Încheierea penală nr. 1037/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1037/R/2013
Ședința nepublică din 14 august 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. H.
JUDECĂTORI: M. Ș.
: I. C. M.
GREFIER: L. C.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin PROCUROR - V. TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul N. R. A.
, împotriva încheierii penale nr.29/C/_, pronunțată în dosar nr._ al
T. ui S., inculpatul fiind cercetat de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă agravată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 197 al. 1 și 3 C.penal. cu aplic. art. 99 al. 3 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. R., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.P. Mircea, din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat în cauză.
Instanța, având în vedere obiectul cauzei și persoana părților din dosar care sunt minore, declară ședință nepublică.
Întrebat find, inculpatul arată că dorește să de-a declarație în cauză, sens în care se procedează la ascultarea acestuia, cele declarate fiind consemnate conform procesului verbal de la dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, soliciă admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă cu consecința luării față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Arată că fapta acestuia este una gravă și reprobabilă. Inculpatul are vârsta de 15 ani, a recunoscut ce a făcut iar în cauză s-a făcut o expertiză din care reiese că are discernământul păstrat și nu a prevăzut consecințele faptei sale. Arată că judecătorul fondului a apreciat că o altă măsură neprivativă de libertate nu ar corespunde scopului prevăzut de legiuitor. Consideră că ambii copii, atât inculpatul cât și partea vătămată au nevoie de consiliere psihologică. Arată că inculpatul se află în arest cu trei inculpați majori ceea ce nu este normal, acesta va trebui să răspundă pentru ceea ce a făcut însă lucrurile nu trebuie să înceapă așa. Menționează că măsura arestării este una excepțională și trebuia avută în vedere de instanța de fond cu atât mai mult cu cât nu ar trebui să ne gândim la pedepsirea minorului ci la scopul pedepsei și anume acela de reeducare. Menținerea inculpatului în stare de arest va avea efect la dezvoltarea lui psihică. Rezonanța socială, a opiniei publice nu este chiar atât de gravă, familia lui manifestă preocupare pentru a rezolva latura materială și se
preocupă de înlăturarea consecințelor faptei. Față de situația specială a inculpatului era mult mai oportună o măsură restrictivă de libertate dintre cele prev.de art.136 alin.2 lit.b și c C.pr.pen. Administrarea probatoriului s-a făcut în mare parte, de aceea consideră că se impune admiterea recursului cu consecința cercetării acestuia în stare de libertate întrucât menținerea lui în stare de arest va avea un impact negativ.
Reprezentantul P. ui, solicită respingerea recursului inculpatului considerând că încheierea de fond este temeinică și legală. Măsura arestării a fost dispusă pentru scopul și temeiul arătat de prima instanță în dispozițiile legale, are o motivație care corespunde principiilor legate de luarea măsurii și are durata corespunzătoare care vizează exclusiv finalizarea urmăririi penale. Consideră că nu există nici un element de suspiciune cu privire la posibilitățile de executare efectivă a acestei măsuri și oricum acestea nu pot constitui un temei pentru luarea unei alte măsuri restrictive de libertate.
Inculpatul N. R., având ultimul cuvânt, solicită punerea lui în libertate arătând că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Deliberând reține că prin încheierea penală nr. 29/C din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și în consecință:
În baza art.1491și art.160halin.3 C.p.p. raportat la art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului minor N.
R. - A. ( fiul lui V. și D., născut la data de_ în loc. Z., jud.
S., domiciliat în com. Lozna, sat. Preluci, nr.97, jud. S., CNP 1. ), acuzat de comiterea infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 197 al. 1 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 99 al.3 C. penal, pe o perioadă de 14 zile, începând cu data de_, și până la data de_, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă, conform art.151 Cod procedură penală.
În temeiul art. 192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Onorariul avocațial pentru apărător din oficiu, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați S. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, la data de_, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat arestarea preventivă a inculpatului minor N. R. - A. , cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă agravată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 197 al. 1 și 3 C.p. cu aplic. art. 99 al. 3 C.p.
În fapt s-a reținut că în data de_, inculpatul a întreținut un act sexual anal cu partea vătămată M. Darius-Mihai, în vârstă de 7 ani, profitând de imposibilitatea acestuia de a-și exprima voința în mod conștient cu privire la actul sexual.
Din actele premergătoare rezultă că fapta a fost săvârșită în loc public, inculpatul ademenind-o pe partea vătămată într-un loc retras unde a dezbrăcat-o și a întreținut un act sexual anal cu acesta.
În propunerea de arestare preventivă a inculpatului, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a făcut referire la dispozițiile art. 148 lit.f) C.p.p., ca temei pentru arestarea preventivă a acestuia.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din modalitatea de săvârșire a infracțiuni - față de un minor în vârstă de 7 ani, cu care inculpatul se cunoaște și erau chiar prieteni - ceea ce imprimă faptei un grad deosebit de pericol social.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului poate rezulta, între altele din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea acestor infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. (C.A. C., secția penală și de minori, Încheierea nr. 86/R din_, în Buletinul jurisprudenței, ed. Universul Juridic, p. 327).
Este evident că impactul social al unei asemenea infracțiuni în comunități mici cum este localitatea în care s-au săvârșit faptele este foarte puternic. Reacția rudelor părții vătămate, dar și a întregii comunități locale este imprevizibilă și impune, cel puțin pentru o perioadă de timp, cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, pentru a evita escaladarea conflictului sau orice reacție de răzbunare față de inculpat.
Faptele sunt cunoscute nu doar de familiile celor două părți, ci de întreaga comunitate, iar cercetarea în stare de libertate a inculpatului ar fi de natură să tulbure grav ordinea publică în localitate.
Arestarea preventivă este în concordanță și cu art. 5 CEDO și art. 23 din Constituție, potrivit cărora măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există presupuneri verosimile că s-a săvârșit o infracțiune gravă, fiind astfel necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În ceea ce privește oportunitatea măsurii, s-a considerat că astfel se asigură desfășurarea cu celeritate a urmăririi penale, și implicit restabilirea ordinii de drept și repararea drepturilor persoanei lezate.
Inculpatul a fost reținut pentru 10 de ore, începând din data de_ ora 2025. Măsura a fost prelungită pentru încă 10 ore, conform art. 160galin.2 C.p.p., urmând să înceteze în data de_ la ora 1625.
Prin ordonanța din data de_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului N. R. -A. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de - art. 197 alin.1 și 3 C.p.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1491Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.
Astfel, potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, respectiv - să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Potrivit art. 681C.p.p., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat. În acest sens, declarațiile inculpatului se coroborează cu cele ale părții vătămate, cu actul medico-legal, cu cele ale martorilor și cu aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului, din toate acestea rezultând că inculpatul este autorul faptei. Din probele administrate rezultă că inculpatul a săvârșit fapta cu discernământ, acesta realizând consecințele faptei pe care a săvârșit-o.
De asemenea, s-a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoare de la 10 ani la 25 ani și interzicerea unor drepturi, fiind deci cu mult mai mare de 4 ani. Totodată, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, determinat de starea de libertate a inculpatului, cercetat pentru comiterea unei infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, pericol ce rezultă nu numai din
limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, din atingerea adusă integrității fizice și psihice a victimei, ci și din modalitatea concretă de săvârșire a faptei: ademenind-o pe partea vătămată în vârstă de doar 7 ani și pe care o cunoștea, într-un loc retras, unde a dezbrăcat-o și a întreținut un act sexual anal cu acesta, prin constrângere și violență.
Potrivit jurisprudenței naționale și celei a CEDO, măsura arestării preventive este una de excepție, mai ales în cazul minorilor, dar, în prezenta cauză, prin raportare la cele mai sus expuse, instanța a reținut gravitatea faptei comise, existența pericolului public rezultând din însuși pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunii de care este acuzat inculpatul.
Astfel, gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea acuzatului fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării preventive adecvată ( cauza Dumont-Maliverg c. Franței ).
Pentru considerentele legate de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, precum și raportat la gravitatea faptei, în conținutul său concret, împrejurarea că fapta reținută în sarcina inculpatului minor N. R. - A., este caracterizată de un grad deosebit de ridicat de pericol social, precum și recrudescența faptelor de acest gen, inclusiv în rândul minorilor, care sunt ușor
influențabili, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să încurajeze și pe alți minori la comiterea unor astfel de fapte de acest gen iar măsurile preventive alternative la detenție ar fi insuficiente pentru a înlătura această stare de pericol, cererea de aplicare a măsurii preventive de obligare de a nu părăsi localitatea nu poate fi primită de instanță.
Totodată, s-a impus luarea unei măsuri preventive privative de libertate și buna desfășurare a procesului penal, ca fiind unul din scopurile generale ale măsurilor preventive, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Față de aceste motive, văzând dispozițiile art.1491, art.160halin.3 C.p.p., art.148 lit. f) și art.151 Cod procedură penală, a admis propunerea P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 14 zile, începând cu data de_, și până la data de_, inclusiv, urmând a se emite mandat de arestare preventivă a inculpatului în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul N. R. A. solicitând admiterea recursului admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă cu consecința luării față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului se arată că fapta acestuia este una gravă și reprobabilă. Inculpatul are vârsta de 15 ani, a recunoscut ce a făcut iar în cauză s-a făcut o expertiză din care reiese că are discernământul păstrat și nu a prevăzut consecințele faptei sale. Arată că judecătorul fondului a apreciat că o
altă măsură neprivativă de libertate nu ar corespunde scopului prevăzut de legiuitor, însă ambii copii, atât inculpatul cât și partea vătămată au nevoie de consiliere psihologică. Măsura arestării este una excepțională și trebuia avută în vedere de instanța de fond, iar scopul pedepsei și anume acela de reeducare.
Menținerea inculpatului în stare de arest va avea efect la dezvoltarea lui psihică și rezonanța socială, a opiniei publice nu este chiar atât de gravă, familia lui manifestă preocupare pentru a rezolva latura materială și se preocupă de înlăturarea consecințelor faptei.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat .
Instanța de fond a procedat la o analiză obiectivă a temeiului de arestare a inculpatului care este cercetat. pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă agravată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 197 al. 1 și 3 C.p. cu aplic. art. 99 al. 3 C.p.
Astfel s-a reținut că în data de_, inculpatul a întreținut un act sexual anal cu partea vătămată M. Darius-Mihai, în vârstă de 7 ani, profitând de imposibilitatea acestuia de a-și exprima voința în mod conștient cu privire la actul sexual și din actele premergătoare rezultă că fapta a fost săvârșită în loc public, inculpatul ademenind-o pe partea vătămată într-un loc retras unde a dezbrăcat-o și a întreținut un act sexual anal cu acesta.
Arestarea preventivă se circumscrie disp. art. 143 C.p.p., adică există indicii că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, fundamentate
pe concluziile raportului de constatare medico-legal, concluziile preliminare medico-legale psihiatrice ale inculpatului, proces-vrbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, a părții vătămate și declarația inculpatului.
Sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p., astfel că faptele pentru care este cercetat inculpatul prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate .
În raport cu art. 5 din CEDO măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracșiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi
infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenior, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situației juridice ale inculpatului adică conduita procesuală, situația familială, absența antecedentelor penale, starea de minoritate, vor fi relevante într-un moment procesual ulterior cînd instanța va adopta o soluție în concordanță cu disp. art. 345 C.p.p
În contextul celor expuse mai sus, este inoportună luarea măsurii preventive a obligării de a nu părasi localitatea sau țara raportat și la disp. art. 145 Cp.p. și art. 145 indice 1 C.p.p., buna desfășurare a procesului penal fiind asigurată doar prin luarea măsurii arestării preventive a inculpatului .
Ca atare Curtea în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b) Cp.p.va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. R. A., fiul lui V. și
D., născut la_ ,aflat în prezent în Arestul IPJ S., împotriva încheierii penale nr.29/C/_ a T. ui S. .
În baza art 192 alin.2 C.p.p.va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. R. A., fiul lui V. și D., născut la_ ,aflat în prezent în Arestul IPJ S., împotriva încheierii penale nr.29/C/_ a T. ui S. .
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 august 2013. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. M. Ș. I. -C. M.
GREFIER,
L. C.
Red. ICM/ICM 3 ex. /_
| ← Încheierea penală nr. 18/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 95/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
