Încheierea penală nr. 1007/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1007/R/2013

Ședința publică din 31 iulie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	B., judecător
JUDECĂTORI	: V.	C.
	M.	R.
GREFIER	: M.	B.

Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: V. TRĂISTARU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații G. I. și G. G. S. împotriva încheierii penale nr.25/C din data de 25 iulie 2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, având ca obiect propunere arestare preventivă.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații G. I. și G.

G. S., ambii în stare de arest, asistați de către apărător ales av.P. Mircea, din cadrul Baroului Sălaj, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpaților G. I. și G. G. S., depune la dosar motivele privind recursurile declarate de inculpați.

Reprezentantul M. ui P. , depune la dosar Ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj la data de_, declarațiile inculpaților prin care aceștia recunosc integral activitatea infracțională și procesul verbal de constatare încheiat la data de 29 iulie 2013.

Solicită conexarea dosarului penal nr._ privind pe inculpatul Teglaș

V., considerând că există o cauză de indivizibilitate legată de participația penală în cauză, cu atât mai mult cu cât aceste două dosare s-au format în acest fel din considerente administrative, urmărirea penală fiind efectuat într-un singur dosar iar activitatea celor trei inculpați este legată din acest considerent, respectiv aceștia sunt coparticipanți la activitatea infracțională. Din perspectiva sa, chiar dacă este evident că se poate realiza judecarea și în această formă, ar fi utilă conexarea în scopul prevăzut de legiuitor deoarece ar oferi inclusiv instanței o imagine concretă și clară asupra premiselor legate de indiciile comiterii infracțiunilor de către inculpați, care au fost lămurite și completate datorită evoluției anchetei într-un mod pe care-l consideră semnificativ din perspectiva obiectului cauzei.

In consecință, solicită a se dispune admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Față de cererea formulată, Curtea acordă cuvântul părților.

Apărătorul ales al inculpaților G. I. și G. G. S. , solicită respingerea cererii întrucât din conținutul declarațiilor soților G., date în fața procurorului, rezultă că aceștia au recunoscut toate faptele reținute în sarcina lor, au confirmat toată starea de fapt pe care parchetul a avut-o în vedere în momentul în care s-a dispus începerea urmăririi penale, astfel că nu se justifică conexarea dosarului solicitat.

Curtea deliberând, respinge cererea de conexare formulată în cauză de către reprezentantul M. ui P., apreciind că în acest stagiu procesual nu se impune conexarea.

Întrebați fiind de către instanță, inculpații G. I. și G. G. S. arată că își mențin declarațiile date în fața primei instanțe.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpaților G. I. și G. G. S. , susține că într- un mod absolut nepotrivit instanța de fond a reținut că în situația în care s-ar lua o măsură prev.de art.145 sau 145/1 C.pr.pen., ar fi lipsită de eficiență realizarea scopului prev.de art.136 C.pr.pen, pentru buna desfășurare a procesului penal și eventuala participare la urmărire penală, deoarece inculpații fiind soț și soție, în mod inevitabil vor comunica între ei și că acest lucru va duce la o eventuală zădărnicire a aflării adevărului în cauză. În referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive, nu se face referire la art.148 lit.f C.pr.pen., nereținând că în cauză ar putea zădărnicii aflarea adevărului eventual prin declarațiile pe care le dau sau prin influențarea unor părți, considerând că nu există date din care să rezulte acest aspect însă, instanța de fond a depășit starea de fapt relatată și probele invocate de parchet în susținerea cererii de luare a măsurii arestării preventive și a constatat că un asemenea pericol există.

Așa cum reiese din actele de la dosar, nu rezultă că s-a interzis inculpaților să ia legătura între ei. Este evident că pe timpul desfășurării actelor de urmărire penală, inclusiv în cursul zilei de_, până în jurul orelor 8,30 când a luat sfârșit tentativa de efectuare a percheziției informatice, soții G. au stat împreună. Mai mult, așa cum rezultă din conținutul declarațiilor pe care parchetul le-a pus la dispoziție Curții, ei au recunoscut întru totul faptele

reținute în sarcina lor în ce privesc ambele infracțiuni imputate, în sensul că într- adevăr au oferit suma de 3.000 euro celor doi polițiști pentru a-i determina pe aceștia să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv de a nu proceda la efectuarea cercetărilor necesare pentru a se dovedi proveniența acelor cantități de cupru găsite în autovehiculul inculpatului G. I. și că regretă sincer faptul că au greșit în acest fel.

Având în vedere o asemenea situație, orice concluzie în sensul că inculpații

G. I. și G. G. S., ar încerca să păcălească organele de urmărire penală și să determine stabilirea unei alte stări de fapt decât cea corespunzătoare adevărului este neîntemeiată, cum de altfel și existența celei de a doua condiții prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., aceea că ar exista probe că o eventuală lăsare în

libertate a inculpaților ar fi una greșită. Așa cum arată și practica CEDO, este evident că pericolul concret trebuie să rezulte din fapte și împrejurări existente în dosarul cauzei și ele nu pot fi presupuse în mod generic. Acest mod de aplicare a dispozițiilor art.5 din Convenție privind practica Curții Europene, este reflectată și în legislația națională și în practica judiciară a instanțelor naționale, care au stabilit printre altele că acest pericol pentru ordinea publică trebuie să rezulte din fapte, acte și probe existente în dosarul cauzei și desigur că acea formulare nouă pe care a menționat-o parchetul în referatul de luare a măsurii arestării preventive în sensul că este imposibil să administrezi probe pentru un comportament viitor, este o chestiune care ajută să eludeze dispozițiile legii pe cel care propune luarea unei asemenea măsuri preventive privative de libertate.

Legea nu poate fi interpretată decât în spiritul și litera ei și anume aceea că potrivit art.148 lit.f C.pr.pen., trebuie să existe probe din care să rezulte că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Susține că instanțele sunt obligate să analizeze și măsurile alternative față de cea a arestării preventive restrictive și nu privative de libertate și să constate

dacă ele corespund sau nu scopurilor prevăzute de legiuitor. O asemenea analiză nu a fost făcută de instanța de fond, lipsind orice fel de motivare.

Este adevărat că o asemenea concluzie este exagerată și eronată și de aceea apreciază că instanța de fond trebuia să ajungă la concluzia că având în vedere poziția procesuală a inculpaților de recunoaștere a faptelor săvârșite, există garanții și în ce privește participarea la proces și în ce privește faptul că ei nu vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Solicită a se avea în vedere și persoana inculpaților care își asigură o existență onestă, sunt la prima confruntare cu legea penală și că întâmplarea a făcut ca inculpata să se afle împreună cu soțul ei în acele momente. De asemenea, solicită a se reține că inculpații au colaborat cu organele de urmărire penală, au recunoscut și regretat întru totul comiterea faptelor și prin aceasta au dovedit faptul că nu doresc să contravină dispozițiilor legii și că scopul urmărit de către legiuitor prin aplicarea criteriilor prev.de art.136 al.8 C.pr.pen., poate fi atins prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prev.de art.145 sau 145/1 C.pr.pen., dispunând punerea în libertate a celor doi inculpați.

În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.

Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de ambii inculpați, pentru considerentele esențiale arătate în încheierea recurată, considerând criticile aduse ca neîntemeiate.

În susținerea poziției procesuale arată că din perspectiva parchetului și raportat la soluția care a confirmat propunerea formulată în cauză, aceasta este pe de o parte temeinic motivată iar pe de altă parte formal legală întrucât așa cum instanța analizează pe larg în cuprinsul motivării, sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru luarea măsurii și justificarea acesteia din perspectiva oportunității și necesității raportat la faza procesuală în care ne aflăm. Apreciază că instanța în mod corect a avut în vedere elementele legate de temeiul ce a fost invocat în cauză, art.148 lit.f C.pr.pe., așa cum acest temei sub aspectul criteriilor de analiză a fost confirmat, neexistând probe cu privire la o eventuală interferență implicare a inculpaților în administrarea legală a probatoriului iar instanța în mod corect a validat acest temei din perspectiva elementelor legate de complexitatea cauzei, cu șanse de izbândă substanțială sub aspectul scopului propus a cărei întrerupere s-a realizat doar din considerente aleatorii, ceea ce concretizează aspectele legate de pericol coroborate cu celelalte circumstanțe legate de persoana inculpaților și impactul asupra comunității, impact care este evident presupus de legiuitor din perspectiva sancțiunilor prevăzute pentru textele de incriminare ce fac obiectul învinuirii.

Prin urmare, apreciază că este suficientă motivarea instanței pentru a convinge că este necesară privarea de libertate a inculpaților inclusiv din perspectiva bunei derulări a procesului penal, aspect care nu a fost invocat de către instanță. Susține că la dosarul cauzei sunt suficiente elemente din care să rezulte că buna derulare a acestei faze de urmărire penală ar fi putut fi împiedicată de conduita inculpaților sau de un răspuns mai puțin prompt al organelor de urmărire penală. In acest sens, a depus la dosar scriptele în copie.

Solicită a se observa că inițial instanța a avut în vedere o stare de fapt rezultată pe baza declarațiilor inculpaților care nu corespund adevărului. După cum s-a dovedit din cercetările efectuate și verificările pe baza acestor declarații, elementele legate de modul de concepere a activității infracționale erau total diferite în scopul evident de a împiedica aflarea adevărului sub aspectul acestor circumstanțe și neidentificării unui al treilea participant la aceste infracțiuni. In final, ca urmare a activităților desfășurate de organele de urmărire penală,

consideră că indiciile referitoare la comiterea acestor fapte au fost determinate corect iar inculpații le-au recunoscut întrucât forța evidenței era mult prea mare și evident poziția acestora procesuală în final a fost una de recunoaștere.

Prin urmare, pentru buna desfășurare a procesului penal, subzistă în continuare temeiurile avute în vedere de către prima instanță.

Sub aspect formal, susține că s-a motivat substanțial de ce instanța nu consideră necesar să ia față de inculpați o altă măsură înafara celei de arestare preventivă și în această privință elementele arătate din perspectiva obiectului sunt suficiente și concludente.

Este adevărat că oricum se poate susține că o persoană datorită lipsei de antecedențe și conduitei sincere, prezintă garanții de colaborare și neîmpiedicare a bunei desfășurări a procesului penal, însă aceste elemente prin ele însele nu sunt determinate iar în cauză complexitatea circumstanțelor arătate anterior nu susține o astfel de idee.

Având în vedere elementele arătate, solicită menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, ca efect a respingerii recursurilor declarate în cauză.

Apărătorul ales al inculpaților G. I. și G. G. S. , în replică, arată este vorba de interpretare greșită a probatoriului existent la dosar. Inculpații nu au ascuns participarea unei a treia persoane la comiterea faptelor, ci dimpotrivă au fost cei care au declarat că acea persoană a fost acolo și că i-a ajutat la transport.

Inculpatul G. I. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.

Inculpata G. G. S. , având ultimul cuvânt, de asemenea solicită cercetarea sa în stare de libertate.

C U R T E A :

Prin încheierea penală nr.25/C din 25 iulie 2013 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.149¹raportat la art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. I. , fiul lui C. și E., născut la data de_ în Panticeu, jud. C., domiciliat în Gilău, str. Principală nr. 588, jud. C., CNP 1., acuzat de comiterea infracțiunii de dare de mită prev. și ped. de art. 6 al.1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 al.2 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 al. 1 C.p., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de_ și până la data de_ inclusiv.

În baza art.149¹raportat la art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, s-a

dispus arestarea preventivă a inculpatei G. G. S. , fiica lui Natural și

A., născută la data de_ în Gilău,jud. C., domiciliată în Gilău, str. Principală nr. 588, jud. C., CNP 2., acuzată de comiterea infracțiunii de dare de mită prev. și ped. de art. 6 al.1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 al.2 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 al. 1 C.p., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de_ și până la data de_ inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă conform art. 151 Cod procedură penală.

S-au respins cererile de aplicare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărător ales.

În temeiul art. 192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin propunerea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, ora 11,00, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat arestarea preventivă a inculpaților G. I. și G. G. S., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii dare de mită prev. și ped. de art. 6 al.1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 al.2 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 al. 1 C.p..

În fapt s-a reținut că: inculpatul G. I. este proprietarul autoutilitarei marca IVECO cu nr. de înmatriculare_ . Conform declarațiilor inculpatului, la data de_, aflându-se în piața de mașini din loc. C., a fost contactat de o persoană pe nume Mihai, din Galați, care l-a întrebat dacă nu este interesat să cumpere cupru la un preț mai mic decât prețul de piață. Inculpatul s-a arătat interesat, iar Mihai a contactat niște persoane din loc. Galați, cărora le-a spus că în dimineața zilei de_ G. I. va fi prezent în fața porții de intrare în Combinatul Siderurgic Galați cu autoutilitara mai sus menționată. În seara zilei de_, inculpatul s-a deplasat cu autoutilitara în Galați, iar în dimineața zilei de_ în fața Combinatului Sidex a fost contactat de două persoane împreună cu care s-a deplasat la un depozit din periferia orașului Galați unde a încărcat în autoutilitară o cantitate de aproximativ 4.000 kg cupru în formă de panouri. Persoanele respective i-au eliberat un aviz de însoțire a mărfii ce conținea date nereale, iar inculpatul după ce a achitat pentru marfa cumpărată suma de 6000 euro, s-a îndreptat înspre casă unde a ajuns în seara zilei de_ . După ce a ajuns acasă, inculpatul a achiziționat cu suma de 20-30 lei un aviz de însoțire a mărfii de la o persoană necunoscută care a și completat acel aviz, destinatar fiind Rezervele de stat Jibou.

În dimineața zilei de_, inculpatul împreună cu soția sa, inculpata G.

G. S. s-au deplasat cu autoutilitara înspre loc. Jibou urmând conform propriilor declarații să predea cuprul la Remat SA, deplasarea făcând-o la Jibou deoarece au auzit că aici cuprul este plătit mai bine ca în altă parte, respectiv cu 10 lei/kg.

În jurul orelor 10, circulând pe raza loc. Var, autoutilitara condusă de către inculpat a fost oprită pentru un control de un echipaj de poliție format din subinspector de poliție Chiba D. și agent de poliție T. C., ambii din cadrul Poliției Orașului Jibou. Fiind solicitate documentele conducătorului auto și documentele aferente mărfii transportate, inculpatul a prezentat avizul de însoțire a mărfii nr. 1562 din_, seria DC nr. 0. . La expeditor era înscrisă SC Dinamic Carting SRL din loc. Florești, jud. C., iar la destinatar era înscris

"Rezervele Statului Jibou";, marfa transportată fiind "cupru catozi"; în cantitate de 3020 kg. De asemenea, pe avizul de însoțire a mărfii, în partea dreaptă era inserată mențiunea "Marfa se refuză. Nu are destinația corectă";, lângă această mențiune fiind o semnătură și o ștampilă a unității teritoriale Jibou a Rezervelor de stat.

Având în vedere aceste aspecte și existând serioase suspiciuni cu privire la proveniența mărfii, inculpatul a fost chemat la sediul Poliției Orașului Jibou, acesta deplasându-se cu autoutilitara în curtea unității de poliție.

La momentul opririi în trafic, în autoutilitara condusă de inculpat se aflau un număr de trei persoane, pe lângă cei doi inculpati mai aflându-se o persoană de sex masculin neidentificată până în prezent. Pe drumul înspre poliție, persoana necunoscută a părăsit autoutilitara nemaiajungând la sediul Poliției Orașului Jibou. După ce autoutilitara a fost parcată în curte, subinspectorul de poliție Chiba D. i-a adus la cunoștință inculpatului faptul că aceasta va fi sigilată.

Totodată, organele de poliție l-au contactat pe numitul Boie R. din loc. Jibou care deține o societate comercială ce comercializează deșeuri feroase și neferoase pentru a-l consulta cu privire la eventuala proveniență a mărfii și la documentele necesare pentru transportul acesteia.

Numitul Boie R. s-a deplasat la sediul Poliției Jibou unde a discutat cu subinspectorul Chiba D., iar după ce a ajuns la sediul firmei sale a fost contactat telefonic de către o persoană pe nume Florin care i-a spus că polițiștii din Jibou au oprit o persoană care transporta cupru și că aceasta are asupra sa un aviz de însoțire a mărfii eliberat de către SC Dinamic Carting SRL al cărei administrator era Florin.

Totodată, Florin a arătat faptul că marfa transportată nu este a lui și dacă nu îi cunoaște pe polițiști oferind orice sumă de bani pentru ca marfa să nu fie confiscată.

Boie R. l-a contactat telefonic pe agentul de poliție T. C. și l-a chemat la sediul firmei sale unde i-a adus la cunoștință faptul că persoanele oprite în trafic sunt dispuse să ofere orice sumă de bani pentru a nu confisca marfa. Agentul de poliție T. C. s-a întors la sediul Poliției Orașului Jibou unde i-a adus la cunoștință și subinspectorului de poliție Chiba D. cele relatate de Boie

R., ambii formulând un autodenunț.

Ulterior, cu ocazia audierii de către subinspectorul de poliție Chiba D. a celor doi inculpatii, aceștia i-au oferit și i-au dat suma de 3000 euro formată din

6 bancnote din cupiura 500 euro pentru a nu confisca cantitatea de cupru transportată, moment în care au fost prinși în flagrant de către organele de urmărire penală.

În propunerea de arestare preventivă a inculpaților, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a făcut referire la dispozițiile art.148 lit. f) și art.149¹Cod procedură penală ca posibile temeiuri pentru arestarea preventivă a acestora.

Astfel, s-au reținut următoarele: pentru a se putea dispune măsura arestării preventive față de un inculpat în temeiul dispozițiilor art. 148 lit.f din Codul de procedura penala este necesara îndeplinirea cumulativă a unor condiții. în primul rând este necesar ca la dosarul cauzei sa existe indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea sau infracțiunile pentru care se cere luarea față de el a măsurii preventive. Procurorul consideră că în această cauza nu poate fi pusă în discuție existenta acestor indicii care rezidă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarații făptuitori, înregistrări audio video si declarațiile celorlalte persoane audiate în cauză.

In al doilea rând, este necesar ca pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului legea să prevadă o pedeapsă cu închisoarea mai mare de patru ani. Si această condiție este îndeplinită în prezenta cauză, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților fiind închisoarea de la 6 luni la 7 ani .

In cele din urmă, este necesar ca la dosarul cauzei să existe probe din care sa rezulte ca lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publica. Se consideră, în unele opinii exprimate în practica judiciară că pericolul concret pentru ordinea publică, așa cum este prevăzut de dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.penală, constă în aceea că odată pus în libertate inculpatul ar săvârși noi fapte prevăzute de legea penală. Însă, în această situație, dispozițiile legale mai sus arătate, instituie practic în sarcina organelor de urmărire penală care propun luarea măsurii arestării preventive în temeiul art. 148 lit. f si a

instanțelor de judecată care dispun luarea măsurii arestării preventive în temeiul aceluiași text de lege administrarea unei adevărate "probatio diabolica ", fiind practic imposibil sa administrezi probe cu privire la un comportament eventual si viitor al unei persoane. În această situație se constată faptul că, practic

dispozițiile art.148 lit. f C.pr.penală nu sunt niciodată aplicabile, indiferent de persoana inculpatului si de gravitatea faptei săvârșite de acesta.

Ori, procurorul consideră că nu aceasta a fost intenția legiuitorului atunci când a prevăzut cazul de arestare preventivă de la art. 148 lit. f C.pr.penală. De aceea, în opinia Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, pericolul concret pentru ordinea publică nu reprezintă altceva decât temerea că inculpatul odată pus în libertate ar putea săvârși din nou fapte prevăzute de legea penală si temerea că punerea în libertate a inculpatului ar declanșa puternice reacții si sentimente de insecuritate în rândul opiniei publice, față de gravitatea faptei săvârșite si de starea de libertate a autorului acestei fapte. În această situație, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie raportat la doua elemente si anume gravitatea faptei comise, care nu trebuie confundat cu pericolul social al infracțiunii si persoana autorului infracțiunii.

De altfel, aceasta interpretare a textului dispozițiilor art. 148 lit. f C.pr.penală este în deplină concordanta cu dispozițiile art. 5 paragraf 1 lit. c din textul Convenției Europene a Drepturilor Omului care prevăd faptul că o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fata autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. La o simplă analiza a acestui text se constata faptul ca cele doua situații în care se poate dispune arestarea preventiva a unei persoane nu trebuie îndeplinite cumulativ, fiind suficient din punct de vedere al CEDO, existenta unor motive verosimile de a bănui că o persoană a săvârșit o infracțiune pentru a se dispune arestarea.

Raportând cele arătate mai sus la situația din prezenta cauză, s-a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art. 148 lit. f C.pr.penală. Astfel, în ceea ce privește gravitatea faptei, la dosarul cauzei exista indicii temeinice ca inculpații au săvârșit o infracțiune de corupție, din punctul de vedere al procurorului - unele dintre cele mai grave infracțiuni incriminate în legislația penală română, aspect ce se reflectă si în pedepsele prevăzute de lege pentru acest tip de infracțiuni.

Referitor la persoana inculpaților, deși aceștia nu posedă antecedente penale, au săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lor prin oferirea si darea unei sume importante de bani, respectiv 3000 euro, suma de bani ce a fost data unor organe cu atribuții de constatare a infracțiunilor si contravențiilor, ceea ce din punctul nostru de vedere face ca fapta să fie cu atât mai gravă.

Având în vedere cele prezentate mai sus, se consideră că lăsarea în stare de libertate a inculpaților reprezintă cu atât mai mult un pericol concret pentru ordine publica.

Față de cele arătate mai sus, în temeiul art.149 ¹raportat la art. 148 lit.f Cod procedură penală, s-a solicitat instanței luarea măsurii arestării preventive a inculpaților G. I. si G. G. S. .

G. I. a fost reținut la data de_, ora 21,40, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru 20 de ore, iar prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de_, din dosar nr.267/P/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 al.1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 al.2 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 al. 1 C.p..

G. G. S. a fost reținută la data de_, ora 21,25, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru 20 de ore, iar prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de_, din dosar nr.267/P/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva

inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 al.1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 al.2 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 al. 1 C.p..

Analizând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.149¹Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților în cursul urmăririi penale.

Astfel, potrivit art.149¹Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, respectiv - să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.

Potrivit art. 68¹C.p.p., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.

În cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpații au comis fapta pentru care sunt cercetați. În acest sens, sunt relevante declarațiile inculpaților,în care sunt recunoscute cele reținute în sarcina celor doi, declarații care se coroborează cu declarațiile denunțătorilor, cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cu înregistrări efectuate în mediul ambiental, cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

În sarcina inculpatei G. G. S. se reține, astfel, că în data de _

, cu scopul de a nu fi confiscată cantitatea de 3250 kg de cupru pe care o deținuse împreună cu soțul său, a oferit subinspectorului de poliție Chiba D. suma de 3000 euro. Din denunțul subinspectorului de poliție rezultă că inculpata i-a promis și alte foloase(" două concedii plătite la Mamaia"; dos.u.p.,f.27), iar din denunțul agentului de poliție T. C. Ciprian rezultă că inculpata și soțul său au afirmat că erau dispuși să dea orice sumă de bani,numai să fie lăsați să plece "cu marfa";(dos. u.p., f.. 29). Apoi, inculpata a fost prezentă în momentul în care soțul său a dat subinspectorului de poliție Chiba D. suma de 3000 euro în bancnote de câte 500 euro, aspecte ce rezultă din procesul verbal de redare a convorbirilor ambientale și din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (dos.u.p., f.33-35,f. 62-63).

În sarcina inculpatului G. I. s-a reținut că în data de_, cu scopul de a nu fi confiscată cantitatea de 3250 kg de cupru pe care o deținuse, a dat subinspectorului de poliție Chiba D. suma de 3000 euro, inculpații fiind prinși în flagrant în scurt timp. De asemenea, din denunțurile formulate și din procesul verbal de redare a convorbirilor ambientale rezultă că și inculpatul a promis și oferit, anterior prinderii în flagrant, bani organelor de poliție (dos.u.p., f.29,62-63).

De asemenea, s-a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoare de la 6 luni la 7 ani, fiind deci mai mare de 4 ani.

Totodată, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, determinat de starea de libertate a acestora, cercetați pentru comiterea unei infracțiuni de corupție cu grad ridicat de pericol social, pericol ce rezultă nu numai din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor,dar și din punerea în pericol a relațiilor sociale referitoare la bunul mers al activității organelor de poliție, autoritatea și prestigiul acestora, afectând, în același timp, și credibilitatea organelor competente în constatarea și sancționarea contravențiilor. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din modalitatea concretă de săvârșire a faptelor: deși activitățile utilizate pentru

obținerea rezultatului ilicit s-au desfășurat aparent spontan, se reține că, după ce inculpații-în special inculpata G. G. - au utilizat tactici de convingere și interesare, inculpatul G. I. a oferit banii subinspectorului de poliție cu atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor.

Toate acestea relevă un grad de pericol social ridicat atât al faptei, cât și al făptuitorilor prinși în flagrant.

Mai mult, oferirea și darea sumei de 3000 euro s-a făcut cu scopul de a nu fi confiscată cantitatea de 3250 kg cupru transportată pe raza orașului Jibou, a cărei proveniență și destinație nu au fost stabilite până în acest moment. De precizat este faptul că, referitor la acest aspect, inculpații au dat declarații vagi, contradictorii, impunându-se continuarea cercetărilor în acest sens. Astfel, în timp ce din procesul-verbal de redare a convorbirilor ambientale rezultă că inculpatul a arătat că a cumpărat cuprul de la diferite persoane, intenționând să- l transporte în municipiul Oradea (dos. u.p.,f. 62), în declarațiile date în fața procurorului, inculpatul a arătat că a cumpărat cuprul din Galați, de la Combinatul "Sidex";, intenționând să îl vândă la Remat Jibou (dos. u.p.,f. 6-7), în condițiile în care, pe avizul de însoțire a mărfii, beneficiar apare ca fiind Rezervele Statului Jibou,iar în dreptul rubricii beneficiarului s-au consemnat următoarele:"Marfa se refuză. Nu are destinația corectă";. Apoi, în timp ce pe avizul de însoțire a mărfii s-a consemnat că se transporta "cupru catozi";, în declarația dată în fața procurorului,inculpatul a arătat că a transportat cupru "în formă de plăci";. Inculpata G. G., deși a susținut că nu cunoștea ce anume a transportat soțul său în mașină și undea mergea în acea zi, a recunoscut că ea a fost cea care a oferit suma de 3000 euro polițistului îmbrăcat în uniformă(dos.

u.p. f. 9-10). De asemenea, în cauză, s-au conturat indicii de comitere și a altor fapte prevăzute de legea penală (potrivit declarației date de inculpat în fața organelor de urmărire penală, avizul de însoțire a mărfii nefiind unul real, dos.

u.p. f. 6), fiind necesară efectuarea de verificări.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - totuși acestea prezintă puncte de interferență, astfel că practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar, potrivit căruia pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului, cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.

Pe de altă parte, luarea unei măsuri are și un scop preventiv, în sensul de descuraja alte persoane să comită fapte de corupție similare.

Referitor la existența unor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpaților, respectiv absența antecedentelor penale, conduita procesuală adoptată, situația socială și familială, acestea urmează să fie relevante, eventual, într-un moment procesual ulterior.

De asemenea, susținerile potrivit cărora inculpații au înțeles că organele de poliție le-au sugerat că "problema lor se putea rezolva"; prin darea unei sume de bani, nu constituie un element determinant și suficient pentru respingerea propunerii de arestare, atât timp cât aceste aspecte rezultă doar din afirmațiile inculpatei G. G. S., inculpatul G. I. declarând că înainte de a intra în birou, organele de poliție nu i-au cerut nimic (dos.u.p. f. 7), iar probatoriul administrat până în prezent neconfirmând aceste susțineri.

Potrivit jurisprudenței naționale și celei a CEDO, măsura arestării preventive este una de excepție, dar, în prezenta cauză, prin raportare la cele mai sus expuse, instanța reține gravitatea faptei comise, existența pericolului public rezultând și din însuși pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunii de care sunt acuzați inculpații.

Gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea acuzatului fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării preventive adecvată ( cauza Dumont-Maliverg c. Franței ).

În ceea ce privește cererile privind luarea unor măsuri alternative la arestare față de inculpați, tribunalul reține că art.5 din CEDO prevede nu numai dreptul unui inculpat de a fi judecat într-un interval rezonabil, ci și de a fi eliberat în cursul procesului, precum și ca eliberarea să poată fi condiționată de existența unor garanții că acuzatul se va prezenta la proces (cauza Sualaoja contra Estoniei hot. 55939/00/_, Jblonski contra Poloniei, hot. 33492 96/_ ).

Împrejurări precum absența antecedentelor penale, conduita procesuală adoptată, situația socială și familială,nu constituie garanții suficiente de care inculpații s-ar putea prevala că le pot asigura prezența la procesul penal, proces care se află în faza de urmărire penală.

De asemenea, cum s-a menționat deja, în cauză se impune aprofundarea cercetărilor, pentru aflarea adevărului și lămuririi stării de fapt sub toate aspectele și, având în vedere împrejurarea că inculpații au dat declarații vagi cu privire la proveniența și destinația cantității mari de cupru deținute în data de_, precum și conturarea unor indicii de comitere și a altor fapte prevăzute de legea penală, este firesc a se avea în vedere și riscul ca, odată puși în libertate, inculpații să încerce să zădărnicească aflarea adevărului.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 145 Cod procedură penală sau dispozițiile art. 145 ind.1 Cod procedură penală, după caz, prevăd ca obligație facultativă ca inculpatul să nu se apropie de persoana împreună cu care s-a comis fapta, martori, experți ori alte persoane stabilite de organul judiciar și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, deci, de obicei, cu persoanele implicate în derularea procesului penal. Ar fi chiar paradoxal ca inculpatului G. I. să i se interzică să ia legătura cu soția sa în mod direct sau indirect, având în vedere că aceștia au domiciliul comun și ar fi și greu de verificat îndeplinirea unei asemenea obligații, pentru că s-ar încălca atât relațiile de familie, cât și dreptul de intimitate al persoanei.

Ca atare, luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea sunt excluse, nefiind îndeplinite condițiile în acest sens.

Pentru considerentele legate de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, având în vedere împrejurarea că fapta reținută în sarcina celor doi prezintă un grad ridicat de pericol social, precum și recrudescența faptelor de acest gen, tribunalul a reținut că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar măsurile preventive alternative la detenție ar fi insuficiente pentru a înlătura această stare de pericol.

Totodată, buna desfășurare a procesului penal impune luarea unei măsuri preventive privative de libertate, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală.

Afluența fenomenului infracțional actual, în special cel vizând infracțiunile de corupție, impune luarea unor măsuri preventive, cum este cea a arestării preventive, astfel că, în contextul celor expuse mai sus, văzând dispozițiile art.149¹, art.146 alin.10 și 11, art.148 lit. f) și art.151 Cod procedură penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile și emiterea mandatelor de arestare preventivă în acest sens.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, G. I. și G. G. S. au declarat recurs, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursurilor lor, inculpații au învederat faptul că pot fi cercetați și în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, sunt infractori primari și au avut o atitudine sinceră, recunoscând întrutotul comiterea faptelor ce li se impută, neexistând date că ar fi încercat în vreun fel să zădărnicească aflarea adevărului. Mai mult, împrejurarea că cei doi inculpați sunt soți nu poate fi apreciată ca fiind de natură a influența în vreun fel mersul anchetei atâta vreme cât inculpații au fost prezenți la percheziția efectuată, ocazie cu care au putut lua legătura unul cu celălalt chiar în prezența organelor de cercetare penală. O altă critică adusă hotărârii atacate este cea legată de lipsa motivării necesității luării unei măsuri preventive mai puțin restrictive în contextul existenței unor hotărâri CEDO în acest sens.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Probațiunea administrată până în prezent în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 Cod proc.pen. care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpați(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK) conducând la presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii infracțiunilor pentru care sunt cercetați și anume că inculpata G.

G. S., în data de_, cu scopul de a nu fi confiscată cantitatea de 3250 kg de cupru pe care o deținuse împreună cu soțul său, a oferit subinspectorului de poliție Chiba D. suma de 3000 euro. Din denunțul subinspectorului de poliție rezultă că inculpata i-a promis și alte foloase(" două concedii plătite la Mamaia"; dos.u.p.,f.27), iar din denunțul agentului de poliție T. C. Ciprian rezultă că inculpata și soțul său au afirmat că erau dispuși să dea orice sumă de bani,numai să fie lăsați să plece "cu marfa";(dos. u.p., f.. 29). Apoi, inculpata a fost prezentă în momentul în care soțul său a dat subinspectorului de poliție Chiba D. suma de 3000 euro în bancnote de câte 500 euro, aspecte ce rezultă din procesul verbal de redare a convorbirilor ambientale și din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (dos.u.p., f.33-35,f. 62-63).

Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați cât și din activitatea infracțională desfășurată de aceștia, lăsarea în libertate a acelor doi inculpați prezentând un pericol concret pentru comunitatea din care provin.

Jurisprudența CEDO (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008) a statuat necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpați și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 145¹, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

În speța de față, luarea măsurii arestării preventive a recurenților este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna

administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.

Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptelor presupuse a fi fost comise și a contribuției bine reliefate a fiecărui inculpat în parte.

Ne însușim întrutotul argumentele instanței de fond referitoare la necesitatea luării măsurii arestului preventiv a inculpaților în acest stadiu procesual în care se impune aprofundarea cercetărilor în scopul aflării adevărului și lămuririi stării de fapt, urmând și ca apărările acestora să fie verificate.

În ceea ce privește critica privind neluarea în considerare a împrejurărilor ce constituie circumstanțe personale ale inculpaților, curtea constată în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, că circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta acestuia, comportamentul anterior, faptul că este încadrat în muncă și că are o familie organizată nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, pericol despre care am făcut referire mai sus.

Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile declarate.

Va obliga pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare fiecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII DISPUNE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații G. I. și G. G.

S., aflați în Arestul IPJ Sălaj, împotriva încheierii penale nr.25/C din 25 iulie 2013 a Tribunalului Sălaj.

Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare fiecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 31 iulie 2013.

PREȘEDINTE,				JUDECĂTORI,
M. B.	V.	C.	M.	R.

GREFIER,

M. B.

Red.M.R./_ .

Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: Ț. D.B. .

← Încheierea penală nr. 43/2013. Propunere de arestare...		Încheierea penală nr. 16/2013. Propunere de arestare... →

Încheierea penală nr. 1007/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 1007/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului