Încheierea penală nr. 235/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 235/ÎR/2013
Ședința publică din data de 12 Septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. | A. | , Judecător |
: L. | M. | V., Judecător |
: P. | L. | E. ,Vicepreședinte |
al Tribunalului B. -Năsăud
GREFIER | : C. M. | |
P. | de pe lângă Tribunalul B. | -Năsăud, reprezentat prin: |
SÎNGEORZAN ANGELA, procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BISTRIȚA, împotriva Încheierii penale nr. 32/CC/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă inculpatul intimat P. D. T. asist. de av. Deac M. Călin apărător ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul recurentului depune la dosar împuternicirea avocațială. Reprezentanta parchetului arată că menține recursul declarat în cauză.
Reprezentanta parchetului, apărătorul inculpatului arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat instanța dispune judecarea recursului.
Reprezentanta parchetului, solicită în temeiul disp. art. 385/15 pct. 2 lit.c Cod procedură penală, admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, ca fiind fondat, casarea Încheierii penale nr. 32/CC/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița prin care s-a respins cererea de arestare preventivă privind pe inculpatul P. D. T. și s-a luat față de acesta măsura obligării de a nu părăsi țara, urmare a rejudecării cauzei solicită a se dispune arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile.
Apreciază că încheierea atacată este netemeinică, întrucât consideră că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, existând probe din care rezultă comiterea faptelor de către inculpat, în sensul că la data de 5 septembrie 2013, în jurul orelor 21,40, după ce a consumat băuturi alcoolice, respectiv bere, inculpatul a condus autoturismul marca BMW cu nr._ pe B-dul Independenței din mun. B., înspre Beclean și ajungând la o trecere de pietoni semnalizată corespunzător în zona unei intersecții nu a acordat prioritate de trecere părții vătămate care s-a angajat în trecere în condiții regulamentare în traversarea drumului. A acroșat-o pe aceasta cu partea dreaptă autoturismului, respectiv cu oglinda retrovizoare, în zona hemitoracelui și a trecut cu roțile peste piciorul părții vătămate aflată în mișcare, determinând căderea acesteia pe carosabil și provocându-i astfel leziuni corporale vindecabile în termen de 11-12 zile de îngrijiri medicale, anterior
acestui impact neexistând nici o manevră de frânare din partea inculpatului, pentru evitarea impactului.
După accidentul care a fost perceput de către inculpat, întrucât i s-a distrus oglinda retrovizoare, căzându-i carcasa la fața locului, acesta a încetinit viteza, iar apoi și-a continuat drumul până la un sens giratoriu, după care a revenit la locul faptei, trecând prin zona acestuia, deplasându-se mai departe prin municipiul B. spre cartierul Unirea, unde a fost depistat la un bar de către organele de poliție, care în jurul orelor 23,30 au procedat la recoltarea de probe biologice de sânge, stabilindu- se după două ore că avea o alcoolemie de 2,10 go/oo(ora 00,00) și 2 go/oo(ora 01,00), alcoolemie care fiind în descreștere, dovedește faptul că la momentul comiterii faptei, a impactului rutier, inculpatul avea o alcoolemie de peste 0,80 go/ooalcool pur în sânge.
Prin urmare, faptele inculpatului constituie într-adevăr infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu o alcoolemie de peste 0,80 gr/mie, vătămare corporală din culpă, și părăsirea locului accidentului.
De asemenea, consideră că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit."f"; Cod procedură penală, întrucât pentru două din faptele comise, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul a condus autovehiculul pe drumurile publice după ce a consumat alcool, acesta personal recunoscând că a consumat mai multe beri, fără a ști numărul acestora. A comis o faptă ce vizează viața și integritatea unei persoane pe o trecere de pietoni, fără nici o urmă de frânare, ceea ce denotă culpa acestuia în producerea accidentului, care din întâmplare nu s-a soldat cu urmări mai grave, deși din datele de anchetă rezultă intenția părții vătămate de a se prezenta la S.M.L. B. -Năsăud în vederea examinării.
Deși inculpatul a realizat impactul, a părăsit locul faptei fără a acorda eventualul ajutor ce s-ar fi impus părții vătămate, susținând nereal că ar fi acționat sub impact emoțional, plecând de la locul impactului întrucât a realizat că mai mulți martori, sesizând evenimentul rutier, s-au îndreptat spre acesta, sau că se grăbea să ajungă într-un loc unde fusese anunțat că ar putea să o găsească pe soția sa în compania altor bărbați.
Consideră că prin acțiunea sa, inculpatul a urmărit în realitate să se sustragă cercetărilor penale, știind că a consumat băuturi alcoolice, că a acroșat-o pe partea vătămată pe o trecere de pietoni, identificarea acestuia putându-se realiza doar datorită faptului că la fața locului a rămas oglinda retrovizoare, respectiv carcasa pe care exista un anumit indicativ, și datorită faptului că accidentul a fost sesizat de un martor care a și anunțat organele de poliție, identificat și audiat în cauză.
Mai arată că din cazierul auto al inculpatului rezultă că a fost sancționat contravențional la regimul circulației de 14 ori, de două ori din cauza consumului de alcool, iar într-o ocazie fiind implicat și într-un accident rutier soldat cu avarii. De asemenea, arată că inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni, pe care a executat-o la termen pentru infracțiuni de înșelăciune, a fost liberat din penitenciar la_, dată față de care s-a împlinit termenul de reabilitare de 6 ani la_ .
Mai arată că prezumția de nevinovăție a inculpatului nu este încălcată prin dispunerea măsurii arestării preventive pentru faptele comise, aceasta fiind o
motivație a încheierii judecătorești prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă și s-a luat o măsură restrictivă de libertate mai puțin gravă.
Luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara consideră că este insuficientă în cauză, arestarea preventivă fiind în interesul cercetărilor penale ce urmează a se efectua.
Prin urmare înțelege să completeze motivele de recurs formulate în scris de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, în sensul că acestea vizează toate cele trei fapte comise și nu numai infracțiunile de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu o alcoolemie de peste 0,80 gr/mie sau părăsirea locului accidentului. În practica judiciară admițându-se solicitările de arestare preventivă pentru toate faptele comise în concurs, chiar dacă pentru unele dintre acestea pedeapsa închisorii este peste 4 ani sau unele dintre acestea fiind pedepsite cu amendă.
Depune instanței de judecată practică judiciară în acest sens.
Mai arată că cele menționate justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că se impune arestarea preventivă pe timp de 29 de zile.
Apărătorul inculpatului, av. Deac M. Călin, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că scopul măsuri preventive poate fi realizat și cu cercetarea inculpatului în stare de libertate, fără a fi necesară arestarea preventivă a acestuia.
În cauza de față fiind evidentă prezența unui concurs de infracțiuni format din trei fapte penale, printre care una, vătămare corporală din culpă, este urmărită la plângerea prealabilă a părții vătămate. Inculpatul și-a arătat disponibilitatea, a contactat această parte vătămată, i-a comunicat că după ce va lua o decizie îi va comunica acest lucru, și există șanse reale de a se împăca.
Mai arată că atât pentru inculpat cât și pentru partea vătămată urmările accidentului nu au fost grave, aceasta are nevoie conform certificatului medico-legal de câteva zile de îngrijiri medicale, dar în esență este vorba despre niște vânătăi.
De asemenea arată că în concret este real (și inculpatul a recunoscut întreaga stare de fapt - că a consumat alcool), iar apoi pe fondul tensiunilor din familie confirmate de către acesta în declarația pe care a dat-o, a plecat de la locul în care a consumat alcool în ideea de a-și căuta soția, de a o surprinde cu persoana cu care se afla, a lovit această persoană pe trecerea de pietoni, a intenționat să oprească, aspect care nu a fost bine concretizat în timpul cercetărilor făcute până la această dată, însă așa cum a arătat, s-a speriat în momentul în care a văzut câteva persoane care se îndreptau către mașină, credea că pot fi violente, însă sigur aceasta nu justifică faptul că a părăsit locul accidentului, ajungând în curte la localul cunoscut sub numele de
"Bodea";, unde își căuta de asemenea soția.
Apreciază că datorită consumului de alcool a plecat de la locul faptei, însă nu justifică acest aspect, dar nu consideră că acesta s-a ascuns pentru că s-a aflat într-un loc public.
Solicită a se avea în vedere că în prezent inculpatul este singurul întreținător al familiei, lucrează, are o fetiță în vârstă de 7 ani, familia acestuia nu l-ar putea ajuta în cazul în care ar fi arestat preventiv, mama suferă de boli psihice, tatăl în evidență cu boli de inimă, iar pe soția lui din păcate se pare că nu mai poate conta, aceasta pleacă de acasă, astfel încât fetița este doar în grija lui.
În ceea ce privește antecedentele penale, este real că a existat o condamnare, dar așa cum a observat și reprezentanta parchetului, sunt întrunite condițiile reabilitării judecătorești, apreciind că nu mai trebuie nici măcar invocată. Iar în cazierul auto apar contravenții și nu pot fi avute în vedere, sunt contravenții, nu sunt infracțiuni.
De asemenea, s-a invocat că instanța, în ultimul timp, ar proceda la arestarea inculpaților care săvârșesc astfel de fapte.
Apreciază că este un mare pas înainte faptul că a recunoscut faptele, își manifestă disponibilitatea de a se împăca cu partea vătămată, regretă cele întâmplate, cunoaște ceea ce înseamnă să fi privat de libertate.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului, acordarea unei șanse inculpatului și a se avea în vedere jurisprudența CEDO conform căreia cercetarea în stare de libertate este regula iar privarea de libertate este excepția.
Inculpatul-intimat P. D. T., având ultimul cuvânt, regretă faptele comise și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Cauza a rămas în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin Încheierea penală nr. 32/CC/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, în baza art. 149/1 al. 9 C.pr.penală, s-a respins propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița privind luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul P. D. T. , fiul lui T. și M., născut la data de_, în mun. B., domiciliat în mun. B., str. N. T., nr.42, jud. B. - Năsăud, fiind identificat cu C.N.P.: 1., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art.184 alin.1-3 C.pen. și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei prev. și ped. de art.89 alin.1 din OUG 195/2002, republicată; cu aplicarea art.33 lit.a C.pen, ca neîntemeiată.
În baza art. 145/1 Cod procedură penală s-a dispus față de acest inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, începând cu data de 06 septembrie 2013, ora 18,10.
În baza art. 145/1 alin.2, raportat la art.145 alin.1/1 și alin. 1/2 Cod procedură penală s-a stabilit în sarcina inculpatului, pe durata măsurii preventive de a nu părăsi țara, următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezintă la organele de poliție din B., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încunoștințarea și încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu conducă nici un vehicul.
S-a atras atenția inculpatului P. D. T. asupra dispozițiilor art.145/1 alin.2, raportat la art. 145 alin.2/2 Cod procedură penală și s-a dispus punerea acestuia de îndată, în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin propunerea înregistrată sub numărul_ la Judecătoria Bistrița, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița a solicitat, în conformitate cu disp.art. 149/1 Cod procedură penală să se dispună luarea măsurii arestului preventiv, pe o perioadă de 29 de zile, față de inculpatul P. D. T., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1-3 C.pen. și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei prev. de art.89 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art.33 lit. a C.penal, constând în aceea că la data de_, în jurul orei 21,40, inculpatul P. D. -T. a condus autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare_, pe B-dul Independenței din mun. B., pe banda II de mers înspre Beclean și ajungând la trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător din zona intersecției cu str. Iosif Vulcan, nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate Pintea C. -D., angajată regulamentar în traversarea drumului public și a acroșat-o cu oglinda retrovizoare, producându-i leziuni corporale ce necesită pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale.
În zona producerii accidentului suprafața carosabilă este din asfalt, fără declivități, circulația desfășurându-se în linie dreaptă, pe două sensuri despărțite prin scuar verde, având lățimea de 7 m pe sens și câte două benzi pe sens, despărțite prin marcaj continuu în apropierea trecerii pentru pietoni. La ora producerii accidentului suprafața carosabilă era uscată, vizibilitatea era bună pe timp de noapte, iar marcajele și indicatoarele rutiere erau vizibile.
După producerea accidentului, inculpatul P. D. T. a plecat de la fața locului fără încuviințarea organelor de poliție. La scurt timp, în jurul orei 23,20, acesta a fost identificat și testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 1,02 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior i s-au recoltat probe biologice de sânge, iar din analiza acestora a rezultat că avea o alcoolemie de 2,10 g ‰ alcool pur în sânge la prima probă (ora 00,00), respectiv 2,00 g ‰ alcool pur în sânge la a doua probă (ora 01,00). Din actele existente la dosar, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului, declarația părții vătămate, declarații de martori, declarațiile învinuitului, rezultă date certe că acesta a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina acestuia.
Se apreciază de către P. de pe lângă Judecătoria Bistrița că în cauză sunt întrunite prevederile art.143 Cod procedură penală, existând probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile descrise mai sus, de asemenea sunt aplicabile prevederile art.148 al.1 f Cod procedură penală, deoarece inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Examinând propunerea formulată de procurorul parchetului, precum și actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr.2515/P/2013 al P. ui de pe lângă Judecătoria Bistrița, instanța a reținut, în fapt, că prin Ordonanța emisă de organul de cercetare penală - Poliția Municipiului B. - Biroul de Investigații Criminale în data de 06 septembrie 2013, ora 13,20, s-a dispus reținerea învinuitului P. D. T., pe timp de 24 de ore, începând cu data de_, ora 13,20 (din care se deduc 14 ore, respectiv perioada de timp în care s-a aflat la sediul poliției), iar prin ordonanța P.
ui de pe lângă Judecătoria Bistrița s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penală față de inculpat, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1-3 C.pen. și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei prev. de art.89 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art.33 lit.a C.penal.
În sarcina inculpatului instanța de fond a reținut că în data de_, în jurul orei 21,40, învinuitul P. D. -T. a condus autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare_, pe B-dul Independenței din mun. B., pe banda II de mers înspre Beclean și ajungând la trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător din zona intersecției cu str. Iosif Vulcan, nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate Pintea C. -D., angajată regulamentar în traversarea drumului public și a acroșat-o, producându-i leziuni corporale ce necesită pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale. În zona producerii accidentului, suprafața carosabilă este din asfalt, fără declivități, circulația desfășurându-se în linie dreaptă, pe două sensuri despărțite prin scuar verde, având lățimea de 7 m pe sens și câte două benzi pe sens, despărțite prin marcaj continuu în apropierea trecerii pentru pietoni. La ora producerii accidentului suprafața carosabilă era uscată, vizibilitatea era bună pe timp de noapte, iar marcajele și indicatoarele rutiere erau vizibile.
În urma verificărilor efectuate în evidențele I.P.J. B. -Năsăud, s-a stabilit faptul că inculpatului i s-a eliberat dovada de reținere a permisului de conducere seria CU, nr. 0506526 ca urmare a implicării într-un accident rutier cu victimă pe B-dul Independenței din municipiul B. .
Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 1,02 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar ulterior, recoltându-i-se probe biologice de sânge, analiza acestora a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 2,10 mg/l alcool pur în sânge, la prima probă, respectiv 2,00 mg/l alcool pur în sânge, la a doua probă.
Potrivit art.136 C.p.p., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, se poate lua una dintre următoarele măsuri: reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara sau arestarea preventivă.
În ceea ce privește alegerea măsurii preventive, alin.8 al aceluiași articol prevede următoarele criterii complementare: scopul măsurii, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Conform art.148 al.1 C.p.p., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 C.p.p., constând în probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penala și numai în vreunul din cazurile pe care le reglementează art.148 C.p.p.
Pentru luarea măsurilor preventive, privative sau restrictive de libertate, trebuie avute în vedere și dispozițiile reglementărilor internaționale care garantează drepturile persoanei, întrucât potrivit art. 11 al. 2 din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, conform legii, fac parte din dreptul intern, aplicându-se cu
prioritate în caz de neconcordanță (art. 20 al. 2 din Constituție), cu excepția situațiilor când reglementările interne sunt mai favorabile. Dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (CEDO) sunt direct aplicabile în România, convenția fiind ratificată de România prin Legea nr. 30/18 mai 1994, în vigoare începând cu data de_ .
Articolul 5 paragraful 3 din CEDO garantează dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi pus în libertate în cursul judecății, sub rezerva unor garanții care să asigure că persoana se va prezenta la audiere. În acest sens, cu privire la aplicarea art. 5 & 3 din CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mai multe decizii (a se vedea Stőgműler, Matznetter, Can și B. Contra Austriei, Neumeister contra Austriei, Letellier contra Franței, T. contra Austriei) că autoritățile juridice naționale sunt competente să cerceteze toate circumstanțele de natură să se admită sau să se înlăture existența unei veritabile exigențe de interes public, care să justifice o derogare de la regula respectului libertății individuale, însă pericolul că inculpații s-ar sustrage de la cercetare sau judecată nu poate fi dedus numai pe baza gravității mai mari a sancțiunilor penale aplicabile inculpaților. Trebuie să se țină seama și de circumstanțele personale ale acestora, precum caracterul, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legătura cu familia etc.
Curtea Europeană a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, însă prezervarea ordinii publice poate fi apreciată ca pertinentă și suficientă numai dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpaților ar tulbura, în mod real, ordinea publică. În afară de aceasta, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, iar continuarea detenției nu poate să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate. Jurisdicțiile naționale nu trebuie să examineze de o manieră pur abstractă necesitatea de a prelungi privarea de libertate, limitându-se să ia în considerare gravitatea infracțiunii.
Regula este ca judecarea inculpatului să se realizeze cu persoana în stare de libertate, iar excepția este privarea de libertate. Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege (art. 23 din Constituția României).
Un alt principiu al procesului penal de care trebuie să se țină seama este acela potrivit căruia "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă"; (art. 52C.p.p.).
În consecință, instanța de judecată este obligată să interpreteze dispozițiile art.143 și 148 lit. f C.p.p. în strânsă legătură cu aceste reglementări constituționale și internaționale, direct aplicabile, care garantează libertatea persoanei.
În cauza de față, analizând probele administrate în cadrul dosarului de urmărire penală și declarația inculpatului, se poate concluziona că sunt îndeplinite cerințele art. 143 C.p.p., din datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., instanța de fond a observat că inculpatul P. D. T. este urmărit pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, respectiv între 2
și 7 ani, dar nu este îndeplinită condiția referitoare la existența probelor că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică.
Instanța nu poate fi acuzată de lipsă de fermitate, prin faptul că a apreciat că măsura arestării preventive nu este adecvată în speță, întrucât în cauză urmează a dispune măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, inculpatul fiind la dispoziția organelor judiciare, cu obligarea sa de a nu conduce nici un vehicul, pentru preîntâmpinarea săvârșirii unor noi accidente rutiere.
Natura infracțiunii nu poate constitui prin ea însăși un motiv temeinic pentru luarea măsurii arestării preventive (CEDO-cauza Letellier contra Franței), iar în cauză cercetările penale sunt în derulare. Luarea unei măsuri preventive privative de libertate apare ca fiind excesivă în prezent, o eventuală măsură preventivă privativă de libertate (privită de legislația internă și CEDO ca măsură excepțională), putând apărea ca o pedeapsă anticipată.
Având în vedere garanțiile prezentate mai sus, în raport de circumstanțele personale și reale ale inculpatului, deduse din modalitatea concretă de săvârșire a faptei, atitudinea inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, ținând cont de scopul măsurilor preventive reglementat de art. 136 al. 1 C.p.p., instanța de fond a apreciat că în cauză nu există împrejurări care să demonstreze, la acest moment, un interes public real care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Ca atare, procedând la analiza disp.art.160/2 al.1 și al.2 Cod procedură penală, instanța de fond a constatat că, în speță, acestea sunt întrunite cumulativ, respectiv, pedeapsa prevăzută pentru faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală nu depășește 18 ani și nu există date ori indicii care să justifice temerea că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, de vreme ce petentul a recunoscut comiterea faptelor, în integralitatea lor, a manifestat regret, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței, precum și față de partea vătămată (cu care intenționează să se împace, acordându-i despăgubiri materiale), mai mult decât atât, el însuși a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice anterior comiterii faptelor.
De altfel, partea vătămată are posibilitatea de a formula plângere penală împotriva inculpatului și a se constitui parte civilă în cauză, solicitând despăgubiri civile pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În altă ordine de idei, instanța de fond a apreciat că inculpatul a comis faptele sub imperiul unei stări emoționale inerentă unei astfel de eveniment, generată de teama reacției persoanelor adunate la locul faptei (spre inculpat se îndreptau 3 persoane de sex masculin) și amplificată de conștientizarea faptului că este înșelat de către soția sa (acesta este și motivul pentru care a urcat la volan, îndreptându-se înspre localul unde soția sa a fost văzută în compania unui alt bărbat).
Pe de altă parte, cu toate că inculpatul este judecat pentru comiterea unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, trebuie să avem în vedere prezumția de nevinovăție care operează în favoarea acestuia, până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Față de cele arătate, instanța de fond a respins propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița privind luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul P. D. T., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație
alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1-3 C.pen. și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei prev. de art.89 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art.33 lit.a C.penal, ca neîntemeiată.
S-a apreciat că scopul măsurilor de prevenție, respectiv buna desfășurare a procesului penal, inclusiv prin împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la urmărire, poate fi atins prin luarea măsurii restrictive de libertate a obligării de a nu părăsi țara.
Astfel, instanța, în baza art. 149/1 alin 12 rap. la art. 146 alin 11/1 și art. 145/1 C.pr.pen., instanța de fond a dispus luarea față de inculpatul P. D. T. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile, începând cu data de_, ora 18,10.
Conform art. 145/1 aliniat 2 rap. la art. 145 alin.1/1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezintă la organele de poliție din B., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încunoștințarea și încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu conducă nici un vehicul.
Totodată, inculpatul a fost atenționat asupra dispozițiilor articolului art.145/1 alin.2, raportat la art. 145 alin.2/2 Cod procedură penală potrivit cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
Instanța de fond a dispus, de asemenea, punerea de îndată în libertate a inculpatului P. D. T., dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor și instituțiilor prevăzute de articolul 145 alin. 2/1 C.pr.pen.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și luarea măsurii arestării preventive pentru 29 de zile față de inculpatul P. D. T. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu o alcoolemie peste limita legală prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, rep. părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 rep., vătămare corporală din culpă prev. de art. 182 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. "a"; Cod penal.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică, întrucât instanța în mod greșit a apreciat că nu este îndeplinită condiția referitoare la existența probelor că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, prev. de art. 148 lit."f"; Cod procedură penală, este desigur adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că
aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului pentru ordinea publică poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea organelor judiciare.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate.
Sintagma "pericol concret pentru ordinea publică"; desemnează o stare - nu un fapt - ce ar putea periclita în viitor normala desfășurare a unui segment din relațiile sociale protejate în cadrul ordinii publice.
Această stare de pericol se deduce din datele cauzei privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale și la riscul de a fi reluată de inculpat, dar și din pericolul social al faptelor săvârșite, întrucât gradul de pericol social al faptelor săvârșite este un indicator al gravității afectării ordinii publice.
Astfel, pericolul pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor reflectat în alcoolemia excesiv de mare a inculpatului la data săvârșirii faptelor, rezultatul produs - respectiv vătămarea integrității corporale a unei persoane precum și atitudinea inculpatului după producerea accidentului care în loc să încerce să dea o mână de ajutor victimei a ales să părăsească locul accidentului.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din rezultatul care s-ar fi putut produce. Astfel, persoana vătămată Pintea C. D. a suferit leziuni corporale care au necesitat un număr de 12 zile de îngrijiri medicale, întrucât a avut șansa de a nu fi cu un pas mai în față, astfel dacă ar fi fost cu un pas mai în față rezultatul ar fi fost mult mai grav.
De asemenea, pericolul pentru ordinea publică rezultă din faptul că inculpatul, imediat după accident, a părăsit locul faptei și a condus autoturismul, având în sânge o alcoolemie cu mult peste limita legală, prin locuri aglomerate, prin centrul orașului
B., în acest fel creând o stare de pericol pentru ceilalți conducători auto, pasageri și pietoni.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din posibilitatea ca inculpatul să săvârșească din nou alte infracțiuni de acest gen având în vedere înclinația acestuia spre a se urca la volan sub influența băuturilor alcoolice.
Astfel, fapta din data de_, de a se urca la volan sub influența băuturilor alcoolice nu este o faptă singulară, nu a fost un caz izolat și pur întâmplător. Din fișa de cazier auto rezultă că inculpatul a fost sancționat contravențional la data de_ pentru conducere cu alcoolemie.
De asemenea la data de_, inculpatul a fost sancționat contravențional pentru conducere cu alcoolemie fiind implicat totodată în producerea unui accident de circulație din care au rezultat avarii.
Din fișa de cazier auto se observă că inculpatul a fost sancționat pentru 14 fapte contravenționale, ceea ce denotă o totală lipsă de respect față de normele juridice care reglementează circulația pe drumurile publice.
Din cazierul judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal, la 1 lună
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 rap. la art. 290 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 33 Cod penal, prin sentința penală nr. 214/_ a Judecătoriei B. definitivă prin Decizia penală nr. 65/_ a Tribunalului B. -Năsăud.
Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 193/_ a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc la 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, pe care a contopit-o cu pedeapsa din Sentința penală nr. 214/_ urmând să execute pedeapsa de 1 an și 2 luni. A fost arestat la data de_ și eliberat la data de_, la termen.
Față de aceste aspecte apreciază că inculpatul prezintă un real și concret pericol pentru ordinea publică fiind lăsat în libertate acesta în orice moment e posibil să urce la volanul unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice, chiar fără a deține permis de conducere, producând noi evenimente rutiere a căror consecințe pot fi tragice.
Totodată, apreciază că există suficiente probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Se mai arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu se impune arestarea inculpatului întrucât acesta a comis faptele sub imperiul unei stări emoționale inerente unui astfel de eveniment generată de teama reacției persoanelor adunate la locul faptei (spre inculpat se îndreptau trei persoane) și amplificată de conștientizarea faptului că este înșelat de soția sa (acesta fiind și motivul pentru care s-a urcat la volan, îndreptându-se înspre localul unde soția sa a fost văzută în compania unui alt bărbat).
Din declarațiile martorilor oculari rezultă că imediat după accident inculpatul a încetinit, dar nu a oprit autoturismul. Dar chiar dacă a fost așa cum inculpatul declară, respectiv că acesta a oprit autoturismul, a coborât din acesta iar în acel moment a văzut trei persoane care se îndreptau spre el și care i-au creat o stare de temere, inculpatul avea posibilitatea să se deplaseze la poliție pentru a anunța cele întâmplate iar nu de a se deplasa o distanță relativ mare, ieșind din oraș, ceea ce apreciază că denotă intenția inculpatului de a se sustrage, de a nu fi descoperit.
Instanța a reținut că starea de emoție a inculpatului a fost amplificată de faptul că era înșelat de soția sa care se afla într-un local cu un alt bărbat și că acesta ar fi motivul pentru care inculpatul s-a urcat sub influența băuturilor alcoolice la volan. Această motivare este nefondată, având în vedere că inculpatul avea alte posibilități de a se deplasa (ex. să cheme un taxi) iar nu de a se urca la volanul autoturismului.
Totodată, susținerea inculpatului este nesinceră având în vedere că nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, și chiar inculpatul declară că după ce ajuns la acel local, soția sa nu era acolo.
Indiferent care ar fi fost motivul, acesta nu poate constitui o justificare a faptelor săvârșite de către inculpat.
De asemenea, se arată că instanța de fond justifică respingerea propunerii de arestare preventivă și prin analiza condițiilor liberării provizorii sub control judiciar prev. de art. 160/2 alin.1 și 2 Cod procedură penală.
Această analiză nu este pertinentă și nu poate să justifice respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului având în vedere că pentru luarea măsurii arestării preventive trebuie să fie îndeplinite două condiții; să fie întrunite
condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și să existe vreunul dintre cazurile prev. de art. 148 lit. "f"; Cod procedură penală.
Se mai arată că instanța de fond a apreciat că trebuie avută în vedere prezumția de nevinovăție care operează în favoarea inculpatului, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Această motivare este neîntemeiată având în vedere că luarea unei măsuri preventive privative de libertate nu este de natură să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, reținând că este suficientă în cauză luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul P. T. D., cu fixarea de obligații corelative.
Astfel, în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că acesta a comis faptele pentru care este cercetat, pe care de altfel le-a recunoscut (reprezentate de planșa fotografică privind aspectele fixate și urmele și mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei, declarația părții vătămate, declarația inculpatului, declarația martorului Băban G. A., declarația numitului Brătfelean Aurel Silviu, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.592/2013, cazierul auto, procesul-verbal de cercetare la fața locului, certificatul medico-legal nr.2096/II/B/211/_, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală B. - Năsăud, părții vătămate Pintea C. D., din care rezultă că aceasta prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier (echimoze), ce necesită 11-12 zile de îngrijiri medicale, și pot data din_ ).
S-a considerat însă că nu sunt întrunite condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, dată fiind natura faptelor supuse cercetărilor (care sunt pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani, și de la 1 la 5 ani), declarația de recunoaștere a inculpatului, leziunile suferite de partea vătămată (exprimate în cele 11-12 zile de îngrijiri medicale), existența posibilității de împăcare cu aceasta, întrucât împrejurările producerii evenimentului rutier nu au fost cert stabilite, precum și faptul că măsura arestării preventive este una excepțională (practica CEDO fiind în acest sens), starea de libertate primând.
Solicitarea parchetului, de a se reține ca fiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive și pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.1-3 Cod penal, pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă nu poate fi primită, dat fiind faptul că dispozițiile art.136 al.6 Cod procedură penală prevăd că măsura arestării preventive nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii.
Existența antecedentelor contravenționale sau penale ale unei persoane nu este un element care să atragă luarea măsurii arestării preventive (de altfel pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 193/_ a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, contopită cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 214/_, urmând să execute pedeapsa de 1 an și 2 luni, executată în perioada_ -_, a fost reabilitat), iar aspectele legate de persoana inculpatului nu sunt suficiente în acest sens.
În condițiile în care, luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, dispusă de instanța de fond, este însoțită de interdicția conducerii vreunui vehicul de către inculpat, și astfel este prevenită comiterea unor noi fapte de natură contravențională sau penală de aceeași natură cu cele pentru care se efectuează cercetări (nerespectarea acestora atrăgând prin ea însăși luarea măsurii arestării preventive), s-a apreciat că această măsură preventivă, raportată și la toate aspectele reținute, este adecvată în prezent în cauză.
Faptul că nu s-a consemnat în dispozitivul hotărârii judecătorești pronunțate durata măsurii preventive luate, în condițiile în care în considerente s-a făcut mențiune despre faptul că obligarea de a nu părăsi țara se ia pentru 30 de zile a fost apreciată ca fiind doar o omisiune a instanței de fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul formulat de recurentul P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Încheierii penale nr. 32/CC/2013 din_ a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, privind pe intimatul P. D.
T. .
Conform art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În temeiul disp. art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Încheierii penale nr. 32/CC/2013 din_ a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, privind pe intimatul P. D.
T. .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
G. A. L. M. | V. | -P. | L. | E. C. M. |
Red/dact G.A/C.M. _
Jud. fond SAC.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI ÎNCHEIERII PENALE NR. 235/ÎR/2013
În temeiul disp. art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Încheierii penale nr. 32/CC/2013 din_ a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, privind pe intimatul P. D.
T. .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
G. A. L. | M. | V. | -P. | L. | E. C. M. |
Pentru conformitate cu originalul,
| ← Încheierea penală nr. 1006/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 470/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
