Încheierea penală nr. 43/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
Dosar nr._
TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.43 /R
Ședința publică de la 20 decembrie 2013 Completul compus din:
Președinte: T. C., președ. secție penală
: M. S., judecător
: Ț. D. B., judecător
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de B. R., prim procuror adjunct.
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații recurenți Ș. I. și V. A. V., în prezent deținuți în Arestul I.P.J S., împotriva încheierii penale nr.62/A din_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul penal nr._
, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpaților.
La apelul nominal făcut în cauză, a răspuns inculpatul recurent Ș. I., în stare de arest, asistat de apărător ales av. Sas Garofița în substituirea apărătorului titular av. Mateș M. (delegație f.13), și inculpatul recurent V. A. V., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av. Mateș M. (delegație f.14).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebați fiind, inculpații recurenți Ș. I. și V. A. V. declară că își mențin recursurile formulate împotriva încheierii prin care s-a luat față de ei măsura arestării preventive.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța, acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent V. A. V., av. Mateș M., solicită admiterea recursului cu consecința punerii în libertate a inculpatului recurent. Consideră că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Arată că din nicio probă a dosarului nu rezultă că inculpatul recurent s-a sustras de la urmărirea penală sau că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului ori că încearcă săvârșirea altor infracțiuni. Solicită instanței a avea în vedere că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, nu a încercat să influențeze sau să zădărnicească în vreun fel bunul mers al procesului penal. De asemenea, solicită a se avea în vedere vârsta fragedă a inculpatului recurent. Solicită acordarea onorariului pentru apărarea din oficiu a inculpatului recurent.
Apărătoarea inculpatului recurent Ș. I., av. Sas Garofița, solicită admiterea recursului, și cercetarea inculpatului recurent în stare de libertate sau luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate. Consideră că scopul măsurii preventive respectiv acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal
poate fi asigurat și cu inculpatul în stare de libertate. Arată că din probele dosarului nu rezultă că inculpatul ar încerca să se sustragă urmăririi penale sau să zădărnicească în vreun fel buna desfășurare a procesului penal. Solicită instanței a avea în vedere vârsta fragedă a inculpatului recurent acesta având doar 14 ani. Arată că inculpatul recurent este prima dată privat de libertate iar perioada petrecută în arest a fost suficientă pentru ca acesta să conștientizeze gravitatea și consecințele faptelor sale. Arată că odată pus în libertate inculpatul recurent se va afla sub supravegherea părinților.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor inculpaților ca fiind nefondate apreciind încheierea instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Inculpații au săvârșit o faptă gravă respectiv au tâlhărit o persoană în vârstă, au bătut-o și i-au sustras bunuri. Inculpații recurenți sunt într-adevăr minori însă aceștia au o bogată activitate infracțională săvârșind fapte similare însă datorită minoratului aceștia au fost scoși de sub urmărire penală sau nu s-a început urmărirea penală, inculpatul V. fiind condamnat la o pedeapsă cu suspendare prezenta infracțiune săvârșind-o în termenul de încercare. Consideră că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea stării de arest a inculpaților.
Inculpatul recurent Ș. I., având cuvântul, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent V. A. V., având cuvântul, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
T R I B U N A L U L,
Prin încheierea penală nr.62/A din 17 decembrie 2013 a Judecătoriei Z., s- a admis în parte propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău de arestare preventivă a inculpatului minor Ș. I. față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală în dosarul nr.2800/P/2013 pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 și alin.2 lit.b și lit.c și alin.2 ind.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.99 alin.2 Cod penal și a inculpatului minor V. A. V. față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală în dosarul nr.2800/P/2013 pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 și alin.2 lit.b și lit.c și alin.2 ind.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal.
În baza art.1491raportat la art.143 și art.148 alin.1 lit. f) și art. 160 ind.h alin.1 și alin.2 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului minor Ș. I. , fiul lui S. și M., născut la data de_, în municipiul Z., jud.S., cetățean român, fără studii, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z. jud. S. cu reședința în municipiul Z., str. Spicului, nr.11, jud.S. CNP 1. pe o durată de 15 zile, începând cu data de _
până la data de_ inclusiv.
În baza art.1491raportat la art.143 și art.148 alin.1 lit. f) și art. 160 ind.h alin.1 și alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului
minor V. A. V. , fiul lui I. și F. N., născut la data de_, în municipiul Z., jud.S., cetățean român, necăsătorit, cu antecedente penale,
domiciliat în com. Buciumi, sat B. | , nr.113, jud.S., CNP 1. | pe o durată |
de 19 zile, începând cu data de _ | până la data de_ inclusiv. |
În baza art.151 Cod procedură penală, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă pentru inculpatul Ș. I. .
În baza art.151 Cod procedură penală, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă pentru inculpatul V. A. V. .
S-a respins ca neîntemeiată cererile formulate de inculpați privind luarea măsurii obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin referatul cu propunere de arestare preventivă a Parchetului de pe lângă
Judecătoria Zalău întocmit la data de_ în dosarul nr. 2800/P/2013 înregistrat pe rolul instanței sub nr._, la data de_ s-a solicitat arestarea preventivă a inculpaților: Ș. I., minor în vârstă de 14 ani, pentru o durată de 15 zile și V. A. -V., minor în vârstă de 17 ani, pentru o durată de 20 de zile, ambii cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1 și 2 lit. b) și c) și alin.2 1 lit.a din Cod penal, cu aplic. art. 99 alin.2 Cod penal, respectiv art.99 alin.3 Cod penal.
Prin referatul procurorului cu propunerea de arestare preventivă s-a arătat faptul că prin rezoluția din_ s-a început urmărirea penală față de inculpați iar prin ordonanța din data de_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților Ș. I. și V. A. -V., pentru infracțiunea arătată mai sus.
În privința stării de fapt s-a arătat că fapta reținută în sarcina inculpaților Ș.
I. și V. A. -V., constă în aceea că în data de_, în jurul orelor 2300, în timp ce se aflau pe str. Dumbrava 2, lângă magazinul Dam, din mun. Z., văzând- o pe partea vătămată Pășcuță Angelius-Ovidius, aflată în stare avansată de ebrietate împreună au luat hotărârea să o deposedeze de bunurile pe care le are asupra sa, astfel că s-au apropiat de aceasta și i-au aplicat lovituri în zona feței, în urma cărora a fost proiectată la pământ, după care i-au luat 2 telefoane mobile, unul marca Nokia iar celălalt marca LG, pe care partea vătămată le ținea într-o mână, respectiv o borsetă prinsă de cureaua pantalonilor, unde au căutat și alte bunuri. În urma loviturilor aplicate partea vătămată a suferit leziuni constând în fracturarea piramidei nazale, ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico legală eliberat de S. Județean de Medicină Legală S. . Săvârșirea faptei de către inculpați rezultă din declarațiile inculpaților, ale părții vătămate, martorului, adeverință medicală, raport de constatare medico legal, proces verbal de cercetare la fața locului, dovezi de ridicare, respectiv predare bunuri sustrase, înscrisuri doveditoare.
În motivarea propunerii de arestare preventivă s-a învederat faptul că sunt întrunite prev. art. 148 al. 1 lit. f C. pr. pen. (există date că inculpații a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică) precum și lipsa mijloacelor de existență pe baza cărora inculpații
și-au motivat rezoluția infracțională, lipsa sprijinului familial, antecedența penală a acestora, sunt indicii potrivit cărora aceștia pregătesc săvârșirea unor noi infracțiuni, aceasta fiind singura modalitate prin care inculpații își procură mijloacele de trai. În aceste condiții, considerăm că - din probele de la dosar - rezultă existența condiției prev. de art. 148 lit. c C.p.p.
Fapta săvârșită de inculpați prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece având în vedere modul și mijloacele folosite, respectiv săvârșirea faptei împotriva unei persoane vulnerabile, având în vedere starea de ebrietate în care partea vătămată se afla, exercitarea unor acte de violență provocându-i o fractură la nivelul piramidei nazale, iar inculpații minori au început activitatea infracțională de la o vârstă fragedă, săvârșind alte fapte anterior. Astfel, inculpatul Ș. I., a săvârșit anterior zeci de acte materiale de furt calificat, pentru care a fost absolvit de răspundere, deoarece potrivit art. 50 Cod penal, fapta săvârșită de un minor nu constituie infracțiune. Inculpatul V. A. -V., a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, la pedeapsa de 1 an și 10 luni, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe o perioadă de 3 ani, conform sentinței penale nr. 131/_, definitivă la data de_, prezenta faptă fiind comisă în timpul termenului de încercare. Aceste împrejurări sunt de natură să ducă la concluzia că lăsarea inculpaților minori în libertate reprezintă un real pericol pentru ordinea publică. Această noțiune de pericol public nu trebuie înțeleasă ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave. În realitate, ea semnifică starea de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că persoana asupra căreia planează acuzația comiterii unor infracțiuni de o gravitate ieșită din comun, este cercetată în stare de libertate. De asemenea, în raport cu art. 5 CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există presupuneri verosimile că s-a săvârșit o infracțiune gravă, fiind astfel necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. În ceea ce privește oportunitatea măsurii, având în vedere că măsura arestului preventiv se prezintă ca una extraordinară ce se poate lua față de un inculpat minor, apreciem că raportat la gravitatea faptei săvârșite dar și persoana inculpaților, ne aflăm în această situație de excepție ce impune luarea acestei măsuri, apreciind că astfel se asigură desfășurarea cu celeritate a urmăririi penale, și implicit restabilirea ordinii de drept și repararea drepturilor persoanelor lezate.
În cauză, având în vedere vârsta de 14 ani a inculpatului minor Ș. I. a fost efectuată expertiza medicală psihiatrică obligatorie concluziile raportului de expertiză fiind în sensul existenței discernământului general și al faptei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că pentru a dispune asupra propunerii de arestare preventivă a inculpaților instanța trebuie să procedeze la verificarea îndeplinirii în mod cumulativ a următoarelor condiții:
existența calității de inculpat potrivit art. 23 C.proc.pen.;
existența potrivit art. 148 alin. 1 Cod proc.pen. raportat la art. 143 alin. 1 Cod proc.pen. probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar pentru sancționarea acesteia legea să prevadă, conform art. 136 alin. 1 raportat la art. 136 alin. 6 Cod proc .proc. pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii;
să existe unul din cazurile prev. de art. 148 alin. 1 lit. a-f Cod proc.pen.;
raportat la vârsta inculpatului Ș. I., minor în vârstă de 14 ani, în privința arestării preventive a acestuia se impun a fi îndeplinită și condiția prevăzută de art.160 ind.h alin.1 C.proc.pen., respectiv pedeapsa prevăzute de lege
pentru fapta de care este învinuit este detențiunea pe viață sau închisoarea de 10 ani ori mai mare și o altă măsură nu este suficientă.
realizarea scopului prevăzut de art. 136 alin.1 Cod.proc.pen. - asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau judecată - să poată avea loc numai prin luarea măsurii arestări preventive, conform criteriilor prevăzute de art. 136 alin. 8 Cod proc. pen.
O dată cu ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului, la condițiile de mai sus s-a mai adăugat una, respectiv aceea a conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c din Convenție precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cu privire la prima condiție se reține că prin rezoluția din data de_, emisă de organul de urmărire penală, confirmată de procuror prin rezoluția din_ s-a început urmărirea penală față de învinuiții Ș. I., minor în vârstă de 14 ani, pentru o durată de 15 zile și V. A. -V., minor în vârstă de 17 ani, pentru o durată de 20 de zile, ambii cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1 și 2 lit. b) și c) și alin.2 1 lit.a din Cod penal, cu aplic. art. 99 alin.2 Cod penal, respectiv art.99 alin.3 Cod penal iar prin ordonanța din data de_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților Ș.
I. și V. A. -V., pentru infracțiunea arătată mai sus.
Referitor la existenta unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală se retine ca potrivit art. 63 alin. 1 C.pr.pen constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existentei sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. De asemenea, există indicii temeinice conform art. 68 ind. 1 C.p.p. atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Acestor noțiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive verosimile folosita de art. 5 pct. 1 lit. c) din CEDO, respectiv conform jurisprudenței CEDO în materie - fapte sau informații de natură să convingă un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune (V. c. României; Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit; Talat Tepe c. Turciei; K-F c. Germaniei) fără a fi necesar a se putea formula o acuzare completă.
Astfel, probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Așadar, atât în lumina reglementărilor interne în materia arestării preventive cât și a jurisprudenței CEDO, judecătorul investit cu soluționarea unei propuneri de arestare preventivă nu trebuie să analizeze realitatea conflictului de drept penal, respectiv a faptei și vinovăției făptuitorului, ci doar existența unor date care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana față de care se solicită luarea măsurii a comis o faptă de natură penală.
În cauza de față, din analiza mijloacelor de probă existente în dosarul de urmărire penală instanța a apreciat că există indicii temeinice asupra săvârșirii de către inculpați a faptei penale constând sustragerea din posesia părții vătămate a două telefoane mobile prin exercitarea de acte de violență. Sunt relevante în acest sens: proces-verbal de constatare a actelor premergătoare: declarația părții
vătămate, declarație martor, dovezi de ridicare bunuri sustrase, raport de constatare medico-legală, mijloace de probă care se coroborează cu declarațiile inculpaților în care aceștia arată că recunosc săvârșirea faptelor de care sunt acuzați.
În concret s-a reținut faptul că inculpatul V. A. V. a arătat în prima declarație dată în fața organelor de cercetare penală în data de_, declarație menținută ulterior, faptul că el și inculpatul Ș. I. s-au întâlnit în seara zilei de_ cu partea vătămată aflată in stare evidentă de ebrietate în zona Spitalului Județean și partea vătămată i-a înjurat iar Ș. I. i-a aplicat o lovitură în zona feței, aceasta căzând la pământ iar atunci observând bunurile pe care le are asupra sa s-au hotărât să deposedeze partea vătămată de aceste bunuri mai aplicându-i și inculpatul V. A. I. o lovitură pentru a-i lua un telefon din mână. De asemenea Ș. I. i-a luat părții vătămate dintr-o borsetă sau din buzunar un al doilea telefon mobil.
Inculpatul Ș. I. a recunoscut în declarațiile date doar faptul că a fost împreună cu inculpatul V. A. Brăduț când acesta din urmă i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona feței însă arată că nu s-a apropiat de victimă și nu știe dacă V. i-a luat părții vătămate vreun telefon mobil sau alte bunuri. În schimb, partea vătămată Pășcuță Angelius-Ovidius arată în declarația dată că a fost atacat de către doi tineri de etnie romă când a intrat în scara unui bloc și a fost deposedat de cele două telefoane pe care le avea asupra sa, însă nu i-a recunoscut pe cei doi inculpați cu ocazia procedurii recunoașterii din grup.
Telefonul marca LG reclamat a-i fi fost sustras părții vătămate a fost ridicat din posesia inculpatului V. A. V. împreună cu cartela aferentă iar în ceea ce privește cel de-al doilea telefon sustras potrivit declarației inculpatului V. A. și a părții vătămate a fost găsită și ridicată de către organele de cercetare penală doar cartela telefonică din posesia martorului Lăcătuș Casiu.
Instanța are în vedere faptul că probele sau indiciile temeinice în baza cărora s-ar putea lua măsura arestării preventive în prezenta cauză nu trebuie să aibă greutatea celor care ar justifica trimiterea în judecată și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare (c. Murray c. Regatului Unit), dar acestea sunt suficiente pentru a crea o suspiciune întemeiată obiectiv privind existența faptelor și comiterea acestora de către inculpat.
Pe lângă existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, art. 148 alin. 1 Cod proc.pen. impune pentru luarea măsurii arestării preventive și existenta unui caz dintre cele prevăzute de lege în acest sens. În propunerea de arestare preventivă s-au invocat art. 148 alin. 1 lit. c și f Cod proc. pen., instanța apreciind că sunt întrunite doar condițiile art. 148 alin. 1 lit.f Cod proc. pen., pentru considerentele ce urmează:
S-a constatat că raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpați este îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f) Cod proc.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai marte de 4 ani. De asemenea se constată că este îndeplinită și a doua condiție prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f) Cod proc.pen. în sensul că, din probele existente la dosar reiese că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În raport de natura și gravitatea infracțiunii pentru care sunt cercetați inculpații, de împrejurările în care se reține că aceasta a fost comisă, instanța a reținut că lăsare în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu trebuie făcut abstracție de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existența pericolului pentru ordinea publică poate rezulta, printre altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt acuzați inculpații, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni. În speță, infracțiunea de tâlhărie, este o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social ridicat evidențiat și prin limitele de pedeapsă instituite de legiuitor iar reacția publică nu poate să fie decât una de dezaprobare vehementă și solicitare a aplicării unor măsuri drastice împotriva făptuitorilor în scopul protejării populației de astfel de acte antisociale și descurajării acestui fenomen infracțional care poate avea consecințe deosebit de grave asupra vieții și integrității corporale a victimei precum și asupra patrimoniului acesteia.
De asemenea, modul și mijloacele în care se reține că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea pentru care sunt cercetați, respectiv profitând de vulnerabilitatea victimei, persoană aflată în stare de ebrietate și aplicându-i acesteia o lovitură puternică în zona feței în scopul deposedării de bunurile aflate asupra sa, faptă săvârșită într-un loc public, pe timp de noapte, sunt elemente de natură a crea convingerea instanței că se impune luarea față de aceștia a măsurii arestării preventive.
Raportat la persoana inculpaților instanța a reținut că inculpatul V. A. V. este în vârstă de 17 ani nu a frecventat școala și nu are loc de muncă și nici o locuință stabilă. Acesta are antecedente penale, potrivit fișei de cazier judiciar, iar prezenta faptă pentru care este cercetat este săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate din executarea unei pedepse de 1 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și violare de domiciliu, pedeapsă aplicată prin Sentința penală nr.131/_ definitivă la data de_ . Astfel se reține faptul că deși a fost condamnat beneficiind însă de suspendarea executării, inculpatul perseverează în activitatea infracțională recunoscând săvârșirea faptei de natură penală pentru care este cercetat și mai mult, faptele au o gravitate sporită acesta neurmărind integrarea corespunzătoare în mediul social și îndreptarea după condamnare. De asemenea din fișa de cazier se reține și sancționarea administrativă cu amenda a inculpatului în două rânduri anterior condamnării pentru fapte similare de furt.
În privința inculpatului Ș. I., minor în vârstă de 14 ani, instanța arată că lipsa antecedentelor penale se datorează faptului că neavând vârsta legală pentru a fi angajată răspundere sa penală cu privire la faptele cu relevanță penală reținute până în acest moment de organele judiciare s-au pronunțat soluții de scoatere de
sub urmărire penală sau neîncepere a urmăririi penale, astfel cum reiese din actele de procedură depuse la dosar. Din cuprinsul ordonanței din_ emisă în dosarul nr.1347/P/2013 reiese faptul că față de inculpatul Ș. I. a fost începută urmărirea penală într-un număr de 11 dosare penale ce au fost conexate fiind cercetat pentru infracțiuni de furt din autoturisme (8 acte materiale), conducere pe drumurile publice a unui autovehicul și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat. Prin rechizitoriul din data de_ emis în dosarul 2398/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale raportat la prevederile art.10 lit.e C.proc.pen. și art.50 C.pen față de făptuitorul Ș. I. în privința săvârșirii infracțiunii de furt calificat în formă continuată. De asemenea la dosar s-a mai depus un referat cu propunere de scoatere de sub urmărire penală cu privire la inculpatul Ș. I. emis în dosarul 334/P/2013 acesta fiind urmărit tot pentru infracțiunea de furt calificat
Inculpatul nefiind astfel la prima abatere de la normele juridice cu relevanță penală ci din contră având până la această vârstă o însemnată activitate infracțională se impune în cauză luarea măsurilor drastice proporționale cu gravitatea faptelor imputate pentru a i se atrage atenția asupra gravității faptelor de natură penală săvârșite și a nu insufla acestuia ideea că poate beneficia în viitor de clemența autorităților în cazul perseverenței în comportamentul antisocial.
Instanța a mai reținut din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză faptul că inculpatul Ș. I. provine dintr-o familie dezorganizată, având o locuință improvizată și fără ca nici unul din membrii familiei să obțină venituri din muncă. Inculpatul nu a frecventat școala și este cunoscută apartenența acestuia la grupuri infracționale dând dovadă de dezinteres în ceea ce privește redresarea sa. La examenul s-a constatat că minorul are discernământul general și al faptei prezent, acesta dă dovadă de impulsivitate, toleranță redusă la frustrări cu iritabilitate, heteroagresivitate fizică și verbală, lipsă empatie, lipsa sentimentului de vinovăție și tendința de a da vina pe alții.
Toate aceste aspecte de natură comportamentală și psihologică constatate de către experți în privința inculpatului nu pot conduce decât la ideea că împotriva acestuia trebuie luate măsuri drastice, extreme pentru încercarea îndreptării comportamentului acestuia și determinarea conștientizării repercusiunilor pe care faptele antisociale le pot avea asupra vieții sale. Inculpatul prezintă indicii de precocitate și din concluziile raportului de expertiză și ale anchetei sociale se reține faptul că acesta a aderat la grupuri infracționale chiar și în mediul familial fiind angrenat sau cel care angrenează alți membrii ai familiei în activități de natură penală, dobândind astfel deja o oarecare deprindere în săvârșirea unor fapte de natură penală iar din actele de procedură analizate mai sus se poate concluziona faptul că activitatea infracțională bogată relevă conștientizarea de către acesta că poate profita de faptul că nu răspunde penal și nu au fost luate împotriva sa nici un fel de măsuri coercitive, fapt pentru care în plus, se impune atragerea atenției cu privire la faptul că o dată cu împlinirea vârstei de 14 ani și reținerea existenței discernământului este pasibil de pedepsele prevăzute de lege raportate la gravitatea faptelor săvârșite
Aceste elemente reliefează o gravitate și un ecou al faptei suficiente pentru a justifica, la acest moment, aprecierea că prezervarea ordinii publice reclamă în mod necesar luarea unei măsuri preventive, astfel încât să se asigure în mod efectiv
sentimentul de securitate ce derivă din promptitudinea reacției organelor judiciare în fața faptelor săvârșite asupra patrimoniului prin acte de violență.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.c C.proc.pen. avut în vedere în propunerea de arestare preventivă a inculpaților, instanța a considerat că nu este incident în cauză întrucât nu există la dosar date că inculpații pregătesc săvârșirea unei noi infracțiuni. Acest temei presupune existența unui risc semnificativ ca inculpatul să săvârșească o nouă infracțiune și se referă la date obiective care privesc iminența săvârșirii altei infracțiuni, ceea ce presupune referirea lor la o activitate anume a inculpatului, univocă, care determină obiectiv luarea măsurii arestării și nu prin raportate la circumstanțele personale, lipsa surselor de venit pentru asigurarea existenței, periculozitatea inculpatului relevată de antecedentele sale penale.
În plus, instanța a mai arătat aici faptul că acest caz de privare de libertate, recunoscut de jurisprudența Curții Europene, trebuie folosit cu prudență având în vedere că impune judecătorului să stabilească existența unei posibilități cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către inculpat, ceea ce poate echivala cu instituirea unei prezumții de vinovăție incompatibilă cu exigențele art.6 parag.2 din Convenția europeană.
Instanța a analizat și dacă pericolul reprezentat de inculpați, poate fi contracarat prin măsuri preventive mai puțin restrictive și limitative decât arestarea preventivă. În alegerea unei măsuri preventive instanța trebuie să aibă în vedere criteriile prevăzute de art. 136 alin.8 Cod proc.pen. și măsura aleasă trebuie să corespundă scopului prevăzut de art. 136 alin.1 Cod proc. pen. Instanța a avut în vedere de asemenea că regula în procesul penal este cercetarea în stare de libertate a inculpatului (art. 5 Cod procedură penală), arestarea preventivă fiind excepția. Este evident ca măsura arestării preventive este cea mai severa măsura preventiva si ea trebuie luata numai în mod justificat pentru motive temeinice și numai în condițiile în care scopul măsurii nu ar putea fi atins prin alte masuri preventive mai puțin restrictive.
În cauză, măsurile preventive alternative la detenție ar fi insuficiente pentru a înlătura această stare de pericol astfel cum a fost descrisă mai sus. Lipsa unei reacții ferme din partea autorităților pe lângă un efect de încurajare a inculpaților și o reacție vehementă a opiniei publice față de împrejurarea că autoritățile satului nu iau măsuri față de gravitatea faptelor comise, aspecte care au ajuns cunoscute la nivelul comunității locale. Pe cale de consecință, instanța va respinge cererea privind luarea măsurii obligării inculpaților să nu părăsească localitatea ca neîntemeiată.
În condițiile arătate mai sus instanța a reținut că sunt incidente prevederile art.160 ind.h alin.1 C.proc.pen. în privința inculpatului Ș. I., minor în vârstă de 14 ani, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie este mai mare de 10 ani, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art.109 C.pen, astfel cum s-a statuat prin Decizia XXVIII/2006 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, iar o altă măsură preventivă nu este suficientă pentru motivele mai sus arătate, ținând atât de persoana inculpatului cât și de gravitatea faptei.
Față de toate aceste motive, văzând dispozițiile art. 1491 alin. 9 și 10 raportat la art. 143, art.148 alin.1 f) și art.160 ind.h Cod proc.pen. s-a admis în
parte propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului minor Ș. I. , pe o durată de 15 zile, începând cu data de_ până la data de_ inclusiv și a inculpatului minor V. A. V. , pe o durată de 19 zile, începând cu data de_ până la data de_ inclusiv.
În privința inculpatului V. A. V. instanța a arătat că măsura arestării urmează a fi dispusă pentru o durată de 19 zile ca urmare a deducerii, conform prevederilor art.149 ind.1 alin.11 C.pen din durata arestării preventive a duratei reținerii, acesta fiind reținut pentru 24 de ore conform, Ordonanței de reținere din_, începând cu data de_ ora 17.00 și până la data de_ ora 14.00.
Împotriva sentinței au declarat recurs inculpații fără să depună în scris motive de recurs.
În susținerea recursului, apărătorul inculpatului recurent V. A. V., av. Mateș M., solicită admiterea recursului cu consecința punerii în libertate a inculpatului recurent. Consideră că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Arată că din nicio probă a dosarului nu rezultă că inculpatul recurent s-a sustras de la urmărirea penală sau că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului ori că încearcă săvârșirea altor infracțiuni. Solicită instanței a avea în vedere că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, nu a încercat să influențeze sau să zădărnicească în vreun fel bunul mers al procesului penal. De asemenea, solicită a se avea în vedere vârsta fragedă a inculpatului recurent. Solicită acordarea onorariului pentru apărarea din oficiu a inculpatului recurent.
În susținerea recursului, apărătoarea inculpatului recurent Ș. I., av. Sas Garofița, solicită admiterea recursului, și cercetarea inculpatului recurent în stare de libertate sau luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate. Consideră că scopul măsurii preventive respectiv acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurat și cu inculpatul în stare de libertate. Arată că din probele dosarului nu rezultă că inculpatul ar încerca să se sustragă urmăririi penale sau să zădărnicească în vreun fel buna desfășurare a procesului penal. Solicită instanței a avea în vedere vârsta fragedă a inculpatului recurent acesta având doar 14 ani. Arată că inculpatul recurent este prima dată privat de libertate iar perioada petrecută în arest a fost suficientă pentru ca acesta să conștientizeze gravitatea și consecințele faptelor sale. Arată că odată pus în libertate inculpatul recurent se va afla sub supravegherea părinților.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din actele existente la dosarul cauzei până la această dată, rezultă existența indiciilor temeinice în sensul prev.de art.68/1 Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, respectiv infracțiunea de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1 și 2 lit. b) și c) și alin.2 1 lit.a din Cod penal, cu aplic. art. 99 alin.2 Cod penal, respectiv art.99 alin.3 Cod penal.
Pedeapsa pentru infracțiunile pentru care există indicii că le-au săvârșit inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani și așa cum în mod legal și temeinic a apreciat instanța de fond, lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Acest pericol se raportează atât la gravitatea faptei comise cât și la persoana inculpaților și reacția colectivității în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
De asemenea, corect s-a apreciat de instanța de fond prin hotărârea atacată că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Constatându-se îndeplinite condițiile prev.de art.143, 148 lit.f Cod procedură penală în mod legal și temeinic s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților Ș. I. și V. A. V., astfel că în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală
urmează a se respinge recursurile declarate de aceștia ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial pentru apărarea din oficiu a inculpatului va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L E G I I :
D I S P U N E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații Ș. I. și V. A.
V. împotriva sentinței penale nr.62/A/2013 a Judecătoriei Z. .
Obligă inculpatul Ș. I. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat iar pe inculpatul V. A. la 350 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S. .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, 20 decembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
T. C. M. | S. | Ț. D. | B. | B. M. |
Red.TC/_
Dact.BM/_ Ex.3
Jud. fond/P. D.M.
| ← Încheierea penală nr. 31/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 1007/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
