Încheierea penală nr. 1006/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1006/R/2013
Ședința publică din 31 iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | B., judecător |
JUDECĂTORI | : V. | C. |
M. | R. | |
GREFIER | : M. | B. |
Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: PAȘCA R. MIHAI
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații C. R. și R. C. împotriva încheierii penale nr.75/C din data de 25 iulie 2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., având ca obiect propunere arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. R. asistat de către apărător ales av.Mateuț Gheorghiță din cadrul Baroului Arad și inculpata
R. C. asistată de apărător ales av.Mudure Vlad G. din cadrul Baroului C.
, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului C. R. depune la dosar înscrisuri în circumstanțiere, respectiv caracterizare de la locul de muncă.
Întrebați fiind de către instanță, inculpații C. R. și R. C. arată că își mențin declarațiile date în fața instanței de fond și nu au de făcut alte completări la acestea.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului C. R. , susține că recursul privește doar dispoziția de luare a măsurii preventive a obligării inculpatului de a nu părăsi țara. Plecând de la această premisă, fiind vorba de sesizarea judecătorului cu propunere de luare a măsurii arestării preventive, această încheiere este nelegală pentru că nu a ținut seama de prevederile imperative cuprinse în art.149/1 al.1 C.pr.pen., și art.150 al.1 C.pr.pen., care prevăd condiția prealabilă obligatorie de ascultare a inculpatului de către procuror în vederea întocmirii propunerii de luare a măsurii arestării preventive.
Art.150 al.1 C.pr.pen., prevede că este obligatorie ascultarea inculpatului de procuror și de judecător. Aceasta înseamnă că ascultarea de către judecător, nu acoperă neascultarea de către procuror. Ori, sub acest aspect, solicită a se verifica materialul din dosarul de urmărire penală vol.I, putându-se constata că inculpatului i se ia o declarație olografă la ora 14,47 până la ora 15,04, după care i se mai ia o declarație de învinuit la ora 15,10 până la ora 15,45, în cadrul procedurii prev.de art.70 al.2 C.pr.pen. În continuare, i se aduce la cunoștință inculpatului conform procesului verbal de aducere la cunoștință (f.343) la ora 16,20 că s-a pus în mișcare acțiunea penală. După această oră nu i se mai ia declarația de inculpat care este obligatorie atunci când propunerea de luare a măsurii preventive privește un inculpat și nu un învinuit. În această situație, nu
era îndeplinită o condiție de legalitate obligatorie și care este prealabilă întocmirii propunerii de luare a măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte, ascultarea inculpatului în vederea întocmirii propunerii de arestare preventivă, reprezintă și o condiție de fond nu doar de procedură întrucât este modalitatea prin care procurorul după ce pune în mișcare acțiunea penală pentru a lua o decizie cu privire la sesizarea judecătorului pentru a examina dacă este necesară luarea măsurii arestării și ca atare dacă va întocmi o propunere de arestare preventivă. Cu această ocazie, procurorul verifică condițiile de fond privind luarea măsurii. În aceste condiții, judecătorul primei instanțe nu putea lua o altă măsură preventivă întrucât nu numai în privința arestării ci și în privința oricărei alte măsuri preventive, inclusiv a măsurii preventive de a nu părăsi țara, trebuie îndeplinită condiția ascultării inculpatului. Art.145 al.1 C.pr.pen., în partea finală prevede în mod expres că se aplică prevederile cuprinse în art.143 al.1 C.pr.pen., care reglementează obligativitatea ascultării. De aceea, în această situație judecătorul trebuia să respingă propunerea de luare a măsurii arestării și nu putea lua o altă măsură.
În al doilea rând, o măsură preventivă nu poate fi luată în mod automat ci doar atunci când există motive. În privința măsurii preventive de obligare a inculpatului de a nu părăsi țara sau localitatea, judecătorul primei instanțe trebuia să țină seama de art.137 al.3 C.rp.pen., care prevede că este necesar ca în cuprinsul actului prin care se ia măsura să fie indicate temeiurile care determină luarea măsurii. Ori, în încheierea atacată se poate constata că nu este indicat nici un temei. Este adevărat că în cazul măsurii preventive a obligării inculpatului de a nu părăsi țara sau localitatea, nu este necesar să fie prezent unul din cazurile prev.de art.148 C.pr.pen., însă aceasta nu înseamnă că nu trebuie să existe temeiuri. Invocă art.136 al.3 C.pr.pen., care prevede această cerință. În această situație, era necesar ca judecătorul primei instanțe să indice vreun comportament negativ din partea inculpatului care ar putea constitui un temei de luare a unei asemenea măsuri și că aceasta se impune pentru a asigura prezența ulterioară a inculpatului la eventualele chemări în fața organului de urmărire penală. Aceste temeiuri nu pot fi prezumate ci trebuie indicate atunci când se ia o asemenea măsură și trebuie să aibă la bază fapte materiale obiective. În această situație, apreciază că încheierea primei instanțe este complet nemotivată.
Pe fondul cauzei, apreciază că nu este îndeplinită condiția obligatorie prev.de art.143 al.1 C.pr.pen. Este inadmisibil să se reproducă sub aspectul îndeplinirii acestei condiții, partea din referatul cu propunerea de arestare care-l privește pe inculpat. Solicită a se observa că la dosar există înscrisuri din care rezultă indubitabil activitatea inculpatului privind eliberarea certificatelor medicale. Afirmația că din referat rezultă că inculpatul a avut grijă să înregistreze consultațiile, nu i se poate imputa.
De asemenea, nu este combătută declarația dată de inculpat în sensul inexistenței unei activități de consemnare în adeverințele medicale și scrisorile medicale pe care le-a întocmit și le-a semnat, a unor fapte contrare realității. Se invocă rapoarte ale unui medic legist însă acestea prezintă opinii ale unui alt medic care nu infirmă manifestări simptomatice de boli psihice ale pacienților. Faptul că se pune un alt diagnostic de către un alt medic care are o altă opinie, este irelevant sub acest aspect.
În ce privește complicitatea la infracțiunea de înșelăciune, susține că se poate constata că nu există nici o legătură probată. Declarația inculpatei Cotoraci Catinca se coroborează cu declarația inculpatului care declară că nu au avut nici o legătură.
S-a invocat proba cu interceptări și convorbirile telefonice. Susține că este imposibil ca în situația în care exista vreo legătură între inculpat și inculpata Cotoraci Catinca, să nu existe cel puțin o convorbire. Solicită a se poate constata frecvența convorbirilor inculpatei Cotoraci Cantinca cu diverse persoane, care se află transcrise la dosarul cauzei.
În aceste condiții, nu se poate considera îndeplinită condiția prealabilă prev.de art.143 al.1 C.pr.pen.
De asemenea, susține că o asemenea măsură poate fi dispusă doar dacă este necesar. Această condiție este prevăzută atât în dreptul intern cât și în reglementări internaționale privind drepturile omului, respectiv Protocolul nr.4 adițional la convenția europeană, în care se arată că o asemenea măsură poate fi dispusă doar dacă ea este necesară. Art.145 al.1 C.pr.pen., face trimitere implicit la art.136 al.1 C.pr.pen., care reglementează scopurile măsurilor preventive, ceea ce înseamnă că atunci când se dispune o măsură ea trebuie raportată la scopuri, pentru a se stabili dacă ea este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau împiedicarea sustragerii inculpatului sau învinuitului de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.
Este evident că în ceea ce îl privește pe inculpatul C. R., măsura nu este necesară. Sub acest aspect, mai este relevantă și împrejurarea că astfel cum se prezintă dosarul de urmărire penală, se poate spune că în ceea ce-l privește pe inculpat, nu se mai poate aduce nimic nou. Așa fiind, este exclusă orice acțiune din partea inculpatului de împiedicare în vreun fel a bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., și art.140/3 al.7 C.pr.pen., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate în ce privește măsura obligării de a nu părăsi țara și a se pronunța o soluție de respingere a propunerii formulate de parchet.
Apărătorul ales al inculpatei R. C., își însușește concluziile expuse de apărătorul inculpatului C. R., solicitând admiterea recursului pentru următoarele motive:
Susține că într-o singură frază cu privire la pertinența măsurii de a nu părăsi țara, instanța apreciază că trebuie restabilită ordinea publică și aflarea adevărului definitiv și temeinic, fără a expune temeiurile pentru care se impune a fi luată această măsură. Invocă prev.art.143 și art.145 C.pr.pen., care prevăd expres că este o condiție sinegvanon aceea a existenței probelor sau indiciilor temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Susține că din cuprinsul dosarului nu rezultă că inculpata se face vinovată de complicitate la infracțiunea de înșelăciune. Inculpata și-a exercitat profesia de psiholog deoarece în momentul în care a văzut că lucrurile nu sunt în regulă și-a dat demisia. Mai mult, inculpata era în supervizare care corespunde faptului că era la începutul profesiei, având atribuții limitate.
În ce privește scopul măsurilor preventive arată că din dosar nu rezultă date sau indicii că inculpata ar putea influența bunul mers al procesul penal sau că s-ar sustrage urmăririi penale.
Mai mult, din însăși încheierea recurată se poate observa că s-au impus obligații minimale, nereținându-se că există pericolul pentru a influența buna desfășurare a procesului.
Pentru aceste considerente, solicită a se constata că la acest moment măsura preventivă dispusă față de inculpată este netemeinică și nelegală.
Reprezentantul M. ui P. , despre faptul că inculpații nu au fost ascultați de către procuror înainte de solicitarea luării măsurii arestului preventiv, arată că inculpații au fost chemați la parchet, li s-a adus de îndată la cunoștință învinuirile, procedural li s-au adus la cunoștință drepturile
procedurale. Inculpații au fost de acord să dea declarații. Ulterior s-a procedat la audierea acestora. După momentul punerii în mișcare a acțiunii penale, inculpaților li s-a adus la cunoștință acest aspect, faptele pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și încadrarea juridică și au fost întrebați expres dacă mai doresc să facă declarații suplimentare. Inculpații au menționat neechivoc că nu mai înțeleg să facă declarații suplimentare și că își mențin declarațiile anterior. În aceste condiții, nu se poate susține că inculpații nu ar fi fost ascultați de către procuror înainte de formularea propunerii de arestare. Textul art.150 C.pr.pen., nu prevede în mod expres o astfel de procedură, astfel că acest motiv de recurs nu subzistă.
S-a mai susținut că nu ar exista indicii de vinovăție a celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina învinuiților, respectiv obținerea unor îndemnizații pentru persoane cu handicap prin inducerea în eroare a comisiilor ce funcționează în cadrul Direcției Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C., prin prezentarea unor documente medicale sau de alte natură ce atestă în mod real că acești învinuiți ar suferii de demențe, împrejurare care nu corespunde realității.
Inculpații au produs documente nu doar pentru învinuiții pentru care a fost începută urmărirea penală până în prezent ci pentru zeci de persoane atât din județul C. cât și din județul H. . inculpații au admis că ei sunt cei care au completat acele documente. Inculpatul C. a admis că a fost contactat de către inculpata Cotoraci Catinca și că aceasta a fost cea care i-a adus oamenii pentru consultații. Inculpatul a mai admis că a fost singurul medic de la Spitalul Militar C. care a eliberat astfel de documente pentru acele persoane, deși a existat cel puțin un alt medic care putea elibera astfel de documente.
Inculpatul a mai susținut că nu avea cunoștință ce urmau să facă acele persoane cu documentele eliberate, însă din cuprinsul acestor documente rezultă că inculpatul avea cunoștință la ce urmau să fie folosite.
Activitatea inculpaților de a elibera foarte multe acte medicale nu a rămas neobservată de autorități. La un moment dat chiar inculpatului C. R. admitea că de la Institutul Național de Handicapați a primit o scrisoare prin care a fost sesizat că sunt multe acte medicale emise de inculpat.
În ce privește măsura preventivă luată de instanță este în scopul bunei desfășurări a urmăririi penale, existând astfel garanția că inculpații se vor prezenta în fața organelor judiciare.
In consecință, solicită respingerea recursurilor formulate de către inculpați și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Inculpatul C. R. , având ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Inculpata R. C. , având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr.75/C din data de 25 iulie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ , în temeiul art.149/1 C.pr.pen., s-a respins propunerea formulată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ privind arestarea preventivă a inculpaților C. R. și R. C. .
În temeiul art.149/1 al.9 rap. la art.145/1 C.pr.pen. s-a dispus luarea față de inculpații :
C. R. , fiul lui D. și I., născut la data de_ în oraș Buhuși, județul Bacău, domiciliat în municipiul C. -N., A. H., nr. 17, ap.31, jud.C., posesor a C.I. seria KX nr. 4., CNP 1. ,
R. C. , fiica lui Atanasie și V., născută la data de_ în oraș Călan, județul H., domiciliată în municipiul H., str. A. I., nr. 6, bl.H4, sc. A, et.2, ap.9, jud.H. cu reședința în comuna B. R., nr. 63, jud. H., posesoare a C.I. seria HD nr. 4., CNP 2. ,
a măsurii obligării de a nu părăsi țara, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de_ și până la data de_, inclusiv.
În baza art.145/1 al.2 C.pr.pen. rap. la art.145 al.1/1 C.pr.pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpații au fost obligați să respecte următoarele: a) sa se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecata ori de câte ori sunt chemați; b) sa se prezinte la organul de poliție din raza locului de domiciliu, respectiv reședință, conform programului de supraveghere întocmit de către aceste organe sau ori de câte ori sunt chemați; c) sa nu își schimbe locuința sau reședința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, sa nu folosească și sa nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art.145 al.2/2 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpaților asupra acestor obligații, a căror nerespectare atrag luarea măsurii arestării preventive
În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentei propuneri au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub nr. de mai sus, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a solicitat instanței, în conformitate cu prevederile art. 1491C.pr.pen., luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 29 zile, începând cu data de 25 iulie 2013, până la data de 22 august 2013 împotriva inculpaților C.
R., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, cu 17 acte materiale, prev. și ped. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 215 alin.1, 2 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și fals intelectual, în formă continuată, cu 38 acte materiale, prev. și ped. de art.289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și R. C. , cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, cu 13 acte materiale, prev. și ped. de art.26 Cod penal, rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, cu 30 acte materiale, prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul C. R. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, cu 17 acte materiale, prev. și ped. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 215 alin.1, 2 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și fals intelectual, în formă continuată, cu 38 acte materiale, prev. și ped. de art.289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, iar inculpata
R. C. este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, cu 13 acte materiale, prev. și ped. de art.26 Cod penal, rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, cu 30 acte materiale, prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În sarcina inculpatului C. R. , organul de urmărire penală a reținut că, în perioada 2008-2009, în calitate de medic specialist psihiatru, în cadrul Spitalului Militar de Urgență "Dr. Constantin Papilian"; C. -N., a eliberat documente medicale pentru învinuiții Vais A. (2 adeverințe medicale și o scrisoare medicală), David Ilona (2 adeverințe medicale și o scrisoare medicală), Cadar I. (o adeverință medicală și o scrisoare medicală), C. Gligor (2 adeverințe medicale și o scrisoare medicală), Moja A. ca (o adeverință medicală și o scrisoare medicală), Mureșan Aurelie (o adeverință medicală și o scrisoare medicală), Tat
M. (o adeverință medicală la data de_ - fals prescris), Csete M. (2 adeverințe medicale, o scrisoare medicală și un bilet de ieșire din spital), Tat Dumitru (o adeverință medicală la data de_ - fals prescris), Hrebenciuc Verona (o adeverință medicală și o scrisoare medicală), Mureșan Nastasia (2 adeverințe medicale, din care una la data de_ - fals prescris), Peteleu Elisaveta (2 adeverințe și o scrisoare medicală), Bâlc Onisie (2 adeverințe medicale, o scrisoare medicală și două bilete de ieșire din spital), Toșa-Abrudan
E. (o adeverință medicală și o scrisoare medicală), Kiss Ilona-E. (2 adeverințe medicale și o scrisoare medicală, din care o adeverință și scrisoarea medicală la data de_ - falsuri prescrise), Hoț Nastasia (o adeverință medicală și o scrisoare medicală) și M. M. (2 adeverințe medicale și o scrisoare medicală), în care a consemnat afecțiuni psihice nereale, ajutându-i în acest mod să inducă în eroare pe reprezentanții Comisiei de E. luare a Persoanelor Adulte cu Handicap
C. și să obțină astfel în mod fraudulos indemnizații lunare de handicap, prejudiciul total cauzat de aceștia fiind de peste 514.000 lei.
În sarcina inculpatei R. C. , organul de urmărire penală a reținut că, în cursul anului 2009 le-a furnizat rapoarte de evaluare psihologică și teste MMSE învinuiților Vais A. (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), David Ilona (2 rapoarte de evaluare psihologică și un MMSE), Cadar I. (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), C. Gligor (2 rapoarte de evaluare psihologică și un MMSE), Moja A. ca (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), Mureșan Aurelie (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), Csete
M. (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), Mureșan Nastasia (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), Peteleu Elisaveta (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), Bâlc Onisie (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), Toșa-Abrudan E. (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), Kiss Ilona-E. (2 rapoarte de evaluare psihologică și un examen psihologic) și M. M. (2 rapoarte de evaluare psihologică și un MMSE), în care a consemnat psihodiagnostice și punctaje nereale, ajutându-i în acest mod să inducă în eroare pe reprezentanții Comisiei de E. luare a Persoanelor Adulte cu Handicap C. și să obțină astfel în mod fraudulos indemnizații lunare de handicap, prejudiciul cauzat fiind de peste 320.000 lei.
Prin rezoluția din data de 1 februarie 2013 a lucrătorilor de poliție din cadrul I.P.J. C. - Serviciul de Investigarea Fraudelor, confirmată prin rezoluția, din aceeași dată, a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. și prin ordonanța din data de 5 aprilie 2013, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuiților Vais A., David Ilona, Cadar I., C. Gligor, Moja A. ca, Mureșan Aurelie, Tat M., Csete M., Tat Dumitru, Hrebenciuc Verona, Mureșan Nastasia, Abrudan M., Peteleu Elisaveta, Bâlc Onisie, Toșa-Abrudan E., Kiss Ilona-E., Hoț Nastasia și M. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal (în sarcina învinuitei Moja A. ca s-au reținut și două infracțiuni de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal), reținându-se, în esență că, în perioada 2008-2010, aceștia au obținut indemnizații lunare pentru persoane cu handicap,
prin inducerea în eroare a reprezentanților Comisiei de E. luare a Persoanelor Adulte cu Handicap C., cu ajutorul unor documente medicale false.
Prin ordonanța din data de 22 aprilie 2013, s-a dispus începerea urmăririi penale și prin ordonanța din data de 24 aprilie 2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală, împotriva inculpatei COTORACI CATINCA, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, cu 20 acte materiale, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 215 alin.1, 2 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2008-2010 i-a racolat și i-a ajutat pe învinuiții Vais A., David Ilona, Cadar I., C. Gligor, Moja A. ca, Mureșan Aurelie, Tat M., Csete
M., Tat Dumitru, Hrebenciuc Verona, Mureșan Nastasia, Abrudan M., Peteleu Elisaveta, Bâlc Onisie, Toșa-Abrudan E., Kiss Ilona-E., Hoț Nastasia și
M. M., să obțină, în mod fraudulos, indemnizații lunare pentru persoane cu handicap, organizând procurarea și depunerea unor documente medicale și de altă natură, false, pentru aceștia, prejudiciul cauzat fiind de peste 537.000 lei. În schimbul ajutorului dat, susnumiții achită lunar către Asociația de Psihiatrie ARIZONA a Persoanelor cu Handicap Mental și Boala Alzheimer - H., o cotizație de 50 lei. Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză s-a constatat că inculpata Cotoraci Catinca este la rândul său beneficiara unei indemnizații lunare de handicap accentuat, pe care a obținut-o în mod fraudulos începând cu anul 2004, prin inducerea în eroare a membrilor Comisiei de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Consiliului Județean H. ,
folosind documente medicale ce atestau în mod nereal că suferă de schizofrenie paranoidă, prejudiciul cauzat până în prezent fiind de peste 18.000 lei.
Prin ordonanța din data de 28 iunie 2013 s-a dispus extinderea cercetărilor împotriva inculpatei Cotoraci Catinca, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal. Prin ordonanța din data de
22 aprilie 2013 a fost începută urmărirea penală, iar prin ordonanța din 24 aprilie 2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei COTORACI N. CECILIA, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, în formă continuată, cu 8 acte materiale, prev. de art. 264 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, constând în aceea că, în perioada februarie-aprilie 2013 a insistat în mod sistematic pe lângă învinuiții Mureșan Aurelie, Cadar I., David Ilona, Bâlc Onisie, C. Gligor, Moja
A. ca, M. M. și Abrudan M., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, să nu se prezinte la chemarea organelor de urmărire penală, să-și retracteze declarațiile date și să refuze prezentarea la I.M.L. C. -N. în vederea expertizării, pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală în cauză.
Organul de urmărire penală a solicitat, având în vedere prev. art.143 și 148 lit.f, respectiv lit.b C.pr.pen. - numai față de inculpatul C. R., luarea măsurii arestului preventiv față de cei doi inculpați, pe o perioadă de 29 zile, după cele 24 ore de reținere care s-a dispus în cauză.
Judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă trebuie să analizeze dacă sunt întrunite condițiile legale pentru luarea acestei măsurii preventive împotriva inculpaților, având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
Din studierea pieselor dosarului de la acest moment procesual, instanța de fond a apreciat că se poate reține existența unei suspiciuni rezonabile în sensul art.5 parg.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C.pr.pen. cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, fiind de reținut jurisprudența constantă a
instanței de contencios european de la Strasbourg, în lumina căreia forța juridică
a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate.
Astfel, în primul rând, din perspectiva cerințelor impuse de art. 143 C.p.pen. și față de conținutul art. 68/1 C.p.pen., care stabilește că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta sau faptele de comiterea cărora este învinuită, apreciem că în cauză există indicii temeinice în sensul că inculpații au săvârșit
faptele reținute în sarcina lor, acestea fiind relevate de materialul probator administrat până la cest moment.
Cei doi inculpați au negat săvârșirea infracțiunilor, susținând, în esență, că ar fi consemnat în actele eliberate propriile constatări cu privire la învinuiți, că nu au avut reprezentarea complicității la vreo fraudă, inducând ideea că învinuiții ar fi simulat simptomele unor boli psihice. Cei doi inculpați, sub coordonarea inculpatei Cotoraci Catinca, au furnizat documente medicale suspectate că ar fi nereale către numeroase alte persoane din județele C. și H., ce beneficiază sau au beneficiat de indemnizații pentru persoane cu handicap. Cu ocazia audierii, inculpații au admis ca inculpata Cotoraci Catinca a fost cea care i-a adus la ei pe învinuiți și pe alte persoane pentru a le elibera documente în vederea obținerii certificatelor de handicap. Există indicii temeinice că la solicitarea inculpatei Cotoraci Catinca, inculpații C. R. și R. C. au eliberat acte cu diagnostice nereale, fără a-i consulta efectiv pe beneficiari și fără ca aceștia să se prezinte efectiv în fața lor. Această împrejurare rezultă din declarațiile învinuiților Kiss E. Ilona (vol. III, f.478), Csete M. (vol. III, f.105), Peteleu Elisaveta (vol. III, f.296), Bâlc Onisie (vol. III, f.352), Toșa-Abrudan E. (vol. III, f.412), M. M. (vol. III, f.583). De asemenea, inculpatul C. R. a completat documente de internare fictivă a învinuiților Csete M. și Bâlc Onisie, care în realitate nu au fost internați la Spitalul Militar C. -N. . Această împrejurare este confirmată de învinuiții Csete M. și Bâlc Onisie, care au declarat că nu au fost internați în unitatea respectivă. Cu ocazia audierii, inculpatul C. R. a indus ideea că nu ar fi știut la ce vor fi folosite actele medicale eliberate de el. Această susținere este înlăturată chiar de actele respective, în care se face mențiunea că se eliberează pentru Comisia de Handicap C. .
Notorietatea faptului că inculpații C. R. și R. C. obișnuiau să elibereze în mod suspect acte pentru persoane cărora li s-au acordat indemnizații pentru handicap, rezultă și din constatarea efectuată de o echipă de control a M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale în județul H. (vol. X, f.63-87). Din declarația martorei Molnar N., director al D.G.A.S.P.C. C., rezultă că membrii Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap C., exasperați de numărul persoanelor ce solicitau încadrarea în grad de handicap pe baza unor documente eliberate de inculpatul C. R. și cu privire la care aveau unele suspiciuni de fraudă, au intenționat să-i ceară lămuriri acestuia, însă au renunțat văzându-l în compania inculpatei Cotoraci Catinca, care îi hărțuia în mod permanent (vol. I, f.159-162).
În ce privește indiciile referitoare la inculpata R. C., trebuie menționat faptul că aceasta a eliberat documentele pentru învinuiți înainte de a deveni angajată a Asociației Arizona, contrar susținerii ei (vol. I, f. 387-393). Elocvent este și faptul că învinuiții David Ilona, C. Gligor, Kiss Ilona E., M. M., Hoț
Nastasia, Peteleu Elisaveta, Bâlc Onisie, Csete M., Cadar I., au recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
În cauză, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, organul de urmărire penală apreciază că se impune luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpaților C. R. și R. C., în condițiile în care aceștia au săvârșit două infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind incidente prevederile art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen.. În ce-l privește pe inculpatul C. R., se arată că sunt incidente și prevederile art. 148 lit. b C.pr.pen., deoarece există date că ar putea să încerce să zădărnicească, în mod direct sau indirect, aflarea adevărului, prin influențarea unor părți. În acest sens, este invocată înregistrarea ambientală din data de _
, din care organul de urmărire penală a desprins concluzia că inculpatul C. R.
, în mod voalat le dă indicații învinuiților David Ilona și C. Gligor, cum să-și procure medicamente (pentru a crea impresia că urmează un tratament specific bolii psihice) și chiar cum să se comporte în fața medicilor legiști, respectiv să spună "toate simptomele așa cum îs"; (vol. IV, f. 482-486).
În opinia instanței, însă toate aspectele menționate mai sus se circumscriu cerințelor art.136 și art.143 C.pr.pen., care stabilesc că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta sau faptele de comiterea cărora este învinuit, respectiv că în cauză există indicii temeinice în sensul că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, acestea fiind relevate de materialul probator administrat până la acest moment.
Însă alte elemente concrete desprinse din analiza dosarului au condus instanța de fond spre a considera că propunerea organului de urmărire penală în sensul luării măsurii arestului preventiv față de cei doi inculpați nu se justifică în cauză.
Astfel, organul de urmărire penală a indicat ca temeiuri ale arestării prevederile art.148 lit.f C.pr.pen., iar pentru inculpatul C. R. și lit.b a aceluiași articol. Nu intră în discuție împrejurarea că cerința tezei a II a art.148 lit.f C.pr.pen., cu privire la limitele de pedeapsă față de infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, este îndeplinită.
Cu privire la temeiul indicat de art.148 lit.b C.pr.pen., instanța de fond a apreciat că nu este în prezența acestui text de lege atunci când se analizează convorbirea ambientală din_ purtată de către inculpatul C. R., căci toate elementele pro-causa desprinse din acea convorbire sunt interpretabile, putând fi folosite fie împotriva inculpatului, fie în favoarea sa.
Rămâne de analizat pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate dacă nu s-ar lua măsura arestului preventiv față de inculpați.
S-a apreciat că prin faptele comise, cei doi inculpați au perturbat într-o asemenea măsură siguranța și liniștea publică, atingând proporții semnificative chiar la nivel de securitate națională, prin dimensiunea fraudelor de acest gen care s-au înmulțit în ultima vreme, încât opinia publică ar fi avut de suferit și dorește o compensare și o redresare prin arestarea inculpaților. Corespunde adevărului că genul de fapte penale cum sunt cele presupus a fi comise de către inculpați au un grad de pericol social ridicat, tocmai prin valorile sociale ocrotite de legea penală și lezate prin acțiunea infracțională, dar nu în ultimul rând prin creșterea numărului de astfel de fapte, însă trebuie analizate la cazul concret dedus judecății.
Astfel, toate faptele cercetate în cauză cu fost comise în anul 2009, iar rezonanța socială a fost detectată de către organele judiciare în anul 2013, prin
începerea urmăririi penale față de inculpata Cotoraci Catinca și celelalte persoane implicate. Să spunem că acum este imperios necesar a se lua măsura arestului preventiv pentru a repune în limite normale siguranța societății, după trecerea unui interval de timp destul de îndelungat, poate este prea mult și această măsură preventivă nu va mai avea efectul scontat. Este vorba de oportunitatea unei măsuri preventive și nu trebuie a se pierde din vedere tocmai cerințele art.136 C.pr.pen., unde este indicat expres scopul acestor măsuri.
Tocmai prin faptul că aceste împrejurări de natură antisocială sunt cercetate de către organele abilitate denotă preocuparea în lupta împotriva fraudelor, dând semnalul că organele în drept își fac datoria față de societate, care este astfel protejată și restabilită ordinea firească democratică.
Pericolul social trebuie analizat concret și față de persoana fiecărui inculpat în parte raportat la faptele reținute în sarcina lor. Aici instanța a avut în vedere împrejurările legate de nivelul de instruire a inculpaților, ambii având pregătire universitară, cu diferite nivele post universitare de perfecționare în meserie, gradul de cultură al acestor inculpați, mediul familial al fiecăruia, cu implicări conștiente în viața de familie și societate, vârsta acestora, chiar bunăstarea
materială care se desprinde din întreaga lor prezență. Toate aceste elemente au ghidat instanța spre concluzia că acești inculpați, prin prisma împrejurărilor concrete ale activității infracționale, nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică în varianta în care vor fi cercetați în stare de libertate. Din nici o probă de la dosar nu se desprinde ideea că acești inculpați ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică. Se știe bine că un astfel de pericol nu trebuie doar prezumat, ci dovedit.
Ideea de justiție nu este compromisă în cazul în care o propunere de luare a măsurii arestului preventiv este respinsă, măsura preventivă a arestului preventiv fiind o excepție în procesul penal român, regula este cercetarea persoanei în stare de libertate.
Raportat la toate aceste considerente, instanța de fond a conchis că prezenta propunere nu este întemeiată și a respins-o. Tocmai pentru că instanța este preocupată ca ordinea publică să fie restabilită și aflarea adevărului să se realizeze obiectiv și temeinic, în speța de față, a apreciat că se impune luarea unei alte măsuri preventive, însă neprivative de libertate, dar care să limiteze însă activitatea inculpaților, cu scopul de a-i conștientiza față de cele întâmplate.
Astfel, în acest moment procesual se justifică, în temeiul art.149/1 al.9 rap. la art.145/1 C.pr.pen., luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de_ și până la data de _
, inclusiv.
În baza art.145/1 al.2 C.pr.pen. rap. la art.145 al.1/1 C.pr.pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpații au fost obligați să respecte următoarele: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecata ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la organul de poliție din raza locului de domiciliu, respectiv reședință, conform programului de supraveghere întocmit de către aceste organe sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința sau reședința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art.145 al.2/2 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpaților asupra acestor obligații, a căror nerespectare atrag luarea măsurii arestării preventive
În temeiul art. 192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentei propuneri au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpații C. R. și R. C. au declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, cu consecința respingerii cererii de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țară pe o durată de 30 de zile.
În susținerea recursului au fost invocate, mai întâi, aspecte de nelegalitate, respectiv împrejurarea că nu s-a ținut seama de prevederile imperative cuprinse în art. 1491alin. 1 C.pr.penală și art. 150 alin. 1 C.pr.penală care prevăd condiția prealabilă a ascultării inculpatului de către procuror în vederea întocmirii propunerii de luare a măsurii arestării preventive. Pe de altă parte, cu ocazia luării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, era necesar ca instanța să indice în cuprinsul actului care sunt temeiurile care impun luarea acestei măsuri. Examinând însă încheierea atacată, se constată că nu a fost indicat niciun temei.
S-a apreciat, de asemenea, că nu este îndeplinită condiția obligatorie prev. de art. 143 alin. 1 C.pr.penală, iar pe de altă parte, nu a fost motivată necesitatea luării unei astfel de măsuri prin prisma Protocolului 4 adițional la Convenția Europeană în care se arată că o astfel de măsură poate fi dispusă doar dacă este necesar.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, instanța apreciază că recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. din 15 iulie 2013 s-a solicitat instanței luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 29 de zile față de inculpații C. R. și R. C. .
În ceea ce-l privește pe inculpatul C. R., în cuprinsul referatului întocmit s-a reținut că în perioada 2008 - 2009, în calitate de medic specialist psihiatru, în cadrul Spitalului Militar de Urgență "Dr. Constantin Papilian"; C. -N.
, a eliberat documente medicale pentru învinuiții Vais A. (2 adeverințe medicale și o scrisoare medicală), David Ilona (2 adeverințe medicale și o scrisoare medicală), Cadar I. (o adeverință medicală și o scrisoare medicală), C. Gligor (2 adeverințe medicale și o scrisoare medicală), Moja A. ca (o adeverință medicală și o scrisoare medicală), Mureșan Aurelie (o adeverință medicală și o scrisoare medicală), Tat M. (o adeverință medicală la data de_ - fals prescris), Csete M. (2 adeverințe medicale, o scrisoare medicală și un bilet de ieșire din spital), Tat Dumitru (o adeverință medicală la data de_ - fals prescris), Hrebenciuc Verona (o adeverință medicală și o scrisoare medicală), Mureșan Nastasia (2 adeverințe medicale, din care una la data de_ - fals prescris), Peteleu Elisaveta (2 adeverințe și o scrisoare medicală), Bâlc Onisie (2 adeverințe medicale, o scrisoare medicală și două bilete de ieșire din spital), Toșa-Abrudan E. (o adeverință medicală și o scrisoare medicală), Kiss Ilona-E. (2 adeverințe medicale și o scrisoare medicală, din care o adeverință și scrisoarea medicală la data de_ - falsuri prescrise), Hoț Nastasia (o adeverință medicală și o scrisoare medicală) și M. M. (2 adeverințe medicale și o scrisoare medicală), în care a consemnat afecțiuni psihice nereale, ajutându-i în acest mod să inducă în eroare pe reprezentanții Comisiei de E. luare a Persoanelor Adulte cu Handicap C. și să obțină astfel în mod fraudulos indemnizații lunare de handicap, prejudiciul total cauzat de aceștia fiind de peste 514.000 lei.
În sarcina inculpatei R. C., organul de urmărire penală a reținut că, în cursul anului 2009 le-a furnizat rapoarte de evaluare psihologică și teste MMSE învinuiților Vais A. (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), David Ilona (2 rapoarte de evaluare psihologică și un MMSE), Cadar I. (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), C. Gligor (2 rapoarte de evaluare psihologică și un MMSE), Moja A. ca (un raport de evaluare psihologică și un MMSE),
Mureșan Aurelie (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), Csete M. (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), Mureșan Nastasia (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), Peteleu Elisaveta (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), Bâlc Onisie (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), Toșa-Abrudan E. (un raport de evaluare psihologică și un MMSE), Kiss Ilona-E. (2 rapoarte de evaluare psihologică și un examen psihologic) și M.
M. (2 rapoarte de evaluare psihologică și un MMSE), în care a consemnat psihodiagnostice și punctaje nereale, ajutându-i în acest mod să inducă în eroare pe reprezentanții Comisiei de E. luare a Persoanelor Adulte cu Handicap C. și să obțină astfel în mod fraudulos indemnizații lunare de handicap, prejudiciul cauzat fiind de peste 320.000 lei.
În ceea ce privește criticile de nelegalitate formulate în cauză, se reține că după prezentarea inculpaților la parchet, acestora li s-au adus la cunoștință învinuirile precum și drepturile procesuale pe care le au și întrucât aceștia au fost de acord să dea declarație, s-a procedat ulterior la audierea lor. După punerea în mișcare a acțiunii penale, aspect adus la cunoștința inculpaților aceștia au fost întrebați expres dacă înțeleg să facă declarații suplimentare, precizând că își mențin declarațiile formulate anterior și nu înțeleg să dea declarații suplimentare.
Contrar susținerilor apărării, prevederile art. 1491C.pr.penală prevăd că procurorul întocmește propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului numai după ascultarea inculpatului, condiție care în cauză a fost îndeplinită. Dincolo de acest aspect, dispozițiile art. 197 C.pr.penală nu prevăd, în alin. 2 al acestui text de lege, sancțiunea nulității absolute pentru eventuala încălcare a acestei condiții.
Sunt nefondate, de asemenea, criticile formulate de inculpați ce vizează neindicarea temeiului care a justificat luarea față de cei 2 inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Astfel, potrivit art. 136 alin. 4 C.pr.penală, măsura obligării de a nu părăsi localitatea precum și cea a obligării de a nu părăsi țara se pot lua în cursul urmăririi penale ori în cursul judecății; măsura obligării de a nu părăsi țara constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de a nu părăsi țara fără încuviințarea organului care a dispus această măsură. Organul judiciar care dispune măsura poate impune învinuitului sau inculpatului ca pe durata aceste măsuri să respecte anumite obligații.
Din ansamblul dispozițiilor legale enunțate rezultă că fiecare dintre cele două măsuri impun organului judiciar care o dispune examinarea întrunirii condițiilor prev. de art. 143 alin. 1 C.pr.penală fără a condiționa luarea vreuneia dintre cele două măsuri de existența temeiurile enumerate de art. 148 lit. a - f C.pr.penală.
În ceea ce privește criticile ce vizează fondul propunerii formulate de organul de urmărire penală, instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate în cauză în cursul urmării penale, subzistența temeiurilor prev. de art. 143 C.pr.penală. Aceste temeiuri rezultă din declarațiile învinuiților Kiss E., Csete M., Peteleu Elisaveta, Bâlc Onisie, Toșa Abrudan E. și M.
M. precum și din constatarea efectuată de o echipă de control a M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale în jud. H. și din declarația martorei Molnar N. .
S-a apreciat în mod corect și cu privire la oportunitatea și necesitatea luării față de inculpați a unei măsuri mai puțin restrictive de libertate cum este măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică sub toate aspectele, iar în raport cu
dispozițiile legale la care s-a făcut referire, susținerile formulate în apărare de inculpați nu pot fi reținute.
În consecință, având în vedere prev. art. 38515 C.pr.penală, recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală, vor fi obligați inculpații recurenți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații C. R. și R. C. împotriva încheierii penale nr.75/C din 25 iulie 2013 a Tribunalului C. .
Obligă pe recurenții inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 31 iulie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
M. B. | V. | C. | M. | R. |
GREFIER,
M. B.
Red.M.B./_ .
Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: A. I. .
| ← Încheierea penală nr. 194/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 235/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
