calitatea în proces a numitei G. N. R.
, ea nefiind nici pârât și nici martor pentru că este parte în actul a cărei nulitate absolută se invocă (în procesul civil martorii putând fi audiați sub prestare de jurământ, nu și pârâții care sunt interogați). Însă, potrivit art. 362 alin. 1 lit. f C.pr.pen.
G. N. R. poate ataca prezenta sentință, dacă ar avea un interes, în calitate de orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr- un act al instanței. Ceea ce înseamnă că în procesul penal pot să existe și persoane ale căror interese legitime pot fi vătămate.
Lipsa de interes și prematuritatea cererii prin prisma interesului încă nenăscut (adică neactual) nu poate fi invocată cu succes deoarece interesul părții civile căreia i s-ar admite acțiunea civilă este acela ca în patrimoniul inculpatei să existe cât mai multe bunuri prin executarea silită a cărora să își poată recupera prejudiciul. Ori dacă interesul inculpatei a fost acela de a-și diminua de urgență patrimoniul pentru a nu pierde vreun bun prin executare silită, interesul părții civile la fel de urgent este acela de a recupera bunurile ieșite în mod presupus fraudulos din patrimoniul aceleiași inculpate. Așa, chiar și în căile de atac partea civilă poate solicita în continuare, dacă ar fi admisă cererea sa, instituirea sechestrului asigurător asupra apartamentului revenit în proprietatea inculpatei. Mai mult, la acest moment inculpata a fost deja obligată să plătească în favoarea părții civile C. sumele de 295.450 euro și 68.140 lei cu titlu de despăgubiri civile, deci cu atât mai mult interesul este născut și actual chiar dacă sentința de condamnare nu a rămas definitivă, cele două chestiuni putându-se judeca în paralel.
Pe fondul cauzei însă, partea civilă nu a solicitat administrarea de probe, presupunând automat că a dovedit caracterul fictiv al înstrăinării apartamentului și că fictivitatea a reieșit deja din probele administrate în cauza penală. Demonstrarea caracterului fictiv al tranzacției s-a bazat pe împrejurarea că G. N. R. nu a plătit vreo sumă de bani pe apartamentul cumpărat, alte dovezi nefiind invocate.
Însă, apărătorul inculpatei a depus la dosar extrasul de cont al cumpărătoarei pe atunci P. N. R. (actuală G. ) emis de Banca Transilvania SA Sucursala Mărăști C. din care rezultă că la data de_ în contul respectivei a intrat suma de
100.000 lei, sumă care a ieșit în aceeași zi din cont, data de_ fiind data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare astfel cum rezultă din antecontractul redactat de un avocat depus la dosar și din contractul de vânzare-cumpărare autentic de la dosar. Potrivit acestuia din urmă, prețul nudei proprietăți a apartamentului a fost de
115.000 lei, din care la data de_ s-a achitat un avans de 100.000 lei, iar restul de
15.000 la data de_ dată la care s-a autentificat contactul de vânzare-cumpărare.
Desigur că intrarea în contul lui G. N. R. a sumei de 100.000 lei și ieșirea din cont a aceleiași sume în aceeași zi poate crea suspiciuni prin prisma faptului că banii putea să îi primească de la inculpată (despre care se presupune că a însușit sume exorbitante de bani de la părțile civile, faptă pentru care a și fost condamnată) și trecerea sumei prin bancă s-a făcut pentru a crește aparențele de legalitate. Însă simpla suspiciune, nefundamentată de alte probe solide nu poate duce la anularea contractului de vânzare-cumpărare, acesta putând fi, la fel de bine, valabil și în mod real încheiat în
condițiile în el stipulate.
Admițând că acest contract de vânzare-cumpărare a fost unul real, se punea problema dacă are o cauză licită sau nu. În dosarul_ au fost administrate o multitudine de probe pe baza cărora inculpata a fost în final condamnată, soțul acesteia
- G. I., audiat în calitate de martor înainte de formularea cererii de constatare a
nulității absolute, declarând că a fost de acord să vândă nuda proprietate a apartamentului viitoarea sale nurori pentru a acoperi din prejudiciul produs părților civile. Tot el susține că a ridicat banii de la bancă și i i-a dat inculpatei pentru ca aceasta să îi predea părților civile, părți civile care nu au contestat susținerea inculpatei că în cursul anului 2009 aceasta a dat lui C. R. suma de 850 milioane lei (ROL) pe care C. R. a predat-o apoi altor persoane păgubite (probabil lui Săplăcan I. ). Deci cauza contractului este posibil să nu fi fost ilicită ci de-a dreptul licită și întemeiată, dubiu care nu poate să profite decât inculpatei.
În aceeași ordine de idei, este posibil ca acel contract să fie încheiat în folosul celor păgubiți, în scopul recuperării prejudiciului și nu pentru fraudarea lor motiv pentru care nu este întemeiată nici acțiunea revocatorie.
De aceea, după respingerea excepțiilor invocate de G. N. R., prin avocat, pentru motivele mai sus arătate, se va respinge și cererea de constatare a nulității absolute, respectiv cererea de revocare a contractului de vânzare-cumpărare menționat anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge excepțiile invocate de reprezentantul numitei G. N. R., av. M.
.
Respinge cererea formulată de reprezentanta părții civile C. R. (în dosar nr._ din care s-a disjuns prezentul dosar), av. O. Nuți Ana, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între inculpata G. M. și soțul acesteia G. I., domiciliați în mun. C. -N., C. F.
, nr. 81, ap. 23, jud. C. în calitate de vânzători și G. N. R., domiciliată în mun. C. -N., str. N., nr. 10, bl. N1, et. 3, ap. 9, jud. C. în calitate de cumpărătoare, având ca obiect nuda proprietate a apartamentului înscris în CF individuală nr. 2. -C1-U14 C. -N., provenită din conversia de pe hârtie a CF individuală nr. 54213 C. -N., sub A1, nr. top 23273/7/S/XXIII, situat în mun. C. -
, C. F., nr. 81, ap. 23, jud. C., precum și cererea de revocare a aceluiași contract, ca neîntemeiate.
În baza art. 193 alin. 6 C.pr.pen. obligă partea civilă C. R. să plătească în favoarea inculpatei G. M. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă partea civilă C. R. să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpata și partea civilă și de la comunicare cu G. I. și G. N. R. .
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. T. A. T.
Red. S.T./4 ex.
| ← Decizia penală nr. 201/2013. Înșelăciune | Decizia penală nr. 1632/2013. Înșelăciune → |
|---|
