Încheierea penală nr. 66/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.66/R/2013
Ședința publică din 21 ianuarie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R. M. împotriva încheierii penale nr.5/C din 12 ianuarie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, având ca obiect - propunere arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. M., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Oprean Patricia, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul R. M., arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
La întrebarea instanței, inculpatul R. M., arată că își menține declarația dată în fața instanței de fond și nu are de făcut completări sau precizări la aceasta.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. M. , susține că recursul și propunerea de arestare în sine a inculpatului, poate fi analizat din două unghiuri total diferite, respectiv, prin raportare la poziția inculpatului, care este oarecum de declarare a nevinovăției sale printr-o reținere a unei stări de legitimă apărare, astfel încât, în principal, solicită admiterea recursului cu consecința respingerii propunerii de arestare, iar în subsidiar, în condițiile în care se va considera că fapta a fost comisă de
inculpat, solicită admiterea recursului, cu consecința respingerii propunerii de arestare și aplicarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate, cu raportare la lipsa pericolului concret pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică.
Susține c, dacă se va urmări această faptă în concretul ei și persoana inculpatului, se poate observa că în afară de denumirea infracțiunii, aceea de omor în forma tentativei, nimic nu este atât de grav în prezentul dosar pentru a atrage cea mai drastică măsură, aceea a privării de libertate a inculpatului.
În speță, este vorba despre o singură leziune de 2 cm., care a necesitat
30 de zile de îngrijiri medicale, astfel încât, însăși gravitatea faptei și a
consecințelor acesteia nu sunt în măsură a necesita privarea de libertate a inculpatului.
Pe de altă parte, solicită a se observa derularea evenimentelor de la care s-a ajuns în această situație, în sensul în care este vorba despre un conflict spontan între inculpat și concubinul actual al mamei celor trei copii ai săi, astfel încât apreciază că, și din această stare, care în final va fi cuantificată de către instanța de fond și analizată, posibil, ca o stare de legitimă apărare, de provocare cum susține apărarea sau ca o circumstanță în individualizarea finală a pedepsei sau în achitare, în acest moment ea trebuie analizată de către instanța de recurs cu raportare la necesitatea privării de libertate a inculpatului, raportat la gravitatea pe care fapta și persoana inculpatului o prezintă.
Astfel, consideră că această măsură drastică nu poate fi luată în prezent față de inculpat, neexistând nici un element care să justifice necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care propunerea de arestare este superficială, în sensul în care nu se regăsește în cuprinsul acesteia, indicată vreo eventuală probă necesară a mai fi administrată în dosar și posibil a fi influențată prin lăsarea în libertate a inculpatului. În acest sens, consideră că probațiunea este finalizată dacă urmărim cursul dosarului de urmărire penală.
Mai mult, prin limitele de pedeapsă reduse, urmare a tentativei în care se află inculpatul din punct de vedere al încadrării juridice, prin lipsa de antecedente penale, care reiese din actele de la dosar și lipsa unei orice alte forme de sancționare, în sensul în care nu există nici o dovadă de la organele de poliție de pe raza unde locuiește, cum că ar fi cunoscut cu un comportament violent, consideră că s-ar impune admiterea recursului declarat de inculpat, cu consecința punerii acestuia în libertate.
În subsidiar, apreciază că obligațiile pe care instanța de recurs le-ar impune în sarcina inculpatului, ar asigura întru totul buna desfășurare a procesului penal în limitele în care mai sunt necesare.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, apreciind că instanța a motivat în mod corect reținerea disp.art.148 lit.f C.pr.pen.
Apreciază că apărarea formulată de inculpat, care de altfel, referitor la materialitatea actului de lovire a victimei, este infirmată sub aspectul clauzelor de nepedepsire invocate, implicit în probațiunea administrată, elemente legate de gravitatea faptei pe fondul conflictului, sunt reliefate de concluziile medico-legale, iar din ansamblul acestor perspective arătate și de către instanță, temeiul de arestare este fundamentat.
Precizează că nu s-a propus arestarea inculpatului pe motiv că ar exista indicii că acesta ar influența urmărirea penală, ci pe aspecte legate de necesitatea finalizării acestui proces, în condițiile protejării valorilor la care se referă dispozițiile privind ordinea publică avute în vedere în ceea ce privește limitarea libertății inculpatului.
In concluzie, apreciază soluția întemeiată și solicită a fi menținută.
Inculpatul R. M., având ultimul cuvânt arată că fiind sub influența băuturilor alcoolice, nu este sigur de ce a făcut.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.5/C din 12 ianuarie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, s-a admis propunerea formulată de către
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, și în consecință, în temeiul art.149/1 C.pr.pen. rap. la art.148 alin.1 lit.f C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului - R. M. - fiul lui V. și Susana, născut la data de_ în loc. C. -Napoca, jud. C., domiciliat în com.Căianu, sat Vaida Cămăraș nr.380, jud.C., CNP 1., posesor al CI seria KX, nr. 5. eliberat de SPCLEP C. -Napoca. - pe o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 12 ianuarie 2013 și până la data de 09 februarie 2013 inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub nr. de mai sus, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul R. M. cercetat pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174, art. 175 lit.i C.pen., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 13 ianuarie 2013 și până la 09 februarie 2013, arătând în motivarea propunerii că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.149/1 și art.148 lit. f C.p.pen
În sarcina inculpatului, s-a reținut în esență că în data de 11 ianuarie 2013, in timp ce se afla în loc. Bărăi, în zona numită "Între Păraie";, a aplicat o lovitură cu un cuțit în zona abdominală a părții vătămate Tînțar Dorel Ananie, cauzându-i leziuni corporale ce necesită pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale și punându-i în primejdie viața .
Analizând actele existente în dosarul de urmărire penală, instanța a constatat următoarele:
Prin Rezoluția din data de_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a fost începută urmărirea penală față de numitul R. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174, art. 175 lit.i C.pen.
Prin Ordonanța cu nr.2 din data de_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus luarea față de învinuitul R. M. a măsurii preventive a reținerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de_, ora 05.00, și până la data de_ ora 05.00.
Prin Ordonanța cu nr.47/p/2013 din data de_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuitul R. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174, art. 175 lit.i C.pen.
Având în vedere dispozițiile art.143, art. 148 lit.f C.pr.pen. art. 149 ind.1 C.pr.pen. instanța a apreciat că solicitarea parchetului este întemeiată.
Potrivit art.148 al.1 C.pr.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 C.pr.pen. și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a-f ale aceluiași articol, litera "f"; a acestui articol stipulând că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art.143 C.pr.pen. coroborat cu art.148 al.1 C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 C.pr.pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
De asemenea, în raport cu art. 5 din Convenția Europeană a drepturilor omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a crede că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind astfel necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Astfel, din actele dosarului, respectiv: procesele - verbale de cercetare la fața locului, procesele verbale de investigații, concluziile preliminare emise de către IML C. la data de_ cu privire la leziunile corporale cauzate părții vătămate Țînțar Dorel, declarațiile martorilor audiați în cauză și declarațiile inculpatului - instanța a constatat că față de inculpatul R.
există indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen., respectiv, suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit. c din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din care rezultă presupunerea rezonabilă că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunea de comiterea căreia este învinuit, astfel cum aceasta a fost mai sus expusă.
Instanța de judecată a apreciat că probele existente în cauză, descrise mai sus,coroborate cu atitudinea inculpatului precum și atitudinea procesuală a inculpatului din fața organelor judiciare, exclud cel puțin la acest moment procesual, varianta expusă în apărare de inculpat, în declarațiile date, și furnizează indicii, în sensul art. 68 ind. 1 C.pr.pen., că acesta ar fi comis fapta reținută în sarcina sa de către organele judiciare.
Astfel, inculpatul a susținut în esență că la data de_ s-a deplasat la domiciliul martorei M. M. ela, fost sa concubină, pentru a-și vizita copii săi minori și că după un oarecare interval de timp petrecut în locuința sus - numitei, inculpatul a intenționat să plece împreună cu unul dintre copii săi minori. Fiind ajuns în urmă de către M. M. ela care era însoțită de actualul său concubin, partea vătămată Țînțar Dorel, între aceștia a izbucnit un conflict în cursul căruia ar fi fost agresat de către sus numitul martor, astfel că a scos un cuțit însă " nu reține"; să-l fi lovit cu acesta.
Acest mod de derulare a evenimentelor - puțin credibil de altfel, coroborat cu declarațiile martorilor și ale părții vătămate, precum și concluziile preliminare emise de IML C. sunt în măsură să furnizeze
instanței de judecată suficiente probe și indicii temeinice de comitere a faptei reținute în sarcina sa. Împrejurarea că pe briceagul găsit asupra inculpatului, la scurt timp de la comiterea faptei, nu s-au găsit urme de sânge, nu este în măsură a-l disculpa pe inculpat, acesta putând fi curățat în intervalul de timp cuprins între comiterea faptei și ridicarea inculpatului de către organele de poliție.
Față de toate aceste aspecte, instanța de judecată a apreciat că în cauză se poate reține existența unei suspiciuni rezonabile în sensul art.5 parg.1 lit.c din Convenția Europeană și a unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C.pr.pen. cu privire la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina
inculpatului de către organele de urmărire penală.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., ca temei de arestare preventivă a inculpatului, instanța de judecată a apreciat că acestea sunt de asemenea incidente în cauză.
Cu privire la cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în
sarcina inculpatului) aceasta este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește cea de-a doua cerință a aceluiași articol, referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina sa, modalitatea în care a fost comisă - prin utilizarea unui briceag, în loc public și în timp ce de față se afla copilul său minor, leziunile evidențiate asupra părții vătămate de către medicii legiști prin concluziile preliminare și atitudinea inculpatului după comiterea faptei, de nerecunoaștere, în esență, a învinuirii aduse.
Totodată, instanța a reținut că la aprecierea pericolului concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, trebuie avută în vedere și rezonanța socială a faptei comise în rândul comunității restrânse în care acesta locuiește - mediul rural, unde, cu atât mai mult o astfel de faptă este în măsură să producă sentimente de indignare și de insecuritate, motiv pentru care și organele statului trebuie să acționeze prompt și eficient pentru restabilirea ordinii publice.
Față de toate aceste considerente, apreciind că solicitarea formulată de către organele de urmărire penală este întemeiată, instanța, în temeiul art.149/1 C.pr.pen. rap. la art.148 alin.1 lit.f C.pr.pen. a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. M. pe o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 12 ianuarie 2013 și până la data de 09 februarie 2013 inclusiv.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul R. M., pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător s-a solicitat casarea încheierii atacate și, rejudecând, în principal, respingerea propunerii de arestare, iar în subsidiar, în condițiile în care se va considera că fapta a fost comisă de inculpat, aplicarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate, respectiv, măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu.
În motivarea recursului s-a arătat că, deși, generic, infracțiunea de care este acuzat inculpatul este una gravă, raportat la faptă și persoana inculpatului, situația nu este atât de gravă, în așa fel încât să impună o măsură atât de drastică.
Părții vătămate i s-a cauzat o singură leziune de 2 cm., care a necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale.
Pe de altă parte, relevant este factorul generator al situației, în sensul că a fost vorba de un conflict spontan între inculpat și concubinul actual al mamei celor trei copii ai săi, care este posibil să fie valorificat în viitor ca o stare de legitimă apărare, de provocare sau ca o circumstanță atenuantă în individualizarea finală a pedepsei sau într-o soluție de achitare.
S-a apreciat că în cauză, nu subzistă pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei - modul în care a izbucnit și evoluat conflictul, consecințele produse, dar și la persoana inculpatului - fără antecedente penale, necunoscut în comunitate cu un comportament violent.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Așa cum corect a reținut judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului R. M. , în cauză, din lucrările dosarului de urmărire penală, rezultă că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune această măsură preventivă.
Astfel, s-a constatat corect că există indicii temeinice, în sensul dispoz. art.68/1 C.pr.pen., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta de care este acuzat și pentru care s-a făcut propunerea de arestare preventivă.
Rezultă aceste indicii din mijloacele de probă indicate în încheierea
atacată, care conturează presupunerea legitimă că în data de 11 ianuarie 2013, in timp ce se afla în loc. Bărăi, în zona numită "Între Păraie";, inculpatul R. M. a aplicat o lovitură cu un cuțit în zona abdominală, părții vătămate Tînțar Dorel Ananie, cauzându-i leziuni corporale ce necesită pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale și punându-i în primejdie viața.
De asemenea, corect a apreciat instanța și că, este incident în cauză temeiul prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cercetată ( pedeapsa închisorii de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni), deci închisoarea mai mare de 4 ani, precum și la pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol relevat de natura și gravitatea deosebită a infracțiunii presupus comise de inculpat ( gravitate ce este reflectată nu numai de sancțiunea prevăzută de lege pentru această faptă, dar și de importanța relațiilor sociale lezate - relații privind viața persoanelor, de împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis - prin utilizarea unui briceag, în loc public și în timp ce de față se afla copilul său minor; de persoana inculpatului - fără antecedente penale, într-adevăr, dar cu o atitudine ce dovedește orice urmă de regret sau de conștientizare a faptei de care este acuzat; dar și de rezonanța socială negativă a unei astfel de fapte, starea de insecuritate, de revoltă, ce se induce la nivelul comunității, că persoane bănuite de astfel de fapte grave sunt cercetate în stare de libertate.
De altfel, măsura preventivă luată față de inculpat se circumscrie, așa
cum a precizat și prima instanță, și exigențelor art. 5 par.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, el fiind arestat în vederea aducerii în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au comis o infracțiune.
Solicitarea subsidiară de a lua față de inculpat o măsură preventivă neprivativă de libertate nu poate fi primită, în acest moment procesual fiind considerată inoportună și inaptă a asigura realizarea scopului prev. de art.136 C.pr.pen., raportat la faptă și persoana inculpatului .
Interesul public real, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, se apreciază că trebuie să prevaleze, fără a afecta prezumția de nevinovăție, față de regula generală a cercetării în stare de libertate a inculpatului, cel puțin la acest moment procesual.
Față de toate aceste considerente, Curtea constată nefondat recursul declarat în cauză, urmând ca acesta să fie respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. M., fiul lui V. si Susana, născ.la 1 mai 1980, aflat în A. ul IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 5/C din 12 ianuarie 2013 a Tribunalului C. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Oprean Patricia.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. Ș. | ANA C. | L. | M. |
GREFIER
M. B.
Red.A.C./Dact.A.C.
3 ex./_
Jud. fond: R.Mornăilă
| ← Încheierea penală nr. 32/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 716/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
