Încheierea penală nr. 716/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 716/R/2013
Ședința secretă din 23 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : A. | D. L., judecător |
JUDECĂTORI | : M. | R. |
: M. | B. | |
GREFIER | : L. | A. S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul P. ui de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul H. D.
împotriva încheierii penale nr. 17/C din data de 17 mai 2013 a T. ui S.
, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect soluționarea propunerii de arestare a inculpatului ( art. 1491Cod procedură penală ).
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul H.
D., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Capătă Antoniu Domițian Mihai din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 10 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul H. D. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților oportunitatea declarării ședinței secrete în cauză, având în vedere obiectul acesteia.
Apărătorul din oficiu al inculpatului H. D., având în vedere obiectul cauzei arată că solicită declararea ședinței secrete.
Reprezentanta M. ui P., formulează aceleași concluzii raportat vârsta de 10 ani a victimei.
Curtea, în temeiul prev. art. 290 Cod procedură penală, având în vedere obiectul cauzei, declară ședință secretă și dispune evacuarea celorlalte persoane din sală, cu excepția părților, reprezentanților acestora, apărătorului și a procurorului.
Inculpatul H. D. arată că își menține recursul declarat împotriva hotărârii de arestare preventivă a T. ui S. . De asemenea, arată că își menține declarația dată la procuror și că nu se consideră vinovat de fapta care i se impută.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului H. D. , solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale nr. 17 pronunțată de Tribunalul Sălaj în data de_, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu, în speță, localitatea Sînmihaiu Almașului din județul S. .
Apreciază că din probele administrate, fără a prejudicia fondul, rezultă bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este învinuit. Mai arată că Tribunalul Sălaj a argumentat incidența disp. art. 148 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală învederând pericolul social abstract și concret al faptei săvârșite de către inculpat și rezonanța socială negativă a acesteia. Astfel, consideră că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală, întrucât pericolul social al faptei și rezonanța socială negativă a acesteia, necoroborate cu alte elemente nu pot conduce automat la concluzia existenței unui pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, arată faptul că instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele concrete ale speței în care inculpatul nu a agresat și nici nu a sechestrat victima, respectiv pe numita Hăran Mara, aceasta venind singură în locuința acestuia, iar pe de altă parte, la luarea măsurii arestării preventive Tribunalul Sălaj nu a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedență penală.
Astfel, susține că, împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei ce i se impută apreciată de către Tribunalul Sălaj ca fiind relevantă pentru evidențierea pericolului pentru ordinea publică, nu poate fi luată în considerare câtă vreme inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție, conform art. 66 din Codul de procedură penală, el nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția, având dreptul doar să probeze lipsa de temeinicie a eventualelor probe de vinovăție.
Totodată, arată că la dosarul cauzei nu există probe certe că inculpatul ar încerca să zădărnicească adevărul prin influențarea unor părți din proces, respectiv a părții vătămate Hăran Mara și nici a eventualilor martori.
În fine, solicită ca la alegerea măsurii preventive să se aibă în vedere și că probele administrate până în prezent în cauză nu dovedesc modalitatea concretă în care s-a săvârșit fapta.
Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului, cu onorariu
FMJ.
Reprezentanta M. ui P. , arată că, fiind în prezența unei
infracțiuni grave, respectiv viol în forma art. 197 alin. 1 și 3 din Codul penal, se impune analizarea atentă a tuturor condițiilor în cazul luării măsurii arestării preventive, sens în care apreciază că Tribunalul Sălaj a procedat în această modalitate, aplicând în mod corect, art. 1491din Codul de procedură penală.
Consideră că nu sunt motive de casare a hotărârii conform precizărilor apărătorului inculpatului și confirmă susținerile anterior expuse în sensul că partea vătămată nu a fost agresată și sechestrată în locuința inculpatului, ci a venit singură, dar apreciază că aceste aspecte nu sunt de natură a înlătura caracterul penal al faptei, respectiv elementele constitutive, pentru că s-a reținut forma agravată a infracțiunii de viol. Astfel, în art. 197 alin. 1 și 3 din Codul penal se prevede faptul că este vorba de o faptă comisă asupra unei persoane care este în imposibilitate de a se apăra și de a-și exprima voința, fiind vorba de o fetiță în vârstă de 10 ani. Cu privire la acest aspect, din declarațiile consemnate în cauză rezultă că, în prezent, minora are un adevărat blocaj emoțional, că nu poate să detalieze și să relateze ceea ce s-a întâmplat, existând o singură declarație a acesteia în cauză, care a fost luată în prezența mamei și a psihologului din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S. . De asemenea, a remarcat faptul că inculpatul nu se află la prima faptă, fiind reținută în concret fapta din 3 aprilie 2013, dar din declarația minorei
rezultă faptul că în cursul anului 2012, de două ori, au mai fost fapte de acest gen, precum și că în raportul de expertiză medico-legală se consemnează faptul că minora nu are capacitatea de înțelege sensul cuvântului viol. În acest sens, apreciază ca fiind surprinzător că, deși minora, din caracterizarea psiho-socială emisă și de școală, este o elevă foarte bună la învățătură, cu rezultate școlare foarte bune, aspect care semnifică că cel puțin teoretic ar trebui să înțeleagă semnificația unui act sexual, aceasta are un blocaj emoțional în prezent, fiind afectată de ceea ce s-a întâmplat și nu poate să-și exprime voința cu privire la faptă.
Mai arată că, în probațiune, s-a reținut declarația martorului ocular, respectiv Hăran Mihai, persoana care l-a surprins pe inculpat și, în consecință, apreciază că există indicii de comitere a infracțiunii de viol.
În ceea ce privește temeiul de drept, respectiv art. 148 lit. f din Codul de procedură penală, consideră că acesta a fost reținut în mod corect raportat la prezența unei infracțiuni de o gravitate foarte mare, cu privire la care chiar și legiuitorul a prevăzut forme de agravare, limitele de pedeapsă fiind de la 10 la 25 de ani închisoare atunci când victima nu a împlinit vârsta de 15 ani. Susține că faptele de acest gen sunt considerate întotdeauna reprobabile și au un impact negativ nu numai asupra persoanei care este victimă, dar și asupra persoanelor care află de fapte de acest gen, iar lăsarea în libertate ar însemna existența unei neîncrederi a acestora cu privire la neluarea unor măsuri de către instanțe.
În concluzie, apreciază că există un pericol concret pentru ordinea publică și că încheierea instanței este legală, sens în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul din oficiu al inculpatului H. D., în replică, arată că la dosarul cauzei există raportul de constatare medico-legală din data de _
, care concluzionează că partea vătămată este virgină din punct de vedere anatomic.
Inculpatul H. D., având ultimul cuvânt, susține că nu este vinovat, că minora se deplasa în mod frecvent la domiciliu său și că este rudă cu mama fetei, care îi este verișoară primară.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 17/C/_ a T. ui S., pronunțată în dosar nr._ , s-a admis propunerea P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art.1491raportat la art. 148 alin.1 lit. f C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului H. D. (fiul lui I. si V., născut la data de_ in loc. Zimbor, judetul S., domiciliat in com. Sînmihaiu Almașului sat. Sînmihaiu Almașului nr.5, judetul S., cetățenia română, CNP 1. ), cercetat în Dosar nr.156/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, în formă agravată, prev. și ped. de art.197 alin.(1) și (3) Cod penal, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_, orele 1230 și până la data_ orele 1230.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Astfel, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, respectiv să existe probe sau indicii temeinice că
inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și să existe în mod
corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Potrivit art. 681C.p.p., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă, că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta pentru care este cercetat. În cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta de care este acuzat, chiar dacă nu o recunoaște, întrucât fiind testat cu aparatul poligraf, răspunsurile date de acesta la întrebările relevante, au provocat modificări psihofiziologice specifice comportamentului simulat.
De asemenea în fața instanței, inculpatul a avut un comportament mai degrabă de consolare pentru situația în care se află, decât a unei persoane acuzate pe nedrept, iar în ultimul cuvânt, a invocat "lipsa de probe"; și nu "lipsa de vinovăție";. Oricum, inculpatul nu a dorit să mai dea declarații în fața instanței iar în cursul anchetei nu a reușit să explice în mod plauzibil postura în care a fost surprins de martorul Hăran Mihai, la locuința sa, în data de_, conform declarației acestuia, în care arată că ";am văzut-o pe nepoata mea Hăran Mara, așezată pe patul din bucătărie, în poziția șezut-rezemată. H. D. se afla așezat pe picioarele nepoatei mele, cu fața spre ea. H. D. s-a speriat în acel moment de prezența mea, s-a ridicat brusc în picioare și s-a întors spre mine să vadă cine a intrat, în acel moment eu văzând că acesta are penisul scos afară prin șlițul de la pantaloni. Pe nepoata mea am văzut-o că și-a ridicat pantalonii în sus,
aceștia fiind inițial lăsați în jos, deasupra genunchilor"; (f.46-48). Această faptă a fost denunțată în aceeași zi la poliție de către mama părții vătămate,
P. C., unde a relatat cele aflate de la martorul Hăran Mihai, fratele său și de la partea vătămată, (f.33-35) iar a doua zi, a fost audiată și partea vătămată, minora Hăran Mara, în vârstă de 10 ani, aceasta confirmând că a mai fost "abordată sexual"; de către inculpat încă de două ori, în anul 2012 și începutul anului 2013, fără a întreține raporturi și că în data de_, înainte de a fi surprinși de martorul Hăran Mihai, între cei doi a avut loc un raport de "sex oral"; și un început de raport sexual normal.
Din conținutul declarației date de partea vătămată mai rezultă și faptul că aceasta nu a fost constrânsă de inculpat la întreținerea acestor raporturi (f.36-38) iar raportul de constatare medico legală, din data de 0_ concluzionează că partea vătămată este virgină din punct de vedere anatomic, la data examinării (f.43), ceea ce nu înlătură răspunderea penală a inculpatului, raportat la vârsta părții vătămate. Din caracterizarea psiho- pedagogică întocmită de Școala Gimnazială nr.1 Sînmihaiu-Almașului (f.51-
53) rezultă că partea vătămată are rezultate foarte bune la învățătură, nivel de inteligență și memorie foarte bune, limbaj cu vocabular bogat, exprimare bună, imaginație bogată, reproductivă, însă fiind examinată psihiatric, prin raportul din data de_ s-a constatat o lentoare în răspunsurile legate de fapta comisă și nu a putut să-și exprime voința în mod conștient cu privire la fapta de întreținere de raport sexual și a consecințelor acesteia (f.41;42), ceea ce denotă că faptele relatate au avut loc iar partea vătămată, aflată la o vârstă fragedă din punct de vedere biologic, manifestă sentimente amestecate de jenă, pudoare și vinovăție. În sprijinul presupunerii plauzibile că faptele s-au întâmplat astfel cum a susținut inițial partea vătămată, sunt și unele împrejurări legate de persoana inculpatului: acesta nu este căsătorit, locuiește singur într-o bucătărie de vară, la domiciliul mamei sale iar în data de_ inculpatul se afla în stare de ebrietate, mama sa fiind internată în spital.
De asemenea, s-a constat că în speță sunt întrunite și condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoare de la 10 ani la 25 ani și
interzicerea unor drepturi, fiind deci sensibil mai mare de 4 ani. Totodată, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, determinat de starea de libertate a inculpatului, cercetat pentru comiterea unei infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, pericol ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor,din atingerea adusă integrității fizice și psihice a victimei, ci și din modalitatea concretă de săvârșire a faptei: în mod insidios, prin abordarea treptată a părții vătămate, din punct de vedere sexual, stârnindu-i astfel interesul, având cunoștință și profitând de faptul că victima avea doar vârsta de 10 ani. Potrivit jurisprudenței naționale și celei a CEDO, măsura arestării preventive este una de excepție, dar, în prezenta cauză prin raportare la cele mai sus expuse, instanța reține gravitatea faptei comise, existența pericolului public rezultând și din însuși pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunii de care este acuzat inculpatul. Gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea acuzatului fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării preventive adecvată (cauza Dumont-Maliverg c. Franței ). Nu trebuie neglijată nici prevenția generală ce are ca scop descurajarea săvârșirii unor fapte similare și deosebit de grave, cum sunt acelea ale agresării sexuale a minorilor, în
general și a celor cu vârsta sub 14 ani, în special, fapte care au consecințe deosebit de negative pentru dezvoltarea psihică și morală a acestora și care cunosc o mare recrudescență în prezent, în condițiile în care accesul la materiale pornografice este practic neîngrădit, în mijloacele de comunicare în masă, în special pe rețeaua internet.
Arestarea preventivă a inculpatului este așadar în concordanță cu art. 5 din Conv.E.D.O și art. 23 din Constituție, conform cărora, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există presupuneri verosimile că s-a săvârșit o infracțiune gravă, fiind astfel necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. În speță, este evident că impactul social al unei asemenea infracțiuni în comunități mici cum este localitatea în care s-au săvârșit faptele, este foarte puternic. Reacția imediată avută de martorul Hăran Mihai - care fără a ști exact ce s-a întâmplat, doar văzându-l pe inculpat în fața părții vătămate având penisul scos în fața părții vătămate, în vârstă de 10 ani - l-a lovit pe acesta de două ori cu piciorul în fund, este o reacție violentă, dar firească într-o asemenea situație. Faptele sunt cunoscute nu doar de familiile celor două părți, ci de întreaga comunitate, iar cercetarea în stare de libertate a inculpatului ar fi de natură să tulbure grav ordinea publică în localitate. Totodată, buna desfășurare a procesului penal impune în speță luarea unei măsuri preventive privative de libertate, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală, în condițiile în care, odată lăsat în libertate, acesta ar putea să influențeze martorii și în special pe partea vătămată minoră, mai ales că între părți există relații destul de apropiate de rudenie.
Față de aceste aspecte, tribunalul, văzând dispozițiile art.1491, art.148 lit. f) și art.151 Cod procedură penală, a admis propunerea P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj și a dispus arestarea preventivă a inculpatului
H. D. (fiul lui I. si V., născut la data de_ in loc. Zimbor, județul S., domiciliat in com. Sînmihaiu Almașului sat. Sînmihaiu Almașului nr.5, judetul S., cetățenia română, CNP 1. ), cercetat în Dosar nr.156/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, în formă agravată, prev. și ped. de art.197 alin.(1) și (3) Cod penal, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_, orele 1230 și până la data_ orele 1230. urmând a se emite mandat de arestare preventivă în acest sens.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul H. D., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Sălaj, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu, în speță, localitatea Sînmihaiu Almașului din județul S. .
În motivarea recursului s-a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., întrucât pericolul social al faptei și rezonanța socială negativă a acesteia, necoroborate cu alte elemente nu pot conduce automat la concluzia existenței unui pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, arată faptul că instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele concrete ale speței în care inculpatul nu a agresat și nici nu a sechestrat victima, respectiv pe numita Hăran Mara, aceasta venind singură în locuința acestuia, iar pe de altă parte, la luarea măsurii arestării preventive Tribunalul Sălaj nu a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedență penală.
Astfel, susține că, împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei ce i se impută apreciată de către Tribunalul Sălaj ca fiind relevantă pentru evidențierea pericolului pentru ordinea publică, nu poate fi luată în considerare câtă vreme inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție, conform art. 66 C.pr.pen., el nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția, având dreptul doar să probeze lipsa de temeinicie a eventualelor probe de vinovăție.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Pe baza actelor și lucrărilor existente la dosarul de urmărire penală, instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C.pr.pen., respectiv art. 148 lit. f C.pr.pen.
S-a reținut că în speță există indicii temeinice din cuprinsul cărora rezultă presupunerea rezonabilă că, în data de_ inculpatul a întreținut relații sexuale orale cu partea vătămată Hăran Mara, în vârstă de 10 ani. Din actul medico-legal existent la dosarul cauzei rezultă că partea vătămată nu își poate exprima voința în mod conștient cu privire la fapta de întreținere a raportului sexual, iar din actele existente rezultă că inculpatul este rudă cu partea vătămată, cunoscând inclusiv vârsta acesteia, iar presupusa fapta a fost săvârșită profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima consimțământul.
În cauză sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., astfel cum în mod just a reținut și instanța de fond întrucât, pe de o parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani, și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptei, practica judiciară statuând în mod constant că existența pericolului poate rezulta din însăși pericolul social al
infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, din reacția publică la
comiterea acestei infracțiuni și din posibilitatea comiterii unor fapte similare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că recursul declarat în cauză este nefondat, astfel că, având în vedere și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen., acesta va fi respins.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen. se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. D., aflat in Arestul IPJ S. împotriva încheierii penale nr. 17/C din 17 mai 2013 a T. ui S. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu avocat Capătă Antoniu.
Obligă pe recurentul H. D. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
A. | D. L. | M. | R. | M. | B. |
GREFIER
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: S.M.
| ← Încheierea penală nr. 66/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 8/2013. Propunere de arestare preventiva... → |
|---|
