Încheierea penală nr. 18/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

Dosar nr. _

TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ

Date cu caracter personal Nr. operator: 2516

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 18/R

Ședința publică de la 30 Aprilie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: C. T.

Judecător: S. M. Judecător: D. B. Ț. Grefier: M. J. D.

Ministerul Public este reprezentat prin procuror B. R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj

S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul N. A.

-K., fiul lui E. și al lui R., născut la data de 02 ianuarie 1982, în stare de arest preventiv la arestul IPJ Sălaj, împotriva încheierii penale nr. 25/A/2013 a Judecătoriei Z., în dosar nr._, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de av. ales P. M.

, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei fila 10.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, la solicitarea instanței nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.

Apărătorul recurentului inculpat, av. P. M., depune la dosarul cauzei un memoriu, solicitând admiterea recursului formulat pentru motivele formulate în acest memoriu, casarea hotărârii atacate și respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului.

Prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Zalău, s-a admis propunerea parchetului de arestare a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, considerând că sunt îndeplinite prevederile art. 148 alin. 1 lit. d) și f) Cod procedură penală.

Apărătorul inculpatului, av. P. M., apreciază încheierea pronunțată de prima instanță ca netemeinică și nelegală.

Propunerea de arestare preventivă, arată aceasta a fost formulată în baza art. 148, lit. f) Cod procedură penală, instanța de fond ignorând lipsa probelor din care să rezulte pericolul pentru ordinea publică cerute de acest text de lege. Apreciază reprezentanta inculpatului că prima instanță a reținut doar criterii obiective privind arestarea preventivă.

Hotărârea pronunțată de prima instanță prezentând o argumentație detaliată a pericolului social al infracțiunii de delapidare însă nici o referire la pericolul pentru ordinea publică.

Art. 148, lit. f), Cod procedură penală, prevede întrunirea cumulativă a două condiții, inculpatul să fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența probelor că lăsarea inculpatului în libertate constituie pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică este specific infracțiunilor de violență și celor ce aduc atingere unor libertăți fundamentale, sens în care stârnește reacții și revoltă în rândul societății din care face parte inculpatul. Pentru aceste considerente trebuie analizat pericolul pentru ordinea publică în accepțiunea art. 148, lit. f), Cod procedură penală. Faptele reținute în sarcina inculpatului nu se încadrează la cele mai sus menționate. Măsura arestării preventive este cea mai aspră măsură preventivă, privarea de libertate având caracter excepțional. Pericolul pentru ordinea publică nu poate fi presupus ab initio în legătură cu anumite infracțiuni, ci va trebui întotdeauna dovedit. Instanța de fond doar a afirmat că infracțiuni de genul celor săvârșite de inculpat au un puternic impact asupra opiniei publice, motiv pentru care se impune arestarea preventivă ca o reacție promptă a autorităților, dovedind că împotriva unor fapte periculoase instituțiile statului acționează în mod eficient, iar legea este aplicată cu hotărâre.

În speță, arată reprezentanta inculpatului, nu s-a dovedit reacția publicului în legătură cu persoana inculpatului, amploarea cazului, instanța de fond făcând afirmații cu caracter general, nefăcându-se nicio afirmație concretă plauzibilă la pericolul pentru ordinea publică, care să justifice măsura arestării preventive.

Măsura arestării preventive, față de inculpat presupune încălcarea prevederilor art. 5 paragraful 3 din CEDO, care stabilesc obligația autorităților naționale de a stabili și demonstra existența unor fapte concrete care să justifice neaplicarea regulii privind respectarea libertății individuale.

Apărătorul inculpatului, av. P. M., arată că circumstanțele săvârșirii faptei sunt deosebit de importante deoarece așa cum s-a mai arătat inculpatul a primit de la Statul Român suma de 50.000 lei, pe care arată aceasta nu i-a încasat, a trebuit să-și plătească muncitorii angajați și alte cheltuieli curente ale firmei.

Din probele administrate nu rezultă circumstanțe de ordin personal care să ofere indicii temeinice despre pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului. Nu a prejudiciat persoane fizice sau persoane juridice de drept privat care să provoace o anumită temere sau un sentiment de insecuritate socială. Valoarea prejudiciului nu poate constitui un indiciu temeinic pentru arestarea preventivă, întrucât este un prejudiciu estimat și nu unul cert. Mai mult decât atât nu rezultă din probele administrate în cauză că inculpatul este o persoană cu activitate infracțională, a săvârșit infracțiunea în calitate de administrator al societății comerciale pe care o are, neexistând certitudinea că în viitor va mai săvârși infracțiuni de acest gen.

Apărătoarea inculpatului, apreciază că, în mod greșit instanța de fond a considerat aplicabile condițiile prevăzute de art. 148, lit.

d) Cod procedură penală, reținându-se ca săvârșită cu intenție o nouă infracțiune, aceasta presupunându-se a fi o condiție imperativă existența unei infracțiuni săvârșite anterior de către inculpat.

A judeca astfel, arată aceasta, înseamnă a încălca principiul prezumției de nevinovăție, arătând că urmărirea penală a fost începută pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, pe care inculpatul nu a recunoscut-o, preferând să spună adevărul și să recunoască săvârșirea infracțiunii de delapidare al cărei regim sancționator este mult mau aspru și care nu prevede nicio clauză de nepedepsire.

Pentru toate aceste considerente, reprezentanta inculpatului solicită instanței admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și respingerea propunerii privind arestarea preventivă a inculpatului.

Reprezentanta Ministerului Public, procuror B. R., având cuvântul asupra recursului formulat solicită instanței respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

În mod justificat instanța de fond a admis propunerea privind arestarea preventivă a inculpatului, arată aceasta, temeiurile care stau la baza art. 148 lit. d) și f) Cod procedură penală subzistând în continuare.

În fapt arată reprezentanta Ministerului Public, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzute de art. 215, ind. 1 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

In ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 148 lit. d) Cod procedură penală se constata faptul ca inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune in timp ce era cercetat pentru săvârșirea unor alte fapte de natura penala. Prin sentința penala nr. 189 din _

a Judecătoriei Z., s-a dispus față de inculpat aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 al.1 lit. c din Legea 241/2005. Deși era cercetat pentru săvârșirea unor fapte de natura penala, inculpatul a săvârșit cu intenție prezenta infracțiune in aceeași perioada de timp, ceea ce duce din punctul nostru de vedere la aplicabilitatea in cauza a dispozițiilor art. 148 lit. d) Cod procedură penală.

In ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 148 lit. f) Cod procedură penală este necesara îndeplinirea cumulativa a unor condiții. Este necesar ca la dosarul cauzei sa existe indicii temeinice ca inculpatul a săvârșit infracțiunea sau infracțiunile pentru care se cere luarea fata de el a măsurii preventive. Consideră ca în această cauză nu poate fi pusă în discuție existența acestor indicii care rezidă din declarațiile inculpatului, declarațiile celorlalte persoane audiate în cauză și acte contabile. In al doilea rând este necesar ca pentru infracțiunea retinuta in sarcina inculpatului legea sa prevada o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de patru ani, conditie indeplinita in cauza. In cele din urma este necesar ca la dosarul cauzei sa existe probe din care sa rezulte ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, ceea ce reprezintă temerea ca inculpatul odata pus in libertate ar putea savarsi din nou fapte prevazute de legea penala si temerea ca punerea in libertate a inculpatului ar declansa puternice reactii si sentimente de insecuritate in randul opiniei publice, fata de gravitatea faptei savarsite si de starea de libertate a autorului acestei fapte. În ceea ce priveste gravitatea faptei, la dosarul cauzei exista indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o infractiune prin care a cauzat un prejudiciu foarte mare, in cuantum aproximativ de 6 milioane lei noiîn aproximativ 2 ani de zile. Gravitatea faptei este exprimata si de cuantumul pedepsei prevazut de legiuitor pentru savarsirea acestui tip de infractiuni care este pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani. In ceea ce priveste persoana inculpatului se constata faptul ca desi nu este recidivist acesta a savarsit in trecut fapte de natura penala, fiind cercetat in continuare pentru savarsirea aceluiasi tip de infractiuni in alte dosare aflate pe rolul organelor de urmarire penala

Fata de cele aratate mai sus, reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat ca nefondat.

Inculpatul N. A. K., având cuvântul asupra recursului formulat, solicită instanței admiterea recursului formulat, și cercetarea sa în stare de libertate, declarând că regretă cele petrecute, însă solicită a fi lăsat în libertate în vederea acoperirii prejudiciului cauzat.

T. ,

Prin încheierea penală nr.25/A/_ a Judecătoriei Z., s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. A. K. pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de_ și până la data de_ ,dispunându-se și emiterea mandatului de arestare preventivă.

Pentru a pronunța această hotărâre instanță de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, la data de_, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat arestarea preventivă a inculpatului N. K. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de dispozițiile art. 215¹alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., fapta constând în aceea că în perioada 2011 -2012 inculpatul N. K. A., în calitate de administrator al S.C. INGODSON S.R.L., respectiv al S.C. HANDBIRD S.R.L, în mod repetat în realizarea aceleași rezoluții infracționale, și-a însușit în interesul său suma totală de 2.700.510,55 lei

+3.226.282,48 lei =5.926.793,03 lei ce reprezintă bani pe care îi administra.

În propunerea de arestare preventivă a inculpatului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a făcut referire la dispozițiile art.143, art.148 lit.d) și f) și art.136 Cod procedură penală ca posibile temeiuri pentru arestarea preventivă a acestuia.

Prin rezoluția din_ . a fost începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în forma continuata prevăzută de dispozitiile art. 26 C. pen raportat la dispozitiile art. 9 alin 1 lit c si din Legea 241/2005 cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal (f.2), iar prin ordonanta din data de_ a Parchetului de pe langa T. S. s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptei din complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevazută de dispozitiile art. 26 C. pen. raportat la dispozițiile art.9 alin. 1 lit c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen, în infractiunea de delapidare in forma continuata prevazuta de dispozitiile art. 215¹al.1 si 2 C pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (f.3). Inceperea urmaririi penale s-a dispus in dosarul penal nr.74/P/2013 al Parchetului de pe langa T. S., unde inculpatul N. K. A. a fost cercetat pentru savarsirea infractiunii de complicitate la evaziune fiscala alaturi de alti invinuiti. Intrucat in urma schimbarii incadrarii juridice a faptei nu mai exista o situatie de conexitate intre fapta retinuta in sarcina inculpatului N. K. A. si faptele retinute in sarcina celorlatti invinuiti s-a dispus disjungerea din dosarul

74/P/2013 a faptei retinute in sarcina inculpatului N. A. K. si inregistrarea unui nou dosar, respectiv 187/P/2013.

Prin ordonanța din data de_ s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului N. K. A. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare in forma continuata prevazuta de dispozitiile art. 215¹al.1 si 2 C pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (f.4). Prin ordonanța din data de_ de la fila 6 s-a dispus reținerea inculpatului pentru o perioadă de 24 de ore începând cu data de_ ora 10:55.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut, referitor la starea de fapt, că din mijloacele de probă administrate până în prezent în faza de urmărire penală, rezultă că inculpatul N. K. A. in cursul anului 2010 a înființat societatea comercială S.C. INGODSON S.R.L. (f.149) având numărul de ordine în registrul comerțului J31/340/_ si C.U.I 27690956. Societatea comercială a avut ca asociați pe inculpatul N.

K. A. și pe numita N. Ildiko aceasta fiind și administrator (f.150).

După înființarea societății comerciale, inculpatul N. K. A. a fost împuternicit de numita N. Ildiko să se ocupe de administrarea societății comerciale (f.13,103). Obiectul principal de activitate al societății comerciale era " lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale"; (f.154). În cursul anului 2011 S.C. INGODSON S.R.L a efectuat mai multe lucrări în domeniul construcțiilor pentru o serie de beneficiari cum ar fi: S.C. IVEST COMINPEX S.R.L, S.C. KRIOVAL S.R.L, S.C. OMSROMANIA S.R.L, S.C. KUNTRANS S.R.L, S.C. ATHOSCOM S.R.L, S.C. GVMMENTENANCE S.R.L, S.C. YMYTRANS S.R.L, S.C. MADITRANS S.R.L, S.C. RALUCA TRANS S.R.L, S.C.

BOBECONSTRUCT S.R.L, S.C NEKOM S.R.L,etc. Pentru lucrările efectuate inculpatul N. K. A. a emis facturi fiscale către societățile comerciale beneficiare, facturi fiscale ce au fost înregistrate atât în contabiliatea S.C. INGODSON S.R.L cât și în contabilitatea societăților comerciale beneficiare. O parte din facturile fiscale au fost emise de către inculpatul N. K. A. pentru sume de bani de până la 5000 lei/factură, situație în care contravaloarea acestora era încasată în numerar de către inculpat fiind eliberate de către societățile comerciale beneficiare, chitanțe care atestau plata facturilor, iar o parte din facturile fiscale au fost emise de către inculpatul N. K. A. pentru sume mai mari de 5000 lei/factura, situație în care plata facturilor se făcea prin transfer bancar, sumele de bani intrând în contul S.C. INGODSON S.R.L, deschis la Banca Comerciala Română (f.172).

În modalitățile arătate mai sus S.C. INGODSON S.R.L, a încasat în cursul anilor 2011-2012 sume mari de bani care au fost înregistrate în special în contul 5311, contul de casă al societății.

Din extrasul de cont din data de_ (f.107) rezultă că sumele de bani încasate de S.C. INGODSON S.R.L pentru lucrările efectuate erau retrase imediat din cont de către inculpatul N. K.

A. cu diverse titluri, fie prin ridicare de bani de la caseria unității bancare, fie prin utilizarea unui card emis pe contul societății comerciale. Sumele de bani încasate de către societatea comercială pentru lucrările efectuate au fost însușite de către inculpatul N. K.

A. și utilizate în scopuri personale, respectiv pentru achitarea unor datorii conform declarațiilor date de catre acesta (f.13).

Prin încheierea civilă nr.198/C din data de_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul civil nr._ s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitorului S.C. INGOSON S.R.L. Din balanța de verificare din luna martie 2012 rezultă faptul că societatea figura în contul de casă cu suma de 2.700.510,55 lei, sumă pe care inculpatul nu a putut-o preda lichidatorului judiciar (f.103), întrucât a fost însușită în modalitatea și scopurile arătate mai sus.

Prin sentința civilă nr. 4844 din_ (f.103) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul civil nr._ s-a dispus obligarea inculpatului N. K. A. la suportarea pasivului social al debitoarei S.C. INGOSON S.R.L. în cuantum de 1.627.008,89 lei. Apoi prin sentința civilă nr. 5978 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj (f.105) în același dosar civil s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului S.C. INGOSON S.R.L.

În luna ianuarie 2012 s-a înființat S.C. HANDBIRD S.R.L având numărul de ordine în Registrul Comerțului J_ și C.U.I 29530838. Societatea avea ca și asociat și administrator pe numitul Bajusz Matyas și avea ca și obiect principal de activitate "lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale"; (f.29). După înființarea societății comerciale, Bajusz Matyas a întocmit o procură specială (f.34) autentificată sub nr. 361 din_ de catre Biroul Notarilor Publici Asociati C., prin care inculpatul N. K. A. era împuternicit să administreze societatea comercială. Această societatea comercială a deschis un cont bancar la Banca Comercială Română, inculpatul N. K. A. având specimen de semnătură.

După preluarea administrării societății comerciale de către inculpatul N. K. A., acesta a început să efectueze diferite lucrări în construcții pentru mai multe societăți comerciale beneficiare cum ar fi: S.C. YMYTRANS S.R.L, S.C. KUNTRANS S.R.L, S.C. KRIOVAL S.R.L etc. Pentru lucrările efectuate, inculpatul N. K. A. a emis facturi fiscale ce au fost înregistrate atât în contabilitatea societății comerciale S.C. HANDBIRD S.R.L, cât și în contabilitatea societăților comerciale beneficiare. Sumele de bani aferente facturilor fiscale emise au fost achitate de catre societățile comerciale beneficiare, în special prin

virament bancar. Ulterior încasării sumelor de bani (f.39), inculpatul N. K. A. și-a însușit banii societății comerciale și i- a utilizat în scopuri personale, respectiv pentru achitarea unor datorii conform propriilor declarații (f.13).

Prin încheierea civilă nr. 54/C din data de_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul civil nr._ a fost deschisă procedura insolvenței debitorului S.C. HANDBIRD S.R.L la cererea acestuia (f.23). Conform balanței de verificare din luna ianuarie 2013 S.C.HANDBIRD S.R.L figura în contul de casă cu suma de 3.226.282,48 lei, sumă care nu a putut fi predată de către inculpat lichidatorului judiciar, întrucât a fost însușită în modalitățile și scopul arătate mai sus (f.24).

Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.149¹Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive.

Astfel, potrivit acestui text, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.

În ceea ce privește sintagma de "indicii temeinice";, legiuitorul a arătat în art.68¹Cod procedură penală că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în conformitate cu prevederile art.5 alin.1 lit.c CEDO măsura arestării preventive poate fi luată atunci când există motive verosimile de a se bănui că s-a comis o faptă prev. de legea penală, Curtea înțelegând prin motive verosimile doar fapte/informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite fapta pentru care se ia măsura și care nu trebuie să fie de aceleși nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau fundamentarea unei anumite acuzații ( Curtea CEDO cz._, Erdagöz c/Turcia par.51). Potrivit jurisprudenței CEDO la luarea măsurii arestării preventive, este suficient să existe indicii (și nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăția inculpatului) că inculpatul a săvârșit infracțiunea. În hotărârile Brogan c. Marii Britanii și Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat că art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea. În aplicarea acestor dispoziții, instanța nu statuează asupra temeiniciei acuzațiilor,

examinarea temeiniciei acuzațiilor efectuându-se în baza sesizării prin rechizitoriu.

Ținând cont de starea de fapt expusă anterior, dar și de actele premergătoare întocmite și de probele administrate până la acest moment în cauză, care se coroborează între ele, instanța a considerat că este pe deplin justificată presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.

De asemenea, procedând la analizarea temeiurilor care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, instanța a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit.d) și f) Cod procedură penală.

Astfel, în privința temeiului prevăzut de art.148 alin.1 lit.d) Cod procedură penală, s-a reținut că acesta este incident atunci când inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, după ce anterior fusese începută urmărirea penală împotriva sa pentru săvârșirea unei alte infracțiuni, nefiind necesar ca pentru infracțiunea anterioară să se fi dispus punerea în mișcare a acțiunii penale.

Prin sentința penală nr. 189 din_ a Judecătoriei Z., s- a dispus față de inculpat aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.9 al.1 lit c din Legea 241/2005 (f.22). De asemenea în dosarul penal nr. 172/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost începută urmărirea penală împotriva inculpatului N. K. A. la data de_ pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 241/2005, dosarul aflându-se în lucru la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj (f.212). Deși era cercetat pentru săvârșirea unor fapte de natură penală, inculpatul a săvârșit cu intenție prezenta infracțiune în aceeași perioadă de timp. Dispozițiile art.148 lit.d) trebuie coroborate cu cele de la art.143 referitor la existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, astfel că se remarcă incidența acestui temei de arestare în cauza de față.

De asemenea, s-a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală.

Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani, fiind închisoarea de la 10 la 20 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea și desigur menținerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei Hotărârea din_ ), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiției (Wemhoff

împotriva Germaniei, Hotărârea din_ ), riscul să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei), sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hotărârea din_ și Hendriks împotriva Olandei, Hotărârea nr.43701 din_ ).

Infracțiunile de genul celor reținute în sarcina inculpatului au un impact puternic în rândul opiniei publice, motiv pentru care se impune o reacție promptă a autorităților care să conducă la arestarea preventivă a persoanelor bănuite de comiterea unor astfel de infracțiuni, pentru înlăturarea temerii colective, dovedind că împotriva unor fapte periculoase, instituțiile statului acționează în mod eficient, iar legea este aplicată cu hotărâre.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă punerea în libertate a inculpatului instanța urmează a avea în vedere natura și gravitatea faptei, modalitatea concretă de comitere a acesteia, circumstanțele reale ale faptei, caracterul organizat al activității infracționale, toate acestea în contextul în care, în prezent, fenomenul infracțional atinge cote alarmante iar fapte de natura acelora sub aspectul cărora este cercetat inculpatul cunosc o creștere îngrijorătoare.

Cât privește pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, instanța reține că în lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, sunt avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptelor, decurgând din modalitatea de săvârșire a acestora reținută în starea de fapt, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta deși nu este recidivist, a mai comis fapte prevăzute de legea penală pentru care i s-au aplicat amenzi administrative, faptul că în intervalul 2011-2012 a reușit prin modul descris mai sus să își însușească suma de 5.926.793,03 lei ce reprezintă bani pe care îi administra în cadrul societăților menționate și deși prin sentința civilă nr. 4844/_ (f.103) a fost obligat să suporte pasivul societății SC Ingodson SRL în cuantum de 1.627.008,89 lei acesta a ignorat acest aspect continuând să efectueze acte materiale pe care le-a întreprins până în acel moment (a se vedea extrasele de cont de la filele 39, 107) continuând activitatea infracțională chiar și după ce a fost începută urmărirea penală împotriva sa la data de_ pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 241/2005 în dosarul penal nr. 172/P/2012 al Parchetului de pe langa T. S. (f.212), aceste aspecte sunt de natură să imprime faptelor și inculpatului un grad ridicat de pericol social.

Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei comise, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, iar în opinia instanței, fapta pentru

care este cercetat inculpatul întrunește toate elementele menționate.

Mai mult, inculpatul nu are un loc de muncă stabil și nu realizează venituri, astfel că există și riscul ca odată aflat în libertate, să încerce să se sustragă de la urmărirea penală.

Raportat la aspectele expuse, instanța a apreciat că există în cauză suficiente probe care să dovedească pericolul social concret determinat de lăsarea în libertate a inculpatului.

Totodată, instanța a considerat că măsura arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală. Urmărirea penală este încă în plină derulare, astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție, instanța apreciază că este necesară privarea de libertate a inculpatului, această măsură preventivă fiind de natură să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate a procesului penal.

Instanța de fond a apreciat că măsurile preventive alternative oferite de Codul penal, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau obligarea de a nu prăsi țara nu sunt suficiente pentru garantarea desfășurării în bune condiții a procesului penal, tocmai prin prisma aspectelor reținute anterior cu privire la persoana inculpatului, care s-a dovedit a fi o persoană ingenioasă și perseverentă în câmpul infracțional.

Față de motivele expuse anterior, văzând dispozițiile art.149¹, art.146 alin.10 și 11, art.148 lit.d) și f) și art.151 Cod procedură penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și a dispuns arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, de la data de 27 aprilie 2013 până la data de 25 mai 2013 inclusiv, urmând a emite mandat de arestare preventivă a inculpatului în acest sens.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul N. A.

K. solicitând judecarea sa în stare de libertate, arătând ca sumele de bani luate din societate i-au fost necesare pentru plata salariilor angajaților săi și pentru restituirea împrumuturilor luate tot pentru funcționarea societății datorită încasării cu întârziere a facturilor.

Examinând motivele de recurs formulate de către inculpat, tribunalul a reținut că acest recurs este fondat și urmează a fi admis în consecință pentru următoarele considerente

Inculpatul N. A. K. este cercetat în dosarul nr.187/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru comiterea infracțiunii de delapidare prevăzută de art.215/1 alin 1 și 2 cp cu aplicarea art.41 alin 2 cp,reținându-se în sarcina acestuia că în perioada 2011 -2012 inculpatul N. K. A., în calitate de administrator al S.C. INGODSON S.R.L., respectiv al S.C. HANDBIRD S.R.L, în mod repetat în realizarea aceleași

rezoluții infracționale, și-a însușit în interesul său sumă totală de 2.700.510,55 lei +3.226.282,48 lei =5.926.793,03 lei ce reprezintă bani pe care îi administra.

Analizând probele administrate până în prezent în dosar, în mod corect instanță a reținut existenta indiciilor de comitere a unei fapte penale de catre inculpat.

Inconcret ,inculpatul N. K. A. in cursul anului 2010 a înființat societatea comercială S.C. INGODSON S.R.L. având numărul de ordine în registrul comerțului J31/340/_ si

C.U.I 27690956. Societatea comercială a avut ca asociați pe inculpatul N. K. A. și pe numita N. Ildiko aceasta fiind și administrator .

După înființarea societății comerciale, inculpatul N. K. A. a fost împuternicit de numita N. Ildiko să se ocupe de administrarea societății comerciale . Obiectul principal de activitate al societății comerciale era " lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale"; . În cursul anului 2011 S.C. INGODSON S.R.L a efectuat mai multe lucrări în domeniul construcțiilor pentru o serie de beneficiari cum ar fi: S.C. IVEST COMINPEX S.R.L, S.C. KRIOVAL S.R.L, S.C. OMSROMANIA S.R.L,

S.C. KUNTRANS S.R.L, S.C. ATHOSCOM S.R.L, S.C. GVMMENTENANCE S.R.L, S.C. YMYTRANS S.R.L, S.C. MADITRANS S.R.L, S.C. RALUCA TRANS S.R.L, S.C. BOBECONSTRUCT S.R.L, S.C NEKOM S.R.L,etc. Pentru lucrările efectuate inculpatul N. K. A. a emis facturi fiscale către societățile comerciale beneficiare, facturi fiscale ce au fost înregistrate atât în contabiliatea S.C. INGODSON S.R.L cât și în contabilitatea societăților comerciale beneficiare. O parte din facturile fiscale au fost emise de către inculpatul N. K. A. pentru sume de bani de până la 5000 lei/factură, situație în care contravaloarea acestora era încasată în numerar de către inculpat fiind eliberate de către societățile comerciale beneficiare, chitanțe care atestau plata facturilor, iar o parte din facturile fiscale au fost emise de către inculpatul N. K. A. pentru sume mai mari de 5000 lei/factura, situație în care plata facturilor se făcea prin transfer bancar, sumele de bani intrând în contul S.C. INGODSON S.R.L, deschis la Banca Comerciala Română .

societatea comercială a deschis un cont bancar la Banca Comercială Română, inculpatul N. K. A. având specimen de semnătură.

Ulterior societatea a intrat in insolventa si prin sentința civilă nr. 4844 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul civil nr._ s-a dispus obligarea inculpatului N. K. A. la suportarea pasivului social al debitoarei S.C. INGOSON S.R.L. în cuantum de 1.627.008,89 lei. Apoi prin sentința civilă nr. 5978 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în același dosar civil s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului S.C. INGOSON S.R.L.

Prin încheierea civilă nr. 54/C din data de_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul civil nr._ a fost deschisă procedura insolvenței debitorului S.C. HANDBIRD S.R.L la cererea acestuia iar . conform balanței de verificare din luna ianuarie 2013 S.C.HANDBIRD S.R.L figura în contul de casă cu suma de 3.226.282,48 lei, sumă care nu a putut fi predată de către inculpat lichidatorului judiciar.

Referitor la existenta temeiurilor de arestare s-a retinut ca potrivit dispozitiilor art.148 lit d cpp aceasta conditie este indeplinita daca inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune.Or,din cazierul existent la dosar se poate observa ca inculpatului i s-au aplicat doar sanctiuni administrative,intrucat faptele comise nu prezentau gradul de pericol social al unei infractiuni.

Instanta de fond a retinut ca fiind indeplinite si conditiile prevazute de art 148 lit f cpp aratand ca pericolul pe care-l prezinta lasarea in libertate a inculpatului rezulta atat din modalitatea de comitere a faptelor cat si din valoarea mare a prejudiciului si persoana inculpatului.

Insa faptele au fost comise in perioada 2010-2012,firmele al carui asociat a fost inculpatul sau pentru care acesta a desfasurat activitati au intrat in procedura insolventei,mai mult s-a angajat si raspunderea personala a inculpatului,in vederea recuperarii prejudiciilor,situatie in care tribunalul a apreciat ca scopul cerut de dispozitiile art.136 cpp nu este indeplinit.Potrivit acestor dispozitii,pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal,ori pentru a se impiedica sustragerea inculpatului sau invinuitului de la urmarire penala ,ori de la judecata se poate lua fata de acesta o masura preventiva.Initial ,urmarirea penala a fost inceputa pentru comiterea infractiunii de evaziune fiscala, inculpatul s-a prezentat la organul de politie, a dat declaratii, nu s- a sustras in nici un fel de la urmarire penala,astfel incat nu exista nici o proba la dosar care sa confirme aceasta sustragerea pe viitor. Desfasurarea in continuare a urmarii penale se poate efectua si cu inculpatul in stare de libertate, motiv pentru care in baza

art.385/15 pct.1 lit d cpp admite recursul declarat de inculpatul N.

A. K., fiul lui E. și al lui R., născut la data de 02 ianuarie 1982, împotriva încheierii penale nr.25/A/2013 a Judecătoriei Z. . Casează hotărârea atacată și rejudecând în fond cauza, în baza art. 149¹ alin. 9 Cod procedură penală respinge ca nefondată propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Sălaj.

Cheltuielile judiciare în recurs, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE

Admite recursul declarat de inculpatul N. A. K., fiul lui

E. și al lui R., născut la data de 02 ianuarie 1982, împotriva încheierii penale nr. 25/A/2013 a Judecătoriei Z. .

Casează hotărârea atacată și rejudecând în fond cauza, în baza art. 149¹ alin. 9 Cod procedură penală respinge ca nefondată propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj.

Cheltuielile judiciare în recurs, rămân în sarcina statului. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi,_ . Președinte, Judecător, Judecător ,

T. C. M. S. Ț. D. B.

Grefier,

D. M. J.

Red.TC/_

Dact.MJD/_ Ex.2

Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.

← Încheierea penală nr. 8/2013. Propunere de arestare preventiva...		Încheierea penală nr. 1037/2013. Propunere de arestare... →

Încheierea penală nr. 18/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 18/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului