Încheierea penală nr. 66/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
DOSAR NR. _
ROMÂNIA cod operator - 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.66/R
Ședința publică din 22 martie2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: S. - F. A. - judecător
JUDECĂTORI: RUS A. C. - vicepreședintele T. ui
S. L. RAMONA M.
GREFIER: H. T.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat de PROCUROR :BĂGEAG L. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul Ș. D. I.
(fiul lui N. și M. și născut la data de_ în Borșa, județul M., CNP
1., cu domiciliul în Borșa, str. V. Alecsandri nr. 140 B, județul M., arestat preventiv în Arestul I.P.J. M. ), împotriva încheierii penale nr.106 din 18 martie 2013 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosar nr._ având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința de astăzi se prezintă recurentul- inculpat Ș. D. I., în stare de arest preventiv, asistat de avocat desemnat din oficiu, av. Buculei Diana, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care :
La întrebarea adresată de instanță, recurentul-inculpat arată că își menține cererea de recurs formulată în cauză.
Instanța procedează la verificarea identității recurentului-inculpat.
Instanța aduce la cunoștința recurentului-inculpat drepturile sale procesuale, respectiv de a fi asistat de un apărător ales ori de un apărător desemnat din oficiu, în acest moment fiind asistat de un apărător desemnat din oficiu.
Recurentul inculpat, învederează instanței faptul că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și nu dorește angajarea unui apărător ales.
Instanța aduce la cunoștința recurentului inculpat obligativitatea instanței de a proceda la audierea sa în această fază procesuală, obligații ce se circumscriu dispozițiilor art. 70 alin. 2 C.pr.pen., respectiv dreptul la tăcere și atrage atenția acestuia că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul-inculpat, arată că dorește să dea declarații și în fața instanței de recurs.
Instanța procedează la ascultarea recurentului-inculpat, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal semnat și atașat la dosar /fila 9).
După semnarea declarației, recurentul inculpat arată că, dorește a mai preciza instanței și faptul că a lucrat o perioadă ocazional în construcții și, chiar și la începutul acestui an.
Instanța acordă cuvântul participanților pe cereri.
Atât reprezentanta Ministerului Public cât și apărătorul recurentului- inculpat, arată că nu au cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat în cauză.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul participanților în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat Ș. D. I., avocat Buculei Diana, în temeiul art. 385 indice 15 alin. 2 lit. d C.pr.pen, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale nr.106 din 18 martie 2013 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosar nr._ și în rejudecare a dispune respingerea propunerii de arestare preventivă cu privire la inculpatul Ș. D. I. .
În susținerea acestei cereri, în opinia sa, apreciază că dispozițiile 146 C.pr.pen. respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal poate fi atinsă și cu inculpatul în stare de libertate.
Dacă instanța va aprecia că se impune luarea unei măsuri preventive față de recurent, solicită luarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că, măsura arestului preventiv este cea mai restrictivă măsură și instanța trebuie să aibă în vedere și alternativa acestei măsuri.
În continuare susține că, lăsarea în libertate al recurentului inculpat nu prezintă un pericol concret la ordinea publică având în vedere circumstanțele personale în care a comis fapta.
Totodată, solicită acordarea onorariului avocațial din FMJLC.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefundat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Susține că în opinia parchetului, în raport cu natura faptei, modalitatea de comitere, lăsarea în libertate al recurentului-inculpat ar prezenta un pericol concret la ordinea publică.
Totodată, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Recurentul-inculpat Ș. D. I., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate nu atât pentru el cât pentru bunica sa, acordarea unei perioade de 20-30 de zile pentru a se pregăti, fiind conștient că fapta comisă se pedepsește cu închisoare.
T.
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 106 din 18 martie 2013 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art.149 indice 1 Cod
procedură penală a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă J. ecătoria Vișeu de Sus și în consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Ș. D. I. , născut la data de_, în Borșa, județul M., fiul lui N. și M., CNP 1., posesor C.I. seria MM nr. 3., cetățenie română, domiciliat în Borșa ,str.V. Alecsandri, nr.140 B, județul M., pentru o perioadă de 29 zile, respectiv de la data de 18 martie 2013, până la data de 15 aprilie 2013, împotriva căruia se va emite mandat de arerstare preventivă
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată numai dacă există probe, sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, trebuind să existe și cel puțin unul din cazurile prev. de disp.art.148 C.pr.p.de la lit. a-f, instanța urmând a verifica îndeplinirea cumulativă a acestor condiții generale .
La baza propunerii de arestare preventivă au stat dispozițiile art.149¹ al.1 și 2 C.pr.p rap.la art.143 și art.148 al.1lit f din C.pr.p.
Raportat la probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, respectiv: declarațiile martorilor, declarația părții vătămate, procesele-verbale (de cercetare la fața locului), planșele fotografice, raportul de expertiză criminalistică nr. 81646/_ ,din concluziile căreia se menționează că "fragmentul de urmă digitală, prelevată cu pulbere fină neagră și ridicată cu folio, adeziv transparent, care apoi a fost lipit pe un suport de culoare albă, de pe scrumiera în care se aflau bijuteriile, găsită pe birou, cu ocazia cercetării la fața locului, efectuată la data de_ la Hotel G. din Vișeu de Sus, str. Rândunelelor, județul M., a fost creat de degetul mare de la mâna stângă, a numitului Ș. D. I., CNP 1. "; și recunoașterea inculpatului, judecătoria a constatat că rezultă indicii temeinice în sensul disp.art.68¹ C.pr.p. și art. 5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de natură a convinge un observator obiectiv, că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, fiind îndeplinită astfel condiția impusă de disp.art.143 C.pr.p.
În ceea ce privește cazul prev.de art. 148 lit f C.pr.p, instanța de fond a constatat că acest temei presupune îndeplinirea cumulativă a doua condiții: săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unor probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prima dintre aceste condiții este realizată, fapta presupus a fi săvârșită de inculpat fiind o infracțiune pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
G. ul de pericol social concret pentru ordinea publică reprezintă o reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită de infractor care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, revoltă, teamă. Un astfel de pericol trebuie analizat, în lipsa unor criterii legale expres și limitativ prevăzute, fie raportat la un pericol social concret deosebit al faptei săvârșite, fie la circumstanțele personale ale inculpatului, astfel că pericolul
social al faptei derivă din împrejurările săvârșirii acesteia și nu din încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare .
Raportat la aceste aspecte, judecătoria a avut în vedere, în primul rând, circumstanțele personale ale inculpatului Ș. D. I. .
Acesta așa cum rezultă din dosarul de urmărire penală și așa cum recunoaște in declarația dată în dosarul de urmărire penală și la instanța de fond, pe timp de noapte, acționând premeditat și dezinvolt, a comis două acte materiale, la intervale de mai puțin de o lună, iar modalitatea prin care a acționat, respectiv distrugerea aparatelor D.V.R. de la cele două locații unde a acționat, presupune cunoștințe tehnice superioare. În acest sens a luat măsuri de prevedere ca să nu poată fi depistat, distrugând înregistrările video, ceea ce presupune pericol concret deosebit, pentru ordinea publică, prin sentimentul de insecuritate provocat în rândul societății civile . Faptele acestuia au provocat temere și indignare, iar pe de altă parte îngreunarea cercetărilor prin distrugerea aparatelor DVR, ar putea, pe de o parte, încuraja și alte persoane să comită astfel de infracțiuni iar, pe de altă parte, ar naște temerea că organele judiciare nu reacționează eficient, că justiția nu răspunde corespunzător infracționalității, încrederea în capacitatea organelor judiciare de a lua măsuri ferme în vederea protejării valorilor sociale, în special în cadrul comunității din care provine inculpatul.
Potrivit art. 136 alin 1 C.pr.p, măsurile preventive sunt luate față de învinuiți, sau inculpați, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea acestora de la urmărirea penală, de la judecată, ori de la executarea pedepsei, iar art. 136 alin 8 C.pr.p. prevede că, la alegerea măsurii ce urmează a fi luată, se va ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Este adevărat că, în lumina art.23 din Constituția României și a art.5 din CEDO luarea măsurii arestării preventive are un caracter excepțional, cercetarea și judecarea în stare de libertate constituind regula în orice stat de drept.
În situația de față însă, excepția are aplicabilitate, impunându-se luarea măsurii arestării preventive, raportat la situația de fapt anterior reținută și circumstanțele inculpatului, o altă măsură preventivă nefiind suficientă.
Constatând că în cauză sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 149¹ alin. 1 și 2 raportat la art. 136, art.143 și art. 148 al.1 lit. f C. pr. pen., judecătoria a admis propunerea de arestare preventivă și a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 18 martie 2013 și până la data de 15 aprilie 2013.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul Ș. D. I., care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat, în esență, casarea încheierii penale nr.106 din 18 martie 2013 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosar nr._ și în rejudecare a dispune respingerea propunerii de arestare preventivă, apreciind că asigurarea bunei desfășurări a procesului penal poate fi atinsă și cu inculpatul în stare de libertate. Dacă se va aprecia că
se impune luarea unei măsuri preventive față de recurent, solicită luarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând recursul declarat prin prisma actelor și materialului din dosarul cauzei, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1491Cod procedură penală dacă sunt întrunite condițiile art.143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală, când instanța consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, dispune în acest sens arătând temeiurile care justifică luarea măsurii.
Or, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța reține că există probe și indicii temeinice în sensul că în noaptea de 04/_ inculpatul a pătruns prin escaladarea unei ferestre și forțarea sistemului de închidere, într- un birou din Hotelul G. situat în Vișeu de Sus, de unde a sustras dintr-un seif mai multe bijuterii în valoare de 75.000 lei (după aprecierea părții vătămate), suma de 7.505 lei și un aparat DVR pentru stocarea imaginilor surprinse de camere de supraveghere. În noaptea de 23/_, inculpatul a pătruns prin efracție în barul Maya din Vișeu de Sus, de unde a sustras mai multe sticle cu băuturi alcoolice în valoare de 1.500 lei și un aparat DVR, care stoca imaginile de la camerele de supraveghere.
Or, în raport de gravitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele de către inculpat, apare ca fiind întemeiată concluzia instanței de fond în sensul că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, tribunalul reține că lăsarea în libertate a inculpatului ar fi de natură să producă o puternică reverberație socială negativă, constând în sentimentul de insecuritate și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de ferm împotriva unor fapte de acest gen.
Este incident în cauză temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât, pentru infracțiunile presupus a fi comise, legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani, iar în raport de pericolul social deosebit de grav al faptelor reținute în sarcina inculpatului, de modalitatea de comitere a acestora, tribunalul apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea inculpatului se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, admite privarea de libertate a unei persoane "dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";.
Prevederile Codului de procedură penală, mai exact cele ale art. 148, fac trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. Astfel, este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor
probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de "motive verosimile"; a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca acea persoană să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final acuzată sau trimisă în judecată. Scopul reținerii este să se continue cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al arestării. Caracterul temeinic al acestor motive, necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare, urmează a fi stabilit în funcție de circumstanțele cauzei.
În cauza de față, arestarea preventivă a inculpatului este în concordanță cu dispozițiile legale anterior amintite și se circumscrie scopului instituit de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală care permite luarea acestei măsuri pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Mai mult, întrucât detenția unei persoane este o măsură gravă care poate fi justificată numai când se consideră că alte măsuri sunt insuficiente pentru protejarea interesului public sau individual, tribunalul apreciază că, în cazul de față, privarea de libertate a inculpatului este necesară având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, respectiv modalitatea de săvârșire a activităților presupus a fi comise și impactul puternic negativ al acestora produs în rândul societății.
În consecință, tribunalul apreciază că dispozițiile art.1491din Codul de procedură penală sunt incidente în speța de față, respectiv că inculpatul se află în situațiile prevăzute în textul legal menționat, instituția arestării preventive fiind aplicabilă în cauză.
O altă măsură preventivă neprivativă de libertate cum este și măsura obligării de a nu părăsi localitatea, nu este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a asigura aflarea adevărului.
În raport de toate considerentele anterior expuse și constatând că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea condițiilor legale de către instanța de fond, tribunalul, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Ș. D. I. (CNP 1., fiul lui
N. și M., născut la data de_ în Borșa, județul M., domiciliat în Borșa, str. V. Alecsandri, nr. 140 B, județul M., arestat preventiv, aflat în
Arestul I.P.J. M. ) împotriva încheierii penale nr.106 din 18 martie 2013
pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosar nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul- inculpat să plătească statului 150 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei ce reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu - avocat Buculei Diana- va fi suportată în avans din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 martie 2013.
Președinte, | J. ecători, | G. ier, | ||||
S. -F. A. | Rus A. C. | ; S. | L. Ramona M. | H. | T. |
Red. S.L.R.M./T.red.H.T._ /3 ex.
J. ecător la fond: G. Mariș
| ← Încheierea penală nr. 171/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 1348/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
